joi, martie 28, 2024

Mulțumiri, Iulia! Despre cum se fuge la mănăstire

Imensul tărăboi a fost determinat de reflexele societății postmoderne, iar nu de adolescenta care a fost protagonista unei relativ banale fugi de-acasă. Iar fiindcă această fugă a avut drept destinație o mănăstire ortodoxă, ”scandalul” a fost gonflat mediatic, dobândind conotații anticreștine și antireligioase. A te dedica vieții monahale presupune o relație de iubire cu Dumnezeu, cu Hristos. Iubirea obișnuită nu produce circ național. Dacă Iulia Ionescu în vârstă de doar 15 ani ar fi fugit cu vreun iubit, ar fi rămas însărcinată etc., nu ar fi scandalizat decât familia și câteva vecine bine intenționate.

Dragă Iulia, iartă-i, că nu știu ce fac!

Au ales circul mediatic și s-au trezit să pălăvrăgească la infinit o imensitate de păreriști. Habar n-au despre viața spirituală, dar nici dovadă de bun-simț nu prea dau. Altfel s-ar fi gândit că tu, un suflet curat, ai putea să citești ori să vizionezi inepțiile lor (ex.: la ce e nevoie de duhovnic la vârsta adolescenței?). Au găsit un nou prilej să atace Biserica și religia, în general, să facă rating călcând în picioare intimități, aspirații curate, visuri cum numai adolescența ni le poate dărui.

Așa cum despre apă nu poate vorbi cel care citește despre aceasta sau cel căruia i se povestește, ci doar cel care a băut măcar un pahar cu apă în viața sa, tot astfel despre căutarea de ordin spiritual (duhovnicesc) care se concretizează – în cazul de față – asumându-ți viața monahală nu poate vorbi decât cel care a gustat-o cât de cât. Nici creștinii obișnuiți, nici chiar teologii nu au ce vorbi despre ”fuga” la mănăstire, ci cel care alege (mai corect spus: este ales pentru) viața monahală sau măcar face o astfel de tentativă…

Îndrăznesc să-ți scriu aceste rânduri, Iulia, fiindcă aveam doar câțiva ani mai mult decât ai tu astăzi – eram major – când după un sejur de câteva săptămâni la Mănăstirea Sihăstria (Neamț), fiind găzduit sub același acoperiș cu Pr. Ilie Cleopa, am decis să rămân acolo. Definitiv. Nu conta faptul că părinții mei s-ar fi opus, nu mai conta iubirea pentru fata cu care pe-atunci intenționam să mă însor, nu mai conta niciuna din ”ofertele” acestei lumi. De ce nu s-a întâmplat, de ce am revenit aici – deși parcă ceva din mine este definitiv acolo – voi spune cu altă ocazie. Știu, așadar, cât de cât prin ce treci acum.

De aceea consider că reacția firească este să ți se spună, simplu: mulțumesc, Iulia!

Mulțumesc pentru că ne-ai amintit că încă există adolescenți care își pun cu gravitate întrebările esențiale, pe care noi oamenii ”maturi” le cam uităm. Pentru că ești o tânără indubitabil supradotată care, chiar dacă nu a avut parte de ceea ce în țările civilizate se numește gifted-education, ai avut deja performanțe școlare excepționale. Că ai intrat cu 10 la unul din colegiile cele mai importante din țară.

Fiind și jurnalist, vei găsi și articole critice pe care le-am scris la adresa unor anumite fenomene sau oameni din Biserică. De această dată nu văd nicidecum motive ca Biserica Ortodoxă Română să fie criticată aiurea. Din informațiile pe care le am – multe n-au apărut în presă – știu că ai fost ajutată așa cum se cuvine. Dar mai trebuie să ți se mulțumească și pentru că, om inteligent fiind, ai găsit un îndrumător, un duhovnic excepțional, Pr. Visarion Alexa, de ale cărui bună-credință, generozitate și inteligență spirituală nu se îndoiește niciun creștin onest. Și tot mulțumiri pentru faptul că l-ai căutat și l-ai găsit pe Pr. Ioan Neagoe de la Mănăstirea Sihăstria Rarăului, un om pe care îl cunosc personal, duhovnic renumit în Bucovina. Din informațiile pe care le am până astăzi călugării de la Mănăstirea Sihăstria Rarăului au procedat cum trebuie – din această perspectivă, anchetele în curs sunt mascarade.

Mulțumiri ți se cuvin și fiindcă l-ai ascultat pe Pr. Ioan Neagoe și te-ai întors acasă. Da, acestea sunt legile, trebuie să fii majoră ca să poți fi primită într-o mănăstire. Dar eu găsesc și câteva avantaje spirituale în asta. Vei trece printr-o primă probă a timpului. Viața monahală, viața creștinului, în general, presupune multă-multă răbdare – spunea uriașul nostru duhovnic Pr. Ilie Cleopa. Fiindcă o cale spirituală asumată înseamnă racordarea la un alt ritm al timpului. Peste câțiva ani vei înțelege mai bine dacă ești aleasă pentru acest drum, dacă ai vocație. Ești suficient de matură ca să înțelegi că mănăstirile s-au umplut după ’89 pe alocuri și cu oameni lipsiți de vocația monahală. Vei trece zâmbind prin încercările din jur, astfel încât să nu mai fii acuzată că vezi-Doamne, în ceea ce te privește, nu este decât o fugă de lume, de anumiți oameni din familie ș. a. m. d.

…Și, mai ales, prin această cuminte revenire în lume îți vei folosi talanții. Nimeni, nici chiar tu, nu are dreptul să uite că ești un om foarte tânăr care deja a confirmat prin performanțe faptul că are câțiva talanți cu totul excepționali. Dacă va fi să intri cândva în viața monahală, o vei face de la alt nivel intelectual. Adică vei fi primită pe ușa din față, așa cum au făcut-o, de pildă, cei lângă care a fost ucenic Pr. Ioan Neagoe, tot pe Rarău – mă refer desigur la Pr. Daniil (Sandu Tudor), întemeietorul grupului Rugul Aprins, și la confrații săi. Precum Pr. Petroniu Tănase, de pildă, care studiase și matematica, și filosofia, și teologia, studii care nu i-au diminuat nicidecum viața spirituală, dimpotrivă, a ajuns una din marile personalități ale monahismului contemporan. Și această folosire la maximum a talanților – indiferent de studiile pe care le vei face – va fi un motiv pentru care merită să primești mulțumiri încă de pe acum. Oriunde vei fi, la mănăstire sau în viața laică, Biserica va avea de câștigat dacă o vei sluji în postura de om bine pregătit și intelectual, și cultural, și teologic, și spiritual. Alături de căutarea isihastă, acesta este modelul Rugului Aprins: cultura teologică altoită pe cultura laică bine asimilată, inclusiv cultura științifică. Acestea te vor proteja de atitudinile pueril-apocaliptice existente în anumite medii monahale semidocte. Nu încruntații, nu simulanții cu discursuri semidocte, nu habotnicii, ci cei care știu să surâdă dinlăuntru iubirii lui Hristos sunt pe Calea cea bună.

Bine, dar cum se fuge la mănăstire? Cum se face că timp de 2000 de ani, sute, poate mii de (unii viitori mari) mistici au bătut la ușa mănăstirii încă din adolescență și au fost primiți? Așa este, parte din ei au făcut-o chiar în pofida dorinței familiei! Răspunsul este simplu, trăim într-o lume care și-a impus anumite ștachete – nu neapărat bune sau rele. Aceste rigori există și trebuie respectate. Un om de inteligența ta înțelege. Cu cât ștacheta este mai înaltă, cu atât bucuria de a o depăși prin asumare, iar nu ocolind-o, este mai profundă. Nicio tragedie că astăzi retragerea la o mănăstire devine poate mai anevoioasă. Dimpotrivă, generează o multitudine de șanse în plus – atunci când credința este puternică. Oricum, greul începe abia după ce ai intrat în monahism…

Și totuși, cum putem fugi la mănăstire? – mă întrebau uneori elevii de liceu și studenții cărora le-am predat de-a lungul timpului religie creștin ortodoxă și istorie a religiilor. Păi întrebarea este pusă cum nu trebuie! Fiindcă la o mănăstire se merge, de preferință, împăcat cu familia ta, cu aproapele tău, cu lumea.  NU  SE  FUGE. Altfel, chiar zăvorât într-o chilie, lumea năvălește peste tine în mintea și sufletul tău. Dar aceasta nu depinde exclusiv de tine, evident. Oricum, indiferent de felul în care va decurge viața ta de aici înainte, important va fi să fii tu însăți împăcată atunci când te privești în oglindă, să știi că ai făcut ceea ce trebuie, respectând îndrumările primite. Cât despre adevărata oglindă reprezentată de lumina hristică – aceasta necesită o întreagă viață de rugăciune…

Câți dintre noi sunt pregătiți spiritual să înțeleagă sensurile mediatizării abuzive ale aventurii tale? Câți dintre noi sunt pregătiți lăuntric să-ți mulțumescă? Cândva lumea care în aceste zile te-a criticat nemilos, te-a compătimit, te-a bârfit, te-a condamnat, a râs, a luat-o în derizoriu, va înțelege că trebuie să-ți mulțumească pentru frumusețea ta lăuntrică.

Iartă-ne pe toți că am intrat atât de brutal și de neinspirat în viața ta. Zâmbește cu dezinvoltură tuturor! Și mulțumește-le la rândul tău oamenilor și lui Dumnezeu că ți-au prilejuit această încercare plină de sens pentru noi toți!…

Distribuie acest articol

81 COMENTARII

  1. Lucruri ce trebuiau spuse!
    Fiecaruia dupa credinta sa!

    Din pacate postarea este poate eclipsata de extraordinara pozitie a lui Gabriel Liiceanu!
    Sper totusi ca nu!

  2. Gasesc absolut abject articolul asta.

    Lasind la o parte ca biata fata provine dintr-o familie disfunctionala, ca probabil mama ei este ceva de doamne-fereste (vina fugii copilei apartine in totalitate parintilor), l-as intreba pe autorul ce preamareste aici calugaria : ce stia el la 15 ani?

    Nu prea multe, se vede. Nu a prea avansat, deh. Ortodocsi pina la capat, tata, cu adica credinta in d-zeu care le va rezolva pe toate, fiindca noi nu sintem in stare. Ce societate imbecila avem …

    Dle Vasileanu, de acum va rog sa nu va mai plingeti de nimic, fiindca totul e voia domnului. Stati domnule toti in biserici dar lasati-ne in pace. Apropos, de aia nu prea dam inainte, fiindca nu prea avem cu cine. Cine vrea societate de tip occidental in Ro o sa inteleaga ca nu se poate din motivul asta.

    • eu consider absolut abjecta interventia ta.
      Ai ceva de zis despre gestul fetei si isteria mass media? spune, nu veni cu „abjectii’ la adresa celor ce incearca sa spuna ceva.
      Lasa-ne si noua ceva din infailibilele tale cunostiinte. Cum ai reusit sa ajungi la nivel occidental aruncindu-l pe Dumnezeu la pubela.

      • Hai sa ne multumim sa:
        1/ nu mai aruncam hirtii pe strada
        2/ sa decelam ceea ce este public de ceea ce este privat
        3/ sa nu intram, la rindul nostru, cu bocancii in viata privata a unei fete de 15 ani, ca sa dam sfaturi spirituale (se numeste prozelitism) si sa o incurajam pe un drum uscat.

        Ca sa-ti explic, e ca si cum ai viola copii, momindu-i cu dulciuri.

        Sincer, nu cred ca un articol de dogma ortodoxa isi avea locul aici. Sa-l publice in Viata Spirituala sau aiurea, nu pe contributors.ro

        Si da, mi se pare abject, mai ales daca autorul articolului este un fost calugar, inteleg, care s-a lasat de calugarie.

    • si eu am fost intai surprins sa citesc un astfel de text aici, dar citindu-l a doua oara mi se pare un mesaj moderat, cu care, supriza, chiar sunt de acord in mare parte. tonul nu este tocmai moderat, ceea ce m-a cam derutat la inceput, dar mesajul in sine este. cat timp acesti oameni respecta atat de mult ideea de educatie, inclusiv laica, consider ca avem suficient de multe in comun. in mod sigur putem sta de vorba. mai mult, daca mai au si rezultate notabile in domeniu, suntem obligati sa ne ridiam politicos palaria.

      • Tin sa te contrazic, fraze ca: „Cu cât ștacheta este mai înaltă, cu atât bucuria de a o depăși prin asumare, iar nu ocolind-o, este mai profundă.” nu sint deloc echilibrate. Optiunea din subsidiar e clara. Prozelitism ortodox …

        • limbajul este cel religios, dar pasajul cu pricina este un indemn catre respectarea regulilor societatii. un lucru bun, spre deosebire de ce fac alte categorii de „drept-credinciosi” mentionate in articol. probabil ca in forma asta are si sansele cele mai mari de a fi receptat de cei carora li se adreseaza si de a-i influenta in bine. daca ne-am apuca noi sa formulam acelasi argument in termenii cu care suntem noi obisnuiti probabil ca mesaju nostru ar fi respins cu totul.

  3. „…unei relativ banale fugi de-acasă. Iar fiindcă această fugă a avut drept destinație o mănăstire ortodoxă, ”scandalul” a fost gonflat mediatic, dobândind conotații anticreștine și antireligioase”

    Exact d-le Vasileanu, a fost o ocazie de isterie anti-crestina asa ca a devenit subiect mediatic.

    „Mănăstirea Sihăstria Rarăului au procedat cum trebuie – din această perspectivă, anchetele în curs sunt mascarade.”

    O adolescenta in criza ce cauta sa scape de tensiunile din familie undeva unde sa aiba liniste cateva momente iar militantii nostrii ar fi vrut sa fie imediat chemata politia sa o ridice.
    Daca se sinucidea era fara importanta, important era sa fie atacata si demonizata biserica pentru ca inca nu si-au pierdut mintile si dau dovada de ratiune („common sense”) in relatiile umane.

    • Hmmm .. cine/ce e „biserica” ? Parca tot oameni sint si acolo. Unii mai buni, altii mai … putin buni. Unii vad doar ce e in fata lor, altii gindesc un pic mai mult. Pina la urma, din punct de vedere legal fata nu e majora, ceea ce inseamna ca nu poate sa faca ceea ce vrea (chiar daca are motive intemeiate ( din punctul ei de vedere ) pentru ce a facut). Iar preotii si clerul parte a bisericii (inca) se supun legilor Romaniei … sau nu ? Sau pentru clerici familia fetei nu are nimic de zis, dar familia numita biserica are toate drepturile ? Sau comportamentul lor intra la „scopul scuza mijloacele ” ?

      • Pana la urma ratiunea si realitatea e mai importanta decat orice lege, fiindca legea devine imorala si absurda cand iti cere sa actionezi irational.

      • Exista vreo lege care sa il fi obligat pe staret sa reactioneze altfel decat a facut-o? A incalcat el prin permisiunea de a o adaposti 1 noapte si a o trimite acasa a doua zi vreo lege? Ok, si Biserica trebuie sa se supuna legilor din Ro, dar a incalcat in acest caz staretul vreo lege? Era obligat sa sune parintii minorului sau politia? Dupa Lege, ce ar fi trebuit sa faca in momentul cand a realizat ca este un copil care a plecat de bunavoie de acasa?

          • Sa intelegem ca, dupa parerea ta, staretul ar fi trebuit sa o dea afara pe fata, in plina noapte si in mijlocul padurii, ca sa fie multumiti ateii ca tine?
            Sa fii sigur ca daca ajungi la usa mea in plina noapte am sa te dau afara in strada ca sa vezi cum e!

    • Intr-adevar, multumiri autorului pt articol, era nevoie de o abordare rationala si inteligenta. Este o fata inteligenta,sensibila si profunda. Nu trebuie sa se permita sa i se ravaseasca viata prin tabloidizare. Titluri ca ‘fugara’ sint de-a dreptul oripilante. Dar nu ne mira, uitati-va si la colportarile la adresa dr. Radu Zamfir , fetei decedate din accidentul din Apuseni. Cei cu suflet meschin simt nevoia bolnavicioasa de a-i intina pe cei curati sufleteste. Foarte potrivite consideratiile dlui Dan Haulica pornind de la ‘nemernicia romaneasca’ semnalata de Noica, in articolul aparut astazi aici.

  4. Multumiri autorului! A facut un gest de mare curaj. A pus BOR pe aceeasi treapta cu un pustan de 15 ani cu care ar fi putut sa fuga domnisoara. BRAVO!

  5. D-le Vasileanu,

    Imi pare ca parintele Cleopa clama: „…rabdare, rabdare, rabdare… pana la sfarsit rabdare, nu pana la prasit” cum ar putea crede multi din cei ce investesc in credinta, ca si cum ar astepta roadele in timpul vietii lor. Semn ca rasplata lor nu are de-a face cu viata terestra, seculara.
    In acest caz, la manastire se merge cam ca in cazul sfintilor parinti ai pustiei: nu intrucat esti impacat cu familia, cu aproapele ori cu lumea. Alegerea, cand este sa te poarte, este o ruptura radicala si face sa-ti apara caduce familia, aproapele, lumea, face ca sufletul impatimitului sa fie dedicat integral Domnului inca din timpul viatii pamantesti.
    Acolo, in eternitate, viata creaturii nu e decat un moft, iar progresul ei cu atat mai putin.
    Scuzati datul cu parerea!

  6. „De această dată nu văd nicidecum motive ca Biserica Ortodoxă Română să fie criticată aiurea. Din informațiile pe care le am – multe n-au apărut în presă – știu că ai fost ajutată așa cum se cuvine”

    Pai, jurnalist fiind, nu ne luminati si pe noi?

    Ca parinte, consider in continuare ca biserica a gresit si ca se trebuia proceda altfel, mai transparent si mai vertical.

    • Cand dupa articolul asta, dupa atatea comentarii de bun simt si la articolul scris de S. Bodu, insistati in mirarea dvs, imi vine in cap un paragraf din Evanghelie referitor la maniera in care il primisera iudeii pe Hristos, ceva de genul „pentru ca vazand sa nu vada, si auzind sa nu auda”; mi se pare ca vi se aplica perfect, cred ca sunteti in faza de impietrire si orbire (nu ca ati fi singurul).
      De unde stiti, domnule, ce era in sufletul fetei, care erau circumstantele, cum e cu credinta, cu manastirea, cu Dumnezeu, daca n-aveti treaba cu chestiile astea si de unde stiti, neimplicat fiind, ce trebuia sau nu sa faca preotul, staretul, calugarii si de ce ceea ce au facut nu au facut bine, de vreme ce fata e intreaga si intoarsa acasa, iar apoi s-a intors cu tatal sau la staret si sa ii multumeasca si sa ii ceara iertare pentru cele intamplate (va pusesem un link la ultimul comentariu pe care vi-l adresasem la articolul anterior).

      Iertati-mi enervarea, dar pareati, pana la un punct, capabil de a depasi o maniera oarecum stramta de a intelege lucrurile (ca sa nu existe dubii, am si eu doi copii).

      “Iulia nu a pățit nimic rău, nici pe drum, nici la mănăstire, în schimb, de când s-a urcat în trenul care o aducea acasă, este violată fără încetare sub ochii unei țări întregi.” (Parintele Ioan Florin Florescu)

      • As putea spune la fel despre dumneavostra, sunteti incremenit in proiect. Nu va inteleg mirarea, creadeati ca m-ati convins sau ce? Eu nu sunt mirat sa va ca aveti aceeasi parere, chiar eram convins ca asa este.

        Stati linistit, Biserica nu va pati nimic, si dumneavoastra nu sunteti obligat sa castigati prozeliti. Keep calm and carry on, lucrurile raman neschimbate

        • Eh, eu m-am descremenit o data din proiectarea in care va situati dvs, asa ca imi este cunoscuta abordarea; nu aveam de gand sa fac prozeliti si nu un presupus interes de a va convinge sa aderati la crezurile mele a motivat iesirea mea.
          Mirarea mea era legata de felul in care interpretati si judecati cu „decizie de condamnare” (in speta, a slujitorilor Bisericii) o situatie care mi se pare cat se poate de limpede ca nu poate atrage vinovatii si reprosuri de natura celor pe care le sugerati.
          Adica mie mi se pare ca apare condamnarea mai cu seama pentru ca era vorba despre Biserica, desi nu inteleg, exact, care e vinovatia, care e prejudiciul cauzat de Biserica si care e reprosul dvs concret, altfel decat trimitand generic la ideea de minciuna (ale carei valente si efecte trebuie raportate la cazul concret si nu aruncate acuzatii „din principiu”).
          Si am bagat de seama ca il contraziceti pe autor fara a-i inlatura argumentele.

            • Totusi am citit (probabil ca dubiul dvs pleaca de la timpul indelungat curs de la ultimul comentariu).
              Am intrat si pe link.
              Indiferent daca e adevarat sau nu sau daca trebuie nuantat ce se spune acolo, nu exista pertinenta in legatura cu cele dezbatute mai sus.
              Fie ca fata si-a dat seama ca nu ii place manastirea, sau ca nu are vocatie pentru calugarie (viata cazona, incercari, rabdare, post, priveghere, munca, rugaciune, tacere, ascultare deplina fata de staret etc, nu e deloc usor) ori ca a constatat ca manastirea insemna altceva decat viziunea sa romantica sau idealizata, nu se schimba nimic in planul asa zisei „vini” a Bisericii in chestiune.
              Mai cu seama ca, cel mai probabil, cel care i-a atras atentia tinerei asupra dificultatii vietii monahale si a consecintelor unei astfel de optiuni a fost chiar staretul, cel care a convins-o sa se intoarca acasa.
              Probabil ca nu stiti, nici nu aveti de unde de vreme ce nu aveti prea mare tangenta cu Biserica, dar exista o practica veche si constanta a Bisericii si a staretilor de a cauta sa descurajeze primirea degraba, fara incercare, discernamant si indelungata vreme de chibzuinta a tanarului care vrea sa intre in calugarie; staretul ii infatiseaza greutatile si neajunsurile (din perspectiva lumeasca) vietii de calugar, il supune unor incercari, il trimite inapoi acasa de mai multe ori, ca sa vada de cate ori se intoarce spre manastire, il trimite la studii sau ii da alte sarcini si abia dupa o vreme si daca vede ca exista dorinta autentica si vocatie il tunde in monahism pe doritor.
              Aceasta se intampla nu pentru ca i-ar fi teama Bisericii sa nu cumva sa isi sifoneze imaginea prin dese plecari din manastire, ci mai ales pentru a-l proteja pe credinciosul doritor de consecintele grave ale unui gest necugetat, facut la iuteala, consecinte grave nu doar pe plan lumesc, ci mai ales legate de fagaduintele pe care un monah i le face Lui Dunezeu si apoi s-ar vedea pus in situatia de a nu putea sa le respecte.
              Prin urmare, sunt convins, pna la o solida proba contrara, ca staretul a avut grija sa atraga atentia fetei asupra consecintelor alegerii sale, si a convins-o, poate, (nu se stie niciodata) sa isi caute alt drum sau sa astepte pana se maturizeaza inainte de a alege.
              Cred ca a ajutat-o sa se lamureasca singura in cele doua zile ca ii e mai bine acasa, a incurajat-o sa invete si a trimis-o parintilor atunci cat de repede s+a putut, dar dupa ce pedagogia si-a atins scopul.

  7. Articolul este de fapt o predica, care nu are nici o valoare daca il supunem gandirii critice (nedogmatice). Este o manipulare. Copiii (fara discernamant) sunt „dresati” (indoctrinati) de la varste fragede sa creada intr-o entitate pe care nu o pot percepe, dupa care li se multumeste („multumesc, Iulia!”) pentru ca gandesc si se comporta conform asteptarilor „dresorilor”, avandu-se grija sa se camufleze realitatea sub un covor gros de cuvinte „inaltatoare”.

    Imaginati-va ce ar gandi locuitorii unei planete cu o stiinta (tehnologie) mult mai avansata decat a noastra (a carei existanta este chiar foarte probabila, spre deosebire de existenta lui Dumnezeu), care nu au in cultura (educatia) lor notiunea de Creator, despre afirmatiile de mai jos:

    – A te dedica vietii monahale presupune o relatie de iubire cu Dumnezeu, cu Hristos.
    – Habar n-au despre viata spirituala (care se reduce la crestinism: „au gasit un nou prilej sa atace Biserica si religia”), dar nici dovada de bun-simt nu prea dau.
    – Au gasit un nou prilej sa atace Biserica si religia, in general, sa faca rating calcand in picioare intimitati, aspiratii curate, visuri cum numai adolescenta ni le poate darui.
    – Dupa un sejur de cateva saptamani la Manastirea Sihastria (Neamt), fiind gazduit sub acelasi acoperis cu Pr. Ilie Cleopa, am decis sa raman acolo. Definitiv. Nu conta faptul ca parintii mei s-ar fi opus, nu mai conta iubirea pentru fata cu care pe-atunci intentionam sa ma insor, nu mai conta niciuna din „ofertele” acestei lumi.

    Cred ca si-ar face cruce. :-)

    • Referitor la gandirea critica:

      „Hence the educational problem is wholly different according as you stand within
      or without the Tao. For those within, the task is to train in the pupil those
      responses which are in themselves appropriate, whether anyone is making them or
      not, and in making which the very nature of man consists. Those without, if they
      are logical, must regard all sentiments as equally non-rational, as mere mists
      between us and the real objects. As a result, they must either decide to remove all
      sentiments, as far as possible, from the pupil’s mind; or else to encourage some
      sentiments for reasons that have nothing to do with their intrinsic ‘justness’ or
      ‘ordinacy’. The latter course involves them in the questionable process of creating
      in others by ‘suggestion’ or incantation a mirage which their own reason has
      successfully dissipated.” CS Lewis – The Abolition of Man

      Referitor la indocrirnare: Parintii deseori isi „dreseaza” copiii sa nu ii loveasca pe alti copii. Ar trebui, poate, de teama sa nu indoctrineze, sa renunte la aceasta practica, si sa ii lase, la varsta judecatii, sa decida ei daca sa lovesca sau nu pe altcineva?

      • „Morala” nu este apanajul crestinismului, cum incearca clerul sa ne convinga. Dinpotriva, este de dorit ca „morala” sa nu fie rezultatul „dresarii” (indoctrinarii) indivizilor (prin procedeul „biciul si zaharelul” – „iadul si raiul”), ci rezultatul constientizarii necesitatii ei pentru functionarea societatii, astfel ca singura viata de care putem sa fim siguri ca o avem sa merite sa fie traita (in armonie cu semenii nostri).

          • Exemplul dat de tine arata faptul ca nu intelegi diferenta dintre „gandire critica” si „prejudecata”. Tocmai gandirea critica este cea care poate sa corecteze prejudecatile dintr-o societate, pentru ca astfel de discriminari (ca cea prezentata de tine) sa nu mai fie posibile.

            Din pacate, (si) societatea americana este plina de prejudecati, tocmai datorita faptului ca nu este obisnuita sa gandeasca critic. Lipsa gandirii critice deschide larg usa prejudecatilor.

            Cel mai mare rau facut de religii este faptul ca tin mari mase de oameni in ignoranta, prin inlocuirea gandirii critice cu cea dogmatica. Acesta este efectul indoctrinarii religioase a copiilor in formare, fara discernamant bine dezvoltat. Consecinta cea mai daunatoare este dezvoltarea atitudinilor intolerante (chiar extremiste) pe care le vor manifesta viitorii adulti. Aceasta afirmatie este sustinuta (si) de un studiu condus de cercetatori de la Umiversitatea din Minnesota, SUA:

            – Acceptarea crescanda a diversitatii religioase de catre americani nu se aplica si cand este vorba de acceptarea ateilor.
            – Majoritatea americanii ii plaseaza pe atei sub musulmani, imigrantii recenti, homosexuali si alte grupuri minoritare in ceea ce priveste impartasirea viziunii lor asupra societatii americane.
            – Ateii reprezinta grupul minoritar cel mai putin acceptat de catre majoritatea americanilor atunci cand este vorba de casatoria copiilor lor.
            – Cu toate ca ateii sunt putini, nu sunt organizati si sunt putin vizibili social, ei sunt vazuti de catre o mare parte a populatiei ca o amenintare la modelul de viata american.
            – Majoritatea americanilor accepta diversitatea atata timp cat minoritarii impartasesc un „miez” comun de valori cu majoritatea (care sa ii faca „de incredere” pentru majoritate), iar in America, acest „miez” comun este Religia (oricare ar fi ea, insa nu negarea divinitatii).
            – Ateii reprezinta minoritatea in care se poate avea cea mai putina incredere.

            http://tinyurl.com/r4jncj

            P.S. Un sondaj facut in anul 1998 printre membrii „Academiei Nationale de Stiinta” din SUA (tara cu cele mai multe premii Nobel pentru stiinta), publicat in revista „Nature”, arata ca marea lor majoritate nu crede in Dumnezeu. Ce este si mai important este evolutia credintei in Dumnezeu in randul oamenilor de stiinta, in secolul XX. Sondajul arata urmatoarea situatie:

            In anul 1914:

            – Necredinciosi – 52.7%
            – Agnostici – 20.9%
            – Credinciosi – 27,7%

            In anul 1933:

            – Necredinciosi – 68%
            – Agnostici – 17%
            – Credinciosi – 15%

            In anul 1998:

            – Necredinciosi – 72.2%
            – Agnostici – 20.8%
            – Credinciosi – 7%

            http://tinyurl.com/2jgm4

            http://tinyurl.com/bv58j

            Concluzie: din cele doua studii rezulta ca americanii au foarte putina incredere in oamenii de stiinta (atei). O veste proasta pentru viitorul omenirii.

            • Ceea ce am vrut sa demonstrez, si nu are nici o legatura cu religia:
              1. Gandirea critica are limite
              2. Ceea ce unul numeste gandire critica altul numeste prejudecata.

            • Sa dezvolt. Raspunsul corect politic, este nu-i asa, ca explicatia comportamentului respectiv este rasismul si prejudecata. Orice indoiala, orice scepticism, orice incercare de investigatie critica dincolo de acest raspuns va fi etichetata la randul ei drept rasism si prejudecata. Ideea ca prejudecata ar putea fi de fapt o post-judecata este descalificata din start din categoria gandire critica de catre liberalul establishment.

            • Este greu sa discuti argumentat cu cineva care nu cunoaste sensul cuvintelor:

              DEX:

              PREJUDECATA. Opinie preconceputa, de cele mai multe ori eronata si defavorabila, impusa de mediu sau de educatie.

              Wikipedia:

              Gandirea critica consta din procesul mental de analiza sau evaluare a informatiei, mai ales afirmatii sau propozitii pretinse de unii oameni a fi adevarate. Ea duce la un proces de reflectie asupra intelesului acestor afirmatii, examinand dovezile si rationamentul oferit si judecand faptele.

              Deci:

              – PREJUDECATA este IMPUSA de mediu sau de educatie („opinie preconceputa”, care nu este trecuta prin filtrul ratiunii).
              – GANDIREA CRITICA duce la un proces de REFLECTIE asupra intelesului afirmatiilor („examinand dovezile si rationamentul oferit si judecand faptele”).

              Rezulta ca afirmatia ta: „prejudecata ar putea fi de fapt o post-judecata … din categoria gandire critica” este un nonsens.

            • Aveti un argument pentru ceea ce declarati a fi prejudecata sau trebuie sa acceptam dogmatic aceasta declaratie?

            • Stiu, e greu sa fii intr-o dilema din care nu poti iesi. Daca sunteti corect politic, trebuie sa apelati la tot felul de subterfugii pentru a justifica dogmele seculare ale liberalismului. Daca vreti sa fiti adeptul gandirii critice pana la capat, trebuie sa recunoasteti ca dogma nu este apanajul religiei, ci este impusa mult mai eficient prin tirania soft a memelor cultural-politice actuale. Inca un exemplu:

              http://www.theamericanconservative.com/dreher/the-cowardice-of-contemporary-artists/

            • Eu spun sa dai mai multe link-uri / postare, astfel exista sanse mai mari sa nimeresti un exemplu care sa se potriveasca (sa fie despre „dogmele seculare ale liberalismului”, nu despre „prejudecati”). :-) Eu insa nu imi voi mai pierde timpul sa le deschid (citesc), pana cand nu voi observa ca ai inteles sensul cuvantului „prejudecata”.

              „Dogma nu este apanajul religiei”, insa acest adevar nu are nici o relevanta pentru subiectul in discutie, nu reduce cu nimic toxicitatea „gandirii” dogmatice (pentru societate).

              P.S. Astept exemple care sa prezinte ARGUMENTAT „dogmele seculare ale liberalismului”, nu link-uri cu „camera ascunsa”.

            • N-o sa-mi pierd vremea cu definitii de dictionar, pentru ca stiu prea bine ce e aceea o rejudecata. Dumneavostra spuneti: comportamentul diferit al albilor fata de negri este o prejudecata. Eu spun: hai sa investigam sa vedem daca e asa. Cine are o gandire dogmatica aici si cine gandire critica? In favoarea pozitiei mele aduc statistici din SUA care arata ca un act de violenta al negrilor aspupra albilor este de o suta de ori mai probabil decat un act de violenta al albilor asupra negrilor.
              Ceea ce vreau eu sa demonstre este ca va place gandirea critica doar atunci cand e indeptata impotriva religiei. Va pot da nenumarate exemple de gandire dogmatica inafara religiei, dar din moment ce nu vreti linkuri, n-o sa stau sa scriu despre fiecare exemplu in parte. In plus, nici pe cele pe care vi le-am dat nu vreti sa le reunoasteti. Legatura cu linkul meu n-o vedeti din cazua ca, mi-e teama, sunteti prada unei gandiri dogmatice. Cand cineva lauda gandirea critica indreptata intr-o directie, dar cand e folosita in directia opusa o eticheteaza imediat ca prejudecata, asta e dovada clara ca persoana in cauza a sucombat ea insasi gandirii dogmatice.

            • In ultimul tau comentariu ti-ai etalat gandirea dogmatica in toata „splendoarea” sa. Ai spus: „Dumneavostra spuneti: comportamentul diferit al albilor fata de negri este o prejudecata. Eu spun: hai sa investigam sa vedem daca e asa. Cine are o gandire dogmatica aici si cine gandire critica? In favoarea pozitiei mele aduc statistici din SUA care arata ca un act de violenta al negrilor aspupra albilor este de o suta de ori mai probabil decat un act de violenta al albilor asupra negrilor”.

              Tin sa iti reamintesc ca in discutie era un caz CONCRET, perezentat de tine intr-un comentariu anterior. Atunci spuneai: „Totusi, ca sa fiu mai sigur cum e cu gandirea critica, poate ma puteti ajuta cu un exemplu aplicat acestui experiment:

              http://www.libertatea.ro/detalii/articol/diferenta-hot-alb-negru-482725.html

              Datorita faptului ca (LA MODUL GENERAL), „statistici din SUA arata ca un act de violenta al negrilor aspupra albilor este de o suta de ori mai probabil decat un act de violenta al albilor asupra negrilor”, nu insemna ca INTR-UN CAZ PARTICULAR trebuie sa ABOLIM RATIUNEA si sa REACTIONAM DIFERIT in functie de culoarea pielii infractorului, cu toate ca comportamentul lor infractional (etalat) este identic. Daca in statistici sunt mai putini infractori albi decat negrii, nu inseamna ca nici un alb nu este infractor (sau ca toti negrii sunt infractori), asa ca fiecare caz concret trebuie judecat („gandire critica”) in functie de elementele sale particulare (observate), nu de prejudecatile induse de statistica.

              Prejudecatile se intalnesc mult mai des la oamenii care au avut parte de o educatie in care gandirea critica a fost inlocuita de cea dogmatica. Acesta este si efectul indoctrinarii religioase a copiilor in formare, fara discernamant bine dezvoltat. Consecinta cea mai daunatoare este dezvoltarea atitudinilor intolerante (chiar extremiste) pe care le vor manifesta viitorii adulti.

            • Ati auit de „racial profiling”? Curtea suprema a SUA a recunoscut ca e perfect rational sa cauti raufacatorul in categoria de populatie unde e mai probabil. De exemplu, barbatii sunt mult mai suspecti de a comite infractiuni decat femeile, si a fi complet irational ca politistii sa nu tina seama de asta. Intelepciunea seculara a poporului roman a reunoscut acelasi lucru in proverbul: cine se arde cu supa sufla si in iaurt.

            • Ceea ce faci tu se numeste manipulare. In cazul de fata nu vorbim despre „cautarea” unui infractor necunoscut, ci despre interpretarea diferita (datorita prejudecatilor) a unor fapte identice, care se produc sub ochii nostri. In acest caz nu este nevoie sa restrangem aria de cautare (folosind informatii oferite de statistica) pentru a mari sansele de reusita in identificarea infractorului, trebuie doar sa folosim gandirea critica pentru a interpreta corect (si uniform) faptele cunoscute ale autorilor cunoscuti.

            • Observati cum fiecare raspuns al dumneavoastra incepe cu o acuzatie la persoana: ba ca nu inteleg sensul cuvintelor, ba ca am gandire dogmatica, ba ca manipulez. Eu credeam ca gandirea critica trebuie indreptata impotriva ideilor, nu a persoanelor. Argumentele dumneavoastra nu sunt altceva decat acuzatii la persoana cu care nu sunteti de acort, in cazul de fata eu. O minte cu gandire critica ar porni de la argumente , nu de la acuzatii.
              Nu vad unde e manipularea in a afirma ca oamenii reactioneaza pe baza experientei acumulate, si e perfect rational sa procedeze asa.
              Oricum, aceasta discutie nu este despre atitudinile fata de negri, ci despre gandirea critica. Chiar daca – sa zicem – aveti dreptate ca oamenii au reactionat asa din prejudecata, ati picat testul la gandirea critica, pentru ca ati declarat asta dogmatic inainte de a considera argumentele contra, cand cineva cu gandirea mai citica decat a dumneavoastra v-a pus dogma la indoiala.

            • Fiecare comentariu al meu incepe cu o scurta descriere a cauzelor erorilor (intentionate sau nu) din rationamentul tau anterior, dupa care imi argumentez „acuzatiile”, facand o analiza critica a afirmatiilor tale. Deci, comentariile mele nu incep cu „acuzatii” ci cu constatari sintetice, utile pentru o intelegere mai buna a rationamentul (detaliat) care urmeaza.

              Wikipedia:

              „Manipularea psihologica este un tip de influenta sociala care urmareste schimbarea perceptiei sau comportamentului celorlalti cu ajutorul unor tactici ascunse, amagitoare sau chiar abuzive”.

              Manipularea ta in cazul de fata se manifesta prin folosirea „unei tactici amagitoare”. Folosesti un concept juridic necunoscut majoritatii cititorilor – fara studii juridice („racial profiling”) care induce in eroare prin faptul ca se refera tot la diferente rasiale (ca si in cazul exemplului tau), insa care se aplica doar in faza de cautare a infractorului, ceea ce nu este cazul in exemplul dat de tine. In plus, apelezi la opinia unei autoritati respectate („Curtea suprema a SUA”) pentru a asigura cititorii de corectitudinea acelui concept juridic, deturnand atentia de la inoportunitatea folosirii lui in cazul exemplului dat de tine.

              Spre deosebire de tine, eu mi-am argumentat toate afirmatiile. Pentru a nu exista nici un dubiu, in incheiere faci o alta afirmatie FARA SA O ARGUMENTEZI: „ati picat testul la gandirea critica, pentru ca ati declarat asta dogmatic inainte de a considera argumentele contra”. Se pare ca ai o mare problema cu intelegerea notiunii de ARGUMENT. „Acuzatiile” mele se gasesc la inceputul comentariilor, dupa cum observi si tu („fiecare raspuns al dumneavoastra incepe cu o acuzatie la persoana”), dupa care urmeaza sustinerea lor argumentata. „Acuzatia” ta se gaseste la sfarsitul comentariului (fara a fi urmata de o sustinere argumentata) deoarece tu ai impresia ca ea devine automat adevarata doar datorita faptului ca a fost enuntata. Acesta este unul dintre efectele „gandirii” dogmatice.

            • Spre deosebire de dumneavoastra, eu imi creditez cititorii macar cu atata inteligenta incat sa se documenteze singuri asupra notiunilor pe care nu le cunosc.
              Acum imi acuzati onestitatea intentiilor. Faptul ca cineva ar putea urmari pur si simplu de cautarea si gasirea adevarului in mod dezinteresat, fie chiar gresind in argumentare, ca doar „errare humanum est”, nu va trece prin cap.

              Daca studiezi atent sensul termenului, vei vedea ca „racial profiling” incadreaza foarte bine ce a facut acel politist.

              Eu mi-am argumentat toate afirmatiile. „Ati picat testul la gandirea critica, PENTRU CA…”

              In sfarsit, este o diferenta intre a-ti incepe interventia „Nu sunt de acord cu dumneavoastra pentru ca…” si „Esti tampit, perfid, etc.” Sigur, nu ati folosit acesti termeni, dar cam asta rezulta din interventiile dumneavoastra.

            • „Errare humanum est, sed perseverare diabolicum”. Asta ti se potriveste tie. Iti reciti ideile fara sa tii cont de argumentele interlocutorului. Ai impresia ca enunturi de genul: „Daca studiezi atent sensul termenului, vei vedea ca «racial profiling» incadreaza foarte bine ce a facut acel politist” sau „Eu mi-am argumentat toate afirmatiile, ati picat testul la gandirea critica” pot sa tina loc de argumente.

              Sa trecem la argumente (reale, nu imaginare).

              Uniunea „The Leadership Conference on Civil and Human Rights” (un grup format din 200 de organizatii care promoveaza si protejeaza respectarea drepturilor civile si ale omului in SUA) ofera urmatoarea definitie a sintagmei „racial profiling”:

              „«Racial profiling» se refera la selectarea anumitor indivizi (potential infractori) de catre autoritatile care aplica legea, care se bazeaza pe caracteristicile personale (ex. rasiale) si nu pe comportamentul (actiunile) indivizilor”.

              http://tinyurl.com/narmz62

              http://en.wikipedia.org/wiki/Leadership_Conference_on_Civil_and_Human_Rights

              Definitia cuvantului „profiling” data de dictionarul „Collins English” (care da ca exemplu de folosire a acestui cuvant, chiar sintagma „racial profiling”) :

              profiling = practica de a categorisi oamenii si de a face PREDICTII privind comportamentul lor pe baza unor caracteristici particulare precum rasa sau varsta => „profil rasial”

              profiling = the practice of categorizing people and PREDICTING their behaviour according to particular characteristics such as race or age ⇒ „racial profiling”

              http://www.collinsdictionary.com/dictionary/english/profiling

              Dupa cum am arata si intr-un comentariu anterior, „racial profiling” se aplica doar in faza de cautare a infractorului („predictii”, „selectare”), ceea ce nu este cazul in exemplul dat de tine, unde „comportamentul (actiunile) indivizilor” este evident („flagrant”), trebuie doar aplicata legea (in mod uniform, fara prejudecati).

              P.S. Daca nu te „creditam cu inteligenta” nu imi mai pierdeam timpul sa imi argumentez afirmatiile. Problema este ca inteligenta nu este suficienta pentru a pune mai presus argumentul decat prejudecata (dogma). Cred insa ca aceasta problema este curabila, chiar daca nu in toate cazurile (poate ca sunt naiv). Totusi, orice om salvat din „ghearele” gandirii dogmatice si convertit la gandirea rationala este un castig pentru societate.

            • Am admis deja ca s-ar putea sa gresesc. Poate albii sunt intr-adevar niste rasisti oribili, cum incearca acele secvente sa sugereze, fata de saracii negri care niciodata n-ar reactiona asa daca s-ar inversa rolurile. Inca odata, tot ce am vrut sa demonstrez, si cred ca am reusit, este ca gandirea critica nu merge uneori pana la capat.
              Sa zicem ca, pe baza definitiei juridice pe care doriti sa o adoptati si a distinctiei pe care vreti sa o faceti, imi retrg afirmatia „Ceea ce a facut politistul se incadreaza in racial profiling”. Ce rezulta de aici? Nu prea mult. Acelasi principiu pe care se bazeaza legalitatea lui racial profiling se poate aplica si in cazul de fata.
              O alta intrebare: de unde stim ca situatia in care s-a observat comportamentul diferit a fost exact aceeasi? Se prea poate ca politistul sa fi aparut in zona tocmai cand a intrat in scena si negrul.
              In plus, totul se bazeaza pe buna credinta a realizatorilor filmului. Este clar ca filmul e editat. De unde stim ca n-au selectat secventele astfel incat acestea sa le confirme ipoteza? Trebuie sa ii credem pe cuvant

            • „Ghiveciul” din comentariul de mai sus ma face sa cred ca m-am inselat atunci cand mi-am pierdut timpul sa imi argumentez afirmatiile. In plus, se pare ca iti lipseste si buna-credinta. Initial imi propui analiza unui „EXPERIMENT” care ar fi trebuit sa ma puna in incurcatura: „Totusi, ca sa fiu mai sigur cum e cu gandirea critica, poate ma puteti ajuta cu un exemplu aplicat acestui EXPERIMENT”, dupa care, atunci cand cazi in groapa sapata chiar de tine, te razgandesti si spui ca de fapt nu a fost un EXPERIMENT ci o facatura: „Este clar ca filmul e editat. De unde stim ca n-au selectat secventele astfel incat acestea sa le confirme ipoteza? Trebuie sa ii credem pe cuvant”.

              DEX:

              EXPERIMENT = Procedeu de cercetare in stiinta, constand in provocarea intentionata a unor fenomene, pentru a le studia in anumite conditii.

              Dovada faptului ca la inceput ai considerat filmul un EXPERIMENT edificator si ca ti-ai schimbat aceasta „convingere” doar atunci cand nu ai mai putut sa iti sustii pozitia cu ARGUMENTE, se gaseste intr-unul din comentariile tale anterioare: „Va pot da nenumarate exemple de gandire dogmatica inafara religiei, dar din moment ce nu vreti linkuri, n-o sa stau sa scriu despre fiecare exemplu in parte. In plus, nici pe cele pe care vi le-am dat nu vreti sa le reunoasteti. Legatura cu linkul meu (adica cu EXPERIMENTUL in cauza) n-o vedeti din cazua ca, mi-e teama, sunteti prada unei gandiri dogmatice”.

              Caz tipic de aplicare a vorbei din popor: „hotul striga: hotii!”. Gandirea ta dogmatica se revarsa din toti porii, si totusi ma acuzi pe mine de gandire dogmatica, apeland chiar la metode necinstite pentru a „demonstra” acest lucru. Este un comportament tipic celor indoctrinati. Albul devine negru, EXPERIMENTUL devine facatura. Modelezi realitatea ca si plastilina, pentru a se potrivi cu sistemul tau dogmatic.

            • Domnul gandire critica s-a suparat. Pesemne nu-i place sa-i fie criticate convingerile. Convingerea sa ferma e ca atitudinea diferita fata de negri vine din prejudecata, si nimic mai mult. Parerea mea e ca inainte de a emite o astfel de judecata definitiva bazata pe o analiza superficiala, ar trebui sa consideram mai in profunzime alte circumstante relevante, precum de exemplu statistici referitoare la infractionalitate. Pentru asta eu sunt cel blamat de gandire dogmatica, pe cand el a depasit cu brio negura indoielii.
              Si pana la urma n-am inteles: vreti si alte exemple de gandire dogmatica? Daca da, va dau link-uri, daca nu, nu.

            • Nu mai stiu ce sa cred! Tu doar te faci ca nu intelegi sau ai o mare problema cu logica? In dialogul nostru nu era vorba despre negrii, la modul general (am pornit discutia de la indoctrinarea religioasa), ci despre un caz concret in care atat albul cat si negrul forteaza deschiderea unei masini „ca niste hoti profesionisti” (vezi articolul si filmul). „Atitudinea diferita fata de negri” in acest caz particular se bazeaza doar pe prejudecata, infractiunea este evidenta (in mod egal) in ambele cazuri. Orice om cu o minima logica intelege ca in acest caz NU „ar trebui sa consideram mai in profunzime alte circumstante relevante, precum de exemplu statistici referitoare la infractionalitate”. Nimeni nu sta sa analizeze statistici atunci cand un jaf se desfasoara sub ochii lui. In astfel de conditii oamenii reactioneaza instinctiv, iar faptul ca nu au reactionat atunci cand albul a spart masina se datoreaza prejudecatilor (care au „anesteziat” instinctul), nu „consideratiilor profunde”. Daca insa in pericol s-ar fi aflat chiar ei (nu o masina, care nici macar nu le apartinea), instinctul de conservare ar fi devenit dominant (iar acesta nu poate sa fie „anesteziat” de prejudecati). Pentru ca sa intelegi mai bine acest lucru, iti explic printr-un exemplu ipotetic. Sa zicem ca te trezesti noaptea (in dormitor) fata in fata cu un individ care ti-a spart locuinta. Reactia fireasca este sa te aperi cu ce ai la indemana. Dupa „logica” ta, te vei apara doar daca intrusul este negru. Daca insa intrusul este alb, vei sta linistit si vei „analiza in profunzime” situatia, stiind ca exista „circumstante relevante, precum de exemplu statistici referitoare la infractionalitate”, care arata ca este putin probabil ca un alb sa iti sparga locuinta.

              P.S. Nu te mai obosi sa cauti „alte exemple de gandire dogmatica”, mi-a ajuns acesta, a fost edificator!

            • Nu mai stiu ce sa cred! Tu doar te faci ca nu intelegi sau ai o mare problema cu logica? In dialogul nostru nu era vorba despre negri, la modul general (am pornit discutia de la indoctrinarea religioasa), ci despre un caz concret in care niste oameni cu gandire dogmatica pretind sa aiba raspunsul definitiv asupra lui. “Atitudinea diferita fata de negri” in acest caz particular este posibil sa nu se bazeaze doar pe prejudecata, chiar daca infractiunea este evidenta (in mod egal) in ambele cazuri. Orice om cu o minima logica intelege ca in analizarea acestui caz “ar trebui sa consideram mai in profunzime alte circumstante relevante, precum de exemplu statistici referitoare la infractionalitate”. Nu e nevoie ca cineva sa stea sa analizeze statistici atunci cand un jaf se desfasoara sub ochii lui, pentru ca acestea sunt bine cunoscute si validate de experienta. Cei care facem analiza suntem noi, post factum. Nefiind direct implicati (nu e masina lor – spre deosebire de exemplul pe care mi-l oferi), in astfel de conditii oamenii pot sa reactioneze mai detasat, rational. Faptul ca nu au reactionat atunci cand albul a spart masina se datoreaza faptului ca nu si-au dat seama ce se petrece. In fond si la urma urmei, instinctul lor a fost corect: nu era vorba de un furt. Deci, obiectiv vorbind, au reactionat corect in cazul albului si incorect in cazul negrului.
              Problema cu logica ta este tocmai ca nu explica adecvat lipsa de reactie in cazul albului. Albii au o prejudecata fata de albi? Eventual asta s-ar numi incredere.

            • Nu poti sa ai pretentia ca argumentatia ta sa fie inteleasa de cineva care isi contrazice propriile afirmati in doua propozitii succesive:

              – „Nefiind direct implicati (nu e masina lor) oamenii pot sa reactioneze mai detasat, rational”.
              – „In fond si la urma urmei, instinctul lor a fost corect: nu era vorba de un furt”.

              Ar trebui sa te hotarasti: ori au reactionat rational, ori instinctual.

              O alta mostra de inconsecventa in gandire (datorata tot prejudecatilor tale) se gaseste in urmatoarea afirmatie: „Faptul ca nu au reactionat atunci cand albul a spart masina se datoreaza faptului ca nu si-au dat seama ce se petrece”. Adica in cazul albului „nu si-au dat seama ce se petrece”, in timp ce in cazul negrului si-au dat seama ce se petrece, cu toate ca cei doi au avut un comportament similar.

              In incheiere spui: „Problema cu logica ta este tocmai ca nu explica adecvat lipsa de reactie in cazul albului. Albii au o prejudecata fata de albi? Eventual asta s-ar numi incredere”.

              Wikipedia:

              Gordon Allport a definit prejudecata ca un „sentiment, FAVORABIL sau nefavorabil, fata de o persoana sau un lucru, inainte de, sau nefiind bazat pe, experienta reala.”

              http://ro.wikipedia.org/wiki/Prejudecat%C4%83

              Deci in cazul de fata este vorba despre un „sentiment favorabil” fata de albi, care duce la ignorarea „experientei reale”, adica a jafului evident care se petrece sub ochii lor (incercarea de a debloca inchizatoarea usii unei masini cu o sarma lunga de 30cm, acompaniata de sunetul strident al alarmei antifurt).

              P.S. Atunci cand am citit explicatia ta fortata: „Faptul ca nu au reactionat atunci cand albul a spart masina se datoreaza faptului ca nu si-au dat seama ce se petrece”, mi-am adus aminte de o scena celebra din filme, in care atunci cand sotia isi prinde sotul infidel in pat cu o alta femeie, scuza ridicola a barbatului este: „Lasa-ma sa iti explic, nu e ceea ce pare sa fie! (nu iti dai seama ce se petrece)” :-)

              Pentru exemplificare, priveste videoclipul „Misunderstood” al lui Bon Jovi (explicatia ta face parte din aceeasi categorie):

              http://www.lolhappens.com/85092/its-not-what-it-looks-like-i-wasnt-having-s3x/

              http://www.youtube.com/watch?v=Q0Lg_ISGGW4&feature=kp

            • Asa zisele inconsecvente de care ma acuzi sunt doar aparente.
              In primul rand, dintr-o perspectiva evolutionista, instinctele nu sunt altceva decat deciziile rationale repetate din trecutul individului sau al speciei in ansamblu, devenite instinct. Deci instinctele nu pot fi separate complet de ratiune.
              Apoi, de multe ori, daca nu de cele mai multe ori, reactia la un eveniment se decide in doua instante: instinctul si ratiunea. Mai intai vine instinctul, care este sanctionat sau nu de ratiune.In cazul albului de care discutam, sunt trei factori care converg: instinctul, ratiunea si realitatea obiectiva.
              In al treilea rand, textual nu este nici o contradictie explicita in propozitiile mele: o prima reactie instinctuala nu exclude o deliberare rationala.

              „Adica in cazul albului “nu si-au dat seama ce se petrece”, in timp ce in cazul negrului si-au dat seama ce se petrece, cu toate ca cei doi au avut un comportament similar.”
              Da, exact asa au stat lucrurile, si iar nu vad nici o contradictie aici. S-a intamplat asa deoarece experienta lor din trecut i-a predispus spre acest rezultat.

              Problema e ca tu consideri experienta doar ce se intampla in prezent. Dar orice interpretare a faptelor din prezent se bazeaza pe experiente din trecut.

            • Se pare ca tu nu ai simtul ridicolului. Am crezut ca daca iti pun o „oglinda” in fata – exemplul cu „Lasa-ma sa iti explic, nu e ceea ce pare sa fie!”, vei renunta la sofisme fanteziste (ridicole), dar se pare ca m-am inselat. Ai recidivat, explicandu-mi ca instinctele nu sunt „ceea ce par sa fie”, de fapt sunt o forma de ratiune „sub acoperire”. :-) „Dintr-o perspectiva evolutionista” si omul a fost candva maimuta. Astfel, afirmatia ta: „instinctele nu pot fi separate complet de ratiune” este similara cu afirmatia: „omul nu poate fi separat complet de maimuta”. Uneori inclin sa iti dau dreptate! Totusi, eu aveam impresia ca port o conversatie cu un om , nu cu o maimuta. :-)

              Dupa ce ai modelat realitatea ca si plastilina („EXPERIMENTUL devine facatura” – vezi mai sus), pentru a se potrivi cu sistemul tau dogmatic, ai trecut la modelarea limbajului, a cuvintelor. Ai cazut intr-o lume a fanteziilor, la fel ca si „Alice in tara minunilor”:

              „Pentru genul sau ironic si suprarealist a fost considerata cel mai bun exemplu de «LITERATURA NONSENS», structura sa narativa constituindu-se intr-o imensa influenta in special in genul povestilor fantastice”.

              http://www.cartea-mea.ro/carte/alice-in-tara-minunilor–i24962

              „LITERATURA NONSENS” este o larga categorie literara care foloseste elemente rationale si absurde pentru a sfida conventiile lingvistice si gandirea logica. Efectul de absurditate este adesea cauzat de excesul de sensuri ale cuvintelor, si nu de lipsa de sens. Natura absurdul este adesea umoristica.”

              http://en.wikipedia.org/wiki/Literary_nonsense

              Prin urmare, in ceea ce ma priveste, discutia noastra se incheie aici. Nu doresc sa mai particip la aceasta parodie de „discutie argumentata”.

              P.S. Cazul tau este unul tipic de „gandire” dogmatica, in care realitatea si sensul cuvintelor sunt distorsionate pentru a se potrivi cu „teoria” (ideile preconcepute – dogmele).

            • Ori iti place gandirea critica, ori nu iti place. Mi se pare evident ca nu, din moment ce refuzi orice argument care iti invalideaza pozitia, si mai mult, recurgi la ridiculizarea adversarului cand iti arata cat esti de dogmatic de fapt .

  8. Rostogoliri, ca de obicei autentic-neaoşe, în cealaltă extremitate.
    Oare de ce românul nu poate fi cumpătat ?
    Ci doar „cumpărat”, furat, dus cu pluta, fugit, scăpat, scăpărat de idei, credinţe, ideologii şi iluzii.
    Întrebarea fiind retorică îi puteţi răspunde în gînd, în suflet, din inimă, şi Spiritului.

  9. excelent articolul! felicitari. poate ca parte dintre cei care nu au decat o idee vaga despre spiritualitate si viata monahala vor primi indemnul de pastra tacerea in loc de a se afla in treaba.

    • „Spiritualitatea” ortodoxa. . . ia sa vedem:

      Obsesia „bisericii” de a deveni multi-miliardara cu orice pret. Megalomania „Casei Poporului” in stil bisericesc. Infratirea cu legionarii. Tradarea spovedaniei la comunisti sau la cine platea mai bine. Agresivitatea plina de bombaneala si spirit de judecata a aproapelui. Obscurantismul cu accente de primitivism pre-medieval. Vinderea de superstitii si absurditati. Bataia de joc de tot ce a insemnat exemplul lui Isus. Aprinderea in „credinciosi” a pasiunilor cele mai joase, cele mai urite, a spiritului urii, intolerantei si razbunarii. Mai nou, ca in cazul Iuliei, rapirea de minori (d.p.d.v. legal) completata cu mintirea oamenilor legii si bagarea in sperieti a parintilor copilului.

      Cam asta e lista atributelor „spiritualitatii” ortodoxe. Cu asemenea „spiritualitate” cine mai are nevoie de materialism?

    • Ar fi trebuit sa fuga desculta, si pe frigul asta …
      Sorry, dar intrebarea cerea un raspuns pe masura. N-am avut impresia ca articolul ar incerca sa disculpe un lacas de cult, ci sa explice gestul unei fete si sa o sustina dupa momentul, foarte important pentru ea, al reintoarcerii acasa: e foarte posibil ca acest lucru sa fie resimtit ca un esec sau, si mai grav, ca o respingere a ei de catre o comunitate careia dorea sa-i apartina.

  10. Marturisesc, nu cunosc in amanunt intamplarea, tocmai pentru ca nu citesc presa despre care se face vorbire aici.
    Daca gresesc, corectati-ma, eu am retinut ca fata a fost disparuta pentru parinti trei zile, petrecandu-si o parte a acestui timp la manastire.
    Daca e asa, exista o singura problema discutabila: manastirea, calugarul, duhovnicul, ma rog, cineva de acolo a anuntat parintii sa-i linisteasca? Daca n-a facut acest lucru, a gresit. Autorul vorbeste de fuga Domniei Sale, observand ca era major. Eu as completa ca era si baiat si mai erau si alte vremuri pe atunci.
    In cazul acesta a fost vorba de o minora disparuta.
    In rest, fiecare este liber sa-si caute rostul in viata cum doreste.
    Nu acesta este problema. Problema cu acest text este ca raspunde presei de scandal cu aceasi moneda. Daca aia au supralicitat aspectul scandalos cotidian, textul acesta supraliciteaza aspectul spiritual transcendental.
    Eu nu stiu care este realitatea. Dar mi se pare ca ambele aspecte au fost exagerate in dorinta unei audiente cat mai mari…

  11. Sint pe Contributors, da? Am crezut pe moment ca am luat drumul gresit si am esuat in gazeta de perete a postului Trinitas.

    Nu este nimic „spiritual” legat de asociatia profitabila care raspunde la numele B. O. R.

    Multa ipocrizie, mult primitivism, interese materiale uriase aparate cu mijloace mafiote (ce bine li se aplica gindurile Domnului Liiceanu legate de lacomie), asta da.

    „Vade retro!” s.a.m.d.

  12. Domnule autor,
    Daca ati fi tatal unui copil fugit de acasa, ati dori ca cineva (oricine) sa va dea CAT MAI CURAND o veste despre copilul dumneavoastra disparut? Puteti raspunde „nu”?

    • Asa e, iar daca dupa doua zile sunt anuntat de la manastire ca staretul mi-a convins copilul sa vina acasa, si il vad venind intreg, sanatos, cerand iertare si constat ca a fost pe maini bune, ii multumesc staretului.
      In schimb nu as stii ce sa fac cu istericii care fac scandal pe la toate colturile pornind de la problema copilului meu si il arunca in gura nebunilor.

      • @ liviuta
        Asta este problema: „dupa DOUA zile”. Puteti sa va imaginati ce simte un parinte in fiecare secunda a celor doua zile in care nu stie unde ii este copilul?
        Parintii aveau dreptul sa stie CAT MAI CURAND posibil unde le este copilul. Daca si cand si cum isi luau acasa copilul LOR, parintii hotarau.

        • A judeca ce trebuia sa faca staretul presupune sa fi fost in locul sau.
          Nu am fost nici unul acolo si nu stim circumstantele cazului, ce stare sufleteasca avea fata, daca era dispusa sa dea datele de contact ale parintilor, daca nu cumva anuntarea imediata a autoritatilor facea mai mult rau decat bine.
          Eu constat ca fata a fost pusa in tren bine,a fost indrumata bine, si-a cerut iertare mamei, apoi, dupa scandalul care a iesit s-a intors cu tatal sau la manastire si a cerut iertare staretului, prin urmare staretul are tot creditul meu.
          Ceea ce nu pot spune despre presa, despre toti cei care arunca cu acuze (in Biserica) etc.
          In fond, nu Biserica a determinat-o pe Iulia sa plece de acasa.

          La urma urmei, dvs mi-ati pus o intrebare din perspectiva mamei; eu vad ca nu Biserica, ci mama e responsabila de decizia Iuliei de a pleca de acasa (am zis responsabila, nu vinovata, ca sa fiu limpede), iar Biserica e cea care i-a adus fiica inapoi, sfatuita si intarita moral (pana sa apara moralistii anti Biserica sa faca scandal).
          Poate ca, in situatia data, a fost mai oportun pentru starea fetei ca staretul sa nu se grabeasca sa ii anunte mama, politia etc, pentru a nu o traumatiza si mai tare; rezultatul fericit poate ca merita acest pret platit de mama (ca asa e viata, apar necazuri si costuri).
          „Noroc” cu voi. I-ati facut fetei un mare bine.

  13. Da, nu-i nici un mare fas ca ca fugit spre o manastire. Eu unul sunt de acord cu ce zici chiar tu: „o banala fuga de-acasa”. Atunci pentru ce-i multumesti si ridici statuie in continuare?
    Da, isca si asta discutii despre religie dar in fond suntem o tara libera, exista dreptul la exprimare, nu? Poti sa le ignori complet, sa le dezbati doar la o bere, sa le susti sau sa le contesti.
    Problema pe care o bagatelizati e ce-au facut cei de-acolo cand o persoana minora, data disparuta, cautata de politie, le-a intrat sub acoperis. Si de ce au facut ce au facut: pentru ca se cred stat in stat carora nu li se aplica legile „lumesti”.
    Retineti: o banala fuga de-acasa, nu va mai isterizati cu calatorii initatice si alte de-alea.

  14. Amuzant articolul.

    Nu numai ca Biserica (de orice natura) face prozelitism printre copii lipsiti de discernamant, dar biserica MAI SI MINTE cu nerusinare cind a spus ca respectiva copila nu a stat la nici o manastire din Bucovina.

    Ceea ce s-a dovedit ca este O MINCIUNA!

    Acum, de ce am credita cu intentii bune NISTE MINCINOSI??!!

  15. Mă bucur că ați scris acest articol, Iulia merita acest gest. Desigur, el poate funcționa și ca o ispită (bine este, bine este…). Însă din punct de vedere emoțional și social în grupul de la școală cred că o ajută foarte mult.

    cu bine,

  16. Domnule Vasileanu, daca o minora 15 fuge cu un iubit major si niste prieteni ai acestuia majori ii ascund de politie atat iubitul cat si prietenii intra sub incidenta legii penale. Exista zeci de precedente inclusiv in Romania si chiar la Bucuresti, va rog sa cautati spetele daca va intereseaza.

  17. Multumim! Era mare nevoie de acest articol, in special pentru cei care nu si-au format superficial pareri despre credinta, viata spirituala, monahism. Sper ca Iulia sa il citeasca si sa-i apara un zambet pe chip.

  18. Ma bucur ca in tot vacarmul nerusinat stirnit de situatia Iuliei a aparut si o voce echilibrata si mai ales umana. Sper din tot sufletul ca Iulia sa citeasca articolul si sa uite toate celelalte mizerii, sa inteleaga unde a gresit, dar si faptul ca nu este nimic condamnabil in sufletul ei.
    Nu vreau sa reiau, evident dintr-un unghi personal, analizarea cazului. Nu face bine Iuliei, iar ceilalti implicati sunt sigur ca au tras concluziile care li se potrivesc, inclusiv familia, care are poate raspunderea majora pentru starea in care si-a adus copilul.
    Singure autoritatile au aratat ca nu au inteles nimic deoarece nici nu voiau sa inteleaga, ci doar sa se bage in seama si sa loveasca in cei care le sunt incomozi.
    Citez dintr-un comentariu anterior: “Iulia nu a pățit nimic rău, nici pe drum, nici la mănăstire, în schimb, de când s-a urcat în trenul care o aducea acasă, este violată fără încetare sub ochii unei țări întregi.” (Parintele Ioan Florin Florescu). Exact asta au facut autoritatile. Au violat sufletul unui copil intr-un mod cel putin la fel de josnic ca al unui viol propriu-zis, viol de care Dumnezeu a pazit-o pe Iulia. Am multe de reprosat bisericii ca institutie si mai ales lacomiei unor inalti ierarhi (oricit ar fi de fericiti sau prea-fericiti), dar slujitorii anonimi ai credintei adevarate s-au comportat ireprosabil. Intii i-au tratat sufletul copilei si dupa ce i-au dat „primul ajutor” au convins-o sa revina la viata pe care trebuie sa o traiasca pina cind discernamintul maturitatii ii va permite sa ia hotariri decisive. Chiar daca personal nu impartasesc ideea ca refugiul in monahism este o solutie pentru a scapa de vicisitudinile existentei, respect modul in care autorul articolului trateaza problema: e dreptul fiecaruia sa-si aleaga calea, dar si obligatia de a o face in deplina cunostinta de cauza. Este exact ce au incercat sa faca acei calugari care au protejat-o pina in momentul in care a fost capabila sa revina la o familie din care fusese intr-un fel alungata. E de apreciat si discretia pe care au adoptat-o pina cind sufletul ei ranit a prins puterea de a face fata agresiunilor ce aveau sa urmeze. Fara interventia zgomotoasa si penibila a autoritatilor si a presei, Iulia ar fi revenit acasa si ar fi trecut mult mai usor pentru un episod care ar fi lasat oricum urme adinci in sufletul ei…….si i-ar fi marcat oricum existenta ulterioara.
    Asa autoritatile i-au adus rani sufletesti greu vindecabile, iar tratamentul la care va fi supusa de acum inainte de toti cei pe care viata ii va pune alaturi o vor face sa-si reaminteasca dureros un episod ale carui incercari vor fi oricum greu de uitat.
    Rusine maxima pentru atitudinea poliţiei române. Cuprinsa intr-una dintre deja caraghioasele şi inutilele „celule de criză”, amortita in incapacitatile sale exasperante, nu a facut nimic decit sa se bata cu pumnii in piept zile întregi căutînd pe cineva care nu făcuse nici măcar cel mai mic efort să se ascundă. Iulia a fost identificată de un angajat al CFR (nicio legatura cu actiuni ale politiei) în timp ce se întorcea spăşită acasă, tinjind la o liniste si intimitate pe care viata ii aratase ca sunt foarte usor de pierdut; în loc să acţioneze cu profesionalism şi discreţie, trimiţînd un agent în civil care să o supravegheze atent doar sa nu pateasca ceva, urmind sa intervină doar in caz de nevoie, a facut un tărăboi uriaş, supunînd copila unor presiuni psihice degradante şi inutile; în loc să fie lăsată să ajungă mai repede în familie, fata a fost coborîtă din tren, dusă la o secţie mizerabilă şi supusă unui interogatoriu ca ultimul infractor (s-au si laudat pentru cit au facut-o de cooperanta). După toate astea, hop iese şi şeful instituţiei în conferinţă de presă şi bate toba cu marea realizare, impaunindu-secu marele merit că a găsit-o împreună cu SRI-ul, fără nicio participare a CFR-ului. Penibil? Ridicol? Caraqhios de-a dreptul! Marele profesionalism se rezumă la preluarea informaţiei de la conductorul de tren şi trimiterea unor haidamaci care să o salte şi să o ducă la secţie. Şi-a pus măcar o singură clipă acest vajnic lucrător public problema impactului psihic pe care îl are acţiunea sa asupra unei copile şi aşa destul de vitregită de soartă? Dacă totuşi a avut o asemenea licărire de conştiinţă, care au fost resorturile care l-au împins totuşi să continue acţiunea pe acest făgaş? Dorinţa de a se băga în seamă, pe el şi impotenta sa instituţie, considerînd că nu poate scăpa un asemenea prilej de a-şi arăta (in)capacitatea profesională şi instituţională.
    Pacat ca o asemena atitudine a alimentat atacuri nemeritate catre adevaratii slujitori ai credintei, oameni cu simt si atitudine morale care nu se identifica sub niciun aspect cu atitudinile uneori antisociale ale institutiei careia ii apartin.
    Multumiri autorului pentru tonul si valoarea sufleteasca a articolului, pentru echilibrul la care majoritatea suntem tot mai dispusi sa renuntam datorita unei radicalizari a societatii care nu mai permite acceptarea decenta a opiniilor contrare.

  19. Spuneti asa in paragraful 5: „Mulțumesc pentru că ne-ai amintit că încă există adolescenți care își pun cu gravitate întrebările esențiale, pe care noi oamenii ”maturi” le cam uităm.” Nu pot spune decat ca ati sesizat doar jumatate de adevar. Nu numai ca noi, oamenii zilelor noastre, am „uitat” intrebarile esentiale dar avem raspunsurile deja inainte de a ne intreba. Avem numai certitudini si nicidecum indoieli. Suntem un neam de oameni tari exact cum este reflectat in mult prea profunda inteligenta IMGB-ista a anilor ’90 „Iliescu sa fii tare/Cum a fost Stefan Cel Mare”.
    Va spun, domnule Vasileanu, nu aveti audienta. Romanul de azi nu mai are urechi sa auda si nici ochi sa vada. El e doar Tare.
    Va felicit pt. acest aspect al conditiei umane pe care ni l-ati „amintit” aici.

  20. Avem de-a face cu un caz de-a dreptul absurd . . . o minora este practic abuzata de una din institutiile „care se bucura de cea mai mare incredere”, cum ni se tot repeta, BOR SRL.

    Un act de iresponsabilitate, nerusinare, calcind dincolo, mult dincolo de limitele legalului si ale decentei.

    … Si iata, ni se cere sa admiram actul disperat al bietei fetite abuzate, in stil pur bisericesc, de adultii mincinosi din BOR SRL, sint admonestati politistii care si-au facut datoria sa o gaseasca pe victima si au fost MINTITI la obraz de prea-sfintiile lor, si sint exonerati abuzatorii, rapitorii, spalatorii de minti din brandul patologic BOR SRL.

    Romania este intr-adevar Absurdistan. Exact aceiasi oameni lipsiti de darul elementar al ratiunii ne explica cit de sublim este abuzul sistematic de copii al carui autor este Biserica Ortodoxa Romana SRL si cum Victor Viorel Ponta, idolul lor, nu a plagiat.

    Vedeti dv., l-a inspirat „Duhul Sfint”.

    … Oare ce cautam in Uniunea Europeana, cu asemenea lideri „spirituali”?

    • Ti-ai ales foarte bine numele. Absurdistan.
      Cine abuzeaza de cine? Ca nu prea inteleg.

      Am sa repet ce i-am mai spus unuia mai sus: daca tu ajungi in miezul noptii la usa mea ce sa fac? Te dau afara in strada sau te primesc, te gazduiesc si a doua zi dimineata te trimit acasa, in siguranta? Ai habar ca manastirea aia e pe un munte in mijlocul padurii?

      De ce abuzuri vorbesti????? Lamureste-ne.

      Daca tu te duci in excursie la Paris atunci cetatenii parizieni sunt vinovati ca ´´te-au rapit´´?

      Te a-i gandit mult inainte a posta comment-ul tau?

  21. E daca daca fata s-ar fi „integrat” cu bivolarii … alta viata da? Una mia provest si mai moderna da?
    Insa scandlul public de dupa gasirea ei .. este un scabdal in sine ,,, un minor -care pana la urma nu a facut nimic ilegal sau nimic prea grav – a fost tarat in lumina reflectoarelot

  22. E fuga de lumea „rea” sau este o fuga te tine insuti?

    Din pacate manastirea nu este cel mai bun loc pentru a fugi de tine insuti iar eu nu sunt Dostoevsky sa ma intreb ce e de facut.

    Ceea ce este clar, ramine: nu prea poti fugi de tine insuti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Marius Vasileanu
Marius Vasileanu
MARIUS Vasileanu este jurnalist şi profesor de istoria religiilor. Ultima carte publicată: „Recurs la generozitate. Întrebări despre limitele antropologiei creştine” (Editura Eikon, 2011).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro