joi, martie 28, 2024

Naționalism economic cu pene

”Naționalism economic” este expresia folosită la noi și aiurea, pe care adepții o acceptă cu entuziasm, ba chiar o promovează. Alteori, după tipic, capătă calificări. Devine ”ultra-naționalism”, ”naționalism extremist” sau ceva asemănător, în ideea că o expresie fără sens capătă unul dacă o subliniezi apăsat, sau că o prostie se corectează atunci când o scrii cu majuscule. În realitate, dicționarul are expresii foarte potrivite pentru măsurile promovate de discursul așa-zis ”naționalist” din domeniul economic. E vorba de intervenție sistematică și masivă a statului în domeniu, proliferare de reglementări și taxe, politici de protecționism și subvenționare, încălcare arbitrarie a dreptului la proprietate, xenofobie și autarhism. Sigur, promotorii lor spun că toate astea ar fi menite să servească ”națiunea”, cum o vor fi definind-o fiecare, și că de asta reprezintă ”naționalism”. O parte din ei, pot presupune, sunt sinceri în pretenția asta. Dar a denumi un program politic, sau orice altceva, după intenția declarată a autorului, și nu după efectul lui real și palpabil, este ceva lipsit de orice noimă. Gândiți-vă cum ar fi dacă am face asta în domeniu penal. Pe scurt, aceste politici nu pot fi naționaliste, altfel decât cu pene, sau cu ghilimele, pentru simplul fapt că efectul lor este ruinător, fix pentru națiunea căreia, zice-se, i-ar fi dedicate.

Fundamentul lor teoretic, dacă ceva de acest gen poate fi identificat, este încredințarea că legile sau orice realități economice pot fi controlate, dictate ca atare de stat. Îmi pot închipui un politician român din actualul parlament, înarmat bineînțeles cu diplome și doctorate, ținând un astfel de discurs: ”Am permis să se aplice în țara noastră principiul nedeterminării al lui Heisenberg, în ideea că mecanica cuantică are viitor; și ne mai gândim dacă să abrogăm sau nu legea gravitației. Dar când vine vorba de chestiuni economice, strategice, aici ca reprezentanți ai națiunii trebuie să punem piciorul în prag. Legea lui Gresham nu se va aplica pe teritorul României, nu primim ordine de la Bruxelles! O să suspendăm și legea cererii, și a ofertei, că doar nu de asta am stat vreme de milenii pavăză la porțile Occidentului. Se va decreta creșterea economică. Institutul de Statistică trebuie să înceteze să raporteze deficit bugetar sau inflație, fiindcă ambele sunt invenții străine, neconstituționale…” Și așa mai departe. Iar pe această bază teoretică se așează mai departe raționamentul ce sprijină acest program politico-economic. Un raționament care, în alte contexte, reprezintă una din definițiile acceptate ale nebuniei: încredințarea că făcând un același lucru poți obține un rezultat fundamental diferit.

Luați în calcul realitatea asta: după 27 de ani de relativă libertate, inclusiv în domeniu economic, în România ”naționalismul economic” nu duce nici pe departe lipsă de promotori, fie că vorbim de domeniul comentariului public, al presei sau al politicii. Din contră, de fapt. Este optica dominantă în acest domeniu, o găsim ușor expusă și în ziare ”quality”, unele chiar de profil, și în discursul public al unor oameni cu diverse titluri și diplome, și în rândul partidelor principale. O găsim în programe politice, în numeroase proiecte de legi și în legi deja adoptate, cele mai multe fără vreo opoziție internă. Extremismul în această privință stă mai degrabă în stilistica și insistența discursului decât în diferențe de fond; și, suplimentar, în cât de departe ar fi dispuși să meargă ”extremiștii” în direcția asta față de ”moderați”. Pentru că există o opoziție majoră, care vine din apartenența recentă la Uniunea Europeană și în general la Occident. Nu, de fapt vine din prețul pe care o mare parte din români îl pune pe această apartenență. Versiunea delirant-conspiraționistă a discursului ”naționalist” spune într-o formă sau alta că programul lor politic e blocat pentru că există o cabală externă anti-românească, și pentru că politicienii au trădat interesul național în favoarea ei. Or, realitatea verificabilă este că majoritatea politicienilor îi sunt favorabili, iar dacă cineva a trădat ”naționalismul” aceștia au fost românii înșiși. Națiunea.

Dar există în schimb o țară unde el a triumfat, o victorie categorică, de dată foarte recentă. Există un stat care l-a pus în practică, sistematic și fără jumătăți de măsură: Venezuela. Implicare masivă a statului în economie? Bifat. Eliminarea tuturor elementelor străine? Bifat. Cu exproprierile de rigoare? Cu. Proliferare de reglementări și taxe? Bifat. Prețuri ”corecte”, stabilite și impuse de stat? Bifat. Subvenționarea masivă a prețului resursei naturale, pe plan intern? Bifat. Nu cred că le-a scăpat nimic important de pe listă. Regimul ”patriotic” Chávez-Maduro a înfrânt toate cabalele externe și a pus în practică la modul plenar viziunea ”naționalistă”, și în economie și în alte domenii. Totul întru dezvoltarea multilaterală și propășirea poporului venezuelean… care, în consecință, nu mai are cu ce se șterge la fund. Mă tem că nu folosesc aici o figură de stil. Venezuela are o lipsă cronică de produse de bază, inclusiv hârtia igienică. Cititorilor mei care au trecut de o vârstă o să le sune probabil cunoscut: pe hârtie populația are venituri suficiente cât să-și permită produsele astea, doar că ele lipsesc din magazine. Regimul pretinde că e subminat din interior de trădători care refuză să le pună în vânzare. Foarte ciudat. Dacă n-au reușit să abroge legile economice și să scoată înafara legii inflația și penuria, în schimb guvernarea de la Caracas a făcut ilegală raportarea ei mediatică – poate că dacă nu se vede atunci nici nu există. Acum câțiva ani, într-un puseu particular de naționalism cu pene, președintele Chávez a vrut ca țara să aibă propria ei oră, și a legiferat-o. Succesorul său a revocat recent măsura, căci noul fus orar revoluționar consuma curent. Iar în Venezuela e penurie și de curent, care e întrerupt la nivel național patru ore pe zi.

Pot specula, tot pe baza comparației cu România de acum 27 de ani, că și poporul venezuelean se va sătura curând de atâta propășire națională pe burta goală și în întuneric, și va schimba cu forța regimul de acolo, dacă acesta nu va pleca de bună voie. Pot spera să învețe ceva din experiența proprie, sau a altora; și să nu mai încerce să pună în practică aceleași idei politice sperând la un rezultat fundamental diferit. Pot spera asta pentru Venezuela și pentru România.

Distribuie acest articol

123 COMENTARII

  1. Există cel puţin două categorii sociale care, teoretic, nu erau tolerate de regimul naţionalist economic în care nu se găsea hârtie igienică, se întrerupea curentul şi se raţionaliza mâncarea. Maniacii religioşi şi hipstării cu barbă şi pălăriuţă. Deşi teoria nu prea se verifica, fiindcă în ciuda intoleranţei bisericile erau pline.

    Întâmplător, aceste două categorii sociale din România 27 de ani de ani mai târziu fac propagandă pentru aplicarea aceluiaşi model de societate, sistematic și fără jumătăți de măsură. Cu unele mici diferenţe, adică se spune „ortodoxia de la Vlad Ţepeş încoace” în loc de „socealizmu’ victorios de la Lenin citire”.

    Asta se cheamă, pe limba lor, o frână pusă în faţa relaţiilor de putere bazate pe uneltele capitaliste de exploatare care sunt banul şi proprietatea.

  2. Ati amestecat lucrurile (naţionalismul economic cu socialismul).

    Iată o analiză echilibrată a naţionalismului economic:
    http://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-despre-nationalismul-economic-la-zi.html
    ” – pe de o parte, sunt cei pentru care ”străin” înseamnă din capul locului bine și lumină, și care uită că marile corporații au venit aici pentru piață și bani, nu ca să ne rezolve problemele. …Aceștia uită, de obicei, 2 lucruri: Pe lângă Produsul Intern Brut, mai există Produsul Național Brut: adică e important nu numai cât produci, ci și cât încasezi din mișcarea capitalului propriu. Germania, Franța, UK, Italia – știu asta. Așa cum mai știu că o economie nu poate depinde atât de mult de exterior.
    – de cealaltă parte, sunt cei din antreprenoriatul autohton cărora eficiența și productivitatea companiilor străine le put pur și simplu – și dacă ar fi după ei România ar deveni din punct de vedere economic o Ungarie sub Viktor Orban – ar suprataxa, bloca și chiar închide orice entitate economică cu capital extern.”

    Dezastrul din Venezuela a fost provocat de socialism, nu de naţionalismul economic.

    • N-am amestecat chiar nimic, din contră. Așa cum am spus încă din primul paragraf ”naționalism economic” este expresia folosită și la noi și aiurea, și pe care adepții acestui tip de politici sunt entuziaști să o accepte, pentru un discurs și un set particular de măsuri specifice. Tot acolo explic care sunt termenii și expresiile de dicționar pentru ceea ce vor ei, citez

      ”intervenție sistematică și masivă a statului în economie, proliferare de reglementări și taxe, politici de protecționism și subvenționare, încălcare arbitrarie a dreptului la proprietate, autarhism”

      Nu doar analitic și pe dicționar lucrurile stau așa, dar și empiric se poate constata imediat că măsurile luate în Venezuela (de socialiști, spui tu) și cele avute în vedere în RO (de naționaliști, zic ei) sunt practic identice.

        • Cu alte cuvinte, cât timp un set de măsuri nu pare să eșueze evident, este ”naționalism economic”, în momentul când FIX același set de măsuri ajunge la un eșec evident, el devine ”socialism”. Ca să vezi.

          Da, și Ungaria și România au luat, așa cum explicam în articol, măsuri din categoria sus-menționată (de mine), cu mai mult sau mai puțin entuziasm, departe de ce s-a văzut în Venezuela. De exemplu, Ungaria a decis anul trecut să închidă hipermarketurile peste weekend. Recent au renunțat la măsură, pentru că aparent naționalismul economic maghiar era foarte neplăcut națiunii maghiare. Uimitor, nu?

          • De fapt cred ca este vorba de o forma aparte de protectionism opus notiunii de ECONOMIE DE PIATA.

            Protectionismul – intr-o anume forma a sa – ajunge la nationalismul economic.
            Si Ungaria si Rusia au ajuns la o anumita forma de nationalism economic ca urmare a refuzului de a dialoga, de a respecta legi si conventii care tin de PIATA, si de faptul ca acum chiar nu mai putem ignora piata globala care exista.

            Economia a progresat enorm fata de perioada din istorie când puteam sa ne bazam pe crearea si consumarea numai a produselor „nationale”. Legile economiei globale impun cooperarea, deschiderea, transparenta si evident acestea aduc mai repede si temeinic, sustenabil spre prosperitatea.

            Nimeni si nimic nu impiedica unele state sa acceada spre limitarea pietei, spre protectionism sau spre nationalismul economic.Dar alegerea aceasta are dezavantaje care se vad cel mai bine pe termen mediu si lung. Alegerea nationalismului economic este incurajat de abordarea populista a unor conducatori (politici, economici, what ever they are…) natioalismul economic poate produce rezultate benefice, dar numai in cicluri mici (2-3 ani) dar de aceea este asa de iubit de politicieni care nu gândesc decat pe termen scurt.

            Nationalismul economic este si cel care favorizeaza abuzurile, coruptia, s.a.m.d. pentru ca nu poate exista fara o intensa reglementare, reglementare excesiva care….

            Erorile exista si in economia de piata si in cea de tip economia nationala.
            Diferenta este insa data de modalitatea in care ele sunt sanctionate si corectate.

            Sigur mai devreme sau mai tarziu protectionismul – varianta soft si mai usor de acceptat a nationalismului economic – duce la stingerea motoarelor de dezvoltare si incet si sigur se ajunge la un alt tip de stat, care evolueaza, vor sau nu vor unii, catre o centralizare excesiva si de aici nu mai este mult pana la dictatura/comunism.

            Si Europa duce o politca excesiva de protectionism.
            Vezi de ce negocierea TTIP-ului merge asa de greu…
            Protectionismul din Europa este parte a istoriei zonei, incurajat fiind de marile forte europene din Germania, Franta si mai putin de catre UK dar care a dezvoltat o alta forma de stat – statutul de tip asistential.

            Ceea ce nu am inteles eu si poate imi explica autorul este cum este nationalismul in sistemul penal – aici paragful autorului:

            „Gândiți-vă cum ar fi dacă am face asta în domeniu penal. Pe scurt, aceste politici nu pot fi naționaliste, altfel decât cu pene, sau cu ghilimele, pentru simplul fapt că efectul lor este ruinător, fix pentru națiunea căreia, zice-se, i-ar fi dedicate. ”

            Multumesc.

        • [Non-dialog. Dacă ceva nu se înțelege în ce am scris, întrebați. Nu cred că se poate purta o discuție cât timp mi se cere o explicație care apoi e ignorată.]

          • Acesta nu este un atac la un „coleg de comentarii” pentru că nu este coleg de comentarii. [… :-) regulile sunt totuși reguli, menirea lor este protejarea dialogului, cu oricine.]

    • Povestea Venezuelei este din pacate mai complicata. Se aseamana cu poveste Romaniei.
      Daca in Venezuela era socialism nu era petrolul in mina companiilor straine care santajeaza guvernul cu procese. Asa se va intimpla in Romania cind o mare parte din resurse vor fi vindute si procesele cu multinationalele vor fi fara numar.

      • Va fi mai complicată, dar ce citesc acolo e pur și simplu fals, mai rău, contrariul e adevărat. Nu doar că statul venezuelean e proprietarul de drept al rezervelor naturale, și că cea mai mare companie din domeniu e de stat, dar o lege de acum vreo 14 ani prin care companiile străine erau obligate să cedeze controlul majoritar către compania de stat, sub sancțiunea exproprierii.

        Nota bene, nu se pune problema unui dialog dacă îl facem din realități diferite, nu-mi propun să contra-argumentez fantezii. Dacă nu putem să cădem de acord pe afirmații cu valoare de fapt atunci conversația noastră se oprește aici.

  3. Interventionismul poate fi si bun atunci cand exista legi care sprijina populatia si impiedica abuzurile.

    De exemplu prin interzicerea comercializarii produselor alimentare cu chimicale, prin introducerea unor programe de preventie in sanatate inca de pe bancile scolii, promovarea unor programe educationale, transaparenta mai mare a programelor economice si birocratie mai mica, de exemplu in absorbtia fondurilor europene, realizarea unei curicule educationale online atat in romana cat si intr-o limba de circulatie internationala cum e engleza, respectarea dreptului la proprietatea privata si pentru produse software si hardware.

    Si ar mai fi …

    Dar deocamdata vedem multa inertie …

    • N-am cum să expun în articol, evident, sensurile pe care le au diferitele expresii – pot cel mult să explic aici, în comentarii. Intervenționismul, ca politică economică, se referă la intervenția sistematică și semnificativă a statului în funcționarea economiei, NU la asigurarea drepturilor la proprietate și/sau transparența funcționării propriilor instituții.

      • Inteleg ce spuneti … Eu ma gandeam la o abordare constructiva … Adica vedem zilnic multe aspecte care nu ne plac, multe critici, multe intamplari mai mult sau mai putin fericite datorate unor carente. Sigur ca e bine sa ne uitam ce s-a gresit, sa invatam si din greselile altora si din ale noastre, sa vedem ceea ce poate fi imbunatatit, sa recunoastem lucrul de mantuiala si sa ne fixam obiective realizabile.

        Deci in contextul asta ma gandesc la ce se poate face, acele politici pozitive, care pot genera o directie de dezvoltare institutionala, care sa corespunda realitatilor curente aducand o plus valoare imediata cu efort relativ mic si cu impact de anvergura, de exemplu preventia in sanatate inclusa in programul de educatie, crearea unei platforme de educatie online, adica la modul minimal un site HTML cu manualele alternative agreate in format PDF, care sa constituie baza pentru descentralizarea procesului educational, angrenand si firme din tara si din strainatate, care fie sa foloseasca platforma pentru a populariza materiale proprii sau programe de perfectionare pentru elevi si studenti.

        • Ar fi chiar interesantă o listă de intervenții în economie, cu dimensiunea și rata succesului lor, de la devastatoare la eficace. Aș putea bănui că SUA a scăzut exportul de bumbac și a crescut industria și în urma unor intervenții ale statului, nu doar datorită pieței libere.

          Să zicem:
          – că în SUA interzicerea exportului de petrol a avut ca efect o încetinire minusculă a creșterii economice;
          – că marșarea în UE pe reducerea emisiilor de CO2 ale autoturismelor a crescut numărul de motoare diesel cu efect direct creșterea poluării cu oxizi de azot și a numărului de îmbolnăviri și deturnări de fonduri spre cercetarea motoarelor diesel;
          – că dacă statul român pune bariere rezonabile exportului de lemn neprelucrat ar putea crește partea de industrie care prelucrează lemnul.

          Toate cele de mai sus sunt doar exemple de bănuieli, lipsite de vreo cercetare adevărată.

          • Lucrati si cu certitudini, de exemplu moneda fiat si creditarea cu rezerva fractionara, cu ultima interventie notabila, salvarea bancilor too big too fail si cea bancara numita relaxare cantitativa (QE) pentru a reduce expunerea sectorului bancar pe active toxice.

          • Alex, cazul pentru comerț liber este câștigat de mult, și fără drept de apel – la nivel economic, nu și politic sau retoric. E pe undeva la fel ca disputa creaționism-evoluționism. Într-o parte avem o credință (religioasă, sau politică) iar în cealaltă un fapt obiectiv, constatat empiric, demonstrat științific.

            Nota bene, nu mă refer aici la intervențiile statului în economie pentru un scop specific, judecate după metrica dată de scopul respectiv – să zicem, de exemplu, unul de natura protecției mediului sau social. Acolo e un târg cinstit, câtă vreme e prezentat, urmărit și judecat ca atare: dăm una pe alta, un câștig economic pe unui ecologic sau de altă natură. Mă refer în schimb la pretenția că intervenția statului în economie, prin protecționism, subvenții, exproprieri ș.a., produce un avans economic susținut al națiunii, adică ceea pretinde că urmărește și chiar că realizează. Nu se întâmplă asta. Se întâmplă contrariul. E un fapt.

    • Un lider politic invocă motive tehnice pentru o manevră de natură politică. Adică pretinde că intervenţia statului pe care îl conduce e necesară pentru a corecta nişte aspecte tehnice în ceea ce priveşte poluarea, produsele agricole, regimul educaţiei ş.a.m.d.

      Un particular mai puţin informat crede în motivele de natură tehnică pe care i le livrează propaganda.

      După care se miră de rezultatele pe care le-a simţit pe pielea lui.

      Dacă ar fi avut obiceiul să fie bine informat, s-ar fi întrebat ce s-a întâmplat în mediul educaţional înainte de cele două lovituri de baros ale Mineriadelor.

      S-ar fi întrebat ce s-a întâmplat în cultura populară şi muzicală din 1993 până în 1999. Şi de ce un întreg trust de presă şi televiziune a fost nevoit să riposteze în 1999 ridicând la suprafaţă manelele, care până atunci nu interesaseră pe nimeni în afara restaurantelor şi a chefurilor.

      S-ar fi întrebat ce a determinat la sfârşitul anilor 1990 aversiunea puterii politice şi mediatice faţă de limba engleză.

      S-ar fi întrebat de ce a venit în 2006 afacerea „taxei de primă înmatriculare” şi de ce exact în acelaşi moment s-a introdus o acciză de 100% pe armele de foc. (Poluau puştile cu fumul lor fiindcă nu aveau catalizator la ţeavă? :-) )

      Liderii politici în general nu au pregătire tehnică şi nu prea sunt ei interesaţi de rezultate în privinţa asta. Ei lucrează mai mult cu ingineria socială.

      • Cred ca suntem experti legat de ce NU trebuie facut si ce NU e bine. La partea cu ce se face efectiv si care sa nu se regaseasca in ce NU trebuie si in ce NU e bine, nu prea regasim mai nimic, pe principiul decat sa faci ceva ok, mai bine ori nu faci nimic, ori critici. De aici o atmosfera generala de acreala generalizata … Nu ?

        • Un bun început ar fi fost ca ăia care nu fac nimic efectiv să lase deoparte învăţământu’ politico-ideologic şi ingineria socială moştenită de la Răposatu’ scorniceştean şi să facă chestii practice.

          Adică fără mofturi cu interziceţi hip-hopul, interziceţi maşinile, limitaţi tranzacţiile imobiliare şi alte hipstăreli, şi mai degrabă cu lucruri care dau rezultate vizibile. Atragerea de investiţii în energia regenerabilă care să ne dea un avantaj comparativ faţă de alte ţări. Proceduri birocratice simplificate, fără 1001 hârtii şi bunica de la ţară pe deasupra, la construcţia unui generator solar sau eolian. Regim mai liberal al brevetelor de invenţie, fără 3-4 ani de aşteptare ca acum. Activităţi extra-şcolare (nu, nu să le plătească statul, doar să îi acorde permisiunea de a participa) care să-l înveţe pe elev lucruri utilizabile în practică, fără spălarea pe creier prin învăţatul pe dinafară ca acum.

          Ar trebui să ne punem întrebarea de ce s-au cheltuit bani şi energie pentru a ridica bariere birocratice când era mai profitabil să nu se facă nimic, oamenii s-ar fi descurcat mai bine de capul lor.

      • Bune semne de intrebare.

        Cred ca pe de o parte politicianul a minat prezentarea aspectelor tehnice, pe de alta parte cel care urmareste dezbaterea nu a avut parte poate nici de acces la mai multe informatii tehnice, poate nici dorinta, dar, ca sa fim sinceri pana la capat, nici nu au existat dezbateri in adevaratul sens al cuvântului.

        Este un proces de ajustare, in care politicianul, cel putin pana acum, a iesit, mai mereu, in castig de cauza.

        Si asta s-a intamplat fie pentru ca a accesat mai usor o informatie pe care a trunchiat-o asa cum a dorit si/sau poate pentru ca responsabilitatea lui este limitata la un anumit numar de an per mandat in care spera sa isi schimbe averea/statusul si/sau pentru ca, asa cum ati scris, nu a existat apetit pentru informarea corecta a celor multi…

        Ca urmare a accesului mai larg la informatii, ca urmare a pasilor marinti facuti catre cresterea transparentei in administrare facute de politicieni, ca urmare a demersurilor mici, dar care par sa fie constanti, spre informarea mai ampla pe care cel putin o parte dintre noi ii facem cred ca se va schimba peisajul, in curând…

        Speranta este ultima care moare!?

    • penuria bancnotelor in venezuela este influentata de penuria hartiei igienice, deoarece bancnotele venezuelene au devenit produs de substitutie!

  4. Piața liberă și instrumentele de autoreglare se pot îmbolnăvi. Subvenția discreționară, monopolul, oligopolul, înțelegerile de tip cartel, socialismele, naționalismul economic – sunt doar câteva boli care afectează economia. Numai libera concurență poate duce la servicii și produse mai bune. Acum trebuie să urmărim dacă nu cumva corporațiile care activează în România se concurează, sunt impozitate local și creează locuri de muncă aici. Pot să vin cu câteva exemple de corporații care fac bani aici și nu plătesc nici măcar un cent statului român.

    • @Green – chiar ar fi interesante astfel de exemple cu ”nu plătesc nici măcar un cent”. Eventual discutați în prealabil cu un contabil, să vă explice el ce are de plătit la stat o firmă care activează în RO și să vă explice el cum se duce pe impozite și taxe chiar o parte din investiția inițială, înainte ca din activitatea economică să se încaseze ”măcar un cent”. După care puteți să veniți cu câteva exemple, nu e cazul să ne țineți în suspans :)

    • Agenții economici, de aici și de aiurea, urmăresc să obțină un profit cât mai mare. E un fapt. Statul poate să considere că asta e un lucru bun, și să aibă politici care să le permită să-și păstreze acest profit, sau că e un lucru rău, și să aibă politici care să taxeze cât mai drastic profitul obținut de agenții economici din jurisdicția sa. De asemenea, statul poate avea o optică diferită în ce privește gravitatea evaziunii fiscale. Dar nu vorbim de ”naționalism economic” DECÂT atunci când statul are optici și politici fundamental diferite, în această privință și în altele, în funcție de naționalitatea agentului economic, așa cum o poate el defini.

  5. Observa ca la Hotnews/ Contributors sunteti alergici la tot ceace inseamna nationalism ! Este in fisa postului ? Noi , romanii , suntem mai nationalisti ( economic sau nu ) decat francezii , nemtii , amecanii sau israelienii ? Sau ei au voie si noi nu ? In Franta sunt numai masini franceze in politie sau administratie ..idem Germania .Sunt nationalisti ? Este bine sau rau ? Sau este bine la ei si la noi este rau . Nu sunt nici bigot si nici nu am nimic cu capitalul strain . Dimpotriva dar sa nu fim naivi….

    • Eu personal am alergie la prostie, și la insultarea dicționarului. Nu, n-avem în RO nici pe departe monopolul prostiei, care transcede fără probleme granițele naționale. Dacă Franța ar urmări sistematic ca administrația să aibă doar mașini produse autohton (n-o face), atunci ar face o prostie: administrația, cu dotările ei cu tot, are un scop anume, altul decât asigurarea vânzărilor unui agent economic, indiferent de unde e el. Ne putem imagina, într-un caz ceva mai clar, ce s-ar întâmpla dacă ambulanțele sau mașinile de pompieri ar fi luate după criteriul ”național” al producătorului lor, și nu după dotările și capacitatea lor de a asigura asistența medicală de urgență sau stingerea incendiilor.

      • Si totusi de ce francezii/americanii/japonezii , etc sunt prosti pentru ca folosesc marcile nationale in administratie ? Si lucrurile sunt valabile si in alte domenii nu numai cel auto……
        De ce Hollande circula cu un Peugeot si nu cu Mercedes ? Pentru ca steagul francez ( simbolul identitatii nationale ) trebuie sa stea pe o masina franceza .
        Traim o epoca in care tot ce tine de identitate nationala , etnica , tot ce tine de familie de religie ( mai ales crestinism ) trebuie calcat in picioare si distrus , Fabulatiile internationalismului cominternism au renascut cosmetizate si mult mai periculoase .

        • Tocmai am răspuns de ce e o prostie: pentru că instituțiile administrației de stat, incluzând dotările lor, au un scop specific, și acesta NU este să asigure piață pentru un producător – se presupune intern. E ceva de ordinul evidenței: dacă cineva consideră că e înțelept ca serviciile medicale să folosească ambulanțe fără dotări (sau, fără legătură cu vreun scandal recent, soluții de dezinfectat fără efect) doar pentru că sunt produse de conaționali, atunci înseamnă pur și simplu că folosim definiții fundamental diferite ale termenului ”prostie”.

          Prin excepție de la regulă, președintele statului, cu tot cu dotarea parcului auto al instituției, nu au un scop specific, după tipicul sus-pomenit. Nimeni nu se așteaptă ca mașina prezidențială să asiste la urgențe medicale, la incendii sau la urmărirea contravenienților la codul rutier. Rolul instituției este mai degrabă simbolic, de unde și opțiunea pentru steag sau mașină folosită. Dacă ”naționalismul economic” s-ar limita la a solicita președintelui să circule cu o mașină produsă local să zicem că obiecțiile mele ar fi sensibil reduse.

          • Evidenta, mon cher, dar nu pentru toata lumea.
            Altfel Politia Romana n-ar utiliza Logan-uri pentru cei de rind si BMW X5 pentru virfuri. Sau Parlamentul, Mercedes-uri …

            Din pacate, multe comentarii eludeaza de fapt problema sau chiar se fac ca nu exista …. ca banii din Venezuela… Discursul nationalist (economic sau altfel) este folosit pentru justificarea propriilor actiuni si nu in interesul unei doctrine sau in interesul unei tari, ci in interesul unei minoritati. Mai devreme sau mai tirziu, aceste idei vor esua, cu un pret cumplit pentru cei de rind.

            • Nu stiu daca servesc, in mod explicit, unor minoritati.
              Poate este doar un instrumene util unor structuri de putere prin care sunt manipulate masele.

        • Uite exista unele limite si o sa dau un exemplu din practicile Bancii Mondiale care poate sa fie usor preluat de orice stat – preferinta pentru produsele locale

          Dar asta nu duce la nationalism economic pentru ca nu sunt excluse producatori care nu sunt autohtoni. Ai numai o marja mai buna.

          Uite ce zice World Bank
          ” The Borrower may, with the agreement of the Bank, grant a margin of preference in the evaluation of bids under ICB procedures to bids offering certain goods manufactured in the country of the Borrower, when compared to bids offering such goods manufactured elsewhere. In such cases, bidding documents shall clearly indicate any preference to be granted to domestic manufactured goods and the information required to establish the eligibility of a bid for such preference. The nationality of the manufacturer or supplier is not a condition for such eligibility. ”

          Am participat la o licitatie unde WB a oferit o marja de preferinta pentru produsele romanesti de 10%. Dar aceasta preferinta pentriu produsele/serviciile locale a fost inscrisa in documentatie, agreata cu WB si a fost posibil sa fie valorificata.

  6. Faceți o confuzie între naționalism economic și intervenționism. Cele două nu sunt echivalente. Primul se referă la politici de sprijinire a capitalului autohton în fața capitalului străin. Puteți vedea asta în Ungaria lui Orban.
    Intervenționism – implicarea Statului în reglementarea pieței și naționalizare.

    • Nu fac. Evident că nu sunt echivalente, asta scrie și în articol: ceea ce adepții unei anume politici numesc ”naționalism” este în realitate un set de măsuri incluzând intervenția masivă și sistematică a statului în economie. E totul acolo, în primul paragraf – aș sugera o lectură a articolului înainte să-l comentați în orice fel.

      • Nu cred ca ati citit cartea urmatoarea:

        Toate marile forte capitaliste au practicat la inceput foarte agresiv nationalismul economic si abia apoi si-au deschis pietele, cind firmele locale au fost suficient de puternice sa suporte competitia. Noi nu am facut acest lucru, am deschis prea timpuriu piata pentru Europa prin aderarea la UE si acum dam din buze marunt….cea mai mare greseala posibila….

        Va recomand o carte sa va deschida ochii:

        http://www.amazon.com/Bad-Samaritans-Secret-History-Capitalism/dp/1596915986

        Acolo veti vedea cum erau priviti nemtii acum doua sute de ani care au acum sunt dati exemplu de seriozitate, punctualitate, calitate samd :

        • Oh, mă gândesc ce ar putea scrie autori marxiști – pot citi chestii asemănătoare și aici în comentarii, chestii gen ”suntem o țară deindustrializată”, ”Argentina era foarte prosperă în anii 1970”, ”Venezuela a fost sărăcită de americani” și alte aiureli simiare, probabil ceva mai frumos împachetate. Nu, mulțumesc.

          • „Chang’s book won plaudits from Nobel Prize–winning economist Joseph Stiglitz for its fresh insight and effective blend of contemporary and historical cases” (Wikipedia)….
            E usor sa criticam omul ca e marxist („consultant to the World Bank, the Asian Development Bank, the European Investment Bank” ….ca aia numai marxisti angajeaza!) in loc sa analizam argumentele lui daca sunt viabile sau nu… dar daca acele argumente contravin cu ideile noastre marete „cu pene” si nu putem sa le combatem in vreun fel, mai bine facem si noi ca animalul ala cu pene si bagam capul in nisip….
            Eu v-am dat un sfat din inima sa va ajut sa va dezvoltati …. daca va este greu sa cititii varianta in engleza am vazut placut surprins ca aceasta carte a fost tradusa si publicata de editura Polirom…
            Oricum am mai invatat ceva azi: domnul Stiglitz e marxist!

            • Aș zice că orice etichetare din domeniul academic, politic sau economic ține mai mult de școala aleasă de om decât de cei care aleg să-l laude. Îmi amintesc de cazul unor economiști care au insistat și pe finalul anilor ’70 să calculeze (sic!) că SUA va trebui să cedeze supremația economică mondială către URSS, în răstimp de un deceniu, două. Nu pentru că erau comuniști sau sovietici (erau chiar americani), ci pentru că erau … orbi. Ca să folosesc un termen blând.

              Sigur, nu prin școala de gândire a autorului, în sine, păcătuiește cartea, ci prin altele. În esență modul de operare al autorului este să aleagă un set de date istorice, restrâns în spațiu și timp și, mai ales, atent selectat, și apoi – fără să facă orice fel de demonstrație – să considere că una din caracteristicile …notate în acest fel reprezintă o cauză pentru o alta. Luăm în calcul câteva țări care prosperă într-un interval dat notăm că statul a avut o anumită politică și am demonstrat (sic!) că politica respectivă a promovat prosperitatea. Nu știu în ce măsură poți înțelege problema cu această metodă, din punct de vedere științific. Exagerând de dragul clarității, e ca și cum aș zice, Gates nu poartă barbă, Zuckerberg nu poartă barbă, Page și Bryn de asemenea – deci am demonstrat că soluția pentru a avea succes în domeniul IT este să te bărbierești. Cum spuneam, am exagerat. Autorul are destul de multă școală cât să se facă convingător pentru cei care prind mai greu, sau deloc, astfel de erori de raționament.

  7. Teoria ca teoria, practica ne omoara. Sa vedem cum functioneaza „piata libera cu pene” in viziunea „uliilor” (un sfat pentru „vrabiute”: „ciocul mic!”):

    „Negociat de doi ani in cel mai mare secret, acordul TTIP are ca obiectiv eliminarea barierelor vamale si de reglementare pentru crearea unei vaste zone de liber schimb intre UE si SUA.

    Greenpeace a publicat luni 248 de pagini dintr-un document despre care afirma ca reprezinta o parte a proiectului de acord negociat de UE si SUA.

    Aceleasi documente sugereaza ca autoritatile de la Washington au amenintat UE ca vor bloca eforturile destinate facilitarii exporturilor de autoturisme europene daca, in schimb, Europa nu accepta sa permita vanzarea mai multor produse agricole americane.

    Conform documentelor publicate de Greenpeace, TTIP ar duce la eliminarea acelor prevederi din protectia consumatorilor care blocheaza organismele modificate genetic si carnea tratata cu hormoni prin inlaturarea principiului preventiv al UE care impune o prudenta in reglementare atunci cand exista indoieli stiintifice cu privire la adecvarea unui produs pentru consumul uman.”

    http://tinyurl.com/goycq59

  8. Prin Noi Insine Capital romanesc, munca romneasca (si subinteles profit romanesc !)
    Si il chema Vintilă nu Venezuela !!!

    • De unde nu este nici Dzeu nu cere!

      va rog aveti mila de natia romana – cum sa o puneti la munca???
      Nu este mai comod statutul de asistat social?

      Cat despre capital – a fost odata, acum când am vrea sa il vedem, nu este…

      Pai despre asta este vorba in nationalismul economic – noi numai cu noi, sa nu ne mai deranjeze altii, ca stim ce avem de facut sau de nefacut…Ei treab!

  9. În privinţa legumelor şi fructelor pe piaţă toţi şi producători şi cumpărători sunt interesaţi să cumpere produse româneşti. Văd mereu în sezon afişe cu roşii româneşti.
    Se vorbeşte şi despre reindustrializarea României, este extrem de problematic pentru că unele întreprinderi şi industrii au dispărut ptr că era logic, când toţi renunţau la oţel în anii 70, Ceauşescu în asta investea şi firmele străine îşi frecau mâinile de fericire că au la cine exporta componente ptr această industrie.
    Dar dacă stau să mă gândesc în febra demontării industriei naţionale au dispărut întreprinderi utile şi necesare din prostie şi dezinteres, Tractoare şi Autocamioane Braşov, Semănătoarea şi Autobuzul Bucureşti, inclusiv inima construcţiei de maşini din România, fosta Malaxa, fosta 23 August şi Republica.
    Şi cred că puteam forma o companie naţională a energiei, cu petrol, gaze şi energie electrică. Aşa nu se mai închidea Arpechim de exemplu.
    Şi ne uităm că plătim la firme de stat de utilităţi din Cehia, Italia, Germania.
    Aşa că naţionalismul economic este necesar ca să controlăm industrii strategice.
    Nu de alta, de aceea a injectat Obama 700 de miliarde de dolari în băncile americane, de ce nu le-a lăsat să se prăbuşească? Pentru că aveau grijă englezii, nemţii, francezii şi elveţienii să umple gaura lăsată!

    • ”Întreprinderile utile și necesare” nu înseamnă că pot să fie deasupra oricăror constrângeri economice. Dacă e românească și produce autocamioane care consumă 45-50 de litri la suta de kilometri, dar urcă pe sectoare în rampă cu 5 km/h, în timp camioanele din vest consumă 30-32 de litri la suta de kilometri și urcă aceleași sectoare în rampă cu 50-60 km/h, e doar o chestiune de timp până când camioanele respective nu le mai cumpără nimeni.

      Oferiți o mostră excelentă de naționalism economic în comentariul dvs. Exact asta înseamnă acest naționalism economic, să promovăm ineficiența și lipsa de competitivitate, consolându-ne cu faptul că respectivele întreprinderi ”utile și necesare” sunt românești. În practică, atunci când legislația internațională ajunge să impună un raport minim între puterea motorului și tonajul camionului, autocamioanele dvs.românești ”utile și necesare” nu mai fac doi bani. Acel autocamion ”românesc” era de fapt un MAN din 1968 și era evindent că nu putea concura cu un MAN din 1998.

      La fel și în cazul tractoarelor și combinelor, pur și simplu nu încape comparație între performanța celor ”românești” (care erau la nivelul european din 1970) și performanța celor occidentale accesibile și românilor după 1990. Orice agricultor vă poate explica de ce și-a adus combină Claas din Germania în loc să continue cu Gloria C12 fabricată de o întreprindere românească ”utilă și necesară”.

    • Daca ar exista interes atat de mare pentru produsele romanesti, atunci nu ar nevoie de interventia statului pentru promovarea, etichetarea etc. a acestora. Piata ar face asta in mod natural: cei ce vand ar avea un interes clar in sensul acesta.

      Eu suspectez ca „nevoia” de presiune din partea statului este datorata tocmai unei generale lipse de interes din partea cumparatorilor, care doresc in primul rand un raport calitate/pret optim pentru ei, si e defapt mult mai putin important unde anume e facut produsul.

      Oamenii voteaza intotdeauna cu portofelul. Incercarile nationaliste ale politicienilor de a favoriza producatorii interni introduce o lipsa de ineficienta in piata, reduce optiunile consumatorilor si invariabil ii saraceste.

  10. Daca Venezuela a esuat din cauza nationalismului economic cu pene, Argentina, o tara unde se traia foarte bine pina prin 1960-1970, mai bine decit in Franta sau in alte tari europene, de ce a intrat in faliment?

    Grecia cum a ajuns in faliment? Islanda?

    Irakul? Libia? Siria?

    Bineinteles ca ideile socialiste au ruinat Venezuela, dar procesul a fost catalizat de companiile petroliere care vor sa se intoarca de unde au fost izgonite fiindca ii tratau pe bastinasi ca pe niste sclavi. Iar serviciile americane au pus tot timpul umarul cind a fost vorba de situatii de genul asta. Ce ma mira e ca inca nu s-au hotarit sa invadeze militar Venezuela ca sa caute armele de distrugere in masa, drogurile, legionarii, rasistii, fascistii, homofobii, bigotii etc. si sa imprastie, generosi cum le e felul, cu praf de democratie. Dar poate ca bifeaza Obama, pina la sfirsitul mandatului, si promisiunea asta inca neonorata. Ca doar n-a fost pus acolo doar ca sa joace golf.

    Multe tari si popoare au fost „ajutate” sa esueze fiindca, atunci cind o tara e in faliment, totul se vinde pe nimic, iar datoriile si dobinzile la datoriile uriase facute de politruci se vor transforma ca prin farmec intr-un minunat tribut anual pe care norodul adus in stare de sclavie va fi fortat sa il plateasca zeci de ani muncind pentru salarii de subzistenta. Cum au ajuns Mikhail Khodorkovsky, Boris Abramovich Berezovsky si inca o multime ca ei miliardari in dolari in 5-6 ani sub Eltin? Au fost finantati cu niste maruntis pe sub masa si au fost ajutati discret de serviciile interesate din exterior ca sa acapareze cit mai mult din tara rusilor. In Rusia era in anii ’90 ca in Romania: cu 1.000.000 de dolari puteai sa cumperi un oras intreg, cu oameni, fabrici si uzine cu tot. Si nici nu te intreba nimeni cum ai facut primul milion.

    Cauza profunda pentru care Venezuela se prabuseste, fiindca s-ar fi prabusit oricum, chiar si fara marxistii astia prostovani la putere, e cantitatea prea mare de petrol pe care o are: „Since the discovery of oil in the early 20th century, Venezuela has the world’s largest oil reserves and has been one of the world’s leading exporters of oil.”

    Americanii nu au renuntat nici o clipa la ideea de a redeveni stapini peste petrolul venezuelean.

    • Daca Venezuela a esuat din cauza nationalismului economic cu pene, Argentina, o tara unde se traia foarte bine pina prin 1960-1970, mai bine decit in Franta sau in alte tari europene, de ce a intrat in faliment?

      Să răspund doar la asta, corectând un fapt (e ultima oară, nota bene) : în Argentina se trăia mai bine decât în țări europene (doar) în perioada ante și interbelică, una cu un avans extraordinar de prosperitate la nivel mondial și care coincide cu una din perioadele cele mai bune pentru comerțul liber. Coincidență, desigur. La finalul secolului XIX Argentina era mai prosperă decât aproape toate țările europene, și a continuat să fie în top o bună vreme în sec XX. Economia ei a început să decadă începând cu anii ’30, în ton cu economia mondială, dar și-a continuat și accentuat declinul și după al doilea război mondial, ajungând sensibil sub nivelul Europei Vestice revenite pe creștere relativ rapid după terminarea războiului.

      De ce? Datorită FIX acelorași politici de ”naționalism economic” promovate de Perón. Ca să vezi!

  11. 1.Pentru analiza ,,notiunii” de nationalism economic, trebuie sa pornim de la cadrul general national de administrare/conducere a unei economii nationale si componentele acesteia.
    Componentele respective sint: a.)Administrarea economiei de pe teritoriul national (straina si nationala”. b.Admimistrarea ,,cresterii/dezvoltarii economice nationale”. Ele sint doua procese economice total deosebite ca tehnici si instrumentar, dar simultane, pe teritoriul national.
    In termeni obisnuiti, ,,nationalismul economic” presupune dezvoltarea economica nationala, adica cresterea urmare a unor politici publice, a numarului de entitati economice si industriale nationale, iar nu altceva.
    Ceeace a facut Chavez (sau ,,urmasul” sau), nu sint actiuni de ,,nationalism economic” ci de ETATIZARE a economiei nationale, care nu are legatura cu ,,nationalismul economic” CAPITALIST ci cu ,,postcomunismul Iliescian” si ,,etatismul muncitoresc EVITA/PERON” (din Argentina), cu ,,democratie muncitoreasca, pe fundamentul economic al intreprinderilor de stat, aparat de autoritati peroniste sau minerii Vaii Jiului, contra ,,dreptelor” politice.
    .Prin ,,nationalism economic” trebuie sa se inteleaga ceeace este constructiv pentru Romania :dezvoltarea economica si industriala nationala, statul national fiind unicul ,,leagan” al unui astfel de fenomen, care in Romania presupune ,,Reconstructia economica si Industriala”, cu banci, asigurari, societati de investitii nationale, reconstructia industriala si comerciala nationala, recuperind utilitatile si resursele (instratinate) care le alimenteaza, etc – in lipsa carora natiunea Romania lucreaza (in tara au inafara ei) in folosul unor cetateni si tari straine.
    Aceasta necesitate absoluta, va exista pina cind UE va deveni ,,Stat economic European” – deoarece azi este NUMAI o uniune vamala, iar tarile incapabile de dezvoltare economica si industriala nationala – sint practic colonii moderne ale capitalului financiar si industrial strain.Acesta este un adevar care nu are nici o legatura cu ceeace arata autorul ca ar fi reactii imptriva UE, deoarece vina decaderii economice o poarta Romania, lipsita de proiecte de reconstructie economica si industriala, de 26 de ani si de a utiliza banii UE pentru dezvoltare.(Iar UE nu poate face ceeace trebuie sa faca ,,statul national” pentru propria dezvoltare).
    3.Problama ,,nationalismului economic” o pun toate tarile mai inapoiate ale UE, deoarece in epoca globalizarii, resurele nationale ale dezvoltarii nu mai pot fi oprite sa nu ,,emigreze”, acolo unde-si gasesc conditii ideale de valorificare:tarile dezvoltate.Catre ele pleaca forta de munca, persoanele calificate si inalt calificate, inventia si inovatia, descoperirile si tehnologiile stiintifice, resursele banesti, etc., aceasta nefiind vina UE, a Germaniei, ci o legitate economica a globalizarii.
    Distinctia intre ETATISMUL lui Chavez si ,,nationalismul economic” romanesc, inteles ca necesitate si posibilitate de dezvoltare economica a tuturor tarilor UE, prin politici publice capabile sa atraga si utilizeze resursele (aratate) ale dezvoltarii economice, scoate din teritoriul extremismului etatist si acuzelor aduse UE pentru delasarea si esecul economic al clasei noastre politice.
    ,,Nationalismul economic” CONSTRUCTIV este strict acela, care uzind de legitatile si tehnicile economice, impune implicarea Statului, strict in domeniul DEZVOLTARII ECONOMICE SI IDUSTRIALE NATIONALE, ca forma de a contribui si la forta economica a UE.
    ,,Nationalismul economic” este strict acela, in care cealalta componanta a conducerii economice: ,,administrarea economiei din Romania” (nationala si straina), se realizeaza stiintific dupa aceleasi PRINCIPII ALE DEZVOLTARII ECONOMICE, creind un mediu economic si institutional functional si performant.
    4.Detinind toate resursele nationale (materiale, financiare, institutionale, stiintifice, etc.), statul; roman trebuie sa se implice profund in procesele le dezvoltare economica complexe si de permanenta, evitind (sau facind exceptii de avarie din) actiunile etatiste de genul ,,Chavez/Venezuela”.
    Mai trebuie adaugat doar, ca UNICA RESURSA NATIONALA a dezvoltarii, a ramas CAPITALUL INSTITUTIONAL impreuna cu ,,clasa BUGETARA”, care printr-un proiect de reconstructie economica si industriala, devine MOTORUL dezvoltarii economice accelerate ,,capitaliste”, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate. In concluzie, ,,nationalismul economic” va trebui inteles, interpretat si construit IDEOLOGIC de persoane de specialitate, ca autorul articolului, vizind instrumentarul si tehnicile de reconstructie economica si industriala a tarii, in opozitie cu ,,etatismul postcomunist”, care urmare a interdictiei tranzitiei la capitalism (a proiectului economic al FDSN in 1992) a asigurat dezintegrarea economica si industriala a Romaniei…
    5.Nationalismul economic ,,constructiv” se realizeaza in mod practic in doua modalitati, primul fiind ,,autoritarismul” economic maghiar, care recupereaza (inclusiv) pe cale administrativa, economia, industria si utilitatile pentru Ungaria.
    Cealalta cale este ,,economica”, prin crearea unor indici superiori de functionalitate/competitivitate economica nationala, catre cifra 1 (ca a Singaporelui), dupa care resursele (aratate ale) dezvoltarii economice si industriale, vin singure in Romania pentru a se valorifica – reconstruind o Romania economica puternica, dezvoltata.

  12. „E vorba de intervenție sistematică și masivă a statului în economie, proliferare de reglementări și taxe, politici de protecționism și subvenționare, încălcare arbitrarie a dreptului la proprietate”

    Daca asta’i definitia nationalismului economic cu pene apai toate statele de pe planeta is papagali. Toti le practica -de la interventie masiva si sistematica la atacarea proprietatii private. Difera proportiile.

    Din pacate noi traim intr’un pseudo-stat plasat intr’o entitate pseudo-federativa ce administreaza natiunea europeana. Entitatea paralizeaza economia interna in mod programatic in timp ce pretinde ca lucreaza pentru bunastarea cetatenilor europeni: tot ceea ce inseamna fonduri europene reprezinta sisteme mai mult sau mai putin mascate de subventionare a agentilor economici europeni. Agricultura este planificata, e drept nu la nivelul Uniunii Sovietice, dar se aproprie cu pasi mari de un regim colectivist cu unitati private, adica un soi de fascism modern.

    In virtutea nationalismului de vodevil Comisia Europeana investigheaza si amendeaza agentii imperialismului american: Intel, Microsoft si Google pot depune marturie. Nu la fel stau lucrurile cu corporatiile Fratelui de la Rasarit. Cele mai mari amenzi din istorie -de miliarde de euro- au fost dictate de Comisia cea nationalista firmelor americane, nu corporatiilor fasciste ruse.

    Nationalistii impaunati ai Comisiei sunt cei ce pazesc subventia continentala progresista de cea locala, rudimentara a nationalistilor de mucava locali. Pentru ca deh, pe aceleasi teritoriu cu greu pot rezista 2 forme de nationalism economic, e concurenta, iar in cele din urma falsul monetar continental se va impune asupra celui local. Euro cel diluat in continuu de BCE inlatura treptat monedele nationaliste medievale. Ca asa’s legile economice. Iar Comisia e atat de luminata incat nu numai ca poate calca in picioare vechile legi -alea fara autor- ci poate elabora unele noi, cu autori geniali.

    Ziceam din pacate pentru ca Tratatul ce organizeaza entitatea le confera nanodiktatorilor nationalisti ai Comisie o forma inedita de iresponsabilitate suprema. Cu greu ne putem apara de niste supereroi care salveaza pe banda rulanta tari, industrii, banci europene din moment ce votul nostru nu’i poate atinge. Sa ne gandim ca in cele din urma in Venezuela partidul papagalilor a pierdut mare parte din putere, iar seful de trib Maduro e pe duca si el caci oamenii strang semnaturi ca sa’l dea jos. La noi Imparatul nonimperial Barroso a candidat de unul singur pentru al doilea mandat, iar acum, dupa ce am scapat de el constatam ca nu am scapat nicidecum de politicile sale national-colectiviste, totul a ramas la fel: Greciile sunt salvate in continuare, agricultura e planificata si finantata in continuare de la Centru, americanii sunt in continuare hartuiti.

  13. Domnule Damian puteti va rog sa ne spuneti de unde ati scos definitia dumneavoastra pentru nationalismul economic. Are putin de a face cu economia si aproape de loc cu nationalismul. De exemplu :încălcare arbitrarie a dreptului la proprietate. Unde apare nationalismul aici?
    Daca ati fi spus ca se incalca dreptul de proprietate al venticilor in dauna batinasilor ar fi fost o chestie. Pare o definitie a economiei sub comunism si ati inlocuit cuvantul comunism cu nationalism ceea ce e absurd. Comunismul e profunt internationalist.

    • Lipseste o definitie a firmei de stat. Una posibila ar fi: statul sa nu mai poata controla activitatea firmei. Sint tari in care exista posibilitatea de a bloca orice decizie cu cel putin 25% din actiuni.
      Sint tari in care o firma este indirect controlata de stat(printr-o banca controlata de stat).

  14. Nu înțeleg de ce se subliniază doar partea negativă a „naționalismului economic”. Mai ales în prezent, când UK, Franța, Germania, SUA si altele din vârful lanțului trofic mondial redescoperă importanța producției locale, atât mici, cât și mari. Și se tot spune de răul pe care îl fac subvențiile statului, inclusiv în agricultură. „De ce să nu cumpărăm legume și cereale din Germania, Franța, Olanda, Polonia etc. dacă sunt mai ieftine?” Dar cum oare sunt ele mai ieftine decât cele de aici? Cum se face că un iaurt produs în Germania și adus până la supermarketul de la noi e mai ieftin decât unul produs la 30 de kilometri depărtare? Cum de orezul este mai ieftin cu cel puțin 1 leu pe kilogram dacă este produs în „UE” față de cel produs ăîn RO? Cumva pentru că acele state subvenționează mult mai mult agricultura și producția de alimente? Și noi ce ar trebui să facem? Să cumpărăm doar din import?
    Din toate aceste probleme se naște „naționalismul economic”, care anterior era cosiderat doar socialism. Dar nu mi se pare absurd să reacționezi ca stat împotriva inechităților npscute din aceleași legi europene care nu ne permit introducerea unor legi clare de interdicție (cum este exemplul Venezuelei). Sunt perfect de acord cu un stat minimal, dar cum facem să existe și în statele cu care suntem în competiție directă? Pentru că, mă scuzați, dar dacă nu avem o competiție corectă și o discuție corectă, totul pare doar o altă manipulare în direcția „să ne acceptăm statutul de piață de desfacere și cetățeni de mâna a doua din UE, care nu au aceleași drepturi precum cei din Vest”.

    • N-aș avea niciun fel de problemă cu succesul economic al producătorilor români, desigur, din contră!

      În ce privește subvenția, dacă contribuabilul german subvenționează iaurtul pe care îl cumpăr eu, român, ar trebui cumva să am o problemă cu asta? De ce? Personal aș prefera ca bunurile pe care le cumpăr să fie cât se poate de mult din banii altora – cu atât mai mult dacă sunt dispuși, din cine știe ce motiv, să-l dea. În realitate, problema principală a producătorilor autohtoni în relația cu hipermarketurile este alta: lipsa de asociere și de organizare pe un model de afaceri pe care hipermarketurile, nu, mint, clienții (români!) ai acestora îl solicită. Am explicat asta aici:

      http://www.contributors.ro/economie/cum-intra-hipermarketurile-in-gura-lumii/

      • În principiu sunt de acord, dar practica ne-a arătat că rezultatele nu sunt cele mai bune, dimpotrivă. Sunt destule țări prin Africa unde micii agricultori au fost decimați de produsele importate din Europa, mult mai ieftine decât ale lor. Problema este ce facem cu oamenii care rămân fără niciun fel de venit? În România o treime din populație depinde în mod direct de agricultură; îi lăsăm să moară sperând că se vor recalifica toți?

        • Problema relației economice a UE cu țări din Africa nu e atât subvenționarea produselor agricole interne (aia e o problemă pentru contribuabilul european!), cât barierele pe care le poate și le impune importului de produse de acolo – altă măsură care e perdantă pentru ambele părți, de dragul unei minorități favorizate. Așa ceva nu se poate petrece în *interiorul* Uniunii, din fericire pentru țara noastră.

  15. Pentru anumite produse si servicii produse/asamblate in Romania sunt dispus sa platesc voluntar mai mult decat pe un produs similar din import. In majoritatea domeniilor de activitate capitalul „de proximitate”, de stat sau privat(de preferinta privat) n-ar trebui sa fie sub 33%. In domeniul agro-industrial ar trebui sa avem chiar si pana la 66%! Dar nu prin decrete ca in Venezuela ci prin educatie, prin strategii pe termen lung.

    • De ce?

      Dincolo de asta, nu spun că nu te cred – din contră. Dar haide să extindem exemplul pe care îl dai. Haide să presupunem , de dragul argumentului, că toți românii cumpără exclusiv produse românești, indiferent de alternativa venită din import. Ei bine, în acest caz, ce rol ar avea orice măsură de protecționism economic sau de subvenție? De bună seamă, niciuna! Nimeni nu poate obliga cumpărătorul român să achiziționeze o Dacia în dauna unui Volkswagen, indiferent de preț. Cu siguranță că nu dictează și n-a dictat așa ceva, prin UE sau altfel, guvernul de la Berlin. Statul nostru este singurul care poate impune astfel de obligații, cetățenilor din jurisdicția sa. Iar dacă adoptă astfel de politici este tocmai pentru că comportamentul cumpărătorului român este fundamental diferit decât cel pe care îl descrii tu.

      Încă ceva, o (semi)autarhie nu este un model economic de succes. Din contră! Legile economice sunt cele implacabile și imposibil de anulat de vreo putere politică.

      • Deși e mai greu de demonstrat teoretic – cel puțin la nivelul de cunoștințe economice al subsemnatului :) – în practică @ion are dreptate. Este util ca banii să rămână în aceeași zonă, contribuie la dezvoltarea ei generală. Însă asta are și un revers, până la urmă nu folosește nimănui dacă Bucureștiul (sau Londra, for that matter) se dezvoltă complet disproporționat față de restul țării, în timp ce Dorohoi sau York se află și astăzi la nivelul lui 1970.

        La scară europeană, la fel se întâmplă cu Frankfurt, deci efectul menționat de @ion există. Însă asta nu înseamnă că pe ansamblu este și benefic. Decalajele între regiunile dezvoltate și cele subdezvoltate se adâmcesc, iar ele trebuie în mod normal atenuate, ca în Germania. Nu accentuate, ca în România sau în UK.

        • Harald,

          haide să lăsăm teoria, pe moment cel puțin. Haide să facem un exercițiu mental, și să îl judecăm la nivel empiric.

          Dar înainte de asta, o paranteză. Să zicem că avem un număr de magie bazat pe un truc singular – dacă ești atent și-l vezi o dată, încă o dată, ajungi să-l vezi mereu și încetează a mai fi un truc. Apoi, eventual, în loc să fii uimit de ”magie” ajungi uimit, perplex chiar, de faptul că un truc atât de simplu, de evident, de slab este ratat de mai toată lumea. Cumva ceva similar avem și aici. ”Magia” particulară a oricărui discurs de acest tip, și a politicilor luate în consecință, este să ascundă efectele secundare. Da, este chiar atât de simplu! Le spunem ”secundare” din motivul ăsta, că sunt ascunse, de cele mai multe ori cu mare succes, în discurs – dar ca impact ele sunt mai serioase decât efectele ”primare”, lăudate ca atare. Atâta tot, ăsta e trucul singular.

          Revenind, ce poate fi rău să cumperi după criteriul singular al naționalității producătorului? Cum spui, banii tăi rămân în aceeași zonă, investiții, prosperitate etc. Sau nu? Ce am uitat? Păi … sunt banii tăi, nu? E o cheltuială, totuși, nu pică din cer! Haide să folosesc același instrument de mai sus, să exagerez masiv (dar strict cantitativ!) lucrurile, ca să fac mai clare efectele secundare, ca sub un microscop. Toată comunitatea cumpără strict produsul local fără să ia în calcul orice alt criteriu – prețul, și raportul lui cu calitatea produsului, în principal – doar faptul că producătorul e conațional. Mașina produsă în țară, de exemplu. Să spunem că achiziționarea ei costă aproximativ tot ce înseamnă proprietatea deținută de un român obișnuit. Trebuie să vinzi apartament, casă, și să dai salariu pe 30 de ani ca să iei mașina aia – da, am exagerat, dar strict cantitativ. Producătorul local se îmbogățește, evident, într-un mod uluitor. Dar face asta pe baza sărăcirii întregii comunități!! Oricâtă, ORICÂTĂ bună-credință și abilitate de afaceri ar avea, n-ar putea, considerând comunitatea în totalitatea ei, să compenseze sărăcirea generală. Nu are cum, poate să investească și să reinvestească toți banii. Prin urmare, în condițiile date comunitatea decade, NU prosperă!

          Ciudat, nu? Crede-mă, asta se vede fără excepție în practică. Nu e ceva ”subiectiv”, cum crede un coleg de comentarii, decât în măsura în care refuzi cu obstinație să vezi. Cu cât e mai liberă economia, cu atât e mai prosperă. Cu cât statul vrea să ajute mai mult națiunea, în domeniul economic, cu atât o ruinează mai abitir. Mereu, mereu, mereu.

          Da, așa cum zici tu, ce poate face statul este ca la un nivel local, fie că vorbim de un oraș, o zonă sau cel mai adesea de o categorie restrânsă de oameni (ȘI într-un interval restrâns de timp) lucrurile să meargă mai bine economic. Dar NU poate face asta decât printr-o sărăcire mai accentuată, per total, pe baza celorlalți. Care face ca, în timp, sărăcirea să fie generală.

          • Capcana constă în fraza inclusă în comentariul de mai sus: ”Toată comunitatea cumpără strict produsul local”. Există produse a căror performanță și/sau competitivitate e importantă, cum ar fi autocamionul sau combina menționate într-un alt comentariu. Acestea trebuie cumpărate strict pe criterii de performanță, pentru că a cumpăra produsele locale mai scumpe și mai proaste este dăunător tocmai comunității locale.

            Însă există și produse pe care n-are importanță de unde le cumperi, fiindcă fac exact același lucru. De exemplu, dacă femeile din RO își cumpără haine de la Zara, ăștia sunt bani aruncați, care ar trebui să rămână pentru a fi cheltuiți în comunitatea locală. Este absolut ridicol ca proprietarii de la Zara să fie miliardari, în condițiile în care acele confecții sunt realizate tocmai în țările sărace. Zara nu e Microsoft, nu a schimbat lumea.

            Prin urmare, nu există o regulă general valabilă, ci produsele ar trebui evaluate după utilitatea lor, după impactul pe care l-ar avea asupra productivității muncii. Hainele de la Zara nu au niciun impact, camionul și combina au. Deci banii dați pe haine de firmă ar trebui cheltuiți pe plan local. Nu sub formă de lege care să impună așa ceva, ci sub formă de conștiință civică și patriotism local :)

            Politicienii păcălesc electoratul exact invers: promovează și subvenționează o industrie locală neperformantă, în schimb încurajează (chiar prin exemplele personale) cheltuirea banilor pe produse care țin de moft, nu de utilitate

            • Argumentul pe care îl aduc mai sus este complet insensibil la ”utilitatea” produsului cumpărat, fie că e un automobil fie că e un fular de lux, regula ESTE general valabilă. Dincolo de asta, nu văd cum am putea da o definiție obiectivă și, în același timp, rezonabilă în context, termenului ”util”. Util poate fi, la modul obiectiv, doar produsul care e necesar vieții, de exemplu alimentele. Și atunci automobilul devine inutil, presupunând că se pot obține produsele respective fără să recurgi la așa ceva. Dar e oare ”util” orice aliment? Cu siguranță că putem trăi dacă nu bem bere, nu? Șamd. Singura definiție rezonabilă în context a ”utilității” unui produs este cea subiectivă: dacă cineva e dispus să cheltuie orice și oricât pe un anume produs înseamnă că acesta îi este util. Inclusiv fularul ZARA.

        • În completare la ce spuneam mai sus, haide să-ți arăt trucul din nou: notează că în numele aceluiași ”naționalism economic” se încurajează nu doar protecționismul, eventual autoimpus de consumatori, ci și… subvenția. Or, dacă considerăm valabil argumentul că e un lucru bun ca banii să rămână în interiorul comunității/națiunii atunci orice subvenționare produselor de export ar trebui categoric respinsă, pentru că… are FIX efectul contrar. Este o sumă de bani care e luată din buzunarele românilor și, prin intermediul subvenționării prețului produsului exportat, este băgată în parte în buzunarele unui consumator străin. Straniu, nu? Cum se explică faptul că aceiași oameni pot susține și un lucru și contrariul lui? Și menținerea banilor în interiorul comunității dar și fuga lor în exterior, forțată de stat?

          Păi, fix în același mod e promovată și politica de subvenționare, același truc banal : este prezentat și lăudat ajutorul primit de producătorul autohton, în același timp ce este bine ascuns faptul că asta se face pe banii întregii comunități.

          • Ref subventii…

            O veste proasta!

            Pana si grant-urile oferite de UE sunt o subventie…
            Asta pentru ca unii s-ar putea sa nu stie ca orice grant – imprumut nerambursabl – are un anume statut si este atent monitorizat.

            Asa ca nationalismul economic razbate sub diferite forme.
            Sa nu mai spui cum erau pe vremuri – cu ceva anisori in spate – regulilele de achizitie in UE…
            Sa te fereasca Al de Sus sau Presul de la UE, pentru agnostici, daca vroiai sa cumperi o imprimanta sau sa instalezi Microsoft Office pe computer intr-un program evropean….

            Aferim ca putem mai mult in nationalismul/evropenismul economic si implicit subventii!

            • Aici trebuie să reiau comentariul dat colegului Alex: eu nu mă refer la intervențiile statului care au un scop specific, bine definit, onest urmărit, și nu de natură economică. Dacă un stat are un sistem de autorizare al medicamentelor – de exemplu – ideea poate fi bună sau proastă, în principiu sau în aplicare, dar cu siguranță că e altceva decât ”naționalismul economic”, pentru simplul fapt că NU are pretenția să ajute economia națională, ci doar să verifice medicamentele, indiferent de proveniența producătorului. Naționalism economic ar fi să ai un stat care cumpără dezinfectant de spitale strict de la un producător autohton, pentru că e producător autohton, chiar dacă raportul preț/calitate nu justifică – ca să fiu extrem de blând – achiziția.

          • Total de-acord în privința subvențiilor, ele reprezintă bani aruncați. Inclusiv la nivel european. Aceste subvenții inventează cerere acolo unde nu există și distorsionează economia, sărăcind astfel întreaga comunitate. Este uneori necesară subvenționarea consumatorului care nu își poate permite un produs de primă necesitate, însă este fundamental greșită subvenționarea produsului în sine. Ca exemplu concret, primăria ar putea subvenționa primii 50 kWh pe lună pentru persoane cu venituri reduse (sub un anumit prag) însă subvenționarea prețului energiei electrice la nivel național este complet greșită.

        • Exista o tendinta naturala.
          Oricat de mult te-ai stradui sa protejezi, sa subventionezi totul se darama sub povara falsului.

          Zone parasite si discrepante sunt peste tot in Evropa si apar si in USA.
          Lumea se ingramadeste acolo unde sunt sanse mai bune de trait si cred ca este normal sa fie asa.

          Desigur, putem discutam putin si de nationalismul economic german?

          Cred ca se stie deja cum au ramas esticii germani cu ochii putin in soare si fara zambet si numai programele de dezvoltare antreprenoriala i-au ajutat pe aceeia, pe ici pe colo, dar nu in partile semificative. Dizciplina ferma si calculul/planificarea fiecarui pas – asta face masina nemteasca, dar pana când??? Este si acolo o limita care nu stiu daca functioneaza feedback-ul de piata ca in Franta, UK sau ca in USA…

        • Ups, invers voiam să zic, am fost neatent: ”Nimeni nu poate obliga un cumpărător român să achiziționeze un VW dacă vrea o Dacie” Sigur, teoretic statul (român!) ar putea să facă și așa ceva, dar invariabil subvenția merge la produsul local :-)

  16. Cel puțin jumătate din comentarii ne demonstrează (dacă mai era nevoie) că mîrlăniile de la Opera Română nu sînt niște accidente. Dar și mai dezgustătoare sînt acele intervenții care bat cîmpii cu bună știință. E și ăsta un talent !

  17. Stimate, d-le Damian,
    Procesele administrarii si cresterii economice sint extrem de complicate si in lipsa unui studiu de o viata, este greu sa dai sfaturi corecte de ,,optimizare”.
    Ca exemplu, ,,organizarea” economica a Marii Britanii in agricultura, a inceput de pe la 1800, cu agricultura ,,Victoriana”, preluata apoi in Europa.Cauza esecului sau mai bine zis a stagnarii agriculturii rominesti, nu este ,,lipsa de organizare si asociere pe un sistem de afaceri cu supermarketurile!
    Ceeace au facut in sute de ani agriculturile tarilor dezvoltate nu poate fi facut in Romania in 10 – 20 de ani plecind de la zero, cu ,,fermieri” batrini si de ocazie, fara ca acest proces sa fie ORGANIZAT, sustinut si condus economic in zona rurala, printr-un proiect agricol national!Care la rindul sau sa fie sustinut logistic, financiar si material, de un ,,proiect national de reconstructie economica si industrial”.Bugetul nu poate sustine schimbarea spre ,,organizarea” sugerata de dvs. , deoarece nu are bani nici pentru a tine la nivel de avarie, sistemele bugetare.In domeniul economic nu se poate vorbi in termeni teoretici, fara a pleca de la realitatile si inertiile sistemice ale unei tari iesite din comunism, care a uitat ce inseamna agricultura privata.Adica dintr-o tara, in care totul, dar absolut totul in economie, trebuie luat de la inceput.

  18. Da, bai dottorre, dar tu compari cu 89.
    Ia mai da înapoi 15-20 de ani. Compara cu aia.
    Ca tot ai o vârsta…
    Avea tatticka-tu hârtie igienica, întreaba-l.
    Si nu i se lua nici curentul.
    Nici nu consumatzi prea mult curent, ca erai afara, sa te joci cu foshtii tai amici.
    CAAPRAA NOUUUAAA!!!!
    Nu te jucai pe tableta.
    Chavez le-a dat UE la venezueleni, cum ne-a dat si noua ceashka.
    Daca voia natzionalism, avea un lucru simplu de facut.
    Interzicerea clasei miliardare. Te-am prins, te-am rasss. Singurul acces real spre prosperitate.
    Demonstrat si de francezi si de stalin. Nu tzine, din nefe, fekkalutzii sunt mai tari. Ajuta la greu ‘santana – kallammamma, asa ca rebransheaza ‘natura umana’ la fekkalie-avaritzie.
    Ori chavez tocmai asta nu voia, ca în clasa aia era si el.

    • Compar ce e de comparat, nu? Sunt două motive, aș zice evidente, pentru care comparația cu situația din 1989 e mai relevantă decât cea cu 15-20 de ani înainte. Primo, Ceaușescu – și implicit politica statului român – au evoluat în timp din ce în ce mai mult spre ideologia naționalistă, la modul accentuat după 1980, atunci au apărut și ideile autarhice, ”să nu depindem de străini”, ”să ne plătim integral datoriile” și politica aferentă. Secundo, efectele aplicării unor politici se văd oricum în timp. Economia unui stat nu e ca o mașinărie de desene animate, apeși butonul și se face prompt praf. Efectele sunt cumulative și se văd uneori în interval de ani de zile. Chavez și-a început programul său – peste un fundal politic nu foarte diferit, oricum! – în urmă cu vreo 17 de ani. Nu doar că n-a picat economia la prima măsură pe care a luat-o după acest program, dar pot presupune chiar că o vreme mers în aparență cel puțin mai bine. Scadența a venit după ani de zile. Nu e nimic ieșit din comun sau măcar surprinzător la asta.

      Nu știu să fi existat vreo clasă de miliardari (de fapt, măcar vreunul) pe teritorul RSR, înafară – de facto – de familia Ceaușescu.

    • Deci dumneavoastra ziceti asa: politica lui Ceausescu a fost buna in anii ’70 ( cand a luat bani cu imprumut si i-am papat cu toţii ) dar a fost gresita in ’80 ( cand i-am dat inapoi cu toţii). Evident, intre cele doua momente nu exista nici o legatura :)

      • La modul serios, politica lui Ceaușescu nu a fost bună niciodată. Politica lui Dej a fost ceva mai bună, atunci a început industrializarea (când a început să exporte locomotive Electroputere Craiova, de exemplu). Ceaușescu a mai continuat o vreme din inerție, dar prin 1971 deja începuseră să se împotmolească lucrurile.

        Prin 1968, România încă era competitivă cu RFG, de exemplu. La Frankfurt se puteau cumpăra mărci cu 4 lei bucata, ca dovadă că RFG avea ce face cu leii la vremea aceea. Peste 10 ani, în 1978, deja nu mai putea fi vorba de nicio competitivitate cu RFG, începuseră tot soiul de restricții, pentru că asta era soluția lui Ceaușescu la orice problemă: mai multe restricții.

        Iar puseele de naționalism din prezent, tot lui Ceaușescu i se datorează. Există o generație care a apucat să-și termine studiile chiar înainte de 1989, oameni aflați acum la vârsta de 45-50 de ani care sunt încă în plină activitate, dar pentru care acum e prea târziu să mai plece din țară și să înțeleagă câte ceva din cum merg lucrurile în lumea largă. Așa că se refugiază în naționalism, asemenea părinților lor pe vremea când se aflau la vârsta respectivă (în epoca lui ”nu ne vindem țara”).

        • O sa fiti surprinsi cat de multi lupi tineri sunt crescuti sub spectrul nationalismului.
          Nu inteleg ei prea mult – dar folosesc accentele nationaliste – vezi Monta, Sova, si lista este deschisa…

          Cum au ajuns la asemenea dovada de intelepciune?
          Pai simplu, in spate au niste butoane, vechi si cam ruginite, care ii strunesc!

          Ce bine era pe vremuri…
          Furau toti si mergea totul mai inainte daca te aveai bine cu sefu… – acum nu mai este ca pe vremuri, caci vine DNA-ul si te imbarca la beci!

          Curat murdar!

      • România comunistă nu s-a împrumutat niciodată ca să consume poporu’ şi să stea liniştit şi să-şi aplaude cârmaciul, domnule Badici. Au făcut asta ţări ca Ungaria sau Cehioslovacia, acolo unde revoltele din 56 – 68, plus existenţa unei anumite doze exprimate de nemulţumire au cam speriat conducerile comuniste ale respectivelor state. Nu e cazul României. Îl durea la bască pe cizmaru’ analfabet şi pe politrucii & securiştii lui (recrrutaţi şi ăia după aceleaşi criterii de analfabetism funcţional). Îi durea la bască de chestiile astea. S-au împrumutat ca să extindă ramuri ale industriei grele, exact alea care luau sfârşit în occident, iar ăia s-au bucurat că au cui vinde tehnologiile lor deja depăşite.
        Fluturaţi nişte sloganuri aşa, ca să vă iasă rima, vorba unui clasic banc din anii ăia.

        • @ Emil,
          citi ani aveti, domnule?
          „România comunistă nu s-a împrumutat niciodată ca să consume poporu’ şi să stea liniştit şi să-şi aplaude cârmaciul, domnule Badici.”
          Cine va otraveste cu asemenea aberatii si ni le vindeti noua?
          Tocmai, o viata mai buna cit de cit, a fost atunci cind luam intr-o voiosie imprumuturi. Cind a trebuit sa le dam, din orgoliu de capra riioasa, s-a vazut nu doar fundul sacului, ci si rupturile din el..
          Va amintiti anii `88-89? […]

        • Dezvoltarea industriala a lui cesca nu avea nimic de a face cu realitatile economice ale vremii. A investit in niste industrii pe duca cum bine ziceti. Dar asta s-a reflectat in nivelul de viata al romanilor care au avut de munca si la niste salarii exagerate mai ales pentru muncitorii necalificati sau cu calificare minima. Efectele se vad acum cind preocuparea pentru educatie este ultima grija a RO. Evident toti necalificatii s-au trasformat in niste asistati frustrati pentru ca pe vremea lui cesca ei erau „mindria tarii” iar acum sint niste neica nimeni ignorati de clasa condicatoare pina in preajma alegerilor cind curg pomenile! Normal ca la nivelul lor da rezultate propaganda nationalista, de altfel inceputa mult inaintea lui cesca si continuata cu voiosie dupa.

        • Din nefericire, am trait vremurile alea ( e drept ca eram copil, apoi elev, student) asa ca nu ma puteti contrazice. Dealtfel cred ca si de prin diverse interviuri cu domnul Stefan Andrei luate de laudatorii acestuia – deci chiar nu aveti cum sa il combateti – puteti gasi fragmentar asemenea informatii. Da, banii au fost luati pentru investitii, dar ce fel de investitii? Investitii despre care ni s-a spus din capul locului ca nu sunt rentabile. Sau care ar fi putut fi rentabile, dar nu in comunism :) Da, nu s-au cumparat portocale si banane, s-au facut „locuri de munca” unde nu se muncea sau se muncea prost ( mai tineti minte ca dupa ce s-au concediat 50% din mineri productia a ramas constanta?) deci indirect tot in consum s-au dus.

  19. În primul rând, vreau să felicit Contributor.ro pentru întărirea moderării site-ului. În ultima vreme discuțiile se centrau mai mult pe atacurile la persoană mai curând decât o dezbatere civilizată de idei.

    Sunt de acord cu autorul, în special în ultimii ani asistăm la tentativele de control al economiei nu numai la nivelul României, însă și la case mai mari.

    Mai prin toate mediile politice din SUA, atât cele din stânga cât și cele din dreapta, circulă obsesia aducerii înapoi în SUA al joburilor exportate de companii în China și alte țări cu forță de muncă ieftină. I-am auzit pe Donald Trump și Bernie Sanders lamentând despre slujbele pierdute și se jură ei pe ce au mai scump că o să facă și o să dreagă după ce sunt aleși președinți ca să aducă slujbele de producție înapoi din China sau aiurea. Soluții nu prea au ei și se ascund în spatele anulării contractelor de liber schimb asumate de SUA, în special NAFTA.

    Ceea ce nu spun stimabilii promițând marea și sarea este efectul economic al izolării economice a SUA. Ar urma prețuri mai mari mai pentru toate și balanța comercială a SUA ar avea un deficit și mai mare pentru că bunurile tot nu pot fi exportate însă taxe de import tot or să fie plătite. Asta dacă nu e încurajată contrabanda de produse ieftine.

    Însă lovitura cea mai mare este că joburile tot nu or să vină înapoi, ba mai multe joburi or să fie pierdute prin avansul tehnologic. Nu am auzit nici un candidat, fie el republican sau democrat, spunând pe șleau lucrul ăsta.

    Sunt articole științifice care estimează faptul că în 10 sau 20 de ani multe profesii or să dispară și industrii întregi vor trebui să se reorganizeze.

    Deja mașinile fără șofer or să devină o realitate comercială în SUA cel puțin în câțiva ani, și meseria de șofer profesionist o să dispară în timp. Societățile de asigurări auto vor trebui să se diversifice.

    Însă avansul în privința liniilor automatizate or să elimine aducerea joburilor înapoi. În condițiile în care liniile automatizate costă din ce mai puțin, deja producția a început să se întoarcă în SUA, însă nu și locurile de muncă pierdute.

    S-au creat alte poziții, cele cu înaltă calificare care proiectează, produc, instalează și mențin linii automatizate de producție, însă doritorii calificați pentru astfel de joburi lipsesc.

    Cred că vom avea o criză a locurilor de muncă din ce în ce mai acutizată și nu aud nici un politician venind cu măsuri concrete de protejare sau conversie a personalului dispărut din circuit. Ce faci pentru unii care nu pot să presteze decât munci necalificate când nu există astfel de slujbe?

    • Asta e o problema mai mare in occident decat in tarile care au o economie centrata pe resurse: materie prima, forta de munca. In Romania forta de munca oricum nu acopera decat preponderent cererea firmelor din afara care si-au externalizat diverse activitati in Romania sau pur si simplu mana de lucru pentru export.

      Dupa cum se vede ca nu s-a chinuit nimeni sa produca o reforma concludenta a educatiei care sa conecteze invatamantul pur teoretic, mostenit dintr-un sistem ideologic si propagandistic, cu realitatile vietii. De ce ? Pentru ca realitatile vietii actuale nu cer decat executanti cu un grad bun de abstractizare al notiunilor pur teoretice necesare preponderent pentru activitati cu un cadru bine definit.

    • Case tot or să fie de construit, mai ales că americanii le fac adesea din surcele :) dar la același preț cu cele europene de beton. Nave tot or să fie de construit, locomotive și vagoane tot or să fie de construit etc. Astea sunt domenii unde automatizarea nu prea are loc. Până și liniile automatizate despre care e vorba în comentariu, tot niște oameni vor trebui să le construiască, la fel și utilajele de mari dimensiuni.

      În construcția de avioane e la fel, cu cât sunt mai mari, cu-atât intră mai multă muncă manuală în ele, iar la capitolul ăsta e loc de expansiune tot înainte. La urma urmei, brazilienii așa au început să fabrice ei modele mai mici de avioane de pasageri, în momentul când americanii au renunțat la acele modele mici fiindcă nu aveau destulă capacitate de producție pentru cele mari. Atât timp cât în prezent un avion trebuie comandat și plătit cu ani înainte, e clar că domeniul are loc de extindere la modul cel mai serios.

      • Domnule Harald,

        Nu va contrazic deloc. Insa constructia de avioane e munca de inalta calificare.

        Deja munca robotica a intrat in paine in tarile asiatice mai intai.

        Se gasesc hoteluri japoneze fara receptioneri de exemplu sau restaurante cu servire automata si fara chelneri.

        Tehnologia inca nu e prea avansata la ora asta insa face pasi rapizi. Curand multe din joburile necalificate or sa dispara. Ce o sa intample cu cei care le fac?

        Unii or sa aiba capacitatea si energia sa se califice, insa altii s-ar putea sa nu ii duca capul. Ce o sa faca societatea cu ei?

        • Un „Gică” (sau ”Jack”) mergând pe aripă în echipament de protecție și cu pistolul de vopsit în mână nu e tocmai înaltă calificare. În toate fazele de producție e foarte muncă manuală la asamblarea de avioane. Chiar și în exploatarea avioanelor, nu doar în producție, uitați-vă din momentul când predați bagajul și până-l recuperați câți ”Gică” fac tot felul de lucruri tipice pentru muncă necalificată. Sigur că sunt necesare câteva săptămâni de instruire pentru acele munci, dar ele sunt practic la îndemâna oricui.

          • Ceea ce descrieți mai sus e o munca calificată. Încă o să mai fie disponibilă până când cineva nu o să inventeze un roboțel dotat cu Inteligență Artificială care să zboare peste aripă și să facă aceeași treabă fără să ceară nici un ban salariu. Nu e departe ziua aia. Când robotul respectiv o să coste mai puțin de 50,000 de dolari o să înlocuiască persoana făcând munca respectivă. Deocamdată muncitorii robotici costă peste $100k și sunt prea scumpi să fie amortizați economic pe munci necalificate sau slab calificate.

            Deja în agricultură există drone specializate care stropesc un teren automat pentru dăunători pe baza coordonatelor GPS. De asemenea, curierii studiază intens folosirea dronelor pentru livrările la domiciliu. Deja programe sunt în faza de pilot în Arizona de către Amazon.

            Toate astea înlocuiesc personal uman.

            Ceea ce este de îngrijorat este că nici un candidat sau om politic nu a venit cu un program coerent de recalificare pentru locurile de muncă pierdute prin avans tehnologic.

            • Poate pentru că asta nu e treabă de candidat sau de om politic? Recalificările le decide piața, nu poate veni un politician să spună unde va fi nevoie de muncitori umani în anii următori. Credeți că înainte ca Google, Amazon, Microsoft sau Oracle să facă angajări, era vreun politician capabil să anticipeze că vor fi necesari lucrători pentru un asemenea domeniu?

            • „Ceea ce este de îngrijorat este că nici un candidat sau om politic nu a venit cu un program coerent de recalificare pentru locurile de muncă pierdute prin avans tehnologic.”
              Eu am crezut ca scopul avansului tehnologic este tocmai de a scuti omul de munca. Credeam ca munca este doar un mijloc prin care sa-ti satisfaci nevoile si avansam tehnologic tocmai ca sa ne ramana mai mult timp liber si buna dispozitie pentru activitati mai placute si mai putin obositoare. Pentru care motiv sau interes m-as recalifica eu dupa ce a fost inventat si construit mecanismul care munceste in locul meu ba chiar cu o productivitate de 10 ori mai mare si un consum de 10 ori mai mic ?! Eu asa inteleg , daca un tractor face munca a 10 tarani avem 10 tarani liberi sa picteze, sa compuna sau pur si simplu sa taie fericiti frunze la caini toata viata. Nu vad carear fi problema. Pentru ce altceva exista progres tehnologic daca nu pentru a-l scuti pe om de munca ?!

            • Asta ar fi raţional dacă „munca = ceva ce fac 8 ore pe zi, dau cu sapa / bidineaua / cheia de 16 ca să iau nişte bani”.

              Adică în cazul în care Dorelul se duce la muncă strict pentru bani şi mărfurile pe care le poate cumpăra cu ei, şi personalitatea lui nu se schimbă. De la ora 17 când ajunge acasă mănâncă acelaşi aliment, citeşte aceleaşi cărţi şi bea acelaşi soi de vin, indiferent de meseria pe care ar face-o.

              Ori unul care a crescut în mediul naţionalist economic în care nu se găsea hârtie igienică, se întrerupea curentul şi se raţionaliza mâncarea a aflat că lucrurile stau puţin diferit. Că fiecare lucru pe care îl face la şcoală sau în carieră are o influenţă asupra mediului său de viaţă, împreună cu părinţii, bunicii, mama-soacră, administratorul de bloc şi căţelul casei.

              Cine nu crede, să ia un miner din Valea Jiului şi să îl facă actor de filme porno cu homosexuali. După care să îl trimită în vizită la vechile cunoştinţe din Valea Jiului. Eventual să fie şi dintr-o familie de maniaci religioşi.

            • @Socol,

              Si din ce ar trai cineva daca este inlocuit de un robot facand treaba mai bine? Ar avea toata ziua pentru pictat, insa matele goale si niciun ban pentru vopsea si cartoane.

              Sunt de acord cu amicul Harald ca reconversia profesionala e afacerea oricui. Probabil singura afacere a statului ar fi sa afle unde locurile de munca apar si sa care sunt industriile noi si sa le faca cunoscute.

              Insa ce ma deranjeaza sunt oamenii politici cum sunt Trump si Sanders care promit sa aduca joburile pierdute inapoi in SUA cand nu au solutii pentru asta, ba mai o fac prin protectionism economic.

          • @Harald (04/05/2016 la 18:25)

            „…….Un “Gică” (sau ”Jack”) mergând pe aripă în echipament de protecție și cu pistolul de vopsit în mână nu e tocmai înaltă calificare.”

            Atunci, dupa mintea dvs., de acest „Gica” din industia de aviatie (manufacturing) primeste un salariu (pe ora) cu 70 – 100 % mai mult decat alt „Gica” de aceeasi meserie din alte industrii ?
            La fel sunt platiti si cei din exploatare (aeroporturi) care trebuie sa aiba licenta de la autoritatile aeronautice (FAA, JAA); nu vorbesc de cei care fac curatenie in avioane sau „luggage handlers”.

        • „Tehnologia inca nu e prea avansata la ora asta insa face pasi rapizi. Curand multe din joburile necalificate or sa dispara. Ce o sa intample cu cei care le fac?

          Unii or sa aiba capacitatea si energia sa se califice, insa altii s-ar putea sa nu ii duca capul. Ce o sa faca societatea cu ei?”
          Ce a facut dintotdeauna. O sa-i faca politicieni, artisti, preoti , interlopi, asistati social si politisti. Nu putem sa-i omoram deoarece au rubedenii calificate care-i iubesc si care s-ar razbuna , asadar ca sa pastram linistea sociala continuam a-i sponsoriza. Nu a fost inventat deocamdata alt sistem social.

          • @George Gafencu cum din ce-ar trai ? Din porumbul semanat arat ierbicidat si recoltat de tractor, nu ? Porumbul acela pe care inainte de avansul tehnologic il lucra manual ? Obiectul acela ca un stiulete cu boabe galbene din care se fac pufuleti si pop-corn ? Cucuruz ? ce credeti ar trai din cucuruz ?

            • @Gheorghe,

              Nu ați înteles deloc ce vreau să spun.

              Nu sunt nici împotriva tehnologizării, nici împotriva automatizării.

              Țăranii de care spuneți mai sus înlocuiți de tractor au putut găsi de lucru în altă parte. S-au angajat prin ferme de animale sau s-au mutat la oraș și au devenit muncitori.

              Problema se pune în mod diferit atunci când marea majoritate a muncilor necalificate sau chiar calificate dispar masiv din cauza avansului tehnologic. Probabil unele joburi nu or să fie eliminate chiar cu totul, însă o să fie competiție mare pentru ele. Nu oricine o să poată deveni un inginer proiectant sau specialist în instalări sisteme automate. Ce te faci atunci cu forța de muncă disponibilizată?

              Aici, deși nu sunt un fan Bernie Sanders, există ceva idei care merită discutate. Bernie Sanders vine cu ideea de venit minim garantat, destul cât cineva să nu moară de foame. Atunci când societatea nu mai e în stare să producă locuri de muncă tot trebuie să facă ceva. Știu că republicanii or să sară la gâtul unuia care vine cu astfel de idei, însă am asistat ieri la o discuție la CNN dintre doi republicani experți. Unul era suporter a lui Trump și celălalt un ultra-conservator împotriva lui Trump. Ideea suporterului lui Trump este că partidul republican nu a făcut nimic pentru omul de rând. A sprijinit doar marea industrie și interesele de grup și omul de rând, fie el și republican, a ajuns să fie agitat și nervos pentru joburile dispărute din SUA și fundătura economică și socială spre care se îndreaptă SUA. Salariile reale în SUA sunt mai mici decât zeci de ani în urmă deoarece veniturile au crescut sub rata inflației între timp și nivelul de trai a scăzut în SUA. Costurile cu educația universitară și cele medicale se ridică continuu. Democrații nu au mișcat nici ei în cei doi ani în care au avut ambele camere și președinția SUA în mână.

              Problema pe care o pun e reală și nu poate decât să devină mai rea în timp.

    • @ George Gafencu – nu știu dacă există sau nu soluții practice și realiste de a aduce joburile înapoi în State, dar în principiu se poate face. Când diverse companii americane și-au instalat linii de fabricație în China (exemplul meu favorit sunt imprimantele laser Dell și Xerox, ca de-obicei) aceste linii nu au fost transferate din State, ci au fost unele noi. Adică la sfârșitul unui ciclu tehnologic, modelele fabricate până atunci în State au ieșit din uz și următoarele modele au fost fabricate în China, pe noile linii de producție.

      Nu e așa greu de imaginat ca aceleași companii americane să-și instaleze acum noile linii de fabricație în State, pe măsură ce modelele produse în China devin obsolete. Dar asta depinde de condițiile concrete din fiecare domeniu.

      • Sa va dau un raspuns concret, Harald la exemplul Dv punctual.

        In primul rand, instalarea unei linii de productie in SUA e mult mai scumpa decat una in China. Numarul doi, costul de productie datorita efortului manual e mult mai mare decat in China.

        Ca rezultat, o imprimanta care acum e produsa in China si costa sa zicem $200 de dolari in magazin ar aparea cu un pret de vanzare produs in SUA de sa zicem $600.

        Cum poate cineva intra in competitie cu o imprimanta produsa de o firma chinezeasca care nu are nici in clin nici in maneca cu SUA, insa decide sa exporte imprimantele sale ieftine in SUA?

        Intrebarea nu e banala. Pentru a mentine economic imprimantele in SUA or sa existe bariere vamale uriase pentru imprimantele produse ieftin in alta parte.

        Si intrebarea e urmatoare. Daca imprimantele devin atat de scumpe produse in SUA si nu exista posibilitatea de a le cumpara mai ieftin, ce se va intampla cu consumul?

        Ca unul care cumpara o imprimanta tot la 2-3 ani, o sa va spun ce o sa se intample. O sa cumpar o imprimanta scumpa si o sa o folosesc pana se face bucati inainte sa cumpar alta. Adica o imprimanta pe la vreo 6-7 ani. Ca mine sunt multi altii.

        Adica profitul firmelor care produc imprimante in SUA o sa se duca ca bolovanul in jos deoarece cererea pentru imprimante scade pentru ca sunt scumpe.

        Ba mai rau, s-ar putea gasi ceva interesati sa faca contrabanda cu imprimante ieftine produce in China si vandute pe sub mana. Exemplul prohibitiei de alcool in SUA secolul trecut a dovedit exact asta.

        Cineva nu poate pacali legile economice ale cererii sau ofertei. La un produs scumpit scade consumul sau apare piata neagra cu produse mai ieftine introduse prin contrabanda.

        Singura posibilitate ca imprimantele sa fie produse in SUA si sa fie in competitie cu asiaticii este exact automatizarea procesului, insa creaza putine slujbe noi, si acelea in domeniul mentenantei echipamentelor. Deci nici vorba de slujbe aduse inapoi din China.

        • Ca să sintetizez propriile postări, joburile plecate peste mări nu pot fi aduse înapoi SUA pentru același motiv pentru care au plecat: industria americana nu e capabila sa producă bunuri competitive din cauza forței de munca cu cost ridicat.

          Numai bunurile cu valoare adăugată ridicată (avioane, procesoare, software, medicamente, etc) pot fi produse în SUA. Însă ele cer în general o forță de muncă foarte bine calificată, cel puțin la nivel de proiectare și cercetare aplicată dacă nu și la producție.

          Produsele de valoare adăugată mică nu pot fi produse în SUA și consumate pe piața locală fără ca America să se izoleze economic, cu un cost imens asupra nivelului de viață.

          Serviciile în general nu pot fi mutate peste mări.

  20. Din moment ce, la fel ca „nazism”, „comunism” a ajuns un fel de „cuvant-câh”, iar „socialism” da si el semne de oboseala (alunecarea catre „social”, de exemplu), se cauta termeni noi, care sa sune onorabil. De ce nu „naționalism economic”?… :) Bineinteles, definita lui trebuie indepartata de cea a socialismului, macar la nivel de impresie generala. Bineinteles, apar „specialistii” in nationalism economic, pro sau contra acestuia. Si apar argumente si contra-argumente frumos ambalate.

    Cred ca, in general, orice oranduire economico-sociala isi arata limitele si inadvertentele in timp si doar flexibilitatea o poate feri de dezastru. Tot ce vine la pachet cu inflexibilitatea este sortit pieirii, cred eu, fiindca nu poate fi proiectat perfect din start si trebuie sa se adapteze pentru a supravietui si a evolua. Exemplele de succes (ale nationalismului economic) de astazi, pot deveni exemple de „asa, nu!”, in manualele economice, peste 10, 20 sau 30 de ani.
    Inclusiv democratia si capitalismul trebuie sa dea dovada de abilitate si de flexibilitate, pentru a evolua.

    Cat despre stat, cred ca el trebuie sa fie puternic, dar sa-si limiteze interventiile doar la cele imperios necesare pentru o functionare lina si corecta a „ecosistemului” economico-social. Ca un elefant pe care, desi e ierbivor, niciun carnivor nu indrazneste sa-l atace. Un elefant care poate zdrobi usor carnivorul ce iese din lege.

    • Vedeti – capitalismul si democratia au antidotul la purtator.
      Au bucla de feed-back si merg inainte. Do not worry about them!

      Nationalismul economic/comunismul ucide concurenta, competiția, dezvoltarea, apara minciuna si jaful extins si de aceea piere dupa ce aproape ucide/sugruma populatia…
      Fiecare pasare moare pre limba sa!

    • Sensibilitatea caracteristică la propagandă. E de ajuns să arunce unul un „câh” în apă, şi „specialiştii” fac precum maimuţele din Cartea Junglei când le aruncă o banană cineva. Ca pe timpul vânătorilor de vrăjitoare.

      În 2006 erau „studenţii”. Şi absolvenţii, dacă ieşiseră de la o facultate particulară. Dar studenţii erau de vină pentru orice, indiferent unde ar fi studiat. Dacă au crescut preţurile, dacă s-a întrerupt curentul, dacă a spus Băsescu o prostie, dacă nu a venit autobuzul la timp, era din vina studenţilor. Spuneai că eşti student, riscai să fii bătut pe stradă.

      În 2008 s-au mutat la „automobilişti”. Maşina era pentru cocalari, construcţiile şi parcările erau de cocalar cu maşină, maşina trebuia interzisă, maşina era începutul şi sfârşitul tuturor relelor de pe lume, te ameninţau cu tăierea capului ca la saudiţi pentru orice pricină, cât de măruntă, legată de maşină.

      În 2010 erau de vină „bugetarii graşi” şi cei „slabi”. În 2011 era de vină Băsescu. În 2013 se dădea vina pentru orice pe bacalaureat. Elevii nu învăţau, elevii erau analfabeţi, nu treceau de bacalaureat, profesorii nu predau suficient de bine ca să treacă de bacalaureat, hoţii fură fiindcă n-au trecut de bacalaureat, nu merg taxiurile fiindcă şoferii sunt picaţi la bacalaureat, ai parte de cozi la Impozite sau Primărie fiindcă personalul de acolo a trecut cu şpagă de bacalaureat.

    • Naționalismul (economic) și comunismul recurg adesea la același tip de măsuri, au multe lucruri în comun, dar NU sunt unul și același lucru, există diferențe – de asta există ceva numit ”comunism naționalist”, și expresia nu este un pleonasm – Ceaușescu e un astfel de exemplu, de lider comunist și naționalist. De exemplu, comunismul se opune categoric, definitoriu, ideii de proprietate privată – mai ales asupra ”mijloacelor de producție”. Naționalismul economic este cel mult opus proprietății private a străinilor. Comunismul nu este neapărat autarhic, izolaționist. Naționalismul, în schimb, da. Și altele.

      Problema mea este că ”naționalismul economic” e o expresie care insultă dicționarul, care conține, în sine, o minciună – în rest sunt interesat mai mult de definiții de dicționar (implicit) obiective și bine determinate, decât de tot felul de etichete pe care și le pun sau le folosesc unii și alții, mai mult sau mai puțin arbitrar. Cu atât mai puțin pot accepta ca înșelătoria din spatele ”naționalismului economic” să fie agravată după tipicul unor comentatori mai sus: a eticheta ACEEAȘI politică drept ”comunism” sau ”socialism” atunci când eșuează la modul evident și ”naționalism economic” în rest.

  21. [..]
    Domnul Chang a fost recunoscut ca valoare de economisti din toate scolile, numai faptul ca a terminat si este profesor (reader) la Universitatea Cambridge arata ceva….nu-l confundati cu plagiatorii de la noi….
    Revenind la carte, acolo domnul Chang argumenteaza riguros si logic o opinie exact contrara articolului dumneavoastra. Am inteles ca reprosul principal pe care il faceti cartii este ca se bazeaza pe erori de rationament, mai precis pe sofisme, deoarece alege un set restrins de date istorice pentru a trage niste concluzii false.
    Dimpotriva, consider ca dumneavoastra apelati la sofisme: argumentul fortei, atacul la persoana (e marxist), concluzia irelevanta (barba si succesul in IT), falsa dilema, generalizarea pripita (de la Venezuela falita la toate tarile), particularizarea improprie (Venezuela ca si caz reprezentativ) samd.
    Domnul Chang are totusi o idee originala si valida despre protectionism pe care o argumenteaza cu fapte istorice. Setul de date istorice sunt limitate pentru ca asa este istoria: un fenomen istoric este limitat prin el insusi. Doar ca priveste acele fapte istorice sub o noua lumina, surprinzatoare. Eu prin formatie sunt de dreapta, globalist, deschis la nou dar am fost socat de faptul cum pune problema domnul Chang. Si n-am aruncat cartea zicind ca e comunist….am stat, am cugetat, am observat ce se intimpla in jur si am vazut ca teoria lui se aplica in multe cazuri. Nu doar Nokia, Samsung, ci si India care a devenit o forta in IT prin interventie si subventie guvernamentala …. si acum romanii lucreaza pentru ei la Wipro…mai originali, noi am subventionat firmele straine din IT distrugind orice sansa de a dezvolta aceasta industrie in Romania pentru ca avem zero start-up-uri in domeniu!!!
    Protectionismul se aplica agresiv si acum in tarile dezvoltate, tocmai pentru a-si pastra superioritatea economica pe termen lung sub masca asa-zisei liberalizari si globalizari economice…vezi cazul Canadei care are interzis prin lege si acum capital strain majoritar in banci, telecomunicatii si energie….si ei fac parte din G7 !! Tot nationalisti cu pene si aia?

    • Haide să vă dau un exemplu de ce înseamnă ”rigoare”, în cartea dlui Chang. Un singur pasaj ar trebui să ajungă drept exemplu pentru metoda care am expus-o pe scurt anterior, și am exemplificat-o, și pe care n-ați înțeles-o, din câte văd mai sus. E dat exemplul măsurilor luate de regii din dinastia Tudor pentru stabilirea unei industrii textile autohtone, după ce fuseseră exportatori de lână către productătorii de textile flamanzi. Într-o notă de subsol aflăm că astfel de măsuri se luaseră încă de pe vremea Plantageneților, e ciudat că autorul nu consideră relevant să explice de ce au trebuit reluate și repetate, secole (!!) la rând. N-aveau Plantageneții la fel de mult control intern? N-au funcționat? Cum așa? Ni se prezintă măsurile protecționiste luate de Tudori, tarife și interzicerea exportului de textilă nefinisată și lână. (Din nou, repetate – de ce oare vor fi trebuit să le repete? Autorul nu consideră că asta merită vreo explicație!) În schimb, apoi vine cu două afirmații cât se poate de tari, primo, interzicerea exportului de lână din 1578 ar fi ruinat competiția flamandă, și secundo, teza principală a cărții, fără măsurile luate de Tudori țării lor i-ar fi fost imposibil să devină marele producător de textilă care a devenit ulterior.

      Or, nu există niciun fel de cauzalitate aparentă între situația de fapt prezentată și concluzie, nici măcar dacă ar fi fost mai slabă (de genul ”a ajutat mult industria textilă”), darămite una atât de tare. E aleasă, selectată o acțiune la momentul T0, o stare de fapt la un moment ulterior T1 și se trage concluzia că acțiunea a fost cauza (exclusivă) care a dus la starea de fapt. Altfel spus, dacă după ce a cântat un cocoș răsare soarele, e limpede că fără galinaceea respectivă am fi rămas pe noapte. În sine, în sine e o eroare logică. Dincolo de asta, cum spuneam dl Chang pretinde că emergența industriei – în speță, textile din Marea Britanie – este efectul direct și chiar exclusiv al intervenției unui regat suveran în favoarea ei, prin măsurile prezentate, căci altfel n-ar fi putut să se impună în fața concurenței orașelor flamande. Întrebarea care s-ar pune imediat – nu? – este ”care e explicația emergenței industriei textile în orașele flamande?” Or, dacă sunteți curios să citiți istoria zonei, perioada în care se dezvoltă industria textilă acolo e una de mare liberatate de circulație a ideilor și mărfurilor, în care fac comerț din Anglia până în Italia și țările Baltice. Partea asta nu apare în cartea dlui Chang, mă întreb de ce!

      Și că vorbim de istorie ignorată, haide să ne uităm puțin și pe prima afirmație tare, care spune că altă măsură protecționistă ar fi asigurat industria textilă engleză, ruinându-i concurența de peste canal. E hilar. Ceea ce lasă înafara expunerii autorul este faptul că la momentul interdicției respective Țările de Jos se află prinse de 12 ani într-un război cu suveranul lor Habsburg, iar cu doi ani mai înainte trupele spaniole devastaseră teribil cel mai mare oraș flamand (Anvers, …sediul celei mai mari piețe de textile, ceea ce va fi fost irelevant, nu?) Și că efectul acestui episod a fost meseriașii calificați din domeniu au ales să emigreze masiv de acolo, majoritatea în nord, în provinciile olandeze, iar alții în … Anglia, protestantă și ea. Și atunci, care e, așa, la o primă evaluare, motivul cel mai probabil al declinului: o problemă temporară cu importul de materie primă dintr-o anumită sursă, sau faptul că afacerea îți este devastată de invazia unor mercenari violenți, urmată de jaf și măceluri, și apoi de exodul masiv de forță de muncă calificată? Grea întrebare! Sigur, dacă nu ai cunoștințe de istorie, acest …detaliu s-ar putea să-ți scape, și să-l crezi pe dl Chang pe cuvânt. Cu siguranță că nu menționează nimic de războiul respectiv ca posibilă cauză a declinului industriei textile din zonă.

    • Dimpotriva, consider ca dumneavoastra apelati la sofisme: argumentul fortei, atacul la persoana (e marxist), concluzia irelevanta (barba si succesul in IT), falsa dilema, generalizarea pripita (de la Venezuela falita la toate tarile), particularizarea improprie (Venezuela ca si caz reprezentativ) samd.

      1. Argumentul fortei? Impotriva cui anume? Și care e falsa dilemă pe care am făcut-o?
      2. Chestia cu atacul la persoană n-o înțeleg și pace. Cum poate cineva care urmărește, într-o anumită privință o școală de gândire, să se considere atacat de asocierea cu numele ei? Foarte ciudat. Eu însumi, după cum vedeți, sunt adeptul politicii de liberalizare a comerțului (între altele). Un liberal, în sensul clasic, în această privință. În niciun caz, dacă cineva mi-ar zice ”ești liberal!” n-aș considera asta un atac la persoană. Dar, mă rog, n-aș vrea să se atace dl Chang, presupunând că citește asta. Iată, retrag remarca respectivă, ciudat prilej de poticnire.
      3. Da, concluzia e irelevantă pe baza premisei, aici aveți dreptate. E un exemplu de reducere la absurd ce am făcut, sperând că pot s-o fac pe scurt. Mai pe larg am făcut-o mai sus, dând un exemplu în care dl Chang a selectat atent faptele pe care să le expună și cele pe care să le ascundă, pentru a trage o concluzie care e un non-sequitur. Asta e fix ce am făcut și eu, am selectat niște date incontestabile, le-am alăturat, și am pretins fără niciun fel de alt argument că una e cauză cealaltă efect. Dacă înțelegeți că e o problemă cu modul acesta de argumentare, poate o să priviți cartea dlui Chang cu alți ochi, pot să sper – e construită exact pe acest tip de argumentare, așa cum am arătat.
      4. Hm, aici se pare că-mi atribuiți puncte de vedere – ceea ce ar problematic pentru dialog; sunt mereu gata să argumentez ce am zis, și să explic ce am zis acolo unde nu e înțeles, nu văd cum și de ce ar trebui să argumentez puncte de vedere care îmi sunt atribuite. Ce am spus despre Venezuela este că a implementat toate punctele majore din programul așa numit ”naționalist”, enunțate în articol, și că a ajuns unde a ajuns. Sunt afirmații cu valoare de fapt.

      5.

      noi am subventionat firmele straine din IT distrugind orice sansa de a dezvolta aceasta industrie in Romania pentru ca avem zero start-up-uri in domeniu!!!

      Nu știu care sunt firmele străine subvenționate de statul român în IT? Iar apropo de distrugerea șansei de dezvoltare a industriei IT și 0 start-upuri, cei de la Bitdefender ar fi oarecum surprinși să afle asta! Și nu sunt nici pe departe singurii. De unde luați astfel de informații?

      Protectionismul se aplica agresiv si acum in tarile dezvoltate, tocmai pentru a-si pastra superioritatea economica pe termen lung sub masca asa-zisei liberalizari si globalizari economice…vezi cazul Canadei care are interzis prin lege si acum capital strain majoritar in banci, telecomunicatii si energie….si ei fac parte din G7 !!

      Care ar fi legea respectivă? Mai departe, de ce nu dați exemplul în interiorul UE, hm? Nu sunt țări dezvoltate în Europa, nu sunt destul de multe? Cu siguranță că l-ați dat anterior! De ce trebuie să mergem acum să găsim un exemplu punctual tocmai în Canada?

      • Nu am inteles exact ce afirmatii false va atribui despre Venezuela. In articol apelati la un sofism dind exemplu Venezuelei ca o tara care a esuat lamentabil aplicind nationalismul economic cu pene :” Există un stat care l-a pus în practică, sistematic și fără jumătăți de măsură: Venezuela.”
        Este o generalizare pripita plecind de la un exemplu neconcludent (tot un sofism).

        [Non-dialog]

        • V-am avertizat, îmi pare rău. În clipa în care sunt pus să repet lucruri mă îndoiesc că putem face un dialog, cu atât mai puțin când nu aveți proprietatea termenilor, numind repetat afirmații cu valoare de fapt ”sofisme”. ”Venezuela a pus în practică un anume program politic” e o afirmație, ca atare poate fi adevărată sau falsă, iar dacă are ceva fals, aș vrea să știu ce anume. În schimb, un ”sofism” nu poate fi, pentru că termenul desemnează un anume tip de raționament. De asemenea, când vă întreb ceva legat de afirmațiile pe care le faceți (în general, întrebarea vă cere să le acoperiți), un dialog presupune că veți răspunde, într-un fel sau altul…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Miron Damian
Miron Damian
Miron Damian scrie analize politice pe forumuri începând cu 2002, sub pseudonimul Doc. A colaborat cu ziarul Cotidianul si cu revistele Dilema Veche si Revista 22. Din 2006 are blogul propriu în cadrul Hotnews, "Inventarul Stricăciunilor Politice"

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro