Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Nevoia de echitate într-o Românie Educată

Stefan Marius Deaconu ianuarie 10, 2019 Educatie, Opinie
21 comentarii 1,239 Vizualizari

În data de 5 decembrie 2018 a început cea de-a treia etapă a proiectului „România Educată”, cel mai ambițios proiect național din ultimul deceniu – sau poate chiar mai mult – care își propune să ofere o temelie pentru o reașezare a societății noastre, pornind de la realizarea unui sistem educațional performant, echitabil și de calitate.

Condiția sine quo non pentru succesul acestui proiect este să ne implicăm în dezbaterea publică, lansată la nivel național. Avem datoria de a ne implica – în special noi, participanții, în grupurile de lucru tematice. Prin urmare, decizia de a publica această serie de articole se datorează convingerii că este necesar să existe un dialog real și bine argumentat.

„România Educată” are meritul de a fi pus în plan central echitatea, având drept exigență un mecanism sustenabil, cu aplicabilitate curentă și rezultate palpabile la orizontul anului 2030, ce constă în consolidarea unui sistem de educație care să se ghideze după norme juste și calitative pentru fiecare elev/student. Dar, poate cel mai important, „România Educată” abordează echitatea și calitatea într-un mod complementar, fără ca cele două concepte să fie puse în contradictoriu. În cele ce urmează am să vă propun o serie de considerații referitoare la echitatea în sistemul educațional românesc, cu precădere referindu-mă la învățământul superior.

Definiția unui sistem educațional echitabil

Pentru a putea opera cu un concept, este important să îl definim. Din acest motiv, unul dintre aspectele importante ale activității grupului de lucru a fost să vină cu o propunere în acest sens. Astfel, grupul de lucru consideră că:

un sistem educațional echitabil urmărește redistribuirea resurselor şi a serviciilor pentru a reduce decalajele educaționale înregistrate din cauza diferențelor socio-economice între diverse categorii de persoane (ținându-se cont și de mediul din care provin – urban sau rural);

De asemenea, tot în accepțiunea grupului de lucru,

un sistem educațional este incluziv dacă asigură accesul și participarea echitabilă a tuturor potențialilor beneficiari la educație de calitate, acordând atenție sporită nevoilor individuale de învățare și competențelor tuturor copiilor. Un astfel de sistem este centrat pe cel care învață și se adaptează la nevoile acestuia, conlucrând cu celelalte domenii ale societății și cu membrii comunității deservite pentru a asigura atingerea potențialului fiecărui individ prin participare la procese educaționale relevante

Scurtă expunerii a stării de fapt

Examenele de finalizare a unui ciclu de studiu reprezintă un punct de reper important în vederea realizării unei diagnoze cu privire la situația din sistemul educațional. Să luăm, spre exemplu, examenul de Bacalaureat. Situația în momentul actual este una deosebit de gravă. Dintre elevii claselor terminale, în 2017, doar 72% dintre aceștia s-au înscris la examenul de bacalaureat. Din numărul total de elevi sus-menționați, doar 55% promovează examenul de bacalaureat. În termeni absoluți, numărul de absolvenți de bacalaureat a scăzut cu 50% față de 2009[1].

Dacă analizăm situația prin prisma mediului de origine a candidaților, procentul celor care s-au înscris la examenul de bacalaureat și provin din mediul rural, din generația 2017, a fost de 29,5 din numărul total. 65,28% dintre aceștia au promovat examenul, în timp ce procentul candidaților din mediul urban care au trecut probele de Bacalaureat este de 81,51. De asemenea, dacă ne raportăm la notele obținute de candidații din mediul rural, observăm că aceștia obțin, în medie, cu 0,4 puncte mai puțin decât candidații din urban (media 7,63 față de 8,01). Putem ilustra această discrepanță și prin proporția notelor mici și mari, după cum putem observa în tabelul de mai jos.

Rural Urban
Medii peste 9 13,57% 24,77%
Medii sub 7 34,47% 23,61%

Tabel 1. Proporția notelor mici și mari (selecție) în funcție de mediul de proveniență al candidatului – Examenul de Bacalaureat 2017 (sursa: UEFISCDI)

Chiar dacă numărul de absolvenți ai învățământului liceal proveniți din mediul rural care au promovat examenul de Bacalaureat în perioada 2010-2017 a crescut cu 20%, această imagine este una incompletă. În 2010, 68,% dintre candidații la examenul de Bacalaureat din mediul urban l-au promovat, față de doar 59% din mediul rural. În 2017, procentul candidaților din mediul rural care au promovat acest examen a fost similar (58%), în timp ce procentul candidaților din mediul urban a fost de 74%. Diferența procentuală a crescut între urban și rural, în perioada 2010-2017, de la 9,7%, la 16,3%, în ciuda creșterii numărului de absolvenți din mediul rural.[2].

Dacă mutăm discuția spre filiera de proveniență a candidaților, constatăm că 89% dintre absolvenții profilelor din filiera teoretică promovează examenul de bacalaureat, față de doar 52,86% din filiera tehnologică[4]. Mai grav decât atât este faptul că doar 27% dintre elevii înscriși în clasa I în anul 2003/2004 au ajuns în învățământul superior. De asemenea, doar 20% dintre aceștia finalizează primul an din studiile universitare[5].

Figură 1. Evoluția numărului de absolvenți cu examentul de Bacalaureat, în funcție de mediul de rezidență, în perioada 2010-2017 (sursa: UEFISCDI)

Dacă facem o comparație între liceele din mediul urban și cele din mediul rural, observăm faptul că în 2017, doar 5% dintre elevii înscriși la examenul de bacalaureat, puțin peste 7200 de elevi, proveneau din licee situate în rural. Dintre aceștia, doar 40% au promovat examenul în sine. Prin urmare, 90.787 de absolvenți ai examenului de bacalaureat proveneau din licee din mediul urban (97%), în timp ce doar 2.854 proveneau din licee care își desfășurau activitatea în mediul rural (3%)[3].

În ceea ce privește distribuția geografică a absolvenților de bacalaureat care se înscriu în învățământul superior, pentru promoția 2015, gradul de înscriere variază semnificativ în funcție de județ. Astfel, dacă județe precum Constanța (84%), Alba (83%), Timiș (81%), Caraș-Severin (81%), Argeș (80%) au rezultate remarcabile, la coada clasamentului se află Vaslui (68%), Suceava (68%), Covasna (68%), Botoșani (67%) sau Satu Mare (65%). Mai menționăm faptul că 50% dintre studenții de anul I provin din liceele a doar 12 județe[6].

Poate vă sună cunoscută replica: „sunt prea mulți studenți în România”. Conform datelor Eurostat, doar 15,3% din populația țării noastre a absolvit studii superioare, în contextul în care media la nivelul Uniunii Europene este de 28%. Suntem surclasați iremediabil de state precum Irlanda (39,6%), Marea Britanie (38,8%), Norvegia (36,8%) sau Finlanda (36,4%). Stăm rău chiar și în comparație cu vecinii noștri, cum ar fi Bulgaria (24,5%) sau Ungaria (20,9%). În plus, indicatorul din strategia Europa 2020 asumat de România privind ponderea absolvenților de învățământ terțiar, cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani, a înregistrat un progres în direcția atingerii țintei naționale, de 26,7% pentru 2020 (având o creștere de la 16,8% în 2009, la 26,3% în 2017, fiind totuși departe de media UE-28, de 40%.

De asemenea, perioada petrecută de un student din România în învățământul superior este, în medie, doi ani. Suntem alături de Slovacia, pe ultimul loc din Uniunea Europeană. Amintesc faptul că cel mai scurt ciclu de studii superioare se întinde pe durata a trei ani, abandonul presupunând consecințe negative pentru toate părțile implicate. Astfel, studenții abandonează sistemul universitar la doar un pas înainte de absolvirea ciclului de studii superioare (în medie, după doi ani). Cuantumul situației amintite este îngrijorător, printre cele mai mari la nivel european: mai mult de 30% dintre studenți renunță la studiile superioare, astfel că ne putem pune întrebări cu privire la misiunea și rezultatul scontat al universităților și al tuturor factorilor direct implicați[7].

Și lista cu cifrele care expun inechitatea ar putea continua. Fenomenul inechității în sistemul educațional românesc este mult prea complex pentru a putea fi cuprins într-un singur articol.

Cum am ajuns aici și cum putem schimba starea de fapt?

De ce am ajuns aici dacă, spre exemplu, Pactul Național pentru Educație, prin documentele suport, identifica inechitatea drept o problemă a sistemul educațional, acum mai bine de 10 ani? Dacă unii miniștri au participat direct la cercetarea fenomenului inechității și au propus politici în acest sens? Dacă la nivel declarativ a existat întotdeauna un interes a pentru cultiva un climat de echitate în sistemul educațional?

Tocmai pentru că nu a existat un document programatic, de viziune, similar Pactului Național pentru Educație, care să aprofundeze problema echității și care să propună un set de principii acceptate de actorii majori din Educație.

Grupul de lucru a propus o serie de cinci mare obiective în vederea cultivării un spirit de echitate adecvat în sistemul educațional. Acestea sunt:

  1. Creșterea accesului la educație de calitate pentru toate categoriile sociale, în special a celor provenite din medii dezavantajate, sub-reprezentate în acest moment.
  2. Reducerea ratei de părăsire a sistemului de învățământ (indiferent de nivelul de educație la care preșcolarul / elevul / studentul abandonează studiile).
  3. Intensificarea eforturilor de sprijinire a cetățenilor pentru recuperarea eventualelor diferențe educaționale și pentru a evita perpetuarea unor inechități și a unor inegalități sociale
  4. Îmbunătățirea politicilor publice de echitate
  5. Creșterea gradului de alfabetizare funcțională în România

În concret, aceste obiective circumscriu acțiunile care necesită a fi luate pentru a se obține dezideratul unui sistem educațional echitabil la orizontul anului 2030. De ce sunt importante în ansamblul lor? Voi da un singur exemplu pentru moment.

La începutul anului 2018, Ministerul Educației Naționale a acordat pentru prima dată locuri de studii finanțate de la bugetul de stat, în baza unor criterii sociale (absolvenți ai liceelor situate în mediul rural)[8]. Măsura, insistent solicitată de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești[9], a fost adoptată în mod pripit, într-un context politic dificil (schimbarea ministrului) și contra timp (în martie, deși acestea trebuia să fie adoptate cel târziu în ianuarie, pentru a acorda suficient timp instituțiilor de învățământ superior să își contureze oferta educațională). Practic, s-au acordat 2000 de locuri în ciclul de studii licență pentru absolvenții liceelor din mediul rural, care, așa cum am arătat mai sus, au fost în număr de 2.854. Având în vedere că în 2018 s-a înregistrat un număr aproximativ egal de absolvenți din această categorie, șansele pentru ca unul dintre candidații la învățământul superior să reușească erau de peste 70%, fiind cvasi-eliminată competiția pentru acești candidați. Acordarea de locuri pe criterii sociale în instituțiile de învățământ superior din România trebuie să se facă în urma unei analize ample.

Care sunt categoriile de candidați care ar trebui să beneficieze de această oportunitate? Care sunt universitățile spre care ar trebui direcționate aceste locuri și de ce? De ce un absolvent de liceu din Brănești, Clinceni sau Snagov, ca să ne limităm doar la județul Ilfov, ar trebui să fie discriminat pozitiv față de un absolvent de liceu din mediul urban, din Uricani spre exemplu, situat într-o zona dezavantajată din punct de vedere socio-economic? „România educată” aduce un set de principii în baza căruia legiuitorul poate stabili care sunt aceste categorii de candidați care ar trebui să beneficieze de locuri bugetate în învățământul superior acordate pe criterii sociale. Această măsură, adoptată de Ministerul Educației naționale, reușește să aducă un plus în ceea ce privește echitatea însă creează un dezechilibru în ceea ce privește practicile de admitere pentru anumiți candidați, contribuind potențial la scăderea calității în universitățile românești.

„România Educată” reușește să echilibreze discursul despre echitate și meritocrație, găsind un cadru complementar, care să potențeze cele două dimensiuni, astfel încât să se ajungă la dezvoltarea unui sistem educațional mai aproape de ceea ce își doresc actorii din acesta. În general, cam despre asta este vorba. Despre realizarea unei temelii echilibrate, pentru a reclădi sistemul universitar românesc. Elitele unui stat pot contribui decisiv la direcția de dezvoltare a acestuia, însă ritmul este susținut de marea majoritate a populației, gradul de educație al acesteia devenind hotărâtor în ceea ce privește viteza cu care ne dezvoltăm. Depinde de noi toți dacă acest deziderat va rămâne la nivel de intenție sau dacă suntem într-adevăr deciși să schimbăm mentalități și să renunțăm la tânguiri.

NOTR________________


[1] UEFISCDI, Policy brief – Examenul de Bacalaureat 2017. Analiza datelor statistice privind accesul și rezultatele candidaților care au participat în cadrul celor două sesiuni de bacalaureat – 2017, București, 2018, p. 1

[2][2] Ibidem, p. 10

[3] Ibidem, p. 12

[4] Ibidem, p. 13

[5] Ibidem, p. 1

[6] UEFISCDI, Policy brief – Accesul în învățământul superior. Analiza datelor statistice privind accesul absolvenților de bacalaureat din 2015 în învățământul superior (an universitar 2015/2016), București, 2018, p. 1

[7] Mariana Bechir, „Abandonul în universități: Mai mult de unul din trei studenți nu ajunge la licență”, Cursdeguvernare.ro, 26 februarie 2017, articol disponibil la adresa web http://cursdeguvernare.ro/abandonul-in-universitati-mai-mult-de-unul-din-trei-studenti-nu-ajunge-la-licenta.html

[8] Ministerul Educației Naționale, Repartizarea preliminară a locurilor bugetate pentru universitățile de stat pentru anul universitar 2018-2019, document disponibil la adresa web https://www.edu.ro/sites/default/files/Strategie_repartizare_locuri_FINAL.pdf

[9] Solicitarea poate fi regăsită încă din 2011, în Politica ANOSR în ceea ce privește dimensiunea socială a educației (document disponibil la adresa web http://www.anosr.ro/wp-content/uploads/2012/07/2011_Politica-ANOSR-in-Dimensiunea-Sociala-a-Educatiei.pdf). Partidul Social Democrat și-a asumat indirect acest deziderat (https://www.anosr.ro/wp-content/uploads/2016/12/Raspunsul-PSD-la-propunerile-studentilor-08.12.2016.pdf), în timp ce Alianța Liberalilor și Democraților (https://www.anosr.ro/wp-content/uploads/2016/12/Angajament-ALDE-ANOSR.pdf) și-a asumat înscris, pornind de propunerile ANOSR formulate în cadrul campaniei V.I.S. (https://www.anosr.ro/viitorul-implica-studentii/).

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "21 comments" on this Article:

  1. George spune:

    Cum s-a ajuns aici?
    Prin diletantism!
    Lucru fără orizont!
    Noi nu vedem pădurea din cauza copacilor!
    Oameni mici la preocupări (și nu numai!) nu pot da rezultate mari!
    Au impus o școală după propriile dimensiuni! Aveți curiozitatea să vedeți unde, când și cum au făcut studii cei care se află în Parlament?!

  2. George spune:

    Tot la întrebarea ”Cum s-a ajuns aici?” vă sugerez să analizați procentul de ”promovați sau aduși politic” din cadrul ministerului de resort.
    Încercați să vedeți câți dintre inspectorii de specialitate vin din fruntea promoțiilor și câți din coada acestora.
    Mai vedeți câți dintre anagajații ministerului și-au ”completat studiile” ”la locul de muncă”! Când o structură întreagă din instituție este încadrată cu ”completați” pe la obscure universități parcă …
    Când de discipline umaniste se ocupă profesori de altceva, de științe exacte profesori de ”și mai și” … imaginați-vă că la spital ajungeți să vă opereze pe cord medicul ginecolog, iar la stomatologie sunteți tratat de urolog!

  3. Dedalus spune:

    „România Educată” are meritul de a fi pus în plan central echitatea”

    Este unul dintre motivele pentru care ma abtin sa (mai) comentez Romania educata. Singurul mod in care ar putea avea succes aceasta initiativa neo-marxista este intoarcere la partid unic si economie planificata. Nu, multumesc!

    ////

    PS – nu voi intra in discutie pe aceasta tema, am explicat de mult prea multe ori de ce nu merge asa. Prefer in acest moment sa va las sa va convingeti singuri.

    Ar fi si stupid din partea mea sa insist asupra relevantei economiei de piata pentru educatie in fata unor oameni care pur si simplu nu doresc o economie de piata. Sau, cum spunea cineva, “o doresc din varful buzelor” :-).

  4. cetățeanul turmentat spune:

    Nu vreau să fiu măgar, dar înainte să ne apucăm să educăm România poate ar fi prioritar să racordăm școlile la canalizare și să rezolvăm problema veceurilor din curtea școlii ca să nu mai avem copii care merg la școală și acolo mor înecați în hazna. Dup-aia vedem cum rezolvăm și cu restul problemelor.

    • Harald spune:

      Depinde de interesul real al promotorilor programului politic, nu de interesul elevilor. Dacă ar conta interesul elevilor, atunci lucrurile așa ar fi făcute, s-ar rezolva problema canalizării și apei curente în cele mai defavorizate unități școlare, s-ar organiza unități școlare mari (gen minimum 600 sau minimum 1.000 de elevi) unde s-ar asigura transportul și două mese pe zi pentru elevi etc.

      Categoriile cele mai defavorizate de elevi ar ajunge astfel să beneficieze de condiții atractive prin ele însele, așa ar scădea și abandonul școlar și ar crește și calitatea procesului educativ: una e să ai într-o unitate școlară 5-6 profesori care predau același obiect și alta e să ai un singur profesor care predă două obiecte. Chiar dacă unitatea școlară este mai aproape de elev, sub un anumit număr de elevi este imposibil de obținut calitate.

      • Dedalus spune:

        Acum, mai in gluma, mai in serios, de ce vrem noi ca altii sa-si faca nevoile unde vrem noi?!

        Ca in bancul stravechi al ajutatului unei batranici sa treaca strada care a durat doua ore pentru ca batranica nu dorea sa treaca strada :-))

        Sunt zeci de solutii – de la pastrarea metodei stravechi de a tot muta toaleta pana la fose septice si retele restranse de canalizare.

        Dar credeti ca daca nu te speli pe maini conteaza unde … in fine?

        O vizita la toaletele unor scoli cu canalizare e edificatoare in acest sens.

        Educatia sanitara este cea care lipseste. De ce lipseste? Din multe motive: nici parintii nu prea stiu, dirigintii fac romana si matematica la dirigentie, ore de lucru manual – care printre altle avea si acest rol al obinsuintei cu curatenia – cata a fost, a fost ceva- au disparut. Sa reamintesc aici halatele din spitale de unica folosinte care se refolosesc? Dezinfectantele care se pot pune linistit in baterie?

        Destui parinti nu isi trimit la scoala copiii pentru ca nu vor, nu pentru ca nu pot. Si poti sa le pui WC-uri din platina si tot nu vor vrea.

        Cate primarii nu si-au crescut salariile in dauna fondului de investitii?

        • Harald spune:

          @Dedalus – educația sanitară necesită condiții tehnice pentru a fi eficientă. Mai ales în cazul copiilor. Spălatul pe mâini lipsește cu desăvârșire în cazurile când toaleta școlii e o latrină aflată în curte. Nu pretinde nimeni că spălatul pe mâini apare de la sine atunci când școala are în dotare apă caldă, dar sigur nu apare deloc dacă există doar apă rece, iar asta sub forma unui robinet în curte, înghețat pe timp de iarnă.

          Copiii învață foarte multe de la alți copii, însă existența dotărilor sanitare moderne e o condiție obligatorie. Altfel, nu contează cât de des li se spune să se spele pe mâini, dacă ei n-au unde.

          Sigur că un primar de țară poate instala o fosă septică pentru o școală cu 100 de elevi, dar școala aceea cu 100 de elevi n-o să aibă calitate a procesului educativ ever veci. Școala trebuie să aibă 1.000 de elevi, exact cum explicam mai sus, iar instalațiile sanitare moderne și transportul elevilor la școală din toate satele din jur trebuie asigurate independent de primarul locului. De-aia vedeți în filmele americane acele autobuze școlare pe care le recunoașteți de la kilometri distanță și tot de-aia ele nu fac curse private în folosul primarului, cum se întâmplă cu microbuzele școlare din RO.

          • Dedalus spune:

            Cred totusi ca e problema primarilor si e legata de investitiile locale, oricum ai invarti-o. Mai ales ca se aplica in principal la scoli primare si gimnaziale.

            Daca ei nu vor, pentru copiii lor, sa faca ceva, daca prefera sa ia salarii mari sau nu vor sa iasa sa lucreze – tot pentru copii lor ar fi, de ce ar trebui sa se ocupe sistemul national al educatiei de asa ceva in locul lor?

            Sunt copiii lor, nu ai ministrului educatiei, nici ai primului ministru. Nu ii intereseaza, asta e adevarul. Nu se ocupa pur si simplu. Atunci de ce ar trebui sa ii preocupe problema asta pe altii?

            Mila, caritatea, ajutorul statului trebuie sa fie pentru cei care nu pot. Nu pentru cei care nu vor.

            ///

            O oarecare dreptate au si primariile insa. In sensul ca nu avem un cadru legal favorabil initiativei locale.

            Ca sa nu mai vorbesc despre fondurile europene de dezvoltare rurala care sunt supuse unei inimaginabile creativitati birocratice din partea Romaniei.

            Este inca una din situatiile in care problemele educatiei nu se pot rezolva prin managementul sau, prin masuri interne. Ci prin reorganizarea cadrului legal si administrativ general, al Romaniei. Adica un alt tip de stat.

            ////
            Aici as face si precizarea, cumva in linie si cu @Mihai Badici – ca grija statului trebuie sa fie maxima in cazul invatatorilor. Pregatirea profesionala a invatatorilor si pachetele salariale ar trebui sa fie mult mai puternice. Asta este intr-adevar treaba statului si nu se poate lasa la mana pietei, precum restul educatiei.

            ///

            De trei zile suntem doar cativa comentatori la acest articol. Si din cei cativa, nu stiu cati s-au referit la Romania Educata. Raman la parerea ca este croita etatist si stangist la maxim si ca putea fi foarte bine lasata la mana PSD.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Eu am scris acum ceva vreme un articol în care încercam să arăt ( din experiență proprie ca să zic așa) că e oarecum invers. Poate că dacă le dăm sătenilor profesori buni, o să fie capabili să își rezolve singuri problema toaletelor . De fapt chiar și statisticile de față sunt alterate de faptul că în realitate elevii cu potențial ( și eventual cu ceva posibilități materiale, dar aș zice că nu neapărat) migrează către școlile de la oraș, deși oficial sunt “rurali”, deci reușitele lor “bifează” pentru școlile din mediul urban. Aș zice că problema toaletei e mai degrabă utilă pentru a permite o viață decentă eventualelor cadre didactice care ar lua în considerare să se stabilească într-un sat. În general de fapt problema e că satele care nu rezolvă problema asta tind să se depopuleze – în ciuda viziunii mioritice a unora orice om își dorește confortul- și asta, indirect contribuie la scăderea calității învățământului, dar o legătură directă între una și alta e un moft. O școală pentru copiii dintr-un sat fără canalizare poate trăi și fără toaletă modernă ( devreme ce așa au și acasă) dar fără profesori decenți nu.

      • Harald spune:

        @Mihai Badici – sigur că școala ”poate trăi” și fără toaletă modernă, dar ăsta e primul pas spre a învăța copiii că una spunem, alta facem. Îi învățăm că în principiu ar trebui să se spele pe mâini, dar mai departe învață singuri că au o scuză foarte bună să nu facă asta :)

        De asemenea, învață singuri că ei, la țară, sunt elevi de categoria a doua, fiindcă toaletele moderne se găsesc doar la oraș. În timp ce invers, chiar dacă școala ar fi singura clădire din sat cu toalete moderne, ăsta ar fi un bun stimulent pentru gospodari să înceapă să-și instaleze toalete moderne ”cum au la școală”. Educația e necesară și pentru adulți, nu doar pentru elevi.

        • Mihai Badici Mihai Badici spune:

          Desigur că nu sunt împotriva toaletelor :) Problema e că între profesori buni și toaletă cu faianță italiană alegerea mea e clară. Sigur că aș prefera să fie ambele, sper că nu vă îndoiți de asta. Pe de altă parte țăranii noștri de acum sunt aproape toți foști proletari în fabricile socialiste, majoritatea chiar mai au câte o garsonieră prin orașul respectiv, pe care uneori o folosesc ca “bază” pentru a-și duce copiii la școlile de cartier, cel puțin cei care au oarecari ambiții sociale. Din cauza asta probabil decizia de luat va fi mai dură de atât, și anume dacă mai merită să mai ținem școlile făcute cu atâta trudă de înaintașii noștri prin sate sau e mai eficient să îi ducem pe toți la oraș, cu efort modic dacă ne gândim bine.
          O poveste tot din satul meu: pe la sfârșitul anilor ’90, exasperați că ministerul nu le trimite profesor de engleză, sătenii au pus mână de la mână și au plătit o profesoară din Craiova să vină să facă meditații cu ei. Toaleta tot în curte era :) . Mie mi se pare că oamenii și-au gândit just prioritățile, după cum le gândesc și acum, când de-abia se mai adună de o clasă pe an de studiu. ( “pe vremea mea” erau patru clase de peste 30 de elevi în fiecare an de studiu) . Dincolo de scăderea natalității, diferența de elevi e probabil în Craiova și eventual prin Italia . În satele mai mici sunt în aceeași clasă elevi din cicluri diferite. Evident că în situația asta singura soluție e să te muți la o școală adevărată. Așa că degeaba vorbim noi de toalete, când nu putem asigura profesori, elevi și clădirea….

  5. Sergiu Simion spune:

    De la educatia tuturor la jargonofazia unora

    ” „România Educată” are meritul de a fi pus în plan central echitatea(s.n.) , având drept exigență un mecanism sustenabil, cu aplicabilitate curentă și rezultate palpabile la orizontul anului 2030, ce constă în consolidarea unui sistem de educație care să se ghideze după norme juste și calitative pentru fiecare elev/student. Dar, poate cel mai important, „România Educată” abordează echitatea și calitatea într-un mod complementar, fără ca cele două concepte să fie puse în contradictoriu(s.n.).”

    ” „România Educată” reușește să echilibreze discursul despre echitate și meritocrație, găsind un cadru complementar, care să potențeze cele două dimensiuni, astfel încât să se ajungă la dezvoltarea unui sistem educațional mai aproape de ceea ce își doresc actorii din acesta. În general, cam despre asta este vorba. Despre realizarea unei temelii echilibrate, pentru a reclădi sistemul universitar românesc.”

    ” Grupul de lucru a propus o serie de cinci mare obiective în vederea cultivării un spirit de echitate adecvat în sistemul educațional. Acestea sunt:
    1. Creșterea accesului la educație de calitate pentru toate categoriile sociale, în special a celor provenite din medii dezavantajate, sub-reprezentate în acest moment.
    2. Reducerea ratei de părăsire a sistemului de învățământ (indiferent de nivelul de educație la care preșcolarul / elevul / studentul abandonează studiile).
    3. Intensificarea eforturilor de sprijinire a cetățenilor pentru recuperarea eventualelor diferențe educaționale și pentru a evita perpetuarea unor inechități și a unor inegalități sociale
    4. Îmbunătățirea politicilor publice de echitate
    5. Creșterea gradului de alfabetizare funcțională în România”

    ” Elitele unui stat pot contribui decisiv la direcția de dezvoltare a acestuia, însă ritmul este susținut de marea majoritate a populației, gradul de educațies.n.) al acesteia devenind hotărâtor în ceea ce privește viteza cu care ne dezvoltăm. ” .

    Stefan Marius Deaconu – Nevoia de echitate intr-o Romanie Educata
    http://www.contributors.ro/editorial/nevoia-de-echitate-intr-o-romanie-educata/

    Pe scurt , un articol blindat preventiv cu grafice, cifre , si bibliografie citata punctual care pune in plan central echitatea , dar care, ca si proiectul prezentat , uita sa defineasca educatia .

    Ca lucrurile sa fie si mai interesante, un fost ministru al Educatiei critica proiectul in cauza (http://www.ziare.com/mircea-miclea/stiri-mircea-miclea/mircea-miclea-proiectul-romania-educata-e-o-colectie-de-pareri-sa-vii-dupa-4-ani-cu-teme-de-discutie-nu-cu-solutii-strategice-e-cam-putin-interviu-1541011) , dar face exact aceeasi greseala.

    Pe de alta parte , orice parinte si orice cetatean ar trebui sa-si puna o intrebare foarte simpla : ” Care este scopul si care sunt obiectivele educatiei in Romania ?!” , dar timp de trei decenii la noi nimeni nu a raspuns la aceasta intrebare (aparent) foarte simpla .

    In realitate este cea mai grea intrebare pentru ca de raspunsul la aceasta intrebare depinde viitorul acestei natiuni si acestei tari.

    Ce inseamna de fapt a educa in epoca noastra ?

    Educate = Give intellectual (1), moral(2), and social (3) instruction to (someone), typically at a school or university ( https://en.oxforddictionaries.com/definition/educate).

    Avem raspunsuri clare la nivelul Uniunii Europene care militeaza pentru o societate bazata pe cunoastere, combaterea excluderii si care este centrata pe noi competente de baza ( WG B) si competente cheie (DeSeCo) necesare unui cetatean european :

    a) nivelul autonom-individual ( dezvoltarea abilitatii individuale de aparare si sustinere a drepturilor, intereselor, responsabilitatilor, limitelor si nevoilor; abilitatea de a alcatui si conduce proiecte de viata si proiecte personale; abilitatea de a actiona in cadrul unui context / cadru mare )

    b) folosirea interactiva a instrumentelor ( limbaj, simboluri, texte, cunostinte, informatii, noi tehnologii, etc.)

    c) evolutia in grupuri sociale heterogene (abilitatea de a relata altora, de a coopera, de a conduce si de a rezolva conflicte).

    Cum faceau altii ? In 1990 am avut ocazia sa vad doar ( nu am avut atunci posibilitatea sa si multiplic ) o programa franceza pentru echivalentul claselor I-IV de la noi . Cateva din obiectivele prevazute acolo sunt si in momentul de fata de tip SF pentru invatamantul romanesc . Pe scurt , invatamantul primar francez urmarea ca inca de la la terminarea ciclului de invatamant un elev ( citez din memorie ) sa posede o gandire independenta , sa fie capabil sa puna intrebari despre lumea si societatea in care traieste , sa fie capabil sa -si exprime si sa-si sustina opinia si punctul de vedere in fata celorlalti , sa-si poate exprima in mod clar dezacordul fata de unele actiuni ( nu / nu vreau ), etc. ( o comparatie cu obiectivele urmarite in anul 2018 si in programa de invatamant pentru clasele I-IV ar fi foarte interesanta ).

    Ce raspunsuri au fost date pana acum la noi ?

    Ministerul Educatiei Nationale :

    ” VALORILE care ne ghidează munca sunt:

    • Integritate
    • Etică
    • Transparență
    • Colaborare
    • Implicare
    • Responsabilitate”

    https://www.edu.ro/misiune-viziune-valori-0

    Proiectul ” Romania Educata ” :

    “….reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazată pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. La intrarea în cel de-al doilea secol de existenţă ca stat modern şi unitar, este important ca educația și cercetarea să dobândească o fundaţie solidă și predictibilă, pe care să continue drumul către România educată.”
    http://www.presidency.ro/ro/romania-educata

    Fost ministru care a criticat proiectul ” Romania Educata ” :

    ” Ar fi multe de facut. Acum ma rezum la trei.

    1. Ar trebui filmate lectiile celor mai buni profesori, de la toate disciplinele si ciclurile de invatamant si puse pe o platforma online. Asa toti elevii din tara ar avea acces la lectiile celor mai buni profesori, pe care le pot accesa de pe orice device.

    Masura ar contribui la egalitatea de sanse si la cresterea calitatii prestatiei didactice. Predai altfel cand stii ca elevii tai si parintii lor te compara cu cel mai bun profesor, care tine aceeasi lectie, la care ei au acces.

    2. Ar trebui ierarhizate toate programele de studii, de la toate universitatile.Ultimele clasate nu mai primesc niciun leu din banul public. Daca sunt private, pierd acreditarea pana la urmatoarea evaluare. Masura e dura, dar insanatoseste sistemul.

    3. Ar trebui ca scolile sa aiba dreptul sa angajeze si sa concedieze profesorii.Acum, daca toti parintii spun ca un profesor e prost, directorul nu-i poate face nimic, pentru ca e angajatul sistemului de educatie, nu al scolii. Scoala nu are un mecanism imunitar prin care sa se apere de virusii (profesorii slabi) care o infecteaza.”

    http://www.ziare.com/mircea-miclea/stiri-mircea-miclea/mircea-miclea-proiectul-romania-educata-e-o-colectie-de-pareri-sa-vii-dupa-4-ani-cu-teme-de-discutie-nu-cu-solutii-strategice-e-cam-putin-interviu-1541011

    Dupa 30 de ani de democratie in Romania ( nu) este definita clar educatia, scopurile si obiectivele ei , si toata lumea este de acord ca este nevoie de educatie . Este un urias pas inainte, nu ?

    • Dedalus spune:

      Problema fundamantala este cum se ajunge la educatie, mai curand decat ce este aceasta.

      Eficenta educatiei – adica modul in care ea corespunde asteptarilor societatii – poate fi in principiu, urmarita in 2 feluri:

      a) prin management direct, de catre stat, in cadrul unei conceptii etatiste, socialiste in care statul decide totul, de la continutul lectiilor, pana la cum se angajeaza profesorii
      b) prin concurenta de pe piata muncii, concurenta dintre scoli si cadrul concurential din economie

      Sigur, in realitate nu sunt perfect distincte, dar este clar in ce directie se merge.

      ////

      Pana in prezent, toate incercarile au fost in categoria a) etatism, management direct de catre stat

      Acest drum conduce la proliferarea masurilor, deoarece sistemul educatiei este extrem de conservator si are nenumarate mijloace de lipsire de eficienta a masurilor de reforma. Este motivul pentru care nici una dintre incercarile de reforma nu a dat rezultate si nu va da in aceasta conceptie. Nu intr-o democratie cu economie de piata.

      ///

      Romania educata se inscrie tot in aceasta abordare etatista. Daca nu am sti cine a facut-o, am paria ca e facuta de Comisia de Prognoza, Socol &Comp si girata de PSD.

      Acest lucru ma face sa cred ca intre PNL si PSD nu e nicio deosebire.

      Sincer, nici nu inteleg de ce a fost nevoie sa fie facuta la Presedintie. O facea PSD fix in acelasi fel.

      Nici nu pricep de ce avem PNL si PSD in conditiile astea. Dupa ce zarva penalilor se incheie, poate ca lucrul cel mai bun ar fi sa fuzioneze, macar nu mai zapacesc lumea degeaba.

      ///

      Cea de-a doua abordare – bazata pe concurenta si piata – nu a fost pana in prezent gandita , macar partial, de nimeni.

      Explicatia este dorinta multora de intoarcere la comunism. Piata si concurenta apar doar ca niste cuvinte bune pentru seminarii si rapoarte, dar respinse cu hotarare cand e vorba de masuri practice.

      ///

      De-asta am spuns ca nu comentez continutul Romania Educata: este o colectie de informatii intepretate rupt de contextul social care, daca ar lipsi, nu ar afecta in niciun fel masurile propuse, in cheie etatista.

      In plus, din moment ce la minuntata teorie a lui Socol bazata pe pomparea salariilor si etatizare masiva nimeni nu a venit cu o alternativa bazata pe concurenta,este clar ca este acceptata de toata lumea, inclusiv de PNL, USR si Presedintie.

      Pai daca toata lumea e de acord cu asta, de ce sa mai pierdem vremea comentand? Discutia despre fiecare masura in parte poate dura decenii, pentru ca fiecare are cate o parere si cate o problema punctuala pe care, evident, ar doris sa o vada rezolvata tot cu masura punctuala.

      Ajungem rapid de mii de pagini. Asta e micro-management de catre stat si – repet – de ce nu lasati PSD sa vina cu aceasta conceptie?Este treaba sa, fiind la guvernare si are exact aceeasi conceptie.

      Romania Educata se inscrie perfect in conceptia PSD, Socol si Valcov. Daca nimeni nu vine cu alte idei, ce sens are toata aceasta mascarada?!

      Este o conceptie etatista asupra educatiei, care isi gaseste locul in conceptia etatista asupra societatii in general. Ce se asteapta de la comentarii? A, sa fie bifata si chestia asta: “a fost pusa in dezbatere!”. Da, si !?

      Mergeti cu ea la Socol sa va dea binecuvantarea si gata!

      • Sergiu Simion spune:

        ” Problema fundamantala este cum se ajunge la educatie, mai curand decat ce este aceasta.” :) )

        ” Ajunsa la o rascruce de drumuri, Alice cere indicatii de drum de la pisica Cheshire:

        “Imi poti spune, te rog pe unde sa o iau ?” intreba Alice. “Asta depinde in mare masura de unde vrei sa ajungi” raspunde pisica. “ Nu prea stiu unde vreau sa ajung” spuse fata. “ Atunci nu conteaza in ce directie o apuci” raspunse pisica.

        Daca nu stii incotro mergi, orice drum te va duce intr-acolo. ”

        Lewis Caroll – Alice in Tara minunilor

        • Dedalus spune:

          Suntem in 2019.

          Daca ne punem problema de a defini educatia, dupa ce peste un an o gramada de oameni s-au ocupat de Romania Educata, dupa ce s-au scris mii de articole si studii, atunci chiar ca totul e pierdut.

          Acum sa ne gandim ce e educatia?! Dupa ce a fost elaborat ditamai programul?!

          In plus, sa fim seriosi, discutam ca intre oameni care stiu despre ce vorbesc. Sa ne apucam acum sa super-nunatam ce e educatia mi se pare pierdere de vreme.

          Asta poate merge in primele ore ale unui curs de pedagogie sau intr-o discutie despre filosofia educatie. Dar nu cred ca suntem in acea faza avansata.

          ////

          Unde va dau totusi dreptate este in conceptia inca exclusiv institutionala a educatiei. Este o discutie interesanta aceasta, dar ea nu isi va gasi locul in aceasta abordare etatista. Va fi clar respinsa. Si oricum este tardiv.

          Cumva am avut si eu aceasta pornire citind programul, recunosc – oare oamenii acestia stiu despre ce vorbesc? Dar mi-am reprimat acest gand, pentru ca, totusi, trebuie sa le acordam creditul de a sti despre ce e vorba.

          Am preferat sa ma concentrez asupra traiectorie prevazute, a procesului.

          Consider si acum ca principala discutie care ar trebui purtata este in legatura cu politica in care s-ar inscrie o reforma a educatiei in Romania. Educatia este parte a societatii (!) asa ca ea trebuie abordata politic, nu administrativ.

          Cele doua directii posibile sunt desigur – etatism vs. liberalism. Dar o asemena discutie eu am mai incercat pe aici si rezultatul a fost – interesant!- ca am avut de partea mea in principal romani din diaspora.

          ///

          Ca sa raspund citatului: toti stim, macar in linii mari, cam ce fel de educatie ne dorim. Vorbesc de cei care au preocupari in domeniu. Cu parintii e o cu totul alta discutie. Cum ajungem acolo – vezi mai sus :-))

      • Cinicul spune:

        Revin la o durere mai veche a mea reflectata intr-un comentariu la un articol anterior. Piata nu poate rezolva toate problemele. In Romania dezastrul din invatamantul superior a fost cauzat de piata. Conform comenariului dvs la textul meu anterior aparitia universitatilor private a fost o urmare a cererei de diplome si piata le-a onorat. Ce-a urmat nu merita discutat.
        Probleme apar peste tot cand deregularea este aplicata de fundamentalistii pietei.

        • Dedalus spune:

          Oamenii vor cauta comptenta daca ea e un avantaj sa o detii si un dezavantaj sa nu.

          Acest avantaj nu e decis de universitati, nu ele spun daca e nevoie de ingineri, nu ele decid daca un ingienr competent e platit mai bine decat unul incompetent. Si nici daca un maturator la minister e mai bine platit decat un economist la privat.

          Piata muncii este cea care decide de cine e nevoie si cu cat poate fi platit. Ori, piata muncii in Romania este rigida si puternic distorsionata.

          Cum sa facem sa functioneze liber piata muncii, cum sa facem sa avem un climat antreprenoiral favorabil – daca facem asa ceva, vom avea o cerere de competenta.

          La fel, exista concurenta intre universitati? Ei bine, nu! De ce? Pe langa cele de mai sus, functionarea unei Universitati este “asigurata din punct de vedere calitativ” tot administrativ. Numarul mic de universitati si, mai ales, echivalenta diplomelor a condus si acesta la dezinteresul pentru calitate in invatamantul superior.

          Absenta liberatatii pietei muncii, rigiditatea sa si climatul antreprenorial nefavorabil creeaza aceasta cerere de diplome in loc de competenta.

          Criza educatiei este una exterioara ei si tot acolo sunt si solutiile. Nu in detalierea managementului ei si nici in modificarea fara de sfarsit a organizarii sale.

          ///

          Pe scurt, absenta unei piete pentru competente a condus la cerea de diplome.

          Nu ai cum sa creezi cerere de competente fara piata. Doar intr-o economie planificata si cu mecasnime de comanda si control poltice directe – partid unic.

          ///

          Acestea au fost explicatiile sa spunem – teoretice.

          Dar, pentru o mai dura abordare a subiectului, va invit sa incercati sa elaborati un set de masuri administrative pentru imbunatatirea invatamantului superior. Daca veti aloca suficent timp, veti observa ca sunt inaplicabile sau lipsite de eficienta.

          ///

          Desigur, pot accepta si viziunea administrativ -etatista aupra imbunatarii educatiei si o pot discuta. Dar ce cauta aceasta viziune intr-un grup condus de un fost politican PNL?!

          De-asta spun: daca toata lumea e de acord cu viziunea aceasta etatista, ce sens mai au comentariile?! Cei mai buni – se presupune, nu? – teoreticieni etatisti au elaborat Romania Educata. In aceasta cheie. Nu intr-una liberala. Piata este refuzata. Se doreste un set de masuri administrative, gandite peste un an.

          Bun. Atunci aplicati-le!

        • Harald spune:

          @Cinicul – Piata nu poate rezolva toate problemele

          În principiu e adevărat, dar asta nu justifică eliminarea completă a pieței. Poate că piața nu justifică existența unor licee private la Huși sau la Dorohoi, dar în orașele mari cam 20-25% dintre elevi ar putea învăța în licee private, pe banii părinților.

          Aceiași bani de la buget, alocați doar pentru 75-80% din unitățile școlare actuale, ar crește evident sumele disponibile pentru fiecare dintre ele.

          • Dedalus spune:

            In Romania nu se discuta despre corectarea pietei, ci, intr-adevar, despre eliminarea sa.

            Reglajele pietei sunt blocate prin masuri guvernamentale. Apoi, pentru “rezolvare” guvernele intervin cu alte miscari de comanda. Iese mai rau, evident. Si iar comanda. Si tot asa.

            In final cand piata e aproape eliminata (intre educatie si piata muncii si a antreprenporiatului nu exista nici un fel de legatura pentru reglare si transmiterea nevoilor), toata lumea tot pe ce a mai ramas din piata da vina.

            Un exemplu: universitatile sunt reglate la sange de ARACIS. Este aproape imposibil sa ai cursuri asa cum ar dori universitatea respectiva. Verificarea cadrelor didactice dintr-o universitate e facuta de colegii lor din alte universitati – “concurente”. Coca-Cola e chemat sa cerifice Pepsi -Cola :-).

            ////

            La asta se adauga cererea aproape inexistenta de pe piata muncii. Vorbesc despre cerere, nu despre dorinte! Patronii doresc – unii – competenta de la angajati, dar aceasta dorinta nu imbraca forma unei cereri pentru ca este blocata de masuri legisltaive mai mult sau mai putin vizibile.

            Piata romaneasca, in ansamblul sau – este simplificata si limitata la nevoi imediate sau la bunuri de tipul televizoarelor cu diagonala mare. Cum iesirea pe piata internationala este blocata de slabiciunea capitalului romanesc, piata ramane slab racordata la cea europeana si mondiala.

            ///

            Rezultatul se rezuma la rigiditatea pietei, simplificarea pietei si restrangerea concurentei. In aceste conditii, orice ai face in interiorul educatiei, pridusele sale – absolventii adica – nu se vor adresa unei cererei de competente. Ci unei cereri de diplome.

            Unii numesc aceasta cerere de diplome ca fiind cauzata de piata. Evident, urmatorul pas este sa reduca piata! Logica aceasta anti-piata reverbereaza pana in cele mai adanci relatii ale educatiei – despre ea vorbim.

            Intre gimnazii nu exista nicio concurenta: nu se deosebesc intre ele, se supun primtului proximitatii, au blocat accesul in anumite clase prin bazaconi “clasa de engleza” iar ceea ce se intampla inst-o scoala este mai secret decat contractele Yakuza. Si nu e o figura de stil!

            Intre licee nu poate fi concurenta pentru ca sistemul de repartizare este unul al secventelor lungi – este imposibil sa alegi intre liste de prioritati in ordini diferite. Este dincolo de intelegerea umana si dincolo de posibilitatile de informare.

            Per ansamblu, lupta cu piata din intreaga societate romaneasca se transefera in lupta cu piata in interiorul educatiei. Daca te lipsesti de piata, evident ca esti nevoit sa administrezi in cele mai mici detalii, de sus in jos, totul.

            ///

            Este un cerc vicios. Motorul sau este atitudinea anti-piata. Care imbraca forma afirmatiei “piata nu rezolva orice”- o sintagma prin care de fapt se intelege: “piata nu rezolva nimic”. Adica, nu avem nevoie de ea, sa dispara! :-) :-))

            Desigur, piata nu poate fi lasata sa regelze ceea ce evident nu poate. Un exemplu este cel al scolilor primare. Este extrem de dificil sa imaginezi un sistem educational bazat pe piata la ciclul primar. Cel putin din cauza faptului ca beneficarii directi ai procesului nu au capacitatea de a reda prin ce trec iar plasarea de camere video la ore este jalnica si inumana.

            Dar de la gimnaziu in sus, diversitatea unitatilor scolare, transparenta, concurenta prin autonomie sunt cat se poate de favorabile acceptarii pietei.

            ////

            Asa cum am mai spus, scoala noastra ascunsa, ineficienta, mincinoasa si reglata exclusiv prin dosare reflecta nevoia sociala generala, care refuza piata. Nu refuza si corecteaza ineficienta pietei in anumite zone sau momente, ci refuza piata ca atare.

            Este o diferenta uriasa intre a corecta piata si a refuza piata in ansamblu.

            Piata nu este favorabila persoanelor cu pregatire foarte slaba si cu grave carente morale. Adica, nu este favorabila Romaniei asa cum este ea acum.

            Contraponderea cripto-comunistilor romani (@Constantin are teoria cleptocratiei politice, dar in esenta comunismul/socialism si cleptocratia sunt forme de manifestare ale aceluiasi regim politic, dupa mine). ar fi reprezentata de masa tacuta cu gandire capitalista. Cea din care se desprin romanii care pleaca din tara. O alta parte a masei tacute se ascunde si evita, dar este din ce in ce mai greu sa faci asta, mai ales cand tribul tau tot scade :-)).

            ////

            Am spus toate astea pentru a demonstra ca Romania Educata vizeaza mentinerea actualului sistem criptocomunist/neofascist/cleptocrat/ iliberal sau cum ar dori cineva sa ii spuna. Cand te uiti la un caine stii ca e caine, chiar daca ti se spune in japoneza ca e caine :-)).

            Aducerea la scoala a celor care o abandoneaza este de fapt o simpla completare a numarului. Are vreo importanta daca ai 800 de absolventi slab pregatiti su 1800 de absolventi slab pregatiti? Are vreo importanta daca stai acasa in bucatarie sau la o scoala unde nu inveti nimic?

            Cumpararea unei diplome nu iti ofera sanse in viata, decat daca doresti sa mentii o societate in care cumpararea diplomei e norma.

  6. George spune:

    Educația înseamnă ”un proces tehnologic” cu o durată de 25 de ani (dacă includem și doctoratul). Cu toate acestea managementul aceastei activități este tratat mai rudimentar decât acela al unei culturi de cartof! Schimbarea schimbării intervine atât de des încât nimeni nu mai înțelege nimic (nici măcar Funeriu n-a înțeles de ce nu a fost acuzat pentru utilizarea de fonduri/investiții pentru clasa zero fără ca acestea să fi fost prevăzute cu un an înainte în buget conform legislației financiare etc.) Lucrurile astea ne prezintă drept o nație neserioasă. Alergăm continuu spre a dărâma. Nu putem să ne ținem de treabă pentru că aceasta este organizată de oameni lipsiți de valoare și este ghidată de politici proaste.
    Ne lipsește perspectiva!
    Și nu o vom avea atâta vreme cât nu vom promova oameni de valoare!

    • Dedalus spune:

      Da, pentru ca toata lumea micro-administreaza. Schimba in zeci de locuri minuscule, tragand nadejde ca au nimerit butonul potrivit. Care nu exista :-).

      Grava este insa insistenta in aplicarea acestei retete: analiza uriasa urmata de o gramada de micro-actiuni, mai mult sau mai putin legate de analiza respectiva. Totul se finalizeaza cu mirarea nesfarsita ca micro-masurile nu se pot aplica sau nu dau rezultate. Apoi altii sunt de vina, inclusiv vinovatul etern : “Sistemul” :-))).

      Lumea s-a superplictisit de aceasta continua frecare. Nu toata lumea. Foarte multi continua sa castige prestigiu si chiar bani din tratarea “academica” a educatiei din Romania. In definitiv, culegi date, le pui in grafice, creionezi cateva masuri despre care te asiguri sa spui ca depind de … diverse si ca singura lor problema e ca … nu se pot aplica! :-))

      Profesorii si parintii deopotriva s-au plictisit si ei de toata zarva asta fara sens. Unitatile scolare fac dosare uriase (cineva se plangea o data ca ducand dosarul verificat de inspectori de la cancelarie pana la o sala unde se discuta s-a ales cu lombosciatica :-))). Si gata! Blindatul cu dosare a devenit in unele locuri o meserie in sine. Nu glumesc, sunt oameni care asta fac, au acest job. :-))) Construiesc o realitate paralela.

      Parintii, cei mai multi – sunt lamuriti. Se vede si din lipsa comentariilor si observatiilor. Cu oricine vorbesc, aud acelasi lucru : “Astia nu vor face nimic in urmatorii 20 de ani, prefer sa imi duc copilul la o scoala in strainatate. Cat mai stau pe aici, incercam sa evitam scoala”.

      ///

      Scoala reflecta cultura unui popor, dorintele sale. Ea nu poate di diferita de acestea. Si cum romanii vor comunism, scoala asta li se potriveste, asa cum este ea acum: mincinoasa, pentru ca asa este si comunismul.

      Orice incercare de trimitere la piata libera si la concurenta pentru a rezolva de fapt atat educatia cat si marasmul economic si social in care suntem se izbeste de refuzuri puternice.

      Nu poti schimba ceva daca de fapt vrei sa ramana asa. Poti doar agita apele, imbarliga administrarea, scrie tomuri uriase si despica firul de par in patru, pentru a da impresia ca faci ceva.

      Nu e vorba ca nu avem perspectiva. Nu vrem sa avem. Cred ca ar trebui sa ne uitam in oglinda.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Stefan Marius Deaconu


Stefan Marius Deaconu

Marius Deaconu este în prezent doctorand în istorie în cadrul Universității din București, cu teza Dimensiunea socială a învățământului superior în România (1971-1986... Citeste mai departe


E randul tau

O poveste mai lungă de la Moş Crăciun despre generalul Marin Dragnea: După doar două zile de l...

de: Petre Opris

la "O primă și imensă ticăloșie a noului ministru al Culturii"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

ianuarie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Dec    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)