Home » Opinie » Citesti:

Noi gândim şi muncim

Virgil Iordache august 3, 2015 Opinie
26 comentarii 1,043 Vizualizari

Oricât de mult ne-ar deranja barbaria faptelor asociate cu sloganul “Noi muncim, nu gândim” el reflectă o nemulţumire justificată. Şi anume că adesea intelectualii se regăsesc în sloganul “Noi gândim, nu muncim”. Acest clivaj nu permite un rol prea important intelectualilor în politica românească. Ceea ce nu e bine pentru nici o parte.

Omul de cultură e tentat să universalizeaze structura fregeană a semnului, Zeichen – Sinn – Bedeutung. Când face asta e acaparat de problema sensului şi are slabe capacităţi să acţioneze în planul referentului. Se retrage în planul ideilor şi dispreţuieşte lumea de “jos”. Despărţit prin absenţa faptelor concrete de această lume nu are potenţial să facă politică pentru că nu are legitimitate. Faptele discursive nu sunt suficiente pentru a controla realitatea.

Realitatea este că pentru majoritatea oamenilor e mai adecvată modelarea folosind conceptul saussurian de semn, semnificant – semnificat. Relaţia de desemnare e aici directă, brutală chiar. Nu există problema referentului. A pune întrebări cu privire la sens într-un dialog cu aceste persoane este o lipsă de respect. Acţiunea eficientă necesită o reducere a gradelor de libertate, o trecere a sensului în zona presupoziţiilor uneori nici conştientizate, şi cu atât mai puţin discutate.

Oamenii necultivaţi intră în viaţă bătrâni, rigizi. Cultivarea întinereşte deschizând opţiunea unui spaţiu de interpretare şi ulterior de alegere a relaţiei dintre purtătorul de sens şi referent mai bogat. Dar a rămâne aici este o lipsă de maturitate. Trebuie să “cazi” din nou în zona certitudinilor contextuale pentru a acţiona responsabil social, să simplifici pentru a fi eficient pe termen scurt. Să uiţi complexitatea, să o pui între paranteze.

La momentul potrivit „urci” din nou în balonul cu aer cald al gândirii punând în discuţie şi restructurezi, dacă e cazul, cadrele conceptuale care dau termenii de referinţă ai acţiunii concrete. Cel puţin în ştiinţă acest mod de acţiune, acest ciclu de proiectare, implementare, reproiectare este asumat explicit ca parte din metodologia de lucru. Şi poate că de aici vine forţa ei adaptativă în producerea de cunoaştere utilă.

Dispreţul faţă de mase, faţă de oamenii descriptibili prin semiotici simple, inflexibile, reflectă incapacitatea de a gândi suficient, comoditatea, sau dorinţa de a evita competiţia pentru resurse în planul acţiunii concrete, cedarea în faţa tentaţiei de a crea o lume grupală, “intelectuală” cât mai decuplată de cea a referentului.

Respectul omului simplu un om de cultură nu îl poate câştiga decât acţionând cu efort (muncind) eficient, în cadrele implicite de gândire funcţionale pentru comunitatea din care omul simplu face parte.

A fi un primar, un parlamentar, un prim-ministru bun nu înseamnă doar să munceşti, sau doar să gândeşti, ci să gândeşti şi să munceşti. Un manager asta face.

Până când cei care fac una şi dispreţuiesc răspicat sau nemărturisit pe cealaltă vor fi capabili să le facă pe amândouă nu ne rămâne decât să fim conduşi de oameni care nu le fac nici pe una, nici pe cealaltă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "26 comments" on this Article:

  1. ap spune:

    “Dispreţul faţă de mase, faţă de oamenii descriptibili prin semiotici simple, inflexibile, reflectă incapacitatea de a gândi suficient”. Semioticile simple nu sunt neaparat inflexibile, iar cele inflexibile nu stiu cat sunt de conforme cu definitia semioticii. Pe de alta parte, o semiotica complicata nu reflecta o incapacitate de a gandi suficient, deoarece simplitatea unui model este de preferat complexitatii, a se citi “cat mai simplu, dar nu mai simplu decat trebuie”.

    Interesanta lupta de clasa: “Respectul omului simplu un om de cultură nu îl poate câştiga decât acţionând cu efort (muncind) eficient”. Ce este eficienta, cum se masoara eficienta, si cine defineste eficienta: omul simplu sau omul de cultura?

    Am o curiozitate sincera: ati accepta un comitet al “oamenilor simpli” sa va evalueze munca (intelectuala)? Ati accepta un post de profesor universitar cand din comisie fac parte si “oameni simpli” care va admira pe deplin impletirea maiastra a muncii si intelectului?

    Indiferent de raspuns, as dori sa va semnalez faptul ca in Romania sunt 12-13 ani de scoala obligatorie, in care un elev este invatat (conform programelor) de la scris, la filosofie, la matematica etc. Un absolvent de liceu e un om simplu avand in vedere bagajul de cunostiinte pe care il atesta diploma de bacalaureat? Dupa 12 ani de liceu, 4 in plus (2+3 conform Bologna) transforma un potential om simplu in potential om de cultura?

    Pe scurt: articolul dumneavoastra pedaleaza in cliseul: razboiul de clasa intre intelectuali (studii superioare ) si mineri (fara studii superioare).

    • Harald spune:

      Acei ”12-13 ani de școală obligatorie” sunt în multe cazuri doar 4, ca rezultat efectiv. Adică mulți ajung la vârsta angajării având doar cunoștințe la nivel de școală primară. Cei care după ”12-13 ani de școală obligatorie” au nivelul real al unui absolvent de 8 clase sunt deja acceptabili, te poți înțelege cu ei. Dar trebuie să trăiești printre oamenii simpli pentru a înțelege astfel de realități simple.

      Eficiența o stabilește omul simplu, după un criteriu foarte simplu: prin modul cum trăiește. Poate fi și analfabet, n-are nevoie de masterate și doctorate ca să-și dea seama cât de bine sau cât de rău trăiește. Definirea elaborată a eficienței este un simplu exercițiu intelectual, fără nicio relevanță pentru oamenii simpli. Ca în orice alt domeniu, excesul de rafinament duce la perversiiune :)

      • divers spune:

        @Harald

        ……Dar trebuie să trăiești printre oamenii simpli pentru a înțelege astfel de realități simple”

        Dvs. traiti printre ei, in Romania, si-i intelegeti ?

        • Harald spune:

          Hai să stabilim niște lucruri: userul Harald nu este subiectul acestui articol și nici nu a invitat pe nimeni să-i adreseze întrebări cu privire la persoana lui. Realitatea e că astfel de solicitări îi sunt adresate zilnic userului Harald, inclusiv autorul articolului de față a adresat o astfel de solicitare în urmă cu câteva luni, în urma unei dispute.

          Cum userul Harald nu dorește să confiște dezbaterile de pe Contributors, în ciuda interesului evident al publicului pentru persoana lui, va refuza să răspundă pe viitor unor astfel de întrebări de ordin personal. Însă azi facem o excepție: nu trebuie să trăiesc ACUM în România pentru a înțelege oamenii simpli. I-am înțeles întotdeauna, încă înainte de a intra la școală. Deși unii dintre ei, ca adulți, erau atât de simpli încât nivelul meu de înțelegere de atunci îl depășea deja pe al lor. Dacă vreți un rezumat cinic: nu trebuie să fii câine ca să înțelegi ce e în mintea unui câine.

          • divers spune:

            @Harald
            Nu eu, ci userul Harald a afirmat ”

            ……Dar trebuie să trăiești printre oamenii simpli pentru a înțelege astfel de realități simple” .

            Chiar daca nu userul Harald este “subiectul acestui articol “, cred ca intr-un schimb de idei (dialog) se pot pune intrebari gen “pe ce te bazezi” (vorba unui personaj celebru).

            Altfel, ajungem la axiome ca cea postata in finalul comentariului dvs.:

            “Dacă vreți un rezumat cinic: nu trebuie să fii câine ca să înțelegi ce e în mintea unui câine.” Oricum userul “divers” multumeste userului “harald” pentru aceasta !

            Nu cred ca acest blog este dedicat numai anumitor useri sau idei si ca atare sper ca acest comentariu sa fie postat.

  2. anonim spune:

    “Respectul omului simplu un om de cultură nu îl poate câştiga decât acţionând cu efort (muncind) eficient, în cadrele implicite de gândire funcţionale pentru comunitatea din care omul simplu face parte.”

    Cred ca si a-i vorbi omului pe limba lui e destul de important. Daca ii adresezi omului simplu fraze gen: “restructurezi, dacă e cazul, cadrele conceptuale care dau termenii de referinţă ai acţiunii concrete” tare mi-e ca l-ai pierdut si te ia de snob.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Aşa este cum spuneţi.

      Publicul ţintă al acestui articol sunt intelectualii. Fiţi sigur că la săpat pentru experimente pe iazuri de decantare, la prelevat de probe printre ciobani cu oile sau la agape pe la zilele comunelor minereşti nu folosesc acest limbaj.

      gânduri bune,

  3. euripide spune:

    termenii intelectuali / elite apar cu obstinatie (si ostentatie) in discutiile publice din romania.
    cel care scrie este intelectual iar cel din partid elita (vechea ordine socialista). nu se vorbeste despre matematician, profesor, medic etc. (probabil astia nu stiu nici sa scrie si nu inteleg nici politica).
    revenind la text, n as fi de acord cu finalul “nu ne ramane decit sa fim condusi…”, as zice ca i o gindire gaunoasa. cine sa conduca ? care va sa zica intelectualul de scandal (cancan) si elita politica (semi/analfabeta) sint farul calauzitor ? si pe cine sa conduca ? pe cercetatori, muncitori, antreprenori, elevi, studenti, pensionari ? sa le dea sfaturi pretioase si sa le traseze directive ? dezbaterile n ar trebui sa fie monopolizate de intelectualii / elitele mai sus mentionate, ci de Oameni cu moralitate, integritate, merite, realizari, abilitati, competente…

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Aşa este cum spuneţi. Finalul este o provocare, un teasing.

      Pentru mine un matematician, un medic, etc, este un intelectual, pentru că standardul este să aibă o deschidere culturală. Dacă n-o are e o problemă. Lucrările practice de ştiinţele naturii antebelice aveau în introducere referiri la Kant.

      gânduri bune,

      • euripide spune:

        timpurile sint (deja) tirzii si tulburi, timpul nu mai are rabdare
        nu mai este vremea teasingului si cheeringului
        ideile trebuie sa fie clare, vocile raspicate
        nu ne mai putem zbate in mediocritate, hotie si minciuna. cei care vor sa traiasca frumos trebuie sa si faca ordine in propria i casa si n gradina adiacenta

  4. Vlad spune:

    Cred ca exista putini intelectuali. A munci cu capul inseamna in primul rand a avea o viziune, care sa depaseasca granitele personale, pe care sa o duca la bun sfarsit in decursul a multi, multi ani de munca cu capul.

    Munca cu capul la marea majoritate a asa zisilor “intelectuali” romani nu este decat o exhibare a capacitatii de a uza de niste mecanisme cognitive aplicate unui material dat: fie cultura, fie viata politica sau in cazurile mai nefericite de a promova niste ideologii.

    O viziune ar putea insemna de exemplu explicarea pe intelesul tuturor cum functioneaza un anume domeniu de activitate umana impartasind experiente, integrandu-l in alte aspecte ale vietii si asa mai departe.

    Diferenta intre o ideologie si viziune este ca ideologia nu are nicio aplicabilitate practica este o idee goala de continut.

    Ideologul este un muncitor cu capul obtuz prin aceea ca vointa lui este limitata la promovarea unei singure idei, idee care nu face obiectul integrarii armonioase cu realitatea curenta ci o reduce.

    In genere muncitorul cu capul nu prea exista pentru ca simplul fapt ca el are o oarecare intelegere asupra anumitor aspecte ale vietii, care in sine e un fapt destul de rar, lui ii lipseste determinarea de a promova acea viziune in viata de zi cu zi. El in genere se multumeste la o contemplare relativ pasiva a lumii, scotand in cele mai bune cazuri niste articole sau o carte si el crede ca munca lui de intelectual a luat sfarsit.

    Daca pe langa idee, determinare omul are si capacitatea de a face atunci se vad roadele directe ale muncii lui. Actiunile au o coerenta, o durata bine determinata datorita determinarii, ancorata in intelegere, care datorita viziunii este de nastramutat. Astfel oamenii vad in mod direct efectele acestor actiuni, reusesc sa le vada sensul datorita duratei pe care care ele se desfasoara si uneori reusesc sa la inteleaga datorita viziunii celui care le materializeaza.

  5. adrian rusu spune:

    Da… Altfel zis trebuie sa serveasca. La alte neamuri, privilegiul de a servi regele s-a transferat asupra republicii sau . La noi… nici macar primul nu a fost asezat temeinic. Rezulta o clasa intelectuala fara scop, care nu serveste nimanui – nici macar ei. avea un sens, la momentul acela (1990 ?)> adica . Ceausescu e responsabil, in parte, de asta. Va aduceti aminte cantecul propagandistic de prin 80, ? Viza intelectualii, pe cei . Ei- iata, ruptura s-a produs, nu mai e nevoie de propaganda

  6. Consonant spune:

    Domnule Iordache, ma surprindeti la modul neplacut. Spuneti: “Şi anume că adesea intelectualii se regăsesc în sloganul “Noi gândim, nu muncim”.” Dezamagitor, pur si simplu dezamagitor. Daca pana acum n-ati inteles ca a gandi este doar una dintre multiplele forme de munca, poate cea mai dificila dintre toate, atunci eu nu inteleg cu ce va ocupati dumneavoastra. Este dezamagitor sa vad in ce eroare grava va aflati.

    • iosiP spune:

      Domnule @Consonant,

      Munca implica rezultate vandabile pe piata libera, singura in masura sa aprecieze valoarea unei activitati prin prisma dezirabilitatii. In rest vorbim de exercitii sterile de inteligenta si cultura finantate de catre stat din bani publici pentru ca – nu-i asa? – da bine la imagine.

      Desigur, as putea exemplifica dar nu doresc sa suport atacurile asociate unui astfel de demers.

      • Consonant spune:

        Pai va oprirati tocmai cand sa va suflecati manecile si sa va apucati de “munca”, adica la exemplificari.

        Cred ca avem definitii diferite, in cel mai fericit caz. Daca nu este asa, este grav daca negati faptul ca gandirea este doar una dintre formele de munca.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Luaţi vă rog acest articol ca pe un pas tactic, nu ca pe un viraj la stânga.

      Atunci când zilele acestea unii intelectuali par să creadă că există o legătură între meritocraţie şi aristocraţie, ca şi cum s-ar transfera vreun merit de la o generaţie la alta, atunci aleg să spun că intelectualul care nu ştie ce e munca în sensul ei comun nu are de ce să spere să conducă statul într-o democraţie. Majoritatea nu-l va alege.

      Este suficient că oricum fiind născut într-o familie de oameni cu merite recunoscute public beneficiezi din start de un capital social şi cultural la care cineva născut într-o mahala nu va avea acces niciodată. Nu e cazul să mai şi subscriem la o ontologie socială care transferă şi meritele de la o generaţie la alta.

      E cazul poate să fim cu picioarele pe pământ, chiar dacă suntem cu capul în nori, sau tocmai pentru aceasta. Dacă ne simţim mari, atunci chiar să fim aşa.

      Da este greu să gândeşti, da, este o muncă, dar prea mulţi impostori se ascund sub umbrela ţinută deschisă de cei care realmente produc prin gândire ceva valoros, care duce omenirea înainte.

      În cazul muncii celor necultivaţi feed-back-ul este imediat, iese ceva sau nu iese, în cazul muncii cu mintea există un feed-back rapid doar în cazurile aplicative, care sunt marginale pentru munca cu mintea.

      În condiţiile imposturii generalizate în România “intelectualilor” mi se pare util a aduce aminte de valoarea muncii simple.

      E clar şi că nu se pune problema egalităţii, e ineficientă şi imorală, procustiană, orice nivelare în jos, cum ar fi creşterea în stil coreean a copiilor de către stat doar ca să aibă cu toţii şanse egale. Rezonabilă este oferirea unor şanse reale, oricum mai mici decâte celor din elită, şi celor de la baza şi etajele inferioare ale aşa zisei “ierarhii” sociale, o structură de distribuire a resurselor şi puterii cu caracter istoric şi cu slabe legături cu o sortarea pe bază de merite a persoanelor actuale care o formează.

      • Vlad spune:

        Nu tine de cultivare … mentatia sau cognitia poate fi asociativa sau activa. Activa este atunci cand omul delibereaza activ. Cognitia volitiva se exerseaza creand in timp vointa. Vointa cognitiva inseamna ca actiunile omului sunt rezultatul unui proces deliberat de cognitie care se materializeaza intr-o serie de actiuni.

        Vointa cognitiva exersata se fixeaza si se transmit ereditar.

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Ok. Vă propun să separăm nişele :) Dvs v-aţi putea ocupa cu susţinerea aristocraţiei momentului folosind teoria pe care tocmai ne-aţi relatat-o, iar eu m-aş putea ocupa cu susţinerea intereselor celor care cred despre ei înşişi că gândesc şi muncesc :)

          Mai şi glumim.

          gânduri bune,

          • Vlad spune:

            Lipsesc femeile … :) ) Apoi rezultatul nu este absolut garantat … e ca sa spun asa in mainile Domnului …
            Oricum partea buna e ca procesele evolutive functioneaza … aici toata lumea participa, viata nefiind exclusiv in apanajul cuiva …

          • Vlad spune:

            Gandirea poate fi cuantificata ca si munca atunci cand te gandesti la lucrurile pe care unii trebuiau sa le faca dar din diverse motive nu le-au facut. Evident realizezi ca lasand lucrurile in responsabilitatea celor care ar trebui sa le faca ajungi intr-un final sa alergi tot tu, drept pentru care alegi sa gandesti pentru a intelege cum sa actionezi pentru a preveni alergatura in plus. Evident ganditul acesta este munca neplatita …

      • Consonant spune:

        Problema pe care o vad eu, in demersul dumneavoastra, este ca nu diferentiati calitatea gandirii, pe de o parte, iar pe de alta, disociati gandirea de munca. Daca vreti sa alegeti graul de neghina, respectiv impostura de seriozitate, asta este alta poveste si trebuie pusa in termeni corecti. Operam cu niste categorii pe care nu le definim clar, gandire si munca, si riscam sa “ne certam” din cauza unor definitii diferite. Insa, oricum ar fi, pentru mine demersul dumneavoastra este de neacceptat. Pe vremea cand eram copil si faceam lucruri aiurea, mama ma certa cu o propozitie pe care nu o voi uita niciodata: “sa nu-ti mearga mana fara cap”. Sensul pe care l-am deslusit eu este mult mai profund decat pare si ceea ce am inteles este ca: in primul rand, gandirea este o forma a muncii si, in al doilea rand, ca gandirea este partea esentiala oricarei activitati.

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          Vă înţeleg punctul de vedere, dar nu subscriu la el. Gândirea este ceva diferit de muncă.

          Gândire bună nu înseamnă muncă bună.

          Gânduri bune,

          • Consonant spune:

            Asta inseamna ca va aflati printre cei care-l condamna pe Socrate la moarte fiindca nu munceste, daca inteleg eu bine intelesul pe care il dati muncii. Cati oameni, de-a lungul istoriei, se pot compara, in ceea ce priveste aportul adus umanitatii, cu Socrate, cel care gandeste si nu munceste?

            • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

              N-ați înțeles ce am vrut să spun.

              gânduri bune,

            • Vlad spune:

              Problema e cam asa … In Romania nu prea s-a facut nimic … adica genul de lucruri care sa imbunatateasca conditia materiala a oamenilor. Acuma oamenii se scarpina in cap si se intreaba bai da totusi incepe sa devina evident ca n-am facut nimic, da totusi ce am facut in perioada asta ? Dupa indelungi sau nu prea deliberari vine si raspunsul luminator: am gandit! Offf … ce greu a fost … de asta n-am facut nimic, ca mintile noastre luminate erau ocupate cu mersul lumii, al universului …

              Dar na cum sa-i explici omului care asteapta sa vada si el ceva materializandu-se din banii de taxe ? Adica omul “simplu” nu pricepe ca exista oameni care doar gandesc :) )) ca e greu de cap, doh :) ) !!!
              Deci, deci … ? Cum sa-i explicam ca sa nu spuna ca am stat degeaba ? Tre sa muncim … altfel nu, omul “simplu” nu o sa inteleaga si cine atunci o sa “gandeasca” daca nu mai munceste nimeni :) ))

  7. Falstaff spune:

    Un remarcabil intelectual (care nu tinea mortis sa fie astfel considerat, nici nu se plangea ca nu-l intelege prostimea, ci se multumea “doar” sa revolutioneze gandirea oamenilor ;) ) spunea cu mult umor ca :
    - Teoria este atunci cand stim totul, dar nimic nu functioneaza!
    - Practica este cand totul functioneaza, dar nimeni nu stie de ce?
    - Combinatia celor doua, printr-un silogism “un pic aranjat”, este atunci cand nimic nu functioneaza si nimeni nu stie de ce…
    Geniul romanesc il contrazice, evident (ca doar contrazicerea este sport national in RO!), pentru ca la noi, nimic nu functioneaza si toate lumea stie de ce!!!!
    :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)