vineri, martie 29, 2024

Noian de protocoale secrete, val de întrebări și de responsabilități neasumate

Până în decembrie 1989 am trăit cu toții cu obsesia Securității. Fiecare dintre noi era măcinat de frica supravegherii. A ascultării conversațiilor cu prietenii, cu colegii, iar după căderea comunismului unii au avut chiar șocul cu nu au rămas necunoscute vorbele lor cele mai intime Direcției Securității Statului care-și recrutase informatorii chiar din rândul celor mai apropiați membri ai familiei.
Aveam ferma convingere că ne sunt interceptate absolut toate conversațiile telefonice. Prezența ofițerului de informații ne devenise tuturor cum nu se poate mai familiară. Securistul, aproapele nostru. Agentul de proximitate. Omul care veghea la conservarea cuceririlor revoluționare ale poporului și ca nu cumva ca ele să fie denigrate prin scrisori trimise posturilor de radio „dușmănoase”, așa cum erau socotite Europa Liberă, BBC sau Vocea Americii căuta anume momentul în care puteam vedea cu toții că intră dezinvolt, ca la el acasă, în biroul directorului instituției în care lucram spre a afla de la acesta care este starea de spirit a salariaților. Respectivul director era obligat prin lege și prin fișa postului să îi dea seama omului Securității.Nu era nevoie de protocoale, frica era regină. Făcea totul. Nu făcea însă neapărat și bine.
Impresia generală era că nimeni nu se putea sustrage odioasei poliții secrete comuniste.Nici măcar agenții și colaboratorii acesteia care, la rându-le, erau supuși verificării, controlului, supravegherii. Nici măcar copiii sau adolescenții nu au scăpat de Securitate. Există, de altminteri, la CNSAS vraf de angajamente și de note informative date de oameni de vârstă fragedă cărora Securitatea le-a confiscat și pervertit copilăria și adolescența, iar ofițerii care au făcut asta își trăiesc cum nu se poate mai liniștiți bătrănețea și își așteaptă lunar pensiile consistente pentru că a condamnat el, dl Traian Băsescu, în anul 2006, de la tribuna Parlamentului, comunismul, dar nu i-a deranjat nici măcar cu o întrebare nici pe marii activiști comuniști, nici pe oamenii serviciilor secrete.
Zilele acestea ies la iveală noian de protocoale de colaborare încheiate pe vremea lui Coldea și a lui George Maior de SRI cu mai toate instituțiile mai acătării ale Statului. De la DNA la Consiliul Superior al Magistraturii, de la ÎCCJ la Ministerul Culturii. Mai-mai să cred că în organigrama SRI exista chiar un serviciu anume creat pentru aceasta- Serviciul PROTOCOALE. Oricât de mult ai înțelege că orice societate are nevoie de informații, că în România corupția a fost mare, că puși pe furtișaguri și aranjamente erau mulți dintre semenii noștri, că s-au făcut trafic și vânzări chiar cu obiecte din Patrimoniul cultural al României este împotriva regulilor unei societăți autentic democratice ca atâtea protocoale să fi fost semnate, încheiate, parafate.
Apar, firesc, câteva întrebări presante. Ca, de pildă, 1/De ce atâtea protocoale? 2/De ce au fost ele secrete? 3/Cine altcineva decât d-nii Maior și Coldea a încuviințat încheierea lor? 4/ Ce rol a avut președintele României, indiferent că el s-a chemat ori se cheamă Traian Băsescu sau Klaus Iohannis în încheierea și conservarea lor? 5/ Care au fost rezultatele concrete obținute în urma încheierii unor astfel de acte? Și, în fine, nu cumva inflația aceasta de înscrisuri dezvăluită astăzi opiniei publice din România contribuie la decredibilzare/demonizarea SRI ? Dacă da, cine răspunde pentru asta? Dl. George Maior pe mai departe ambasador în Capitala SUA? Dl. Florian Coldea căruia i s-a creat cam ilegal un post de conferențiar la Academia Națională de Informații și cursuri în regim de plata cu ora la Universitatea clujeană „Babeș-Bolyai”? Fostul președinte Traian Băsescu care face degeaba pe niznaiul cîtă vreme pe vremea când era la Palatul Cotroceni se lăuda că nu există nimeni mai informat ca ilustra lui persoană?

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. mai degraba, dosare prost facute, chiar si la comanda. Daca erau facute cum trebuie, onor judecatoarele alea aveau condamnari, chiar si cu suspendare.

    • Spui: ” dosare prost facute, chiar si la comanda”.
      Atunci de unde stii ca „judecatoarele alea” trebuiau condamnate?
      Poti sa ne spui cine face ” dosare prost facute, chiar si la comanda”? si mai ales la comanda cui?

  2. E binevenita dezbaterea despre servicii secrete in general. De aceea profit de neatentia autorului, pentru a ataca prejudecatile si a dezvolta dezbaterea.

    De ce oare consideram ca serviciile secrete colaboreaza mai bine fara protocoale cu institutiile statului? Care este argumentatia celor care sustin aceasta prejudecata?

    Alta prejudecata extrema este ca serviciile secrete ar trebui sa urmareasca numai anumite categorii de cetateni si activitati. De ce? De ce platim serviciile secrete? Ca sa urmareasca tot, sa banuiasca pe toata lumea, asigurand securitatea comunitatilor? Sau ii platim ca sa le aratam tot noi, societatea civila, unde si ce au de facut serviciile secrete??!!

    Ar trebui sa ne hataram. Avem sau nu nevoie de servicii secrete? Atentie, termenul este SECRETE! Si daca avem nevoie de servicii secrete, le pretindem sa respecte legislatie sau moralitate? Care moralitate? Dar putem oare diminua mafia fara servicii secrete? S.a.m.d. E loc de multe intrebari, raspunsuri si dezbateri.

    • – „De ce oare consideram ca serviciile secrete colaboreaza mai bine fara protocoale cu institutiile statului? ”
      Pentru ca Serviciile au legi de functionare, care le interzic implicarea in actul de justitie, gen „cimpul tactic”.
      – „Alta prejudecata extrema este ca serviciile secrete ar trebui sa urmareasca numai anumite categorii de cetateni si activitati. De ce?”
      Pentru ca doar Securitate urmarea pe toata luimea. Azi Serviciile trebuie sa urmareasca doar pe cei ce incalca legea.

      • „Serviciile trebuie sa urmareasca doar pe cei ce incalca legea.”
        Nu vi se pare un cerc vicios?

        Deci, serviciile trebuie sa intre in actiune numai dupa ce s-a dat verdictul ca incalca legea, nu?
        Sau sa li se dea celor urmariti un avertisment initial: vedeti ca de acum incolo va urmarim convorbirile telefonice, iar maine facem si o perchezitie la domiciliu, vedeti, sa fie cineva acasa, sa faca curat inainte si sa semneze de luare la cunsostinta…

        • Marturisesc ca esti atit de confuz in intelegerea spetei, incit mi-e greu sa te lamuresc.
          Tu ai vrea ca SRI-ul sa fie la fel ca Securitatea. E drept, are ceva apucaturi, mai ales cind si-a facut cimp tactic in justitie.

  3. Trebuia terminat odată cu acest noian de protocoale! S-au înmulțit amenințările asimetrice, războaiele hibride, atacurile cibernetice, iar teroriștii ne suflă-n ceafă de ne-a zburat basca din cap, așa că cel mai bine ar fi ca SRI să nu mai umble cu interpuși/acoperiți/infiltrați/colaboratori, etc. și să ia situația în labele lui păroase ca să rezolve maldărul de probleme care ne înconjoară. Toată lumea trebuie băgată la bulău de unde iese numai ca să meargă la muncă și să plătească dările. De restul să se ocupe SRI, fără să mai apeleze la intermediarii din guvern/președinție/parlament/justiție, etc. Adică să o facă pe față,nene, ce să mai umblăm cu atîtea rafinării de maniere, cu legi, protocoale și alte aiureli!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro