O dată cu debutul tumultuos al anului politic 2013, evoluţiile viitoare par să prindă contur. Majoritatea din Camere nu mai este dispusă să-şi mai asume riscuri, după cum nu mai este înclinată să încerce realizarea unui compromis cu cei care i se opun. Adoptarea legii statutului parlamentarilor a anticipat maniera în care se discută legea bugetului. Amendarea constituţiei este, natural, următorul pas.
Noua constituţie social – liberală se va naşte sub semnul aceluiaşi scenariu care a prezidat la elaborarea celor două versiuni anterioare, de la 1991 şi 2003. În lipsa voinţei de a se deschide dezbaterea spre cetăţeni, se va prefera transformarea adunarilor alese ordinar în camere de revizuire. Proporţia deţinută de puterea actuală în Parlament face ca orice evocare a dialogului să devină ridicolă. Camerele vor fi reduse la poziţia de organ de înregistrare şi de adoptare al deciziilor luate în cadrul coaliţiei de guvernare.
Din trecutul recent al României vine şi sugestia trucării/ mimării consultării populare. Inventarea Forumului Constituţional, a cărui conducere este încredinţată, simbolic, domnului Cristian Pârvulescu este semnul că procesul de comunicare cu “ societatea civilă” va fi unul in care nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Spre a se contracara inevitabilele critici din partea Comisiei Europene, critici referitoare la modificarea netransparentă si pripită a legii fundamentale, organizarea unui simulacru de consultare este obligatorie ca parte din strategia puterii.
Va fi vorba, aşadar, ca şi în un urmă cu zece ani, de o elaborată şi rafinată operaţiune de cosmetizare mediatică, menită să ascundă realitatea lipsei de disponibilitate de implicare în reflecţia constituţională a comunităţii de cetăţeni. Se adaugă la acest artificiu instituţional previzibil şi sprijinul mediatic pe care îl vor oferi, cu elan patriotic, televiziunile de ştiri.
Ce lipseşte din aceste tablou schiţat fugar? Însuşi cetăţeanul, privit ca deţinător al suveranităţii. Orice modificare a legii fundamentale impune, în orice stat de democraţie consolidată, atenţia la răgazul ce este acordat cetăţenilor în vederea examinării optiunilor posibile. În fapt, nici la 1991 şi nici la 2003, elita politică românească nu a fost pregătită să plaseze cetăţeanul în miezul acestui proces politic de edificare instituţională. S-a preferat recursul la soluţiile ce au darul de a camufla şi compromite. O cameră de revizuire trebuie să deţină un mandat încredinţat de cetăţeni în deplină cunoştinţă de cauză- votul popular se cere precedat de o dezbatere suficient de îndelungată spre a se permite conturarea diverselor curente de opinie.
În fine, ceea ce actualul scenariu de revizuire tăgăduieşte, din chiar primul moment, este relevanţa adoptării unei noi constituţii, la căpătul unui efort de discuţie şi dialog naţional , pornind de la lecţia a douăzeci de ani de democraţie, în cadrul uneiu adunări constituante alese in mod transparent. O nouă constituţie care să indice, o dată pentru totdeauna, momentul despărţirii de trecutul întruchipat de spiritul Frontului Salvării Naţionale şi al succesorilor săi.
Dincolo de acest scenariu aplicat cu minuţiozitate, se află puterea cetăţenilor de a a decide, in ultimă instanţă, prin votul de la referendum , asupra viitorului lor. Spiritul critic poate permite pregătirea atentă a acestui act de decizie politică- în condiţiile în care opoziţia din cele două camere ar accepta intrarea în acest joc al mimării procesului de reflecţie constituţional, unicul obstacol este reprezentat de capacitatea cetăţenilor de a rezista efortului puterii de a-şi impune voinţa. În mediul virtual al reţelelor de socializare sau în spaţiul public “clasic”, vocile celor care nu sunt implicaţi în acest proces constituţional unilateral şi grăbit se cer auzite, indiferent de poziţionarea lor politică şi ideologică. Constituţia unei naţiuni nu este monopolul unei elite politice. Ea este un bun al comunităţii de cetăţeni. Legea fundamentală se cere fondată pe o autentică dezbatere naţională, cu gândul la viitorul pe care îl imaginăm pentru patria noastră.
Cred ca se impune o reactie prompta si puternica din partea tuturor celor care se considera parte a societatii civile, de la personalitati de renume pana la cetateanul obisnuit (dar caruia ii pasa). Constitutia ne priveste pe toti, inclusiv generatiile viitoare si nu putem sta pasivi intr-un asemenea moment, cand actuala putere se pregateste sa ne impuna o lege fundamentala pe care o concep pt propriile ei interese.
Am putea incepe prin a contesta Forumul Constitutional impus de USL si pe cel ales tot de USL sa-i stea in frunte. Pe mine, d-ul Cristian Parvulescu NU ma reprezinta si am dreptul sa spun asta si sa-i cer sa decline propunerea care i s-a facut.
„concepe”
Mihaela Baciu are dreptate. Ar trebui ca inscenarea numita forum condusa de Cristian Pirvulescu, care a participat activ la evenimente in vara, in timpul loviturii de stat, de partea pucistilor. Cititi –> Modificarea Constituției și Baletul “societății civile”. Azi, din nou, balerinul Cristian Pîrvulescu
Cristian Pirvulescu a fost o voce importanta a societatii civile ani de zile, dar au trecut multi ani de atunci, iar din ce a fost odata a mai ramas o umbra dispusa sa faca orice compromis, sa persiste in orice impostura pentru a se mentine vizibil. Din aparator al democratiei, a ajuns parte a organizatiei mafiote USL, cum ii spunea un dezertor, „grup infractional organizat”.
Acest om trebuie tras la raspundere.
Ar trebui ca dezbaterile cu „societatea civila” organizate de Hrebenciuc si Cristian Pirvulescu sa fie expuse ca ceea ce sint, o impostura. De la Hrebenciuc nu ne asteptam la nimic bun, dar ar fi momentul ca Cristian Pirvulesu sa fie recunoscut ca ceea ce e de fapt, un farsor si parte a USL-ului, contribuind direct la izolarea Romaniei de Occident sub instructiunile directe ale Vocii Rusiei. As putea numi-o fara sa gresesc foarte mult, ca Cristian Pirvulescu face parte dintr-o grupare mafiota care a urmarit interesele unei puteri straine si ostile in Romania.
Evident ca puterea pregatea de ff mult timp aceasta lovitura. As fii curios ce a facut opozitia sa preintampine ceea ce se intampla acum. De ce nu vad reactii rapide, pe probleme importante? Oare au ramas inca derulati de rezultatele alegerilor din 9 Decemb. 2012?stiu ca un lider se ridica, se scutura si merge mai departe, chiar daca a fost calcat rau de tot de tancul sovietic/rusesc!
Societatea civila nu poate sa fie reprezentata sau facilitata de o persoana non-grata precum Hrebenciuc. Ce are dl. hrebenciuc cu Constitutia si cu societatea civila? Cat despre dl. Pavelescu, cei de dinaintea mea au marcat elemente esentiale pentru care nu ar avea ce sa caute acolo! Poate o scrisoare semnata de cat mai multe ONG-uri active ar putea marca o pozitie clara referitoare la cine si ce conduce.
Oare societatea civila se poate opri tavalugul restauratorilor?
Sper ca DA!
A se citi Parvulescu
Intrucat nu se poate face o Constitutie care sa nu nedreptateasca macar pe cineva nu are rost o discutie despre o versiune noua. Discutia de baza este cum sa faci o Constitutie dreapta si apoi se poate discuta despre orice detaliu. Exemple:
– Romania este un stat social. Ce facem cu cei ce nu iubesc socialismul, le retragem cetatenia si ii expulzam?
– Statul roman garanteaza anumite drepturi care pentru a fi indeplinite trebuie ca alte persoane sa fie nedreptatite – gen dreptul la pensie. Cum pensia nu este plata unei contributii individuale de-a lungul vietii, ci a unui punct de pensie impus de o lege ce nu are nici o legatura cu contributia, pensiile se platesc din retinerea fortata (sub pedeapsa inchisorii) a … altora
– Statul roman nu doar ca recunoaste, dar sprijina religia; dar nu pe toate in mod egal, ci doar pe cele ce indeplinesc anumite criterii arbitrare. De ce nu egal (per membru al fiecarui cult) si de ce nu si pe Alba ca Zapada? Conform cartilor citite orice religie este la fel de reala ca povestea Albei ca Zapada si se bazeaza pe carti si povestiri din generatie in generatie.
– Statul roman nu ocroteste proprietatea din moment ce o nationalizeaza treptat prin impozite nu pe serviciile primite, ci pe valoarea proprietatii (procent din valoare, rezulta nationalizarea intr-un numar fix de ani). Doua parcele identice pe aceeasi strada platesc impozite diferite pentru servicii identice.
– Statul roman da drept de vot universal oricarei persoane indiferent de competenta. Ce drept are bunica mea sa voteze pentru suspendarea presedintelui, de exemplu? Ea nu e capabila nici sa inteleaga despre ce e vorba, daramite sa isi exprime o parere.
– Statul roman isi trateaza inegal si nedrept cetatenii prin taxe diferentiate. Toti cetatenii ce primesc servicii egale au responsabilitati egale, iar costurile egale de functionare ale statului trebuie platite de toti fara discriminare. Daca acestea sunt prea mari pentru o parte prea mare a populatiei inseamna ca ne intindem mai mult decat ne permite plapuma si trebuie sa mai reducem, nu sa ii facem pe altii sa plateasca mai mult doar pentru ca au de unde – ei nu sunt mai cetateni decat altii.
– Statul roman nu limiteaza scopul in care sunt colectate si cheltuite taxele. De pilda primarii pot face orice doresc cu bugetul localitatii, inclusiv sa cumpere clopote.
– Statul roman nu limiteaza dreptul administratorilor sai nationali sau locali (de la executiv la primari) de a face imprumuturi in numele sau. Un primar ales pe 4 ani poate face un imprumut pe 20 de ani, clar in afara mandatului sau – cine si de ce ar rambursa acel imprumut? In special locuitorii unei localitati nu sunt legati in nici un fel de localitate pe termen lung, locuiesc pe o durata determinata, cine si de ce trebuie sa plateasca pentru rambursarea imprumuturilor?
Si o gramada de alte principii de baza. Precum imunitatea si drepturile parlamentarilor versus simpli functionari, ceea ce ar trebui sa fie – un corp profesional de legiuitori, nu „inalti demnitari”. Cine ii vrea demnitari si de ce? Sunt noul feudalism cu drepturi de casta?