joi, martie 28, 2024

Noua falie în politica românească: autohtonism vs. integraționism

De câțiva ani încoace majoritatea democrațiilor lumii se confrunta cu un val de populism și cu ascensiunea unor formațiuni politice radicale, în timp ce partidele tradiționale, care au dominat scenele politice în trecut, se confrunta cu rupturi interne și scăderea suportului electoral. In Marea Britanie, Partidul Laburist a ales un președinte cu vederi extreme, în timp ce Conservatorii sunt fracturați pe baza votului pro-Europa și presați de ascensiunea UKIP. In Franța, ascensiunea Frontului Național a dus la o alianță stranie intre stânga și dreapta tradiționale. In sudul Europei partidele radicale au ajuns la putere (Syriza în Grecia) sau la procentaje importante (Podemos în Spania, Cinque Stelle in Italia). Iar câteva dintre tinerele democrații Est-Europene au adus la putere partide autoritare, cu un discurs antidemocratic și xenofob (Orban în Ungaria sau PiS în Polonia). Pana și Statele Unite – cu un sistem politic tradițional mai rezistent la ascensiuni populiste – se confrunta cu fenomenul Trump, care duce partidul Republican în pragul sciziunii.

O discuție aprofundata a cauzelor e cu siguranță mult prea întinsă pentru spațiul unui articol. Dar as face observația ca deși fiecare tara pare un caz unic, cu specificitatile sale, fenomenul privit global are caracteristici si cauze comune.

Iar aceste cauze, în opinia mea, sunt impactul cumulat al globalizării, revoluției tehnologice și fluxurilor migrationare în creștere; într-un cuvânt, ceea ce Alvin Toffler conceptualiza în anii 80 ca “Al Treilea Val”. Împreună, aceste trei fenomene influențează – în feluri diferite, dar cu egala intensitate – întreaga omenire, și au schimbat major societatea în ultimii 30-40 de ani. Ca și revoluția industriala acum 100-150 de ani, schimbările au creat multi câștigători dar și multi perdanți. Iar ruptura dintre câștigători si perdanți, dintre cei care apreciază schimbările în sens pozitiv și cei care le percep în sens negativ – anticipează noua linie de fisura ideologica, în toate sistemele politice democratice.

Câștigătorii celor trei fenomene sunt multi: de la tinerii miliardari creați de revoluția tehnologica din Silicon Valley, la sutele de mii de programatori din Bangalore, Cluj sau Tel Aviv. De la magnații Wall Street la comercianți Kenyeni care au acces la cea mai moderna platforma de plăți electronice. De la magnații rusi care se stabilesc la Londra, la mexicanii care trec granița în SUA sau milioanele de romani care au emigrat în Italia sau Spania. De la multinaționalele care creează lanțuri economice întinse în toată lumea la milioanele de chinezi care și-au găsit joburi în manufactura.

Dar nici perdanții nu sunt puțini. Milioane de lucrători în industrie din SUA sau vestul Europei, și-au pierdut joburile și poziția sociala. Numeroși francezi sau belgieni își vad securitatea amenințată de imigranți musulmani. Adesea e greu de spus unde e linia de demarcație intre câștigători și perdanți – e suficient sa ne gândim la sfâșietoarele decizii luate de emigranții romani care-și lasă familia acasă.

Dincolo de asta, există un sentiment de injustiție cu privire la modificările sociale. Salariile pentru clasa mijlocie au stagnat in majoritatea tarilor occidentale, în timp ce profiturile corporațiilor (care au transferat joburile în alte părți) au crescut. Elitele economice și politice și-au creat reguli speciale pentru protejarea averilor.  Imigranții sunt percepuți ca punând presiune pe sistemele de ajutor social; ca sa nu mai vorbim de terorism. Nota dominanta este frustrarea și percepția ca schimbările sunt în beneficiul unei minorități.

Acum 100-150 de ani, modificările sociale generate de revoluția industriala a dus la apariția a doua ideologii extremiste, bazate pe resentiment: comunismul și nazismul. Ambele ideologii au focalizat anxietatea din societate către un grup considerat vinovat: comunismul către elita societății; nazismul către minorități. A fost nevoie de doua conflicte mondiale și un război rece pentru ca sistemul politic democratic sa înfrângă ideologiile resentimentare și sa inventeze mecanisme de temperare a consecințelor schimbării: sisteme naționale de protecție sociala, de pensii, învățământ și sănătate.

In mod similar astăzi avem de a face cu o ideologie resentimentara, născuta din frustrarea și revolta în fata schimbărilor. Ca și în trecut, aceasta ideologie cauta vinovați și soluții rapide. Elementele comune sunt un discurs antiglobalist și strident naționalist; protecționism economic (anti free-trade); anti-imigrationism și xenofobie. In plus, exista o mulțime de alte isme care țin de particularități locale (fundamentalisme religioase, etnice etc.). Putem numi pe scurt acest tip de ideologie Nativism / Autohtonism.

La polul opus sta o ideologie, deocamdată mai vag conturata dar pe care o putem numi Globalism / Integrationism. Aceasta ideologie privește schimbările sociale recente ca pe ceva pozitiv; e favorabila deschiderii societății către exterior; tolerantei fata de minorități (sexuale, etnice), acceptării și integrării imigranților și liberalismului economic. In special în Europa, aceasta ideologie e favorabila extinderii rolului Uniunii Europene – pentru ca alternativa duce inevitabil către o destrămare.

Iar după toate aparentele, în întreaga lume democratica, vechea fisura ideologica stângadreapta va fi înlocuită în decadele următoare de Nativism / Autohtonism vs. Globalism / Integraționism.

România: intre șansa istorica și crizele identitare

Am făcut aceasta lungă introducere – dar ce legătură are ea cu România?

Din multe puncte de vedere, România a fost beneficiara neta a schimbărilor geopolitice din ultimii 25 de ani. De la o tara izolata și înapoiată, a devenit parte integranta a celui mai mare bloc economic al lumii. Economia s-a schimbat radical: după o perioada de declin industrial în anii 90, investițiile străine au adus producția industriala și exporturile la un nivel record istoric. România a început sa își câștige o reputație tot mai solida în zona noilor tehnologii. Încet-încet s-a creat o noua pătură urbana, tânără, prospera, tot mai conectata la lumea exterioara. In zonele rurale și cele ramase în declin, valul de emigrare a ajutat semnificativ, cel puțin la nivel economic. Din punct de vedere al securității, pentru prima oara în istoria moderna, tara noastră se găsește sub protecția celei mai puternice alianțe militare și la adăpostul reînnoitei agresivități rusești.

România ar trebui sa fie un exemplu pentru beneficiile aduse unei societăți de o viziune integraționist/globalista. Si într-un fel este: e de notat ca, în vecinătatea imediata, România a scăpat pana acum de valul populist. Electoratul romanesc a refuzat repetat în ultimele cicluri electorale cântecul de sirena al diferitelor extremisme și – pana acum – politica noastră a părut nițel mai moderata și mai rațională decât a vecinilor. Dincolo de beneficiile integrării europene, motivele cred ca țin și de patru circumstanțe particulare:

–   Întâi, anticorupția a dominat autoritar discursul politic romanesc în ultimii ani, luând “aerul” altor teme.

–   Apoi, România (spre deosebire de Ungaria sau Polonia) a trăit relativ recent experienta unei guvernări autohtoniste (sub Ceaușescu), cu toate consecințele nefaste, iar naționalismul economic (“nu ne vindem tara”) a fost una din temele majore de lupta în primii ani post-revoluție.

–   Al treilea motiv cred ca tine de influenta considerabila și moderatoare în politica a celor peste 3 milioane de cetățeni care trăiesc în afara tarii.

–   In fine, rusofobia accentuata a corpului politic romanesc a limitat impactul propagandei autohtoniste a Rusiei (care a reușit victorii importante în alte părți din Europa).

Si totuși, în ciuda acestor particularități asistam în ultimele luni la o alunecare rapida a discursului public către o ideologie nativista și resentimentara. După 25 de ani de schimbări sociale rapide (la scara istorica), cu un discurs cultural adesea auto-critic dar deseori auto-victimizant, exista o dorință de reafirmare a identității naționale prin opoziție cu exteriorul.

Care sunt caracteristicile polului autohtonist romanesc? In primul rand are un puternic caracter fundamentalist religios.  In ultimii ani, încet-încet, BOR și-a întărit puterea și influenta politică și socială. Întâi prin preluarea unor resurse publice tot mai consistente . Apoi prin influenta crescânda în sistemul educational. Recent, BOR pare sa încerce trecerea la influenta legislativa directa, prin introducerea unor teme derivate direct din dogma bisericii (milioane de semnături pentru interzicerea căsătoriilor homosexuale).

Apoi, autohtonismul romanesc aduce în prin-planul luptei politice aspecte rasist-xenofobe, în special anti-tiganesti si anti-musulmane. Reacția isterica a media și social-media românești la o știre complet inventata (scandalul Caroline Garcia) este un exemplu în acest sens. De asemenea recenta plasare a sute de cruci cu mesaje anti-musulmane în mijlocul Bucureștiului.

Al treilea subiect al discursului autohtonist, protecționismul economic, este mai slab reprezentat, dar apare ca sprijin pentru “micul antreprenor roman” ca în recentul scandal al laptelui contaminat la Pitești și împotriva marilor corporații, în special bănci (legea darii în plata).

In momentul de fata inițiativa în spațiul public aparține curentului autohtonist, iar viteza evenimentelor a luat prin surprindere analiza și editorialistica politica. Alternativa ideologica globalist integraționistă este vag conturata și apare mai mult ca o contrareacție sociala, culturala și din zona societății civile.  Scandalurile recente legate de predarea religiei în scoli, și de felul în care sunt alocate resurse publice către biserica par a fi abia la început. De altfel, exista o timiditate în a ataca teme religioase, și reacțiile virulente la adresa clipului Taxi arata exact riscurile și dificultățile la care se supune critica pe aceasta tema. Contrareacțiile la diversele scandaluri rasist-xenofobe sunt ceva mai clar articulate, și au sprijin politic mai hotărât.

Totuși, agresivitatea crescânda a poziției autohtoniste începe sa coaguleze contrareacția: acum câteva zile a apărut poate cel mai clar manifest anti-autohtonist și pro-integraționist în Revista 22 sub semnătura lui Andrei Cornea.

Ceea ce pare însă clar este ca ne aflam în fața noului subiect de lupta din politica româneasca: poziția conservatoare este preluata de autohtonism iar cea progresista de integraționism. După 25 de ani de tranziție, politica româneasca iese din exceptionalism și se racordează în sfârșit la tendințele globale – într-un mod și moment cat se poate de periculos.

Speculații despre evoluția partidelor

Scena politica româneasca este mai fluida, deschisa și imprevizibila astăzi decât oricând din 1992-93 încoace. Cele doua partide mari (PSD și PNL) se găsesc într-o deriva ideologica și organizațională. Campania anti-corupție condusa de DNA a dus la șubrezirea întregului ecosistem politic clădit de la revoluție încoace și la ruperea relațiilor îndelung stabilite intre puterea politica – finanțarea de partid pe baza abuzului resurselor publice – electoratul captiv prin alocarea acelorași resurse – influenta în media.

In ultimii ani, dar mai ales de la eliminarea pragului de fondare a partidelor anul trecut, au început sa apară un număr însemnat de noi “antreprenori” politici. Fie partide și personaje complet noi, mai ales la nivel local, fie jucători vechi care încearcă sa se reinventeze electoral și ideologic (Băsescu sau Tăriceanu). Este însă devreme și neclar câți și care dintre noii intrați vor reuși sa aibă succes, pe ce platforma și dacă și cum se vor agrega în alianțe.

Vechii jucători par a fi identificat ideologia autohtonista ca “the next big thing”:

–   Traian Băsescu a fost unul din primii care a simțit direcția și mizează pe un mesaj autohtonist anti-musulman, chiar cu riscul să-și compromită moștenirea politica (“Băsescu nu mai e basist”).

–   PSD ar fi normal cel mai bine poziționat pentru a valorifica curentul autohtonist.  Alegerile din 2014 au fost primele în care BOR s-a poziționat vădit de partea PSD, iar Ponta a adus tema “creștinismului ortodox” în mesajul electoral. PSD ca întreg pare însă ezitant sa îmbrățișeze un mesaj limpede autohtonist. Partidul pare orientat mai mult spre interior, spre structurile de partid și resursele umane aflate in mare suferință datorita DNA. Dar individual, membri ai PSD îmbrățișează tot mai deschis aceasta platforma.

–   PNL e și el în deriva ideologica, slăbit de arestări (deși mai puține decât în PSD, sunt o problema mai mare ținând cont de exigentele electoratului sau).  In mod cu totul neașteptat, l-au scos “din pălărie” pe Marian Munteanu, în ceea ce pare o încercare disperata de a prelua măcar o bucata din spațiul autohtonist.

–   In fine, o buna parte din partidele și personajele care se doresc “noi”, vin în spațiul public tot cu un discurs religios-autohtonist.

Pe cat e de competitiv și aglomerat e spațiul autohtonist, pe atât pare de liber spațiul politic globalist/integraționist.  Iar paradoxul politicii românești e ca aglomerația pare fi pentru o minoritate electorala. In doua excelente articole recente, sociologul Barbu Mateescu arata ca „miezul” electoratului autohtonist este minoritar – fiind egal cu electoratul lui Victor Ponta în 2014 (Xenoscepticism – o ipoteza despre scena noastră politica) dar ca majoritatea politicienilor continua sa mizeze pe acest filon (Alegerile din 2014 povestite pentru politicieni). In schimb puținele formațiuni și lideri cu oarecare potențial nu par a fi identificat oportunitatea creata de virajul subit al PNL către o ideologie autohtonist-conservatoare:

–   M10 și Monica Macovei par încă sa ducă lupta de ieri, continuând cu un mesaj orientat spre justiție, sau pe teme de interes public mai restrâns (datoriile partidelor), deși ar putea folosi experienta dnei Macovei la Bruxelles drept platforma.

–   USB și Nicușor Dan au un focus îngust, pe problematica locala a Bucureștiului, iar alte mici formațiuni nou apărute, nu au mărimea și vizibilitatea necesara.

–   In fine, Președintele și Premierul, au luat poziție publica anti-xenofoba , dar evita prudent orice mesaj critic la adresa bisericii.

Ne găsim în fata unei situații paradoxale în care, după toate aparentele un segment majoritar de electorat e nereprezentat. Iar asta nu e surprinzător: partidele românești sunt complet decuplate de electorat și de interesele lui, rămân niște cluburi de interese închise, care își desconsidera votanții. Ca sa-l citez tot pe dl. Mateescu, în imaginarul politicienilor romani “România este cea din 1992, [omogena si manipulabila], cu tot cu temerile că ne fură ungurii Transilvania”.

In loc de concluzii, doua riscuri și o oportunitate

Primul risc este ca absenta unei oferte politice progresist/integraționiste sa continue. E oricum dificil de creat o construcție politica performanta în timpul rămas pana la alegerile din toamna, dar ar putea fi realist ca ea sa ajungă la o dimensiune care sa conteze în matematica parlamentara. Din păcate actorii cu potențial par lipsiți de viziune în momentul de fata. In plus, o atitudine adesea fatalista și pesimista fata de politica poate face ca majoritatea anti-autohtonista sa răspundă stand acasă, și lăsând minoritatea sa decidă votul cu procente de participare în continua scădere. Politica are oroare de vid, și mai devreme sau mai târziu vom avea jucători politici care vor identifica oportunitatea. Dar aerul poate deveni irespirabil dacă vreme de o legislatura punctul de vedere integraționist va lipsi ca reprezentare parlamentara.

Al doilea risc este chiar mai semnificativ. O prezumție nerostita în cele de mai sus, e ca România va continua sa evolueze gradual într-o structura de securitate stabila, în interiorul Uniunii Europene și ca – fie și în condițiile unei victorii electorale a platformei autohtoniste – tara nu va ieși de pe o traiectorie democratica. Exista însă și scenariul mai întunecat în care viziunea nativist/ autohtonista răstoarnă întregul context geopolitic (evoluții necontrolate în tari importante – o victorie a lui Trump de exemplu, șubrezirea UE după un eventual Brexit, colapsul Euro ca urmare a unei alte crize economice) sau induce emoții necontrolate (un atentat terorist în România).

Exista însă și o oportunitate: cum am spus mai sus, virajul neașteptat al PNL (suicidar în opinia multor analiști) creează un vid pe jumătatea progresist-integrationista a spectrului politic.  Anecdotic, vad numeroși vechi simpatizanți PNL/PDL debusolați de turnura evenimentelor. Sunt oameni care, după multa vreme, cauta activ o alternativa credibila din afara partidelor tradiționale. Acest interes crescut poate oferi o șansă noilor “antreprenori” politici anti-sistem. Șansa construirii unei forte politice moderne, care sa răspundă aspirațiilor noii Romanii Europene, construita gradual în ultimii 25 de ani, eliberata de angoasele ceaușiste și dornica de integrare în civilizația moderna.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. D.N.A. va ajunge si la B.O.R., la un moment dat. Probabil indirect, din vreun dosar cu politicieni. Este inevitabil si se va intampla. Ca si Presa, Biserica va plati pretul infratirii (contra naturii) cu politica.
    Asa cum clasa politica va fi nevoita sa se auto-asaneze (pentru a supravietui), la fel si clerul va fi nevoit sa scape de uscaturi. Prosteala si prostirea nu vor mai avea succes. Este in legea firii si se va intampla, la un moment dat.

    Eu n-as generaliza si n-as spune ca percep „rusofobia accentuata a corpului politic romanesc”. Consider ca sunt partide filo-ruse, in Romania si sunt filo-rusi in partidele din Romania. Chiar daca nu pare sa fie asa. Cred ca si in B.O.R. sunt destui filo-rusi. Cand spun „filo-rus” nu ma gandesc la o persoana sau la o organizatie care se declara pro-rusa, ci la organizatii si persoane care se declara rusofobe, dar vorbesc si actioneaza in directia intereselor ruse. :)

    • DNA va ajunge in mod sigur la un moment dat si la BOR. Intrebarea care se pune este cum va reactiona opinia publica. Nu e exclus sutele de mii de oameni care ies la adapat la cisternele sfintite sau la pupat un oscior sa iasa in strada la aparat spagovenii.

      • Si eu cred ca trebuie cantarite reactiile posibile. Probabil ca este unul dintre motivele pentru care inca n-am vazut inalti prelati pe la D.N.A.
        Sunt cateva institutii ale statului in care oamenii imi par profesionisti, inteligenti si cu capul pe umeri. D.N.A. este una dintre ele si sunt convins ca va sti cum sa puna problema. :)
        Un an electoral fierbinte poate fi un an bun pentru „vanatoarea” de clerici ce se lasa ademeniti de demonii politicii si banului. Sau macar un an bun pentru strangere de probe impotriva lor… :)

      • Cei care l-au adus pe Klaus la putere, stiu de ce…
        El si ai lui l-au adus pe Ciolos, stiu ei de ce…
        Noi, astia din popor care abea stim sa scriem si sa citim stim doar ca tara se duce de rapa, calitatea vietii este „africana” deja si ca tot ce mai conteaza este coruptia… mita… spaga… peschesul… minciuna… injuratura… fuga din tara!…
        Se scriu tone de articole, bune toate la NIMIC…ptr ca NU se face nimic, atentionarile si arestarile nu duc spre nimic!…
        Da, in tara celor 16 milioane de dumnezei nu se mai face nimic, Monopolurile si politicienii isi fac de cap, Profitul in sine este mentalitatea tuturor, inclusiv a religiei si bugetarilor nesimtiti…!
        S-au tot dat strigate de atentionare, de ajutor, de somare… NIMENI nu aude decat CE vrea el si interesul lui personal…!
        Sigur, trecem prin scoli, invatam si acumulam educatie sa…CE?!… Cine are spate (p.c.r.) si se descurca e bine vazut de presa ro… cine nu are decat carte, pleaca din tara, se leapada de Prostie…!

        Da, se scriu tone de articole care nu folosesc la nimic… pacat!

        • La fel si o gramada de comentarii la articole, care la nimic nu folosesc…
          Dupa citirea comentariului dumneavoastra, unul mai slab de inger si lipsit de posibilitatea de a iesi din tara, poate ajunge la concluzia ca are venele prea lungi… :)

          Tot asa cum nu moare Europa doar fiindca asa profetzesc (si-si doresc) unii, nici Romania n-o sa moara. Indiferent cate bocitoare „bine intentionate” se grabesc sa-i cante prohodul. :)

    • Cred ca vom intra curand intr-un impas daca ne bazam doar pe DNA sa curete societatea. Pana la urma DNA – si orice entitate sa-i spunem „reformatoare” – sunt profund vulnerabile in absenta suportului politic.

      „Rusofobia corpului politic” e documentata cifric in sondaje. Iata un exemplu (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-19919960-analiza-imaginea-rusiei-estul-europei-grav-afectata-razboiul-dus-ucraina-cum-schimbat-perceptia-fata-moscova-cetatenii-din-romania-republica-moldova-bulgaria-ungaria.htm)

  2. „modificările sociale generate de revoluția industriala a dus la apariția a doua ideologii extremiste, bazate pe resentiment: comunismul și nazismul.”

    Fraza asta era foarte populară în anii 1990 în România. Ceea ce o face ridicolă e faptul că gruparea care o scria, publica, striga, cânta cu trompeta pe unde apuca era PNŢCDul. Până prin 2002-2003, era crezul lor sacru, obsesia lor: ideologiile extremiste, nazismul şi comunismul, care nu au fost create de nişte oameni, au apărut aşa, din senin, au distrus România şi Europa, dar acum a venit democraţia, care le-a şters cu buretele din această ţară creştină de la Apostolul Andrei încoace.

    Când eşti parte a unei clase sociale subordonate, şi care mai e şi ţinta tuturor scuipaţilor din partea celorlalte (aşa cum comuniştii dădeau vina pe chiaburi pentru orice, de la Loviluţie până acum se dă vina pe elevi şi studenţi pentru orice), parcă vezi cum metodele de a organiza relaţiile sociale ale „extremistului” şi „democratului creştin” nu sunt foarte diferite.

    • @Nautilus
      „de la Loviluţie până acum se dă vina pe elevi şi studenţi pentru orice” Straniu gand. Pina si Iliescu a fost nevoit sa inventeze „bandele de legionari” pentru a justifica represiunea, s-a ferit sa culpabilizeze studentii chiar si cind ataca Universitatea cu IMGB sau minerii. In privinta celor doua ideologii extremiste, national-socialismul si comunismul, ingemanarea dintre ele este un fapt istoric pe deplin documentat de istorici si politologi si nu apartine PNTCD-ului si nu poate fi considerata o idee ridicola decit daca ai un simt al umorului cu totul particular. Daca atribui ridicolul anticomunismului afisat de PNTCD iarasi te contrazic, singurul lucru ridicol la acest partid mai curand tragic a fost faptul ca a fost construit pe baza agendei telefonice a re-fondatorului. Taranistii vajnici de la sfarsitul anilor ’40 aveau alte ganduri in ’90 iar pentru numerosii lor nepoti taranismul a fost o gluma.

      • Cel care nu e el însuşi în cauză ia lucrurile destul de uşor, i se par chestiuni hazlii. Nu face diferenţa între „mineri” şi „suporteri de fotbal”, şi unii şi alţii sunt cei care dau cu pumnul în altcineva. Nu în el.

        E mai puţin hazliu când eşti parte a clasei sociale inferioare, subordonate, cea pe care orice frustrat o caută ca să îşi verse mucii şi balele pe ea.

        Iar în 1995 existau motivaţii mai puternice de a face ticăloşii altora care erau mai mici şi nu puteau răspunde cu aceeaşi monedă. De a trage bastoane în cap când eşti poliţist şi ai văzut o ceată de elevi care stau de vorbă pe bancă, pe motiv că „fac gălăgie”. De a refuza să închiriezi o cameră unei studente, pe motiv că „sunt toate nişte curve”. De a lăsa liceele să se degradeze până arătau ca nişte ghetouri, fiindcă „nu au nevoie ei de lux, să pună mâna să tocească!” De a pune gardieni la uşa şcolilor, deşi ştii foarte bine că nu e nimic care să merite furat.

        Era scandal şi bătaie la Universitate? Nu erau de vină nici muncitorii, nici şoferii, nici golanii de cartier, numai elevii şi studenţii – „ăia care au plete şi umblă cu droguri”.

        Se închideau fabricile de prin provincie? Nu erau de vină nici directorii, nici inginerii, nici primarul, nici muncitorii, pumnii cădeau în capul copiilor de acasă – „sunt nesimţiţi, vor televizor şi calculator, nu ca mine la vârsta lor, când răbdam”.

        PNŢCDul îşi cânta mai departe cântecul, au murit ideologiile criminale, nazismul şi comunismul, unii cu gaze, ceilalţi cu Aiudul, raţiile şi mai târziu minerii, acum a venit democraţia creştină, de la Apostolul Andrei încoace.

        Dar chiar şi în cazul ipotetic în care statul ar fi fost creştin, democrat, european şi ce mai striga Ţapul Constantinescu de la balcon în seara în care s-a ales, structura socială nu s-ar fi schimbat. Ar fi rămas împărţirea rigidă pe categorii de vârstă, pe categorii sociale, autoritatea absolută, tiranică, a profesorilor şi altor caste aristocratice, represiunea în numele diferenţei dintre „intelectuali” şi „prostime”. A rămas ea până în prezent, în iarna 2011-2012 s-a spus „băgaţi cultura la dubă”.

        Au trecut 20 de ani, Ghici pe cine se dă vina pentru furtişaguri, scandaluri sau bătăi? Nu pe hoţii de profesie, nici pe golani, nici pe interlopi. „Ăia care sunt inculţi şi nu au disciplină, picaţii la bac care dispreţuiesc şcoala şi nu ascultă de părinţi.”

        „Democraţii”, „creştinii”, „europenii” sau „bruxellezii” au aceeaşi idee de structură foarte ierarhizată, autoritară, a societăţii şi familiei pe care o avea Dorelul de la uzină în anii 1980.

        Sau pe care o are musulmanul vest-european în 2016.

  3. in vest partidele de stanga nu castiga pentru ca sunt numai progresiste. osatura stangii franceze, britanice sau americane sunt sindicatele , muncitorii din fabrici. osatura dreptei occidentale e conservatorismul religios. progresismul e doar o adaugire la stanga vestica si capitalismul e o adaugire la dreapta vestica. adaugire in sensul ca fara osaturi nu pot castiga alegeri. la noi e o anomalie, ambele osaturi le are psd, de asta castiga toate alegerile. desi religiozitatea psd e kitschoasa si non-militanta ca in america de exemplu.

    pdl castiga alegeri si invingea psd cu un program si un lider ca basescu: justitiar , deci autoritar, nationalist unionist cu Basarabia. pnl era mai progresist si lua 15% maxim . eu cred ca romania nu e asa evoluata cultural ca in vest. suntem cam in faza anilor 50 din occident.

  4. „rusofobia accentuata a corpului politic romanesc a limitat impactul propagandei autohtoniste a Rusiei (care a reușit victorii importante în alte părți din Europa).” – n-are nici o treabă Rusia cu ascensiunea dreptei conservatoare (Fidesz, PiS, AfD) sau a populistilor (Frontul National Francez, UKIP). Altele sunt cauzele (criza economica si a Euro, imigratia musulmană etc.)
    Şi este perfect posibilă afirmarea în România a unui partid care să fie concomitent naţionalist şi rusofob (poate PNL dacă va fi preluat de Munteanu). PiS polonez de ex. este naţionalist, creştin, conservator, eurosceptic, dar în acelaşi timp virulent anti-Rusia.
    „In schimb puținele formațiuni și lideri cu oarecare potențial nu par a fi identificat oportunitatea creata de virajul subit al PNL către o ideologie autohtonist-conservatoare:
    M10 și Monica Macovei par încă sa ducă lupta de ieri, continuând cu un mesaj orientat spre justiție, sau pe teme de interes public mai restrâns (datoriile partidelor)” – MM a apărut în ultimele zie cu mesaje puternic anti – M. Munteanu, mesaje care susţin orientarea euro-atlantică a României:
    http://www.romanialibera.ro/politica/partide/monica-macovei–despre-candidatul-pnl-la-primaria-capitalei–munteanu-este-un-anti-european–un-anti-american-si-este-urmarit-de-principiile-legionare–413602
    „Iar paradoxul politicii românești e ca aglomerația pare fi pentru o minoritate electorala. In doua excelente articole recente, sociologul Barbu Mateescu arata ca “miezul” electoratului autohtonist este minoritar” – asta era valabil până anul trecut, dar valul de imigranţi musulmani a fost un şoc pentru români (ameninţaţi cu cote obligatorii) şi a resetat datele problemei. Cred că electoratul naţionalist e acum majoritar, şi probabil de aici opţiunea PNL pentru M. Munteanu.

      • Cred că e bine să citeşti cu atenţie o postare, dacă te hotărăşti să răspunzi la ea, şi să nu-i atribui preopinentului concluzii pe care nu le susţine. Şi să dai dovadă de mai mult respect.
        D. Benga zice aşa: „paradoxul politicii românești e ca aglomerația pare a fi pentru o minoritate electorala”. Eu contest aici ideea că electoratul naţionalist ar (mai) fi minoritar. Dar e evident că d-sa are dreptate când spune că „e aglomeraţie” de politicieni şi partide pentru atragerea acestui electorat: Băse, PNL, candidaţii PSD.
        Poate că Marian Munteanu va câştiga, poate că nu. El nu va obţine toate voturile naţionaliştilor. Asta pentru că şi Gabriela Vrânceanu-Firea se adresează acestui electorat: „Sunt un creştin ortodox practicant, aşa cum sunt aproape 90% dintre români…”
        http://www.evz.ro/firea-propune-consultare-publica-pe-tema-construirii-unei-moschei-la-bucuresti.html
        La fel şi Băse, se opune vehement construirii moscheii şi primirii de refugiaţi.
        Electoratul naţionalist e în opinia mea majoritar, dar voturile sale se vor împărţi între mai mulţi candidaţi. Capisci?

        • Am postat in text un link la articolul dlui. Mateescu. Argumentul sau: e bine sa nu pierdem din vedere ca in 2014 romanii au votat presedinte un candidat minoritar, neortodox, cu o majoritate mai larga decat la alegerile prezidentiale din 2004 sau 2009. Cifrele reci, dati-mi voie sa o spun, nu sustin argumentul ca autohtonistii sunt majoritari. Votantii lui Iohannis din 2014 n-au disparut si nici nu cred ca s-au bagat in corpore „sub patul” anti-musulmanismului si autohtonismului.

          Pe de parte acest electorat e foarte exigent si e posibil ca in absenta unei oferte sa nu vina la vot, oferind o victorie clara minoritatii (am postat in concluzie un link la procentul de participare la alegeri in scadere continua in ultimii 25 de ani).

          As mai face o observatie: exista in comentariatul politic romanesc, in special cel „progresist/ „de dreapta” o nota generala de pesimism si fatalism („nu, domne, majoritatea e nationalista/pesedista/etatista/etc.”). Cred ca e fals; politicienii (si media mainstream) sunt ramasi mult in urma societatii. Problema noastra nu e cu electoratul ci cu lipsa de oferta politica, si cu negativismul discursului public – din toate partile. Mai revin cu ideea asta…

          • „Cifrele reci, dati-mi voie sa o spun, nu sustin argumentul ca autohtonistii sunt majoritari. Votantii lui Iohannis din 2014 n-au disparut si nici nu cred ca s-au bagat in corpore “sub patul” anti-musulmanismului si autohtonismului.” -eu am arătat că aceste cifre erau valabile în 2014. Dar valul de imigranţi musulmani din 2015, scandalul privind cotele obligatorii de refugiaţi alocate României, atentatele teroriste, scandalul cu moscheea din Bucureşti, au schimbat datele problemei.
            Sigur că votanţii lui Iohannis n-au dispărut şi nu au virat „in corpore” către naţionalism. Dar o parte dintre ei s-au alăturat totuşi naţionaliştilor, care sunt acum majoritari (e suficient ca 10-20% să treacă dintr-o parte în alta). Lucru pe care partidele l-au sesizat, acţionând în consecinţă.
            Nu cred absolut deloc că partidele sunt rămase în urma societăţii. Cred că sunt o reflectare fidelă a acesteia. Vedem ce primari sunt aleşi în Bucureşti, unde electoratul e totuşi mai informat decât în restul ţării.

            • ” Dar valul de imigranţi musulmani din 2015, scandalul privind cotele obligatorii de refugiaţi alocate României, atentatele teroriste, scandalul cu moscheea din Bucureşti, au schimbat datele problemei” – ar fi utile niste date, cifre – altfel ramanem la nivelul speculatiei.

              „Lucru pe care partidele l-au sesizat, acţionând în consecinţă.” – cred ca ne-am lamurit cat de aprofundata a fost analiza sociologica facuta de PNL („mi-a dat Atanasiu telefon daca m-ar interesa”)

              „Nu cred absolut deloc că partidele sunt rămase în urma societăţii”. Cimitirul politicii romanesti e plin de cadavre politice care au subestimat discernamantul electoratului. Nume ilustre ca Nastase, Ponta, Geoana au constatat ca numarul de „pufosi” (ca sa citez un clasic), e neasteptat de mare, cu o conditie: sa iasa la vot.

        • Multumesc pentru articolul despre comentariile Monicai Macovei – nu-l vazusem. Sper sa continue pe linia asta pentru ca alte decizii (inscrierea in ECR de examplu) n-au nici o logica.

          Despre „rusofobia corpului politic” sunt de acord cu dvs ca se poate un partid nationalist si rusofob. Ideea era ca rusofobia romanilor limiteaza impactul propagandei rusesti (care promoveaza autohtonismul ca sa slabeasca UE). Paradoxal, multe din „soparlele propagandistice” rusesti au prins mai usor in Vest decat in Romania sau Polonia, mult mai sceptice si cinice cu privire la Rusia.

          • Iar eu am arătat că nu e nevoie de propaganda rusească (impactul acesteia e neglijabil, dar politicienii mainstream şi mass-media îl exagerează pentru a discredita partidele eurosceptice ca fiind „vândute Rusiei”) pentru ca electoratul din România şi alte ţări europene să se orienteze către partide autohtoniste. Altele sunt cauzele: criza, şomaj, imigraţia musulmană, atentate teroriste etc.

        • Eu nu dau verdicte, domnul Dan T. Eu intreb – era semn de intrebare la sfarsitul propozitiei mele. Cand nu sunt sigur ca am inteles exact, intreb…
          Si nu pot sa nu va mai intreb ceva: „creştin ortodox practicant” este sinonim cu nationalist? DEX -ul ce spune?

          Cat despre respect, tuturor celor cu care interactionez pe contributors.ro le vorbesc la persoana a doua plural. Mi se pare un minim nivel de respect. Ma rog, fiecare intelege respectul in felul sau…

          „Tabloul competitiei” in Bucuresti se poate schimba chiar si cu o saptamana inaintea alegerilor. Si tot ce preconizeaza acum diversi „profeti” se poate rasturna. Chiar si daca va fi un singur tur de scrutin, pot aparea surprize. :) Om vedea…

    • Odata cu ”nationalizarea” comunismului ( inclusiv cel sovietic ) din anii ”60 gandirea cominternista ( cu variantele sale troskista sau maoista ) s-a ”mutat” in Occident de unde au rasarit concepte ca multiculturalism , politically correct , pseudo-toleranta , promovarea libertinajului sexual , etc orice ce poate distruge crestinismul , familia , sentiment national……, concepte upgradate si si poleite a unor idei bolsevice interbelice .
      Paradoxul acestor timpuri este ca Rusia ( desi lupta cu ”fascismul” de la Kiev) seamana foarte mult cu Italia ( mai ales) si Germania anilor ”30 si stanga europeana isi trage seva din comunismul interbelic .

  5. Analiza -eseu aici de fata prefigureza la modul cel mai interesant ”directii ” active de evolutie politico-sociala.Si a aparut exact la momentul oportun !E clar ca depaseste ”editorialismul politic” cu care ne-am obisnuit si care ne fasoneaza de 25 de ani …viziunile. Astfel, ne da …”de lucru ” tuturora.Tot mai evident mi se pare ca Romania -versiunea 1918, nu mai seamana cu viitoarea versiune – Romania 2018. E chestiune de 2 -3 ani ca multe din ”nodurile” intens nebuloase in jurul carora ni se precipita atentia , sa se limpezeasca , ba chiar sa ni se cristalizeze prin obiective cu totul noi pentru aceasta tara aflata (INCA) la Portile Orientului Reactia ”chimica” e in plina efervescenta , iar sublimarile raman sa apara Si vor aparea cu prisosinta!Adevarat, in masura in care ”chimia societala” este fenomen rational, mi se pare ca si ”alchimia societala” isi va spune cuvantul din plin.Tocmai pentru ca Romania nu este doar ROMANIA ci si …restul si contextul.

  6. Foarte buna analiza. Dezvoltarea tehnologica si globalizarea schimba raporturile de forte – oamenii cu educatie superioara si care chiar stiu sa faca ceva o vor duce mai bine, in timp ce oamenii cu educatie medie (fosta „clasa mijlocie”) o vor duce mai rau. In plus capitalul este remunerat mai bine decat munca – ceea ce va duce la cresterea inegalitatilor sociale.

    Nu stiu unde ne vor duce toate astea, dar cu siguranta nationalismul si anti-globalismul nu sunt o solutie – decat poate in plan oniric, nu in viata reala. Nu ne mai putem intoarce inapoi la realitatile anilor 70 – 80, cand toata lumea avea de bine de rau un job asigurat de stat, orice am face.

    Dar are vreun politician curajul sa spuna toate astea? Nu, si cred ca de asta e gol in partea aceea a spectrului politic. Nimeni nu vrea sa fie cel care aduce vestile proaste.

  7. Da, optiunea Globalism/Integrationism este o varianta buna pentru o anumita categorie din cadrul populatiei; partea foarte competitiva(educata, cunoscatoare de limbi straine, de varsta avantajoasa(tineri), cu ceva posibilitati materiale) . Intrebarea este ce procentaj din populatia Romaniei face parte din aceasta clasa. Cred ca nu prea mare.
    Alta intrebare este ce facem cu ceilalti. Este vreun partid sau ONG sau BOR sau orice altceva care sa gandeasca si sa promoveze un program credibil pentru viata de zi cu zi a acestei categorii a populatiei? Sau acestia nu mai conteaza? Vor primi o coaja de paine ca sa nu moara de foame de la prima categorie globalizata si integrata? Va mai avea aceasta categorie globalizata/integrata vreun sentiment de solidaritate nationala pentru ceilalti? Nu va cauta sa-si mute toata agoniseala in paradisuri fiscale si sa nu-i pese de ceilalti? Tendintele sunt acestea.
    Totusi autorul considera ca acestia sunt progresisti si sunt singura solutie viabila pentru tara.
    Nu prea cred!
    Globalismul este un fenomen care avanseaza implacabil si fara sa fie asumat de politicieni din romania. Este foarte greu sa ai niste merite adevarate in acest domeniu. Nu am prea vazut realizari de genul Microsoft, Google, etc…pornite din tara. In afara de Bitdefender nu stiu de vreun alt caz de produs romanesc global(hai cu indulgenta Dacia).
    De aceea, hai sa ramanem cu picioarele pe pamant si sa ne ocupam de bunastarea noastra nationala, de asigurarea unui trai decent pentru intreaga populatie si sa lasam globalismul si integrarea celor care stiu sa si traga avantaje de pe urma acestora.
    Un articol foarte slab.

    • Cred ca veti fi de acord ca optiunea „Integrationism” a fost destul de utila pentru vreo 3 milioane de concetateni care au emigrat, majoritatea nu din categoriile pe care le numiti „competitive”. La fel si pentru alte sute de mii care lucreaza pentru producatori de componente auto prin Transilvania de exemplu…

      Lasand asta la o parte, e adevarat: globalizarea si integrarea avantajeaza considerabil categoriile mai educate, cu abilitati („skills”) mai ridicate (limbi straine, programare, educatie avansata). Nici societatile cele mai performante n-au reusit sa gaseasca o solutie completa pentru ceilalti. De-asta are Donald Trump succesul pe care-l are.

      Problema e ca nu putem sa „lasam globalismul si integrarea celor ce stiu sa-si traga avantaje”. Ei au facut-o deja; iar nationalismul sau protectionismul economic sau xenofobia vor duce doar la conflict si saracie. Simplificand un pic, este exact istoria anilor ‘30.

      Raspunsul – ca intotdeauna – e acela mai dificil: de exemplu e nevoie de programe educationale adaptate la economia noua (cata programare sau data analysis se face in scoala sa spunem? – nu doar in Romania- prea putin). Sunt milioane de joburi neocupate in domeniile astea.
      Discutia e lunga dar iluzia ca ne rezolvam problemele in izolare e o fantasma periculoasa.

      • Recunosc ca nici nu m-am gandit ca emigrarea face parte din politica de ‘integrationism’. Probabil sunteti un adept al primirii in tara a cat mai multi emigranti pentru a lua locul romanilor plecati la munca(cred ca definitiv). Viitorul este ca individul, din cand in cand, sa lase totul in urma si sa incepa viata de la inceput intr-un alt loc. Si iarasi ajungem la cei pentru care trenul a plecat din gara si ei nu au putut sa urce, respectiv la copii lor care nici nu stiu unde este gara.
        Dar aveti dreptate sunt foarte multe aspecte de discutat pe aceasta tema.
        De exemplu unirea Romaniei cu Moldova: ce rost mai are? Prin globalizare/integrare toti vom ajunge in acelasi loc, piata globala, unde natiunile nu mai conteaza, singurul lucru valoros sunt capabilitatile individului. Oare ce a fost in capul nemtilor cand si-au reunificat tara?
        Ma scuzati dar eu mai astept argumente pentru globalizare/integrare, argumente care sa fie ancorate in realitatea vietii de azi. Eu vad ca toate natiunile isi urmaresc interesul propriu cu frenezie si flutura necesitatea globalizarii/integrarii atunci cand dau de cate un obstacol care le deranjeaza interesele.

  8. In mod evident, majoritatea elitei intelectuale nu mai vede nici un rol pentru natiuni, state nationale sau etnii, totul reducandu-se, materialist, la fluxuri de capital si populatii. Este prea mult sa o numim, atunci, anti-nationala?

  9. De fapt autohtonism vs. dezintegrationism- varianta fanariota via bruxel.
    Imi place ca pe aici se acrediteaza ideea ca autohtonismul are coruptia in gene iar cumva „dezintegrationism” are imunitate. Cica toti coruptii sunt ortodoxi si urmasi ai dacilor in schimb toti incoruptibilii au 3 cetatenii, sunt budisti sau atei si vorbesc limba romana ca fotbalisti italieni.

  10. Da, e adevărat că revoluţia industrială a avut ca efect apariţia a două curente ideologice extreme: comunismul şi nazismul. Iar revoluţia informatică vine şi ea cu două curente extreme: globalismul şi izolaţionismul. Extremele sunt întotdeauna nefaste şi trebuie evitate. Curente mai moderate sunt integraţionismul şi conservatorismul. Care este deosebirea principală dintre ele? Să analizăm pe cazul concret al UE. Integraţioniştii se pare că vor o dizolvare a naţiunilor europene într-o mega-uniune, gen Statele Unite Europene, pe când conservatorii doresc să menţină naţiunile în comuniune unele cu altele, aşa cum e Uniunea Europeană în prezent. În religie există două viziuni ale mântuirii: prin dizolvarea persoanei în esenţa divină (budism) şi prin comuniune cu persoana divină (creştinism). Cum europenii sunt majoritar creştini, e probabil că vor prefera comuniunea şi nu dizolvarea. Dar asta nu înseamnă deloc că sunt anti-UE, ci doar anti-dizolvare. Pe aceaşi direcţie a comuniunii îmi pare a fi şi mesajul celor doi mari intelectuali români: Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu. Eminescu ar fi ales la fel, poate chiar mai apăsat conservator.

  11. „Exista însă și o oportunitate: cum am spus mai sus, virajul neașteptat al PNL (suicidar în opinia multor analiști) creează un vid pe jumătatea progresist-integrationista a spectrului politic”

    De fapt, riscul e tocmai inregimentarea politica „progresist/integraționista” pe plan extern, unde europarlamentarii usr ar trebui sa speculeze orice oportunitate, nu oportunitatea de a fi progresisti. O fi domnul TB inconsecvent cu propriul „basism”, dar discursul lui e cel mai oportun si mai bine bine articulat, decat al tuturor celorlalti la un loc, ceea ce cu siguranta va creste cota propriului partid; ca asa functioneaza simpatia politica a electoratului: are nevoie de confirmari; pe plan extern electoratul n-o sa fie interesat de principii, ci de negocieri cat mai favorabile;
    Balanta stanga-dreapta sau etatism-liberalism e mai actuala ca niciodata, atat in contextul dogmatic intern, cat si in contextul globalizarii birocratiei; doar politicienii au ramas incremeniti in timp si nu mai deosebesc stanga-dreapta;
    Ma tem ca tocmai incercarile sovaielnice de pozitionare a userismului pe alte coordonate decat stanga-dreapta il vor compromite si il vor eroda si mai mult, tocmai pentru ca nu se vede obrazul din pricina straturilor de fard; poate ca e de centru dreapra, dar de ce mi-as irosi votul daca exista alta oferta pe piata ?
    Ca si contrapondere la nationalism nici nu e nevoie de nimic altceva decat liberalism, care are implicit in CV integrare europeana, investitii straine, piete comune si globalizare; si bineinteles, drepturi individuale intangimile, pe care usr a cam ezitat sa le confirme in chestiunea „familia”; nici nu conta optiunea pentru referendum, ci doar sa-si sustina ferm principiile prioritare, fara sa faca pipi impotriva curentului; care eventual putea sa fie majoritar din sens opus, iar in caz de dubiu, invocarea inutilitatii referendumului ar fi fost solutia prudenta, fara costuri de imagine si de resurse bugetare;
    in cazul migrantilor mai degraba e nevoie de o doctrina flexibila, avand in vedere situatiile si nuantele particulare; TB a n-a ezitat sa-si adapteze discursul la oportunitate;
    Pana la oportunitate, usr are nevoie sa-si calibreze ferm pozitia, principiile si prioritatile de dreapta; ca nehotaratii vor sa stie pe ce pot conta mai mult in caz de disensiuni: vor prima principiile liberalismului sau principiul oportunismului, care ar putea consta in a umple nisa corectitudinii politice ?.

    asadar, ce votam ? userism autentic de dreapta sau uselism luminat ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Rares Benga
Rares Benga
Originar din Brașov și Newyorkez prin adopție, Rareș a absolvit Informatica Economica la ASE București și un MBA la University of Maryland, College Park și are peste 10 ani de experienta în Decision Analysis în domeniul serviciilor financiare. Cariera sa include poziții la Pearson, Citigroup si Barclays; în prezent este Director, Decision Management la E*Trade Financial, o companie de brokeraj online. In paralel, Rareș e co-fondator al câtorva startup-uri de succes din e-comerțul romanesc (Okian.ro, Frisbo.ro).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro