joi, martie 28, 2024

Nouă stilistică rusească la Constanța și Chișinău (Moscova nu crede în lacrimi, ci în mesaje)

Episodul rusesc al Cumințeniei Pământului (prioritar, insistența epistolară a misiunii diplomatice post-sovietice de la București) a relevat câteva accente de sintaxă diplomatică ce pot fi relevate publicului larg.

Este greu de crezut că gestul simbolic al Ambasadei ruse de a dona statului român pentru Cumințenia Pământului modica sumă de 100 de Euro și, mai ales, spotul ideologic binecunoscut, care a generat în România numeroase diatribe, poate fi văzut numai ca o reacție la videoclipul oficial (românesc) de promovare a operei lui Brâncuși. Mai degrabă diplomația rusă a văzut în acest demers o oportunitate de lansare pe piață a unor mesajețintă, cu obiective multiple, pe care le dezvăluie (direct sau indirect) chiar cele 3 comunicate de presă emise de Ambasadă. Voi devoala, în cele ce urmează, câteva dintre ele.

Nu donația, cu mesajul reprezintă cheia demersului diplomatic (și mai puțin diplomatic) al Ambasadei ruse. O spune chiar Ambasada, precizând că unul din motivele spotului ar fi căutarea interpretării pozitive reciproc acceptate a istoriei noastre comune, în care Comisia mixtă de istorici are un cuvânt ponderabil.

În primăvara acestui an, a avut loc ultima reuniune, a patra, a Comisiei mixte (româno-ruse) de istorici, care a convenit, printre altele, înființarea unor grupe mixte de experți, inițierea elaborării unor publicații comune etc. Acest for mixt gestionează, dealtfel, teme sensibile precum cea a restituirii Tezaurului României… Părțile au convenit, în subsidiar, ca abordarea publică a capitolelor de istorie comună să fie discutată pe bază consensuală la nivelul Comisiei și în interiorul ei, mai ales că a fost stabilită/convenită și desfășurarea, în a doua parte a anului viitor, la Moscova, a următoarei reuniuni. Prin mesajele ideologice lansate în spotul menționat, partea rusă transmite practic părții române, încălcând convențiile realizate la nivelul Comisiei și folosindu-se de canale non-diplomatice, un inventar/sumar de teze ideologice pe care îl va susține și promova Rusia la următoarea reuniune a Comisiei mixte: armata rusă/sovietică a luptat pentru independența României și a Europei, ne-a dezrobit, ne-a industrializat, ne-a format valori (d.e. Dumitru Prunariu) și ne învață istoria adevărată. Pentru MAE român, poate fi important acest mesaj, prin care Moscova ne oferă un proiect de lucru, o schiță de negociere, un draft al agendei de lucru și al comunicatului media al viitoarei reuniuni, de la Moscova, a Comisiei. Practic, Moscova pregătește în forță această reuniune, mizând pe arsenalul ideologic al argumentului fratelui mai mare care știe mai bine mersul meandric al istoriei (și care îl împiedică pe fratele mai mic să orbecăiască în întunericul tulbure al istoriei, fatal popoarelor mici).

Un al doilea obiectiv al spotului cu pricina poate fi legat, contextual, de comemorarea evenimentelor din marja primului Război Mondial. În timp ce autoritățile române sunt pe cale de a eșua în elaborarea proiectului național 100 de ani de la Marea Unire, Moscova, care nu crede în lacrimi, crede în mesaje și are deja un proiect viguros de abordare integrată a primului Război Mondial. O parte a acestui proiect este lesne prizabilă în spotul ideologic de 100 de Euro de mai sus… Nu poate fi o coincidență nici că lansarea acestui spot are loc (practic) simultan cu activitățile comemorative privind împlinirea a 100 de ani de la intrarea României în primul Război Mondial, care au avut loc recent în Țară (inclusiv discursul prezidențial de la Câmpulung-Muscel) – poate produce iritare, la Moscova, faptul că partea română nu aduce cuvenite osanale sprijinului rusesc pentru eliberarea Basarabiei de sub ocupație română

De ce nu are România încă un proiect național 100 de ani de la Marea Unire? De ce nu s-a propus încă societății civile, de către autoritățile competente, un draft al conceptului centenar? Cunoscând destul de bine natura leneșă a administrației românești (și apreciind-o deopotrivă pe cea activă și curajoasă, care există și ea, mai puțin virilă), aș paria că proiectul național 100 de ani de la Marea Unire va fi o plagiere inutilă și inofensivă a proiectului Centenarului, lansat de Franța în 2014 pentru a marca împlinirea unui veac de la declanșarea războiului… În ordinea firească a lucrurilor, proiectul național 100 de ani de la Marea Unire trebuie să preceadă proiectul de țară, fiind o probă și o parte a acestuia.

Nu voi permite autorităților statului român să rateze acest proiect, 100 de ani de la Marea Unire! Acest proiect are o bătaie mai lungă decât cred cei care încă îl aproximează. După Crimeea, miza unui proiect de acest gen a devenit strategică – este nevoie de (re)cultivarea și consolidarea încrederii în noi și a generozității/disponibilității de a ne implica în salvarea statului, așa cum ucrainenii crimeeni nu au făcut-o… Proiectul 100 de ani de la Marea Unire trebuie anunțat public, după câteva luni de ample dezbateri interne, simultan la București și Chișinău, cel mai târziu la 27 martie 2017. Numărătoarea inversă deja a început…

Ambasada rusă ar fi putut avea în vedere, de asemenea, odată cu lecția de istorie din spotul menționat, obiectivul de a arunca pe piață un balon de încercare, cu rolul de a proba soliditatea parteneriatului româno-american. După declarațiile și acțiunile cel puțin curioase (oricum reprobabile) ale ambasadorilor americani de la Chișinău și București (negarea limbii române ca limbă oficială / constituțională a românilor de peste Prut, negarea caracterului comun al istoriei, tușa groasă, nespecifică pozițiilor cutumiare ale Departamentului de Stat pe această temă, prin care se subliniază că Moldova nu este România, precum  și ipostazierea foto a ambasadorului american strâns unit cu steagul Ținutului Secuiesc), Moscova este interesată să știe dacă sunt probleme în Paradis între Washington și București. Probabil că există deja o ofertă politică alternativă a Moscovei, deși liniile de forță ale acesteia ne sunt deja clare (Moscova ne dezrobește și ne predă istoria)…

În fine, ca opinie personală, obiectivul tactic al lansării acestui spot pare a fi cultivarea/întreținerea unei atmosfere tensionate la București, pe tema rusă, care poate convinge electoratul indecis de peste Prut să voteze unui din candidații pro-ruși pentru funcția de șef de stat, la primele alegeri directe care vor avea loc la 30 octombrie a.c. O atmosferă tensionată între Moscova și București ar crea premisele creșterii bazinului electoral al candidaților pro-ruși. Ca de obicei, Moscova și-a făcut deja temele la Chișinău, unde jumătate din candidați (inclusiv cel/cei cu șanse) gravitează, satelitic, în orbita ei. Conform istoriei, Bucureștiul și Moscova se bat geopolitic la Chișinău. Basarabia redevine locul strategic de întâlnire și competiție a intereselor noastre și celor rusești. În ceea ce mă privește, încă pariez pe Maia Sandu. Încă nu cred că românii de peste Prut vor alege o jucărie stricată, cu baterii încărcate la Moscova.

În fine, nu am fi știut mai nimic despre istoria noastră adevărată dacă Moscova nu s-ar fi îndurat să ne-o predea, prin spotul cu pricina și prin cele trei comunicate de presă ulterioare ale Ambasadei. Din ultimul (29 septembrie), cel mai interesant din punct de vedere al stilisticii, reținem: că Moscova nu crede în valorile democratice europene (conceput pus între ghilimele în comunicatul Ambasadei), deși armata ei ar fi luptat pentru independența Europei; că România are o problemă cu pluralismul de opinie și că Rusia rămâne spațiul ideal de toleranță față de punctele de vedere alternative și insula perfectă pentru pluralismul de idei (pot proba Boris Nemțov, Boris Berezovski, numeroșii jurnaliști uciși în condiții atipice democrației etc); că sunt nemulțumiri, la Moscova, privind natura de școlar rebel a românului: după ce că nu ne cunoaștem istoria și avem nevoie de dascăli înțelepți, avem probleme și cu democrația și statul de drept…

Insistența vocală a Ambasadei probează că Moscova testează o nouă stilistică (diplomatică și politică) la București. O stilistică a persiflării, ironiei, privirii de sus, o stilistică a fratelui mai mare care înțelege, superior, tolerant, corigențele organice ale Bucureștiului. O stilistică impresionantă, care pune în joc recuzite ale propagandei, ideologiei, chiar războiului informațional. O stilistică ce însoțește apropierea geografică a Rusiei de București, prin Crimeea. Nouă stilistică rusească își va scrie următoarele sale episoade la Constanța (respectiv, la Marea Neagră, unde se va crea un nou front geopolitic, cu figuri de stil, militare/navale, din ce în ce mai sofisticate) și la Chișinău, unde noul șef de stat, socialist sau sovietic, va crea un larg culoar de trecere, spre România, a cicliștilor pasionați.

Spre a conchide: Respect și prețuiesc dreptul Moscovei la elaborarea și promovarea unui punct de vedere alternativ/propriu, pe orice temă posibilă. Folosindu-se de pretexte teoretice (sau chiar creându-le), Moscova testează o nouă stilistică la București, Constanța și Chișinău. În noua recuzită a limbajului diplomatic rusesc, piesele de artilerie ușoară sunt persiflarea și zeflemeaua, accente netipice diplomației de manual. Între timp, se pregătește artileria grea. Cred că ultimul loc din lume în care copiii noștri pot învăța istoria adevărată este Moscova (și/sau misiunile din serviciul ei exterior). Știu că armata română a luptat pentru independența României și a Europei și mai ales știu că aceasta luptă încă pentru independența României și a Europei. Refuz conceptul de industrializare/dezvoltare a României cu sprijin sovietic și propun să ne întrebăm morții și viii, deportați, asasinați, torturați etc. despre beneficiile unui sistem politic odios, condamnat definitiv de toate instanțele morale și formale din România. Trăiesc o mirare uriașă aflând că cineva chiar ar putea crede că pluralismul de opinie s-ar simți mai confortabil la Moscova decât la București și numesc această stranietate a gândului drept propagandă. Moscova și Bucureștiul trăiesc în emisfere politice diferite și au stilistici diferite de lucru, mijloace diferite de expresie politică. Chimia relației noastre politice se atrofiază pe zi ce trece, iar adjuvanții preparați la Moscova (persiflarea, tonul superior, propaganda etc) nu pot suda încrederea și respectul. Mă asociez MAE român, care încurajează înțelept partea rusă să continue să contribuie la recuperarea patrimoniului național românesc (cu donații, nu cu mesaje și spoturi!). Fac în acest sens o sugestie constructivă Centrului rus de Cultură și Știință de la București: să doneze pentru Cumințenia Pământului veniturile realizate din cele două concerte în România ale Corului Alexandrov al Armatei Roșii, în octombrie curent. Ulterior, n-ar strica o nouă restituire din Tezaur. Nu ne grăbim, se poate și în decembrie sau chiar în 2017, mai ales că atunci vom comemora un veac de la înstrăinarea tragică a acestuia…

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Inchiderea sau vamuirea accesului pentru Europa Centrala la Orient sau mutarea lui in ograda „prietenilor” greci sau bulgari e probabil un obiectiv prioritar pentru rusi de zeci de ani. Sa nu uitam ca ne-au mai furat sudul basarabiei desi aveam tratat cu ei.
    De asta singura optiune pentru noi e o Constanta extrem de puternica, un oras fara mafii, mazare si prioritar la investitii occidentale. Adica geopolitica aplicata, de un loc f. bogat cu industrie, servicii, cultura si mai ales invatamant.

    Dar ce sa vezi avem si noi cozile de topor care trag in propriul nostru popor si fac tot posibilul ca poarta noastra spre lume sa fie cat mai slaba si cel mult un sat de vacanta pentru bucuresteni.

  2. Da, adevărul e că e vai de jumătatea vestică a Europei, eliberată de americani, pe când Europa de Est, unde au intrat sovieticii, a luat un avânt fanastic, vreo cincizeci de ani, aşa!

  3. Interesant material, dar permiteti-mi doua mici intrebari:

    – „…În 19 aprilie 2004 firma germană Capital Consulting a transmis către Banca Națională a României, o ofertă de retrocedare a celor 93,4 tone de aur din partea Moscovei, dar BNR nu a răspuns niciodată acestei oferte, venită pe canale private, din partea Kremlinului…” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Tezaurul_Rom%C3%A2niei). Nu vad nicio mentiune din partea dvs. privind acest aspect, cred, extrem de important, avand in vedere ca cea mai mare parte a aurului nu apartinea statului roman, ci UNOR PERSOANE PRIVATE!

    – credeti ca pozitia agresiva si tonul ironic/persiflator folosite frecvent de politicienii si media din Romania, dupa 1989, dar nu si de profesionistii din MAE,pot contribui in mod semnificativ la accelerarea procesului de restituire a tezaurului e catre partea rusa?;

    +
    (- credeti ca veti publica postarea aceasta? ;))

  4. Ei, na. Iar suferim de scenarită.
    Prin definiţie, în diplomaţie se pune accent pe momentele pozitive în relaţiile dintre două ţări, şi nu pe momentele de conflict. Ăsta e scopul clipului rusesc.
    Ambasada se ocupă cu politica externă, nu e institut de cercetări istorice.

  5. Si daca gestul Rusiei a fost pentru a ne testa reactia? Daca noi reactionam la modul asta moale cand vine vorba de un „mizilic” precum o statuie, oare cum vom reactiona in cazul unei invazii a Rusiei in Republica Moldova sau o anexare in forta a Transnistriei dupa model Crimeea?Prea se brodesc, coroborat cu exercitiile militare comune dintre rusi si transnistreni din ultimele luni! Si cand o s ane trezim la modul oficial cu o enclava gen Kaliningrad la granita Moldovei cu Ucraina, vom reactiona tot la fel ca acum, impaciuitor, si vom ridica din umeri pusi in fata faptului implinit. Ii vom abandona din nou pe fratii de peste Prut de teama reactiilor Rusiei la Marea Neagra, sau vom reactiona in forta, facand de indata unirea cu Moldova, chiar si cu pretul renuntarii la Transnistria (dar atunci ne vom trezi cu rusii chiar la granita UE)? Suntem pregatiti sa facem fata riscului de a avea oficial un ghimpe in talpa?

  6. E OK faptul ca Moscova dezvaluie astfel tezele de care se va agata. Cred ca le vem si noi pe ale doastre si cred ca istoricii ar trebui sa explice mai in detaliu de ce Petre Carp si Marghilomani nu au fost niste tradatori ci doar niste politicieni care erau constienti de pericolul rus mai odios decat cel german si fata de care nu stiu ce am fi zis azi daca Rusia era in tabara castigatoare (si a fost ) dar fara revolutia bolsevica .Oare unde s-ar fi oprit armatele tariste in marsul victorios asupra Germaniei si cum rananean noi in spatele acestui mars?
    Desigur ca Constanta este foarte importanta intr `atat de importanta incat Olanda(Rotterdam) doresete orice numai si noi in Schengen, nu.

    • in primul razboi mondial rusia nu a contat.
      Au fost trosniti crunt de nemti care au folosit aproximativ 10% din resurse pentru asta.
      Problema nemtilor a fost proasta intelegere a dorintei vesticilor de a castiga si mai ales alocarea complet ineficienta a resurselor – in loc sa se concentreze sa scoata Franta din razboi au dat-o cu razboaie pe mare inutile si razboaie la fel de inutile cu Rusia.
      Trebuia pur si simplu sa se apere pe est si pe orice directie cu englezi, belgieni si sa ii nenoroceasca pe francezi cu toate fortele.

      Daca Franta era scoasa din razboi D day nu se putea intampla la 191x. Nimeni nu avea resurse pentru asta iar UE exista intr-o editie din 1920.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro