Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Noul chip al conservatorismului american

Tereza-Brindusa Palade noiembrie 10, 2016 Global / Europa, Opinie
11 comentarii 2,689 Vizualizari

După ce am aflat că Donald Trump este noul președinte ales al Statelor Unite, reușind să-și învingă adversara care promitea o continuitate cu politica lui Barack Obama în ”state albastre” ca Michigan, Wisconsin și Pennsylvania, unde a cîștigat 46 de voturi electorale, și luînd detașat cele 29 de voturi electorale ale disputatului stat Florida, primul gînd care mi-a venit în minte a fost că acest succes al neo-conservatorismului populist à la Trump e în primul rînd ”datorat” eșecurilor președintelui Obama. Cel de-al doilea gînd a fost un gînd despre același președinte Obama al legendarului intelectual conservator William Buckley Jr., un adversar declarat al intervenției guvernului în viețile oamenilor, care, în ultimul an al vieții sale, în 2008, cînd ascensiunea lui Barack Obama abia începuse, a respins speranțele sociale nemăsurate create de retorica electorală a lui Obama, considerînd că  ”dau naștere la frustrare și stimulează deziluzia”. Dacă privim situația electoratului-cheie al președintelui Obama, grupul demografic african-american, și observăm că gradul lor de sărăcie a sporit în timpul administrației sale, și contemplăm, în plus, explozia prețului asigurărilor medicale Obamacare, înțelegem că acest diagnostic este cît se poate de precis. Chiar dacă sîntem, așa cum e cazul meu, înclinați să susținem protecția socială, putem fi de acord că centralizarea unor politici asistențiale într-o republică federală ca Statele Unite este, în practică, bugetofagă și ineficientă.  Dacă retorica ”îndrăznelii de a spera” a lui Barack Obama n-ar fi fost prea îndrăzneață și nerealistă, frustrările economice ce au făcut posibil succesul electoral al lui Trump n-ar fi existat.

Victoria unui candidat atît de celebru prin narcisismul și stilul său ”slobod la gură”, care a fost repudiat de o parte din elitele republicane și intens demonizat de elitele mediatice și politice liberale, dar care a învins datorită retoricii sale populiste, pare a marca și momentul în care conservatorismul american, în accepţia sa elitistă tradiţională, a căzut în desuetudine. Trecerea spectaculoasă, provocată de acelaşi Donald Trump, de la un conservatorism al elitelor la unul demagogic, cu impact asupra populaţiei mai puţin educate, coincide efectiv cu o restrîngere a elementelor ce au susţinut conservatorismul american, aşa cum a fost el reprezentat de William Buckley Jr., la o colecţie de credinţe simpliste, susținute prin cîteva sloganuri și ridiculizate de criticii lor ca simptome ale ignoranţei.

Liberalismul american, deşi la fel de şocat de existenţa opiniilor diferite ca pe vremea lui Buckley Jr., așa cum se observă şi din plictisitorul monolog pe mai multe glasuri al posturilor liberale de televiziune americane, este însă, din ce în ce mai mult, ideologia elitelor politice şi mediatice ce au de obicei un nivel mai înalt de educaţie decît suporterii republicani și independenți ai lui Trump. Republicanii cu studii înalte ce se opun ortodoxiei corecte politic sînt, în schimb, o mînă de “eretici” ce riscă de multe ori să fie hărţuiţi şi agresaţi de zeloții liberali. Pe acest fundal, pare să se fi format nu numai un neo-conservatorism populist ce poartă amprenta lui Donald Trump, ci și un neo-conservatorism clandestin, manifestat de multe ori prin dezacordul tacit, nemărturisit, față de ortodoxia agresivă a corectitudinii politice.

Această situaţie nu semnifică totuşi, după toate aparenţele, o răsturnare atît de radicală a lucrurilor, astfel încît elitele liberale de azi să fi învăţat, de la vechii conservatori educaţi şi bine crescuţi, şi regulile dezbaterii decente şi respectul curtenitor și prietenos faţă de adversarii lor ideologici – întruchipate de William Buckley Jr. Dacă îi privim pe cei mai proeminenţi liberali din politica americană de azi, Barack şi Michelle Obama şi Hillary şi Bill Clinton, acest fapt devine imediat evident. Barack Obama şi Hillary Clinton s-au simţit autorizaţi de virulența lui Donald Trump să facă o campanie electorală la fel de plină de negativitate, teorii conspirative şi atacuri la persoană ca şi aceea a adversarului lor. Michelle Obama s-a declarat, într-un discurs emoționant din timpul campaniei pentru Hillary Clinton, rostit în statul New Hampshire, “profund tulburată” (“shaken to the core“) de expresiile vulgare ale lui Donald Trump care au ajuns de fapt la public printr-o violare a confidențialității (piratarea unei discuții private cu ajutorul microfoanelor), uitînd convenabil ce primire călduroasă a făcut la Casă Albă, împreună cu preşedintele Obama, unei serii de cîntăreţi de rap în vogă ale căror texte sînt pline de vulgarităţi incredibile (prima doamnă şi-a dus şi fiicele la un asemenea concert de rap). Jay Z, star-ul de rap care e, împreună cu soția sa nu mai puțin celebră Beyoncé, un apropiat al familiei Obama, este un adevărat campion al textelor muzicale împănate cu obscenități verbale și clișee rasiste și misogine – Jay Z și Beyoncé au oferit un concert de susținere şi în campania lui Hillary Clinton, oferindu-i lui Donald Trump ocazia de a face haz de ironia situației. Mai deaprte, Bill și Hillary Clinton și-au pierdut fiecare cumpătul și au reacționat furios cînd au fost întrerupţi din public, în timpul discursurilor rostite în campanie, de întrebări sau comentarii incomode. Se simte, altfel spus, lipsa decenţei şi a respectului de ambele părţi. Publicul american a obosit, după această campanie, să asculte condamnări furibunde atît din partea democraților moraliști, cît și din partea neo-conservatorilor populiști.

America anilor ’80, în care, pe fundalul Războiului Rece, a existat o presiune geopolitică pentru strîngerea rîndurilor către partidul care avea o politică externă fermă și realistă, a fost şi una în care credinţele idealiste ale stîngii liberale să pară un lux nepermis. A urmat – sau a continuat – ascensiunea multiculturalismului în universităţi şi adoptarea lui, cum spunea tot Buckley Jr., ca pe “o nouă religie”. Îndemnul de a vota cu Hillary Clinton, indiferent de meritele ei, numai pentru că este femeie, e o expresie a acestei noi mentalități – un asemenea îndemn ar fi fost de neimaginat în anii ʹ50-ʹ60. America a devenit obiectiv tot mai multiculturală din cauza imigraţiei continue de pe mai multe continente și politica minorităţilor şi identităţilor a trecut pe primul plan. Totul pe fondul ideologic al liberalismului de stînga, ce oferă mai mult spaţiu de ospitalitate pentru acest tip de agendă politică decît vechiul liberalism, preocupat mai mult de intruziunea statului în sfera privată (care corespunde, în Statele Unite, unei poziții conservatoare). Epoca Obama a fost desigur o manifestare politică exacerbată a afirmării liberalismului multicultural de stînga.

E limpede că un conservatorism “de modă veche”, à la William Buckley Jr., ce presupune respectul pentru tradiţiile culturale, morale şi religioase occidentale, pare ceva “victorian” într-o asemenea lume. În plus, e desigur “ofensator” să afirmi că preferi, nu din snobism, ci cu sinceritate, sonatele lui Beethoven, cum făcea Buckley Jr., de pildă în locul litaniilor obscene depănate pe scenă de cineva ca Jay Z. Un asemenea elitism este, nu-i așa?, revoltător și lipsit de respect față de ”talentul muzical” al rapper-ilor african-americani ce au oferit, în ultimii 8 ani, concerte la Casa Albă.

Conservatorismul elitist apare, cum am văzut, ca ”depășit” și în raport cu stilul noului președinte republican ales. Donald Trump, cu voluptăţile sale de orator demagogic dovedite cu prisosință în recenta campanie, nu poate trece drept un conservator “clasic”, deși în discursul său bine calibrat, rostit imediat după triumful său electoral, a adoptat un ton mai solemn și elegant, dînd semne că înțelege gravitatea noii sale poziții.

Pe de altă parte, nici liberalii nu au astăzi, cu excepţia ultra-progresistului profesor Noam Chomski, reprezentanţi de talia unui Christopher Hitchens, unul din interlocutorii liberali ai lui William Buckley Jr. Dacă Newt Gingrich şi Bill O’Reilly oferă o imagine oarecum decadentă a conservatorismului american, nici pletora de jurnalişti liberali de la CNN, MSNBC sau New York Times care repetă obsesiv mantrele corectitudinii politice şi au propagat necritic, în recenta campanie, teoriile conspirative lansate de democrați nu sînt, de multe ori, niște figuri prea notabile. În America de azi se mai aud totuși glasuri intelectuale notabile în spațiul public, nu numai din partea lui Noam Chomski – o voce care produce de obicei polarizare ideologică – ci și, de pildă, din partea unor figuri academice ca Michael Sandel, Joseph Stiglitz, Amartya Sen, Martha Nussbaum și Jonathan Haidt.

O lucrare a lui Jonathan Haidt tradusă și în limba română, Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica și religia?, dezvoltă o teorie despre valorile la care aderăm ”instinctual” și ne determină judecățile morale – de aici, și adeziunile politice și religioase. Această lucrare ne poate oferi, așa cum a observat și Cass Sunstein, repere pentru a înțelege nu doar diviziunile dintre liberali și conservatori din America de azi, ci și succesul electoral al lui Donald Trump. După teoria lui Haidt, valori ca respectul pentru egalitate și promisiune și oroarea de vătămare (grija și dorința de a oferi protecție celor vulnerabili), ar fi împărtășite de liberali cu conservatorii (să ne amintim că George W. Bush a cîștigat audiență electorală printr-un ”conservatorism al compasiunii”). În schimb, valori precum respectul pentru autoritate, puritate și loialitate, sînt susținute numai de cei cu preferințe conservatoare. Aceste trei valori conservatoare sînt, în fapt, bine înrădăcinate în tradiții culturale și intuiții morale. În pofida profilului său personal controversat, Donald Trump a ales să poarte chiar stindardul acestor trei valori conservatoare prin politicile susținute în timpul campaniei față de veteranii de război, militari, familii americane deprivate de locuri de muncă și ”jefuite” de politicieni etc. Dincolo, așadar, de personalitatea lui, apelul la aceste valori adînc înrădăcinate în tradiții culturale ar îndreptăţi succesul său la publicul cu înclinații conservatoare. Idealizarea liberală a unor valori precum egalitatea, contractualismul și evitarea vătămării altora, care nu e susținută și de celelalte valori, nu are un apel psihologic la fel de profund înrădăcinat în intuiții morale și tradiții culturale.

În acest sens, cel puţin, liberalismul progresist de stînga este cel care are nevoie de justificări, întrucît trebuie de multe ori să se sprijine pe judecăţi artificiale şi campanii mediatice ca să susţină acţiuni corecte politic de tipul încadrării soldaţilor transgender în armată, sau a femeilor în trupele speciale – cum sînt cele întreprinse de Administraţia Obama. Armata, vor spune conservatorii cu bune temeiuri, nu e locul unor experimente sociale şi este dovedit că un comando integral masculin are o mai mare capacitate operativă şi de retragere decît unul mixt. De asemenea, nu e deloc intuitiv moral să nu-ţi respecţi veteranii de război şi să aloci mai multe fonduri de la buget pentru grija faţă de “sărmanii criminali” african-americani decît faţă de proprii eroi. Prin urmare, chiar dacă nimeni nu poate contesta succesul lui Barack Obama, deși unii afirmă că el s-ar fi bazat mai mult pe ”masaj” (persuasiune și apel la emoție) decît pe ”mesaj”, după 8 ani de înregimentare partizană și ideologică a elitelor politice și mediatice, ”erezia” de a respecta încă cele trei valori conservatoare pare să fi favorizat, între altele, succesul lui Donald Trump. Altfel spus, susţinerea de care s-a bucurat acesta din urmă pare să se fi bazat pe valori mai solid înrădăcinate cultural şi, ca atare, mai uşor de susţinut (chiar împotriva ortodoxiei oficiale). Un personaj atît de demonizat de presă, rețele de socializare și politicienii cei mai populari precum Donald Trump n-ar fi putut cîștiga alegerile, după una din cele mai accidentate și dure campanii prezidențiale din ultimele decenii, numai pe baza carismei sale – dacă n-ar fi susținut și valori conservatoare legitime, pe care liberalii le omit, înlocuindu-le cu tot felul de surogate corecte politic și perdele de fum. O superbie morală progresistă de felul celei reprezentate de preşedintele Obama este, așadar, expresia solemnă a unei ideologii bazate pe absolutizarea unui spectru parțial de valori, care nu include anumite intuiții morale bine înrădăcinate. Conservatorismul, în sensul unei concepţii despre lume bazate pe adeziunea la tradiţii culturale şi morale mai puternic ancorate în instincte și intuiții morale, nu are nevoie de justificări și construcții intelectuale la fel de elaborate precum liberalismul progresist. Dacă privim zgomotul şi furia mobilizate de liberali pentru a lupta împotriva succesului lui Trump, vom înţelege…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. ion spune:

    Eu cred ca totul e mult mai simplu, au ales un om de afaceri si nu academicieni, fiindca este nevoie acuta sa repare cineva economia

    Orice proiect din acesta socialist se impiedica de economie.

  2. bec spune:

    De departe cel mai bun articol pe care l-am citit pina acum pe tema cistigarii alegerilor de catre trump.
    Felicitari autoarei.

  3. Nando spune:

    Multumesc autoarei nu doar pentru articol ci si pentru ajutorul dat in oferirea spre lectura a unei carti splendide. Am citit doar prefata cartii lui Haidt si am vazut cuprinsul si, deja, m-am hotarat s-o cumpar si s-o citesc pe indelete.
    Revenind la subiectul alegerilor prezidentiale, recunosc ca, initial, nu eram suficient de documentat in privinta castigurilor pentru SUA reprezentate de fiecare dintre cele doua alternative. In primul rand, castigurile potentiale oferite electoratului prin alegerea unuia dintre candidati, credeam eu, erau supradimensionate de catre reclama electorala. iar furia mass mediei impotriva lui Trump, m-a determinat sa citesc mai mult atat despre biografia candidatilor cat si despre legaturile acestora cu diverse segmente ale societatii.
    Pe masura ce citeam mai mult, eram tot mai constient ca o guvernare republicana nu va fi atat de dezastruoasa precum trambitau cei de la CNN sau alte canale pro Clinton. ba dimpotriva, ar avea unele avantaje, in special pe partea economica, precum si in reechilibrarea politicii externe..
    In fond, Trump, ca om de afaceri, a aplicat, cred eu, principiile bunei guvernante economice, altfel ar fi avut esecuri mari, data fiind concurenta pe piata imobiliarelor si a altor domenii unde s-a implicat Trump.
    Am citit undeva ca acel good governance din domeniul economic a fost transpus si in domeniul stiintelor politice. Acuma, ce-i drept, nu e Trump vreun mare analist economic sau politic, dar experienta sa in afaceri poate fi bine folosita in politica, fara a fi un politician cu experienta.
    Oricum, nu va guverna singur, exista un Senat si Camera a Reprezentantilor, exista a treia putere cea judiciara si, mai ales, exista societatea civila foarte vocala si activa.
    Din ceea ce am citit, cred eu, voturile pentru Trump n-au venit doar din partea sectorului needucat al societatii. Votul acesta a fost si un vot economic: nu doar populatia hispanica si cea afro-americana, sustinatoare a lui Obama la alegerile trecute, au saracit intretimp, ci si asa zisa clasa mijlocie s-a vazut in dificultate in timpul guvernarii democrate a lui Obama.
    Inainte de orice, bunastarea proprie a familiei a reprezentat un motiv clar si convingator pentru votanti ca sa-si orienteze optiunile.
    Din fericire, in SUA, a existat o mai buna cunoastere a politicilor economice promovate de cei doi competitori. Mass media din SUA nu era si nici nu este dominata ca in Romania de o singura tabara politica, astfel incat adversarii sa nu-si poata face publice atuurile.
    De fapt, daca imi permiteti un joc de cuvinte, republicanii au avut un adevarat atu chiar in persoana lui Donald, fiindca in engleza,termenul trump” are semnificatia de atu
    Iar acest atu a constat in aceea ca nu s-a lasat coplesit de multitudinea de atacuri provenite din partea liberalilor clintonieni, nu s-a lasat descurajat de rezultatele sondajelor de opinie care nu-l creditau deloc cu sanse de victorie si nu s-a lasat descurajat nici de faptul ca europenii, aliatii SUA, cu exceptia Marii Britanii, doreau victoria lui Hillary Clinton.
    Desigur, acum Trump va trebui sa-si faca echipa si sa incerce sa transpuna in practica ceea ce a promis, chiar daca cu mici sau mai mari ajustari…..

  4. ion adrian spune:

    De fapt a fost o lupta contra corectitudinii politice si oricine ar castiga impotriva acestui monstru inca in stadiu de larva, poate pupa (ca in filmele cu fiintele alea oribile extraterestre in care joaca Sigourney Weaver) pe mine ma bucura, caci sa ne fereasca Dumnezeu de maturizarea acestor coconi scarbosi mult mai rai de fapt decat ideologia marxist -leninista-bolsevica.
    Eram intr-un moment, intr-un fel similar cu momentul 2004 (la scara noastra micuta) cand Basescu a invins un Nastase care deja incepuse sa bage lumea din nou intro temnita a fricii.
    Si corectitudine politica insidios facea pe unii sa se sinmta vinovati chiar si in fata propriei constiinte de “pacatul de a gandi liber”.
    Este si vina noastra ca i-am lasat cu o prost inteleasa toleranta pe acesti mercenari sau idioti adepti ai corectitudinii politice sa infesteze atmosfera. Noi, adversarii astora nu suntem nici Dodoni si nici Vadimi, nici Iliesti si nici tot neamul lor, suntem ceea ce ar fi fost daca ar fi trait toate marile minti ale secolului 19-20 si ele nu erau nici de extrema dreapta si nici de extrema stanga .Erau totusi insa insa de o extrema: aia a ratiunii si a bunului simt, a echilibrului si a legii morale din noi.

  5. Horia spune:

    Eu percep toate convulsiile ce se petrec acum , sub ochii nostri, ca fiind prăbușirea imperiului. Nimic nu va mai semăna cu nimic din tot ce-a fost.

  6. Mircea Moscalu spune:

    Inca un articol anti-corectitudine politica. M-am cam saturat de asumptia asta ca corectitudinea politica este implicit eronata. Este evident o asumptie. Multa retorica, si afirmatii pline de epitete care sa para convingatoare in lipsa de argumente. Un text mai mult descriptiv decat argumentativ.

    De ex: “dacă n-ar fi susținut și valori conservatoare legitime, pe care liberalii le omit, înlocuindu-le cu tot felul de surogate corecte politic și perdele de fum.” Ar fi interesant care sunt “surogatele corecte politic” si “perdelele de fum”, in primul rand si in al doilea de ce sunt numite asa.

    Alt citat: ” ideologii bazate pe absolutizarea unui spectru parțial de valori, care nu include anumite intuiții morale bine înrădăcinate”. Dar conservatorismul nu absolutizeaza si el un anumit spectru de valori, care urmaresc orientarea numai spre traditie? Poate ca da, si poate ca de asta exista o opozitie puternica.

    Poate ca el nu acopera toate intuiitle morale bine inradacinte si poate ca aceste intuitii se schimba de-a lungul timpului printr-un proces continuu de opozitie fata de trecut. Poate ca oamenii au intuitii morale contradictorii, care sunt la fel de bine inradacinate.

  7. Cinicul spune:

    Un text cu valoare adăugată!
    Totuși nu sunt convins ca exista o separare clara intre conservatorismul republican și presupusul liberalism democrat. În plan economic, unde se verifica toate teoriile, rolurile par mai degrabă inversate, republicanii au fost campionii liberalismului, deregularii ceea ce vine în conflict cu valorile conservatoare, printre care respectul fata de autoritate.
    Oricum un articol foarte bun.

  8. Josef Svejk spune:

    Articolul reitereaza un cliseu ruginit vanturat cu mare insistenta de stanga americana: Acela ca Trump a castigat datorita red-neck-ilor saraci, needucati si disperati ca i-a lasat globalizarea fara slujbe si lipiti pamantului. Nimic mai fals. Nu cred ca exista nici un county cu venituri medii de peste $70000-$80000/an/familie unde sa nu fi castigat Trump. Cred ca e rezonabil sa admitem ca oamenii cuvenituri mari sunt in general mai bine educati educati ca cei saraci. Si nu cred ca exista nici un getto sau orice county sarac unde sa nu fi castigat Hillary. E probabil de asemenea rezonabil sa admitem ca zonele unde oamenii traiesc din ajutoare sociale si din venitul minim au o educatie precara. Zona rurala americana e mult mai prospera decat aglomerarile de lumpeni din downtown-urile marilor orase. Si in orice caz in America rurala nu prea exista nici saracie si nici somaj. Sau daca o fi, n-am vazut-o eu.

    Mesajul ce a castigat tabara republicana nu a fost acela cu “ce pot face pentru tine” ci acela cu “ce pot face ca tu sa nu mai faci atatea pentru ailalti :P ” . pentru ca practic a spus Trump atunci cand a vorbit de reducerea taxelor, de securitatea frontierelor (ilegalii costa o avere din bugetul public – si oamenii stiu asta) si de respectul legii.

    In plus a mai fost o lectie amara a anului 2012 care i-a servit de minune Trumpului: Alegatorii republicani erau profund deziluzionati de moliciunea lui Romney si de aplecarea sa spre compromis. Cum pe aici chestia cu raul cel mic e putin cunoscuta (dar se pare ca incepe sa fie invatata :P ) foarte multi din cei care au votat congresmen-i republicani au refuzat sa-l voteze pe Romney sau chiar l-au votat pe Obama ca sa se razbune pe partid si candidatul sau ratat. Dupa inca 4 ani de prapad progresist (Obama a fost mai distructiv intre 2012-2016 ca si in primul mandat) au inteles ca Romney asa moale cum e ar fi fost o varianta mult mai putin rea ca Obama. Nici unul din cunoscutii care au comis-o cu Romney in 2012 nu au mai repetat figura cu Trump, chiar daca in multe cazuri trump le displace mia tare ca Romney. Oricat de mult ii irita s-au gandit ca M-me Clinton e mult mai periculoasa..

  9. Paul P. spune:

    Nu am putut să citesc după expresia ”neo-conservatorismul à la Trump”, care tulbură și produce confuzie asupra uneia dintre mizele centrale ale acestor alegeri. Căci victoria lui Trump ar putea însemna, dacă e să ne luăm după discursul său electoral, tocmai scoaterea neoconservatorilor din structurile guvernamentale US, poate chiar abandonarea acestei ideologii funeste. O ideologie care amestecă conservatorismul cu un universalism radical: s-ar putea spune, într-o formulare rapidă, că dacă conservatorii autentici s-au menținut mereu la nivelul structurilor istorice, sociale și economice locale, consacrate de uz, iar reformele politice au însemnat de fiecare dată un compromis cu toate acestea, neoconservatorii pun în centru natura umană, care, după ei, s-ar realiza plenar în SUA. Asta ar da oricărei inițiative care se reclamă de la această ideologie o legitimitate incontestabilă și, nota bene, non-politică. Iar idealul de urmărit – prin angajare plenară (inclusiv), nu prin compromis – ar fi extinderea formei americane la nivel global. Această ideologie a cauzat (formal) un body-count însemnat (1400000 de morți civili în Afghanistan și Irak din 2001 încoace), cu rezultatele politice vizibile actualmente în Afghanistan, Irak, Libia, Siria, ETC.

    • Delia spune:

      :-) Si eu am renuntat sa mai citesc exact in acelasi loc (”neo-conservatorismul à la Trump”). Asta nici ca gluma nu merge.

  10. nicodim spune:

    Felicitari oentru articol!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tereza-Brindusa Palade


Tereza-Brindusa Palade

Profesoară de Filosofie și Etică Politică la Facultatea de Științe Politice (SNSPA, București), eseistă, publicistă și poetă. A publicat numeroase volume de eseistică f... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)