joi, martie 28, 2024

Nu gramaticii în gimnaziu !

Zeci de ore petrec elevii în fiecare an, analizând gramatical cuvinte, căutând funcții sintactice, făcând scheme ale frazelor, recitând teorii gramaticale, căutând determinanți, termeni regenți. Predarea se realizează pe repede-înainte, pentru că disciplina este complexă, părțile de vorbire, multe și nici una nu scapă abordării de specialist, după metoda inductivă. O privire atentă asupra programelor și manualelor de limba română arată că intenția școlii e să creeze cete de mici grămătici, care să rostească pe voci solemne imnurile de slavă ale părților de vorbire.

Dincolo de această desfătare morfo-sintactică, elevul nostru nu știe să scrie, nu poate să-și ordoneze ideile într-o argumentare rudimentară, nu știe ce este o opinie, are mari deficiențe de vocabular, nu înțelege ce citește și nu poate formula enunțuri simple, nu poate să gândească dincolo de exercițiile-tip. Școala îi oferă o cultură limitată, nu-i deschide orizonturile, nu-i cultivă curiozitatea.

În cei patru ani de gimnaziu, gramatica este învățată în sine, pentru ea însăși, neavând niciun scop formativ. Iar elevii nu pot transfera informațiile foarte dense, complexe de gramatică în uzul limbii. Când scrii care sau pe care? Când ultimul e complement direct și stă în cazul acuzativ. Să pună mâna să analizeze fraza, apoi să deschidă gura ! Astfel că se studiază o meta-lingua, care are un impact redus în formarea deprinderii de a scrie corect, o gramatică care descrie limba română și atât. Să învățăm gramatică de dragă ce ne este limba română ? Câteva reguli simple există, dar cele mai multe sunt codate într-un limbaj greoi. Transferul de cunoștințe dinspre regulile gramaticale către uzul limbii este foarte dificil de realizat de un copil de 12-15 ani; chiar și unui adult cu mulți ani de școală în spate i-ar fi greu să-și explice faptele de limbă gramatical: când scrii cu 2 sau 3 de i, cum faci acordul, logic sau prin atracție ? Altfel spus, mulți elevi știu destulă gramatică, dar nu pot aplica în vorbire regulile gramaticale de o finețe extraordinară, acestea rămânând la stadiul de teorie. Școala le oferă teoria densă, dar nu-i învață, nu le formează deprinderea de a o întrebuința.

Pe de altă parte, nocivă este și profunzimea extraordinară a tematicii gramaticale abordate în școală, aceasta nelăsând loc exersării, aprofundării. Nimic nu scapă din manualele de română. De la cazurile substantivului și zecile de funcții sintactice, toate tipurile de pronume, numerale, adjective pronominale, conjuncții, interjecții, toate tipurile de propoziții subordonate, expansiunea, contragerea etc. Până și controversele lingvistice sunt incluse: valoarea morfologică de pronume sau adjectiv pronominal a cuvântului nostru din structuri ca în jurul nostru, de exemplu. Toate fac parte din programă.

Deciziile în educație sunt cu două tăișuri. Funcționează și aici logica unui compromis: o alegere acționează în detrimentul altei posibilități, după principiul nu le poți avea pe toate. S-a ales gramatica, în defavoarea altor activități, iar efectele acestei alegeri sunt dezastruoase, câtă vreme se va continua predarea unei gramatici descriptive, relevante doar în sine și nu se va realiza trecerea spre aprofundarea ortografiei, a vocabularului, a punctuației, toate aplicate, exersate contextual.

Orice reformă educațională trebuie să fie ghidată de răspunsul la o serie de întrebări. Ce așteptări avem de la absolvenții învățământului obligatoriu, ce trebuie ei să știe, să facă? De ce au ei nevoie pentru a deveni cetățeni activi, implicați în societate, care să aibă un impact pozitiv asupra viitorului tuturor ?Au nevoie să învețe pe dinafară toată gramatica limbii materne – de diatezele verbului, locuțiuni de toate tipurile, regimul cazual al prepoziției etc ? Gramatica nu-ți exersează mintea, așa cum e greșit înțeles, ci recunoașterea unor modele, a unor scheme și capacitatea de memorare. Ce efect formator au cunoștințele de gramatică din gimnaziu și, mai ales, care va fi impactul acestor tineri în societate după absolvire, cum îi ajută ciclul gimnazial să se orienteze într-o specializare, ce instrumente le oferă școala, ce deprinderi, ce competențe se fixează în caracterul individului?

La 13 ani, Rareș a ascultat prelegerile profesorilor despre toate modurile verbelor, personale sau nepersonale de mai multe ori până în clasa a VII-a. A scris zeci de pagini de teorie și conjugări. Acum recunoaște timpurile modului indicativ, cu oarecare dificultăți. Din banca lui de la fereastră, strigă și când nu e întrebat: Perfect simplu !, Mai mult ca perfect ! Cunoscându-l mai bine, afli că scrisul lui e natural, într-un sens negativ, căci nicio îngrădire ortografică nu-i limitează elanul. Când urechea aude gândul, mâna scrie. Cratima apare involuntar, unde vrea, după amintiri ori ba: în interiorul unor cuvinte, între cuvinte, înaintea unei consoane, în orice caz, arbitrar. Știe și el că trebuie să apară cratima, dar nu știe unde. Care e rezultatul ? Texte cu zeci de greșeli de ortografie, propoziții incoerente, fără sens, o manifestare a dezordinii în gândire, vocabular impropriu, cuvinte folosite cu sensuri greșite. Pentru micul scriitor, punctuația este opțională și nu înseamnă nimic. Deși are cunoștințe de gramatică teoretică, Rareș nu poate comunica în limba română, pentru că nu are exercițiul comunicării.

Și Iulia scrie după ureche, iar urechea ei pare să fie lipsită de pauze de respirație. Replicile persoanelor se amestecă unele peste altele, într-o avalanșă de cuvinte neoprită decât de cuvântul sfârșit care anunță atât de candid și brusc încheierea poveștii. În creațiile ei – foarte vii prin dialogurile autentice, rupte parcă din realitate – apar cuvinte noi, formate după pronunție greșită – așea, dupaia, erea, sea dat, cei lanți, din-nainte, iao – iar cratima se ivește când și când, după voie.

Rareș și Iulia au risipit zeci de ore în ultimii ani de școală silindu-se să învețe o gramatică descriptivă preocupată în a ilustra prin termeni de specialitate – categorii gramaticale, acord, valori morfologice etc – structura morfematică și sintactică a limbii. Nimic nu s-a lipit însă de scrisul sau de exprimarea lor orală; nicio oră de gramatică nu a îmbunătățit calitatea scrisului sau coerența în exprimare, nu i-a făcut mai inteligenți, mai empatici, mai activi. Sunt în sistemul de educație românesc copii care nu au citit niciodată o carte, nu au pus mâna pe altceva decât pe manual, uitați de părinți și ignorați de profesori, cărora li s-a cerut totuși să învețe pe dinafară, să copieze și să recite reguli gramaticale, conjugări, declinări, întrebări pentru funcții sintactice, toate lipsite de aplicabilitate și de utilitate directă. S-a risipit timp vital, irecuperabil în dezvoltarea lor. Și totuși, Rareș și Iulia sunt norocoși, pentru că amândoi fac parte din rândul celor care și-au păstrat curajul de a scrie, nealterat de modele încărcate, pe care să simtă că nu le pot atinge, imita. Ei mai au o șansă de a recupera decalajele, cu ajutorul unor profesori dedicați. În schimb, alți elevi sunt paralizați de propria neputință, de rușine, de incapacitatea de a se ridica la înălțimea disciplinei. Acesta este un alt efect al gramaticii din școală: prin nivelul de dificultate extrem de ridicat, elevii sunt descurajați, demobilizați, se simt incapabili. De multe ori, și părinții sunt descurajați; copilul nu mai înțelege nimic la gramatică, la verb, iar eu nu mai țin minte ca să-i pot explica; nu-l pot ajuta, mi-au mărturisit.

În gimnaziu, copiii nu au nevoie de gramatica teoretică, ci de exersarea uzului limbii, de mai multă ortografie și punctuație, de exerciții de vocabular, de exerciții de scriere, de exemple de utilizare corectă a limbii române, oferite de textele pentru lectură. Lectura îi ajută să se apropie de lumea ideilor, le oferă modele de construcție a frazei, de ordonare a ideilor în scris, de argumentare, de explicare. Textele devin mijloace indirecte de a studia o gramatică aplicată, ce insistă pe ortografie, vocabular și fonetică. Pentru că obiectivele fundamentale în gimnaziu sunt: să formuleze corect mesaje scrise; să formuleze mesaje orale; să realizeze raționamente; să-și exprime opinia argumentată, pornind de la un text; să se exprime coerent, într-un stil adecvat situației de comunicare etc.

Limba română este studiată încă dihotomic în școală: literatură, respectiv gramatică. Deși recomandarea didacticilor moderne este viziunea integratoare prin care noțiunile de vocabular, ortografie, punctuație, fonetică, morfologie, sintaxă se studiază și se aplică integrat, alături de lectura textului literar, ca studiu al limbii române, împărțirea aceasta pe sub-discipline schematizează, rigidizează și mai mult gramatica studiată descriptiv. Nu sunt importante faptele de limbă aplicate – de ce scriem într-un fel sau altul –, nu mai e timp de ele în gimnaziu, pentru că la mare rang sunt clasificările și definițiile, conjugările, declinările, categoriile gramaticale, excepțiile. Sunt aspecte atât de fine și de complexe, încât pun probleme chiar și adulților cu studii universitare: când este verbul însoțit de pronume reflexiv la diateza activă și nu la cea reflexivă ? E nevoie de multe ore pentru a răspunde la această întrebare. Suplinim calitatea cu cantitatea, din obsesia că dacă e mult, ceva va rămâne în urmă, o fărâmă cât de mică și absolventul nostru va reuși totuși să rețină ceva. Nu, nu reține nimic ! Iar elevul este tot mai străin de școală, cu fiecare forțare a profesorului de a-i preda, dicta reguli și situații gramaticale disecate până la rădăcină pentru niște copii care nu trebuie să fie și nici nu sunt lingviști. Învățarea eficientă se realizează prin comunicare, interacțiune, colaborare, implicare, prin bucurie neconștientă, prin joc. În schimb, se așteaptă la noi ca elevul să acționeze aidoma unui adult stăpân pe propria viață, care are discernământ și înțelege consecințele pe termen lung ale alegerilor sale, un depozitar de cunoștințe acumulate pas cu pas, iar la ieșirea din școală, când va începe să grăiască, toate se vor ordona, el va vorbi limba perfectă și va fi capabil oricând să analizeze gramatical un cuvânt, o propoziție, o frază. Dar nu e așa. Copilul trebuie să fie atras cu frumosul, amăgit cu turta dulce a cunoașterii pentru a se putea dezvolta armonios.

Gramatica este o știință artificială, creată pentru a zugrăvi limba. Normarea presupune acceptarea anumitor reguli de comunicare corectă la un moment dat. Sunt risipite zeci de ore de curs în fiecare an la toate clasele de studiu din gimnaziu, discutându-se gramatica descriptivă cu niște copii care au mari dificultăți de scriere și exprimare. Cei mai mulți elevi nu înțeleg, nu reușesc să interconecteze aspectele teoretice, pentru că ele au o coeziune în unitatea limbii. Iar rezultatul se vede în dezastrul de la testele PISA. Problema nu e că se face prea puțină gramatică, ci prea multă.

Poate parcurgând aceste rânduri, mulți cititori se vor revolta, convinși fiind că gramatica a avut un rol formativ asupra lor. Vă rog să permiteți totuși posibilitatea că sunteți prizonierii propriei traiectorii formative și că, chiar dacă rezultatul a fost bun în ceea ce vă privește, s-a datorat unei aptitudini deosebite, unei șanse, unui context istoric, în care excelența în utilizarea limbii era rezervată elitelor. Copiii de astăzi nu au timpul, motivația, sprijinul din partea școlii să meargă pe drumul cel lung. Iar dacă ratează să deprindă un nivel de folosire a limbii, nu vor avea o traiectorie profesională care să-i recupereze. În societatea informațională în care vor trăi, utilizarea limbii este fundația oricărei construcții. E fundamental pentru școală să-și asume un rezultat de masă, să găsească metode prin care se obține efectul maxim pentru cât mai mulți copii – în sensul dezvoltării competențelor de comunicare – și să renunțe la acele metode care ajută doar elita să devină elită.

Distribuie acest articol

61 COMENTARII

  1. De acord cu articolul. Mai dramatic insa, e faptul ca ce se intampla cu gramatica la limba romana, se intampla la toate materiile: tone de cunostinte teoretice fara transpunere practica.
    Si cand vine o lege care sa limiteze numarul de teme pentru acasa, vedem profesori (si inca de la Mihai Viteazu) care se dau de ceasul mortii ca ce se face elevul fara practica. Daca nici profesori de la un liceu de elita nu pricep ca practica trebuie sa intre in clasa, putine mai raman de facut.

  2. In concluzie, din pricina faptului ca un procent deloc neglijabil din copii sunt mai ocupati cu distractiile moderne si au capacitatea de concentrare a unui sugar ar trebui sa scoatem gramatica fiindca este o stiinta artificiala care doar zugraveste limba. In principiu propuneti adaptarea permanenta a programei la auditoriul din ce in ce mai slab pregatit. Ma intreb care va fi urmatoarea materie pe lista extinctiei…. matematica, istoria? Foarte multi copii au o aversiune fata de matematica si istorie: sunt prea incarcate, greu de inteles… Sa le scoatem si pe acelea, nu-i asa? Doar sunt destinate pentru a dezvolta elitele. Sa introducem ore de navigare pe Facebook? Sau hai sa imbinam utilul cu placutul: cum sa iti faci un cv pe LinkedIn.

    Sa scoatem materii pentru a multumi copiii analfabeti functional, parintii mult prea ocupati ca sa se ocupe de odraslele lor si (nu-i asa?) complet depasiti de probleme de matematica de clasa a 3-a sau profesorii satui de programe „rigide”.

    Invatarea limbii incepe din frageda pruncie. Primii responsabili sunt parintii. Urmeaza restul familiei, educatorii, profesorii, anturajul. Scoaterea materiilor din programa pentru a suplini incompetenta celor care au format copiii pana in acel moment mi se pare o solutie intradevar… remarcabila.

    • Invatarea nu are loc doar in scoala. Chiar dvs. ati spus acest lucru.

      Trebuie sa stiti ca invatarea limbii materne are loc in copilaria mica (extrascolar oricum). Gramatica poate eventual doar sa dea niste reguli de scriere.

      Da, materiile trebui scoase! Asta spune si autoarea: suntem tributari propriului trecut educational. Lumea in jurul nostru s-a schimbat fundamental si insistenta de a pastra cat mai multe materii si de a lungi planul-cadru nu duce la adaptarea la aceste schimbari ci, dimpotriva, la accentuarea dezastrului.

      Cu cat invatam mai mult in stilul communist din prezent, cu atat ne indepartam de realitate. Noul sistem de invatamant nu va arata deloc precum cel prezent. Dupa cum nici masina nu seamana ca calul, desi si caruta si camionul transporta Marfa din A in B. … :-)

      • Ce usor etichetati invatarea in stil”comunist|!!Dar oare ati trait atunci de cunoasteti asa de bine sau va pricepeti sa puneti etichete!???

        • Da, educatia continua in stilul comunist. Am lasat deoparte doar incarcatura ideologica a comunismului, dar am pastrat aproape toate celelalte caracteristici.

          O foarte palida acceptare a unitatilor private de invatamant este de fapt doar praf in ochi, majoritatea caracteristicilor de organizare, curricula, oferta de cadre didactice, sistemul de control (de fapt, lipsa sistemului de control) si multe alte caracteristici fiind de fapt identice sau cel putin extreme de asemanatoare intre procesul privat si cel public.

          Daca veti compara cele doua sisteme – cel prezent si cel communist- veti fi fara indoiala de numeraosele asemanari.

          Desigur, vorbim despre „etichetare” – „etichetarea” insemnand de fapt o caracterizare. Daca refuzam caracterizarea, refuzam si dezbaterea ceea ce e absurd.

          ===
          In alta ordine de idei, sunt destui cei care considera ca in present in educatia nationala „nu e asa de rau”. Desigur, nu avem un grad de analfabetism de 90% si nici abandon scola de 50% samd.

          Problema este insa ca daca asteptam pana cand va fi evident pentru 100% din populatie (nu pentru probabil 90% ca acum) ca educatia s-a prabusit va fi extraodrinar de dificil de redresat, cel putin din motivul evident al lipsei de resurse umane cu care sa duci la capat o reforma a educatiei. Sau macar sa o incepi…

  3. un articol cam absurd, cu idei false. Faptul ca tratarea exegetica a literaturii e facuta rudimentar de incorsetat, ptr ca multi profesori nu stiu sa aprecieze ideile elevilor decat daca se suprapun sau sunt foarte apropiate celor exprimate de marii exegezi, nu inseamna ca studiul gramaticii e fara sens si lipsit de valoare. M-a ajutat in viata enorm, atat in a deprinde mai usor, la un nivel superior, gramaticile limbilor franceza si germana, cat si in a intelege particularitatile si diferentele limbii engleze. E un mare avantaj sa ai cunostinte superioare de morfologie si sintaxa, discutia asta n-ar trebui sa existe. Ca si in domeniul matematicii, in loc sa se imbunatateasca hibele, se prefera eliminarea de cunostinte fundamentale. asta e un nonsens.

    • „A invata” o limba straina este cu totul altceva decat a invata limba maternal. Complet altceva.

      Limba maternal se invata prin „absorbtie” in copilaria mica, in timp ce o limba straina, la stadiul de adult se invata (din pacate) adesea prin retinerea normelor strucurale. Sunt 2 mecanisme de invate complet diferite.

      O limba straina se poate invata si prin imersie, fara a sti normele sale. Se si intampla asta de multe ori.

      Bref, a chinui o intreaga generatie cu gramatica limbii romane pentru un iluzoriu si redus sprijin in invatarea limbilor straine este o decizie ineficienta.

      Discutia trebuie purtata tocmai pentru a dezbate astfel de orientari. De altfel, refuzul discutiei nu duce vreodata la ceva bun, eventual poate duce la acumularea efectelor negative.

      • Da, sunt doua mecanisme diferite, dar se aplica indifferent de limba. Unul e cel obisnuit ptr analfabeti, semianalfabeti, si cei care nu au in studiu mai aprofundat asupra morfologiei si sintaxei: invatarea prin repetitia constructiilor de baza, expresiilor mai intalnite, etc. ‘Bebe are casa’, ‘bebe si fratele au casa’, ..”Honuirea maicii domnului” ptr cei nativi. Sau sindromul d’nei Pegoty.
        Celalalt e ptr cei care cunosc gramatica bine si nu accepta, dupa insusirea unui anumit vocabular, sa vorbeasca pocit sau sa sa faca de ras fata de cei cu o anumita educatie. La ce bun sa inveti o limba straina daca nu ajungi sa o stapanesti foarte bine; la ce bun sa spui ca ai bacalaureat daca nu esti in stare sa explici ceea ce scrii.
        Observatie ‘docta’ de doi lei..

        • Invatarea prin imersie nu are nici o legatura cu analfabetismul.

          Dimpotriva, un analfabet va invata mai greu prin imersie din simplul motiv ca nu are acces la limba scrisa.

          Iar o limba straina nu o inveti ca sa o explicit ci ca sa o folosesti. Sigur ca la inceput vei vorbi mai prost si destul de probabil (nu sigur insa…) o vei vorbi bine mai repede daca incluzi o invatare structurala.

          Chiar si in acest din urma caz, cateva zile de invatare avansata a gramaticii limbii materne intr-un mod bine organizat sunt suficiente pentru a fundamenta invatarea structural a limbii straine. Nu e nevoie sa pierzi ani din viata cu tot felul de subtilitati ale gramaticii limbii materne.
          ===

          Sunt perfect de accord cu autoarea: nu vad nici un sens in invatarea excesiva a gramaticii in gimnaziu. Notiunile fundamentale si scrirea corecta sunt foarte usor de integrat in lectiile de literatura din gimnaziu.

          Nu am spus sa nu se invete deloc gramtica, ci doar ca invatarea ei sa fie drastic restransa in gimnaziu si integrate notiunile elementare in literatura. Perfect de accord cu autoarea (am adaugat o nuanta, dar nu sunt convins ca atuoarea nu a integrat-o doar din dorinta de a avea un articol scurt).

      • @ Dedalus (24/12/2016 la 9:58)

        „Bref, a chinui o ………”

        Bref e un cuvant romanesc ? Doar intreb. Eu stiam ca-i englezesc dar poate am lipsuri sau lapsus-uri.

        • Este chiar frantuzesc si ca adejectiv are forme pentru masculin/feminin (bref/brève). In contextul de mai sus este adverb si inseamna „pe scurt”.

  4. „Nu gramaticii în gimnaziu !”
    Gândindu-mă la felul în care se exprimă compatrioții mei, pot spune cu toată convingerea, „Nu gramaticii peste tot !” . Studierea acestei discipline, la orice nivel, a căpătat, la sugestia mass-media și a specialiștilor părerologi, un rol secundar în educația românilor.

    Probabil limba engleză va deveni limba universală. Prin urmare, gramatica limbii române chiar nu mai interesează pe nimeni. Sunt de acord cu dumneavoastră, mai puțină gramatică, mai puține teme acasă, mai puțină educație în general, de orice fel. Asta pentru că orice formă de educație stresează copilașii, îi înstrăinează, are caracter manipulatoriu și le știrbește conștiința de sine.

    • Din ultima propozitie deduc faptul ca textul postat este sarcastic. Totusi, absenta semnului specific „/” ma dezorienteaza.

      • Nu sunt sarcastic, stimate domn, sunt doar trist pentru faptul ca intalnesc tot mai rar in patria mea oameni capabili sa lege doua propozitii si sa alcatuiasca o fraza. Si mai mult ma intristez atunci cand acestia, putini, spun public ca sunt prea multi.

        • Problema este ca elevii nu sunt invatati sa comunice, sa se exprime.
          Am vazut acum multi ani un manual de limba italiana pentru gimnaziu (clasele 5 si 6, parca). Acesta cuprindea si notiuni de gramatica, dar insista mult pe aspecte fundamentale in cunoasterea limbii: sa intelegi un text, sa identifici cuvintele cheie, ideea principala, sa rezumi textul, sa explici, sa legi doua idei. Gramatica se invata pentru a vorbi corect nu pentru ea insasi.
          Personal, desi mi-a placut gramatica in scoala generala, imi dau seama dupa peste doua decenii de cand am finalizat gimnaziul, ca in scoala mi-a lipsit tocmai partea din studiul limbii ce pregateste pentru a o folosi in comunicare. In prezent, prin natura profesiei vorbesc mult in public, scriu mult, dar inca simt si sunt constient de neajunsurile sistemului scolar in care am avut ocazia sa studiez. Admir in schimb modul de a se exprima (in scris) al anglo-saxonilor sau al germanilor: simplu, concis, la obiect.

          • Da, subscriu. Am si postat mai sus in acelasi sens: notiunile fundamnetale de gramtatica isi au locul in cadrul lectilor de literatura, ca parte a comunicarii.

            Este perfect posibil si cu actuala programa, problema apare insa la evaluarea nationala. Ar trebui clarificata acolo.

            In ce priveste manualel de limba romana, cele pe care le stiu (nu le pot si si nici nu vreau sa le stiu pe toate) acestea sunt complet aiurea: nu respecta normele didactice, sunt axate pe tehnici de comunicare airuea etc.

            Mai mult, scrierea in gimnaziu este exclusiv de mana, ceea ce este un alt obstacol major. Procesoare de texte se „invata” la infomatica, asa cum se proceda acum 20 de ani cand a scrie „la calculator” era o indemanare ce trebuia insusita ca parte a utilizarii tehnicii de calcul deoarece omenzile de foramtare a scrisului erau ingrozitr de complicate. Inutil sa spun ca nu mai e cazul acum.

            Scrierea cu procesoare de texte ar trebui sa fie parte a lectiilor de limba romana, nu optional in CDS.

            La fel, scrierea corecta si gramatica nu sunt atributul exclusiv al lectiilor de romana. Si la biologie, la geografie, la desen la ce doriti elevul trebuie sa stie sa comunice, ceea ce implica sa stie reguli elementare de scrierei si de gramatica.

            Perfect de accord cu autoarea – eliminind excesul de gramtaica si trimitand gramatica in orele de literatura facem ceea ce este natural sa facem.

            Mai mult, aceasta abordare conduce la modernizari si in alte zone, dupa cum am scris mai sus.

  5. Am o vaga intuitie ca gramatica (asa cum e predata la momenutula asta) e inutila nu doar in gimnaziu ci si in liceu.
    O mare parte a celor care reusesc sa ia bacalaureatul (chiar si majoritatea celor care termina o facultate) nu sint in stare sa argumenteze idei simple, nu sint in stare sa scrie un CV coerent si in ultima instanta nu sint in stare sa se vinda pe ei insisi catre un potential angajator/partener de afaceri.

    Dar dincolo de gramatica se regasesc si alte discipline quasi inutile pentru marea majoritate a elevilor. Nu am o viziune foarte clara asupra celor din gimnaziu, dar in liceu se fac multe elemente de matematica avansata (algebra superioara – cea despre inele, corpuri, analiza matematica – derivate, integrale), analiza literara (metodele de predare a comentariilor nu par sa se fi schimbat prea mult in ultimii 30 de ani), biologie la un nivel de detaliu mult prea profund, geografie economica si nu in ultimul rind religie (o materie absolut inutila, predata mai ales ca indoctrinare).
    Cam toate cele de mai sus nu sint de nici un folos pentru probabil 90% dintre elevii carora li se predau (ca idee din cei vreo 40 de programatori si ITisti cu care lucrez nici unul nu a folosit analiza matematica sau algebra in ultimii 5 ani sau mai mult).

    • Perfect de accord.

      Am tot spus si eu ca planul cadru este dublu ca numar de ore fata de necesar.

      Asta vine din idea total eronata astazi ca invatarea are loc doar in scoala. Nemaivorbind de operatiunea „norme pentru profesori”. Dar si acea operatiune este tot o expresie -s fiu scuzat – a prostiei conducerii educatiei in Romania.

      Normele didactice nu ar disparea daca planul cadru s-ar reduce, pentru ca, evident, cadrele didactice ar fi puse in situatia de a conduce cervuri, cluburi, etc. Mai mult, acceptarea faptului ca invatarea are astazi loc in afra scolii ca institutie intr-o masura covarsitoare, ar conduce sui la crearea de locuri de munca in sectorul privat al serviciilor educationale.

      Sunt multe de facut, dar nu merge pe bucati. Nu se poate sa modifici doar programa si prin asta sa ai rezultate mai bune.

  6. Totul, si ma repet din nou, totul, incepe cu renuntarea la socialism. Acceptarea faptului ca oamenii nu sunt egali. Cand s-a inteles si acceptat acest lucru putem trece la diferentiere: avem copii mai destepti si avem copii mai putin destepti, avem copii dedicati si copii mai putin dedicati, avem copii care au conditii si copii care au conditii mai proaste. Ca urmare facem programa, metoda, cantitate/calitate, timp dedicat pentru o anumita materie in functie de categoria elevului. Elevul/parintii sa poata sa aleaga categoria. Profesorii sa poata sa predea diferentiat. Lucru aproape imposibil in conditiile de astazi.

    Am putea avea 3 categorii de genul: elitist, avansat si moderat. Si atunci putem continua cu discutia pe care ati inceput-o, pana atuncinu vad cum s-ar putea schimba ceva, caci limitand cantitatea de materie pentru categoria elitist este de asemenea o problema, cei drept de dimensiuni mai reduse. Dar ideea e ca nici un profesor cu stima de sine, nu poate fi de acord cu eliminarea totala a informatiei din manuale.

    Zic si eu…

  7. Copiii romani invata in scoala o gramatica a limbii romane specifica strainilor adulti ce doresc sa invete romana.

    ===

    Reducerea planului cadru la 50% din orele din prezent ar avea un impact pozitiv urias. Cel putin prin prisma faptului ca ar ramane mai mult timp elevului sa invete altceva in afara scolii.

    Scoala continua sa aiba pretenta ca livreaza doar ea educatie. Este o conceptie gresita, depasita in acest mileniu.

    Intregul esafodaj al scolii asa cum o stim astazi in Romania, scoala similara 95% cu cea comunista (5% ar fi partea ideological, astazi disparuta) trebuie schimbat radical.

    Principalul element al refromei educatiei ar trebui sa fie deplasarea efortului organizatoric de la organizarea exclusive a scolii, la organizarea procesului educative ce se petrece peste 50% in afara scolii.

    ===
    Limba romana ar trebui sa contina doar elemente de baza ale gramtaicii limbii romane , accent pe scrierea corecta si intelegerea textelor literare in contextul lor istoric.

    Reducerea la 50% a oreleor de romana ar fi un mare castig, dar atentie ca o astfel de masura trebuie insotita de organizarea educatiei in afara scolii, de cresterea diversitatii ofertei educationale si de responsabilizarea scolii.

    Chiar disciplinele ca atare sunt depasite, ele ar trebui modularizate, fiecare modul ocupand un semestru. Astfel, nu am mai vorbi despre „limba romana” ci despre modulul 1 A (adica la clasa a V-a, primul semestru): – „Mari scriitori in epoca lor” (legat cu programa de istorie, la fel modularizata), modul 1 B , etc.

    Fiecare modul ar terbui sa se reflecte in programa prin: legatura cu alte module, indrumari metodice, explicarea rolului familiei.

    Ar fi mai simplu decat pare, daca cercurile specific ar fi introduce in norma didactica. Spatiul scolar provine simplu din reducerea planului cadru, cadrele didactice sunt aceleasi.

    Pentru asigurarea cadrelor didactice ar trebui foarte clar definite specializarile universitare de licenta ce dau dreptul la predare, iar la scolile private angajarea cadrelor didactice nu ar trebui sa fie conditionata in nici un fel de tipul si durata studiilor.

    ===

    Vreau sa spun ca nu merge sa schimbi putin cate putin, cate o disciplina soclara. Sistemul educational din prezent este cel comunist, a fost construit in timp indelungat pentru o organizarea sociala respectiva si nu mai poate fi reformat. Cu atat mai putin schimbat putin cate putin.

    Se adauga schimbarea vitezei schimbarilor si implicit individualizarea nevoilor educatie.

    Sa schimbi doar programa la limba romana este dupa mine imposibil. Vei obtine doar o programa mai redusa, nu si implicit o calitate mai buna a educatiei. Ca parte a unui sistem cuprinzator ale educatiei, complet reformat, atunci ar merge.

  8. Poate ca se exagereaza, asa cum spuneti. Dar ce ne facem ca foarte multi absolventii, nu de opt clase ci de liceu si, chiar, studii superioare vorbesc de parca n-au auzit de gramatica limbii romane, fac dezacorduri flagrante, folosesc aiurea prepozitiile „pe”, „la” de parca n-au declinat un substantiv in viata lor. Asa ca decat sa-i „cainati pe bietii elevi” ganditi-va serios ca limba te reprezinta inainte de orice altceva…Si ce poate fi mai rusinos decat sa nu-ti vorbesti corect limba materna.

    • Asta nu tine de invatarea gramaticii pe tipic „structuralist”.

      Cel mai bine ar fi sa inveti sa vorbesti corect folosind textele literare, asa se si fixeaza mai bine.

      ===

      Gramatica ce impune reguli de scriere si vorbire, ca rezultat al memorarii lor este si dificil de insusit si mai putin eficienta.

      Dar aceasta invatare a gramaticii tine de stilul communist de invatare, la care se adauga incurajarea de catre didactica inspirata de Skinner (pe romaneste, invatare „pe de rost”). OK cat timp e vorba de medii stabile, dar groaznica daca vorbim despre medii dinamice…

  9. Sunt întru totul de acord cu autoarea în privinţa gramaticii. Aş avea de adăugat doar că ceea ce se studiază în şcoală este doar una din descrierile limbii, anume cea clasică. De ce asta şi nu o abordare saussuriană? Sau structuralistă? Mai ales că toate încercările de formalizare a limbii sunt extrem de aproximative şi cam lipsite de finalitate; limbajul fiind doar un „mijloc de transport” al informaţiei, singura interpretare care are vreo relevanţă în programa şcolară ar fi una care să atingă nivelul semantic. Ori noi insistăm ani de zile cu morfologia şi sintaxa, ca şi cum am vrea să studiem computerele dar ne-am opri la calculul binar. Evident că o parte din cunoştinţe sunt utile, pentru că oferă nişte instrumente de lucru, dar ele sunt transformate în scop în sine, deşi în definitiv sunt doar nişte metode puse în slujba semanticii. Eu nu ştiu vreun program de vorbire artificială care să construiască propoziţii după schemele folosite de noi la gramatică, ceea ce cred că spune suficient de multe despre ineficienţa abordării ( dacă ar fi mers, s-ar fi făcut de mult). Am mai zis-o într-un comentariu la un articol de al meu, aş înlocui-o cu retorica, poate aşa creştem şi noi nişte politicieni convingători :)

    • Autoarea vorbeste despre gramatica din gimnaziu, pe care o considera inutila.

      Desigur, ca „instrument” gramatica poate fi acceptata. Dar asta vine dupa varsta de 12 ani (varsta initierii gandirii abstracte- difera dupa diversi cercetatori, dr hai sa o acceptam pe asta).

      O alta mare problema in abordarea pe care o propuneti este dificultatea gasirii resursei umane capabile de asa ceva.

      De fapt, correct ar fi dificultatea gasirii de cadre didactice capabile.

      Pentru ca altfel, ce propuneti ar usor de realizat daca am accepta ca educatia are loc intr-o masura covarsitoare in afara cadrului institutional al scolii. Greu de acceptat , stiu, pentru o generatie in care invatare = scoala…

      • Dificultatea de a găsi cadre didactice capabile e o realitate în tot învăţământul de stat. Şi cred că şi a găsi un „perceptor” pentru învăţământul acasă ar fi la fel de dificil pentru început, fiindcă deocamdată, neexistând „piaţa”, nu există nici oferta. Însă cu acest lucru trebuie să trăim, şi el e rezolvabil în timp şi desigur, parţial. Dar faptul că nu avem profesori pentru ceea ce trebuie nu înseamnă că trebuie să ne chinuim odraslele cu chestii aberante. Să vă zic un secret: aceeaşi profesori predau şi gramatica, predau şi poezia modernistă…. ar putea la fel de bine ( sau rău)să predea şi retorică sau stilistică. Până la urmă cei care predau „Româna” au absolvit o facultate unde au învăţat toate aceste lucruri, vă asigur.
        Sunt deci două planuri: planul teoretic- avem nevoie de altceva? Dacă da, schimbăm programa.
        planul pragmatic – cu cine o facem? Aici răspunsul e chiar simplu, cu actualii profesori de română. În plan pragmatic eu zic că e chiar ok, pentru că e o schimbare care nu ar aduce probleme de normă didactică, profesorii îşi păstrează posturile şi asta contează în ziua de azi :)
        Iar cei care recitau pe de rost analizele gramaticale vor recita pe de rost acum din alte cărţi; dacă pentru asta se mai aleg şi cu o sesiune de o saptamana de pregătire didactică la munte, toată lumea va fi fericită.
        Tin însă să adaug că nu împărtăşesc ideea dvs despre faptul că învăţământul e chiar la pământ. Trece printr-o perioadă dificilă, e adevărat, forţa de muncă e pe o piaţă concurenţială iar salarizarea e in sistem etatist, e multă debusolare, statutul social s-a degradat…. dar nu e chiar degringoladă. Trebuie doar un pic de fermitate şi adaptare la lumea de azi.

        • Nu stiu daca si le pastreaza in actuala formula. Si nu sunt nici convins ca pot face trecerea la un alt stil de invatare.

          De fapt si in prezent se poate realiza ceea ce autoarea doreste, programa nu trebuie schimbata- cel putin nu fundamental.

          Am foarte serioase indoieli cu privire la cvapacitatea profeosrilor de romana de a merge pe o astfel de abordare, pentru ca din ce in ce mai multi sunt scoliti in institutele de invatamant superior de astazi din Romania. Nu cred ca e cazul sa reiau ceea ce se stie deja despre aceste intitutii de invatamant „superior”.

          Si mai e o problema majora: actualul system descurajeaza progresul in cariera al cadrelor didactice pe baza pregatirii proprii. Inclusiv acreditarea scolilor se facve pe baza unui system de criteria pur formale, scriptice.

  10. comentariul e de’a dreptul stupefiant. cel putin fraza „Evident că o parte din cunoştinţe sunt utile, […] deşi în definitiv sunt doar nişte metode puse în slujba semanticii.” e complet aberanta, ptr ca rezulta ca desi semantica rezulta din folosirea judicioasa a morfologiei si sintaxei, nu prea ar fi nevoie de ele.. o aberatie logica rara.

    • Din pacate semantica nu rezultă doar din folosirea judicioasă a morfologiei si sintaxei, asta e problema de fapt. Cred că duceti prea la limită interpretarea interventiei mele, de asta si pare ilogică, reducerea la algebra booleană e totdeauna dăunătoare când vorbim despre realitate. Este util să stim un pic de morfologie, un pic de sintaxă, dar ca sa analizezi structuri complexe de propoziţie doar de dragul de a o face e un exercitiu inutil. Vă amintiţi din scoală, de exemplu, să fi avut măcar un caz in care să fi analizat structura frazei in raport cu valoarea ei stilistică sau pur si simplu semantică? De genul: de ce a pus autorul subiectiva la final şi nu la început? Eu nu, deşi aproape toate analizele se făceau pe texte literare. Îmi amintesc că la examenul de admitere la „Litere” am primit la franceză de analizat o constructie cu un „subjonctif plus que parfait”. Acest timp a dispărut din limba franceză de aproape doua secole, îl mai găseşti în texte literare; ulterior am cunoscut-o şi pe profesoara din Universitate fascinată de această construcţie bizară chiar şi pentru un francez :) Evident că elevul trebuie să ştie ce inseamnă o conjugare şi o declinare, trebuie să ştie despre raporturile intre diversele componente ale propoziţiei, doar că noi mergem mult prea departe. Probabil că dacă am merge pe aceeaşi idee, la biologie am studia in clasa a saptea structura ADN

    • Nu cred că ați înțeles comentariul. Vă propun alte perspective.
      1, Oamenii acestei planete vorbesc mii de limbi diferite, majoritatea nu au fost scrise, studiate, formalizate. Sunt limbi cu o gramatică mult mai complexă decât a noastră, printre care și latina și idiomurile proto-indo-europene, vorbite acum mii de ani.
      2. Unele textele clasice ale umanității precum poemele homerice sau imnurile vedice au fost compuse, în forma lor originală, de niște analfabeți! Ele sunt și astăzi studiate pentru a învăța și înțelege limbile în care au fost create.
      3. Chiar și noi, cei școliți, învățam alte limbi în afara sau uneori în pofida școlii. Vedeți http://how-to-learn-any-language.com/e/faq/index.html , în special răspunsul la întrebarea „How should I learn grammar rules-syntaxic patterns?”

    • Era vorba despre cat de mult ma ajuta sa inteleg un text sintaxa si morfologia din manualele de gramatica. Urmarea lor indeaproape ar fi uimitor sa ma duca la intelegere. Iar daca mai gresesc pe ici pe colo, nu cred ca se va intampla mare lucru cu intelesul.

  11. Am auzit una tare:

    Cum se scrie, „umpic” sau „un pic”?
    „Umpic” cand e legat si „un pic” cand e dezlegat”

    Parea o gluma dar acum nu mai sunt asa sigur

  12. Acum, daca dna profesoara spune atit de hotarita „Nu gramaticii în gimnaziu !” eu ce poci ca sa zic?
    Dar citesc inca doua articole pe Contributors: „Pepita”, de Alina Bratosin (ceva care are tangenta cu gramatica) si „Felul lor de a spune nu”, de Mihai Maci, care spune si mai clar „la naiba cu gramatica limbii materne!”
    Ma mai gindesc :)

  13. Citind comentariile de mai sus am constatat (din nou) ca ne aflam intr-un cerc vicios. Foarte multi romani (multi cu putere de decizie), a caror educatie s-a bazat in principal pe acumularea mecanica de informatii, au o imagine statica, lipsita de viziune, a modului in care trebuie sa arate un sistem de invatamant care pregateste cetateni ce vor trai intr-o societate tot mai dinamica, mai tehnologizata si mai imprevizibila.

    Laura Haas, cercetator la IBM Research Accelerated Discovery Lab din San Jose, California:

    „Productia de lucrari si studii stiintifice se dubleaza din noua in noua ani, 90% din datele lumii de astazi au fost create IN ULTIMII DOI ANI; 2,5 exabytes de date sunt creati in fiecare zi.” (un exabyte este echivalentul a 1 miliard de gigabytes)

    http://tinyurl.com/htmk6av

    Studiu finantat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica din Romania:

    Deficitul cognitiv-stiintific al publicului romanesc este unul dintre cele mai mari din Europa si nu pare sa se imbunatateasca. Citatul provine dintr-un studiu finantat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica din Romania si ale carui rezultate au fost publicate in 2010: Proiectul STISOC – Stiinta si societate. Interese si perceptii ale publicului privind cercetarea stiintifica si rezultatele cercetarii”.

    „Una peste alta, concluziile autorilor raportului nu sunt incurajatoare: Publicul romanesc prezinta unul dintre cele mai mari deficite de cunoastere stiintifica a publicului in context european : doar 1 din 7 romani dispune de o cultura stiintifica consolidata si activa”.

    Dar, dincolo de aspectul fascinant, din punct de vedere antropologic, al modului in care romanii de azi vad si inteleg lumea, dintre multele informatii cuprinse in raport una pare cu deosebire tulburatoare si ne loveste drept intr-un punct nevralgic.

    Tarile mai bogate au o cunoastere stiintifica mai buna.

    Se poate observa o relatie direct proportionala intre nivelul de dezvoltare economica al unei tari , masurat prin PIB pe cap de locuitor, si nivelul stocului public de cunoastere stiintifica al populatiei.

    http://tinyurl.com/mhfsnoy

    Cum raspunde Romania acestor provocari:

    Avem o programa scolara foarte incarcata, in care accentul se pune pe memorare mecanica. O programa scolara care nu are nici o legatura cu viata reala a inceputului de secol XXI. Iata niste exemple relevante, legate de subiectul acestui articol excelent al doamnei Cristina Tunegaru („Nu gramaticii în gimnaziu !”):

    LIMBA ROMANA , CLASA A VII-A (unii copii nu au implinit inca 13 ani !)

    Conjunctia

    Conjunctia este un instrument gramatical care face legatura intre:
    – doua parti de propozitie de acelasi fel si care nu depind una de alta (doua subiecte, doua nume predicative, doua atribute, doua complemente)
    – doua propozitii care nu depind una de alta sau intre o propozitie suboronata si propozitia pe care o determina

    Clasificare:

    1. Dupa forma:
    a) simple (sunt formate din elemente identice in plan morfologic): si, nici, ca, deci, sa
    b) compuse: ca sa, incat sa, cum ca
    2. Dupa functia pe care o indeplinesc:
    a) coordonatoare (fac legatura intre doua parti de propozitie sau intre doua propozitii care nu depind unde de alta):
    – copulative: si, nici
    – disjunctive: sau, ori, fie
    – adversative: dar, insa, ci, iar
    – conclusive: deci, asadar
    b) subordonatoare (fac legatura intre doua propozitii, dintre care una este dependenta de cealalta): ca, sa, fiindca, daca, desi, de, incat, deoarece)

    Locutiunile conjunctionale
    Locutiunile conjunctionale sunt grupuri de cuvinte cu valoarea de conjunctie.

    Clasificare:

    1. Locutiuni conjunctionale coordonatoare:
    a) copulative: precum si, cat si, ci si, atat… cat si
    b) adversative: numai ca
    c) conclusive: prin urmare, de aceea, in concluzie, asa ca, in consecinta
    2. Locutiuni conjunctionale subordonatoare: fara sa, dupa cum, in timp ce, in vreme ce, din cauza ca, din pricina ca, cu scopul sa, pentru ca sa, in caz ca, cu conditia sa, cu toate ca, macar ca, incat sa.

    Predicatul Nominal
    Predicatul nominal este partea principala de propozitie care arata o insusire sau atribuie o calitate subiectului. Este format dintr-un verb copulativ, la mod personal, si unul sau mai multe nume predicative.( a fi+ NP: a se naste, a ramane, a se numi) vb. Copulative

    Predicatul nominal poate fi exprimat prin:

    -substantiv: El este elev.
    -adjectiv: El este frumusel.
    -numeral cardinal: Ei sunt doi.
    -numeral ordinal: El este al doilea.
    -numeral colectiv: Ei sunt amandoi.
    -numeral distributiv: Ei sunt cate doi.
    -numeral fractional: Ei sunt o jumatate.
    -numeral multiplicative: Laptele este indoit.
    -pronime personal: Acesta este el.
    -pronume posesiv: Acesta este al meu.
    -pronume demonstrativ: El este acesta.
    -pronume relativ: Problema este cine invata.
    -pronume nehotarat: El este altul.
    -pronume negativ: Acolo nu este nici unul.
    -verb la infinitiv: Actiunea este a canta.
    -verb la supin: Actiunea este de cantat.
    -interjectie: Sunetul este trosc!
    -adverb: Mersul este agale.
    -locutiuni verbale: Este fara indoiala bine sa inveti.

    Complementul direct
    El raspunde la intrebarile pe cine? ce?
    Este partea secundara de propozitie care dtermina un verb tranzitiv la mod personal sau nepersonal sau o interjectie.

    Este exprimat prin:

    Subsrantiv: Tu citesti cartea.
    Locutiune substantivala: El are o buna tinere de minte.
    Pronume personal: L-ai chemat pe el.
    Pronume demonstrativ: Voi admirati pe aceste.
    Pronume posesiv: Eu ii vad pe ai tai.
    Pronume nehotarat: Tu ii cunosti pe toti.
    Pronume negativ: Nu cumpar nimic.
    Pronume relativ: Iata omul/ pe care il admir./
    Pronume interogativ: Pe cine ai intrebat?
    Numeral cardinal: I-ai vazut pe doi dintre copii.
    Numeral ordinal: L-ai cumparat pe primul.
    Numeral colectiv: I-am vazut pe tustrei.
    Numeral fractional: El a luat o zecime din total.
    Adjectiv: Il respect pe cel harnic.
    Verb la infinitiv: El stie a vorbi romaneste.
    Verb la gerunziu: Aud cantand pe undeva.
    Verb la supin: Tu ai terminat de rezolvat exercitiul.
    Interjectie: Deodata am auzit: buf!

    ETC.

    Rezultatul acestei abordari (punerea accentului pe memorare mecanica) este urmatorul:

    O analiza a domnului Valentin Lazea, economist-sef al BNR, analiza publicata in data de 12.1.2015:

    „Este cunoscut faptul ca nivelul salariilor din Romania este printre cele mai scazute din Europa„.
    „Acest lucru este posibil din cauza valorii adaugate mici incorporate in produsele si serviciile romanesti”.
    „Exporturile romanesti de bunuri si servicii din ultimii ani prezinta in marea lor majoritate o valoare adaugata mica, cu INOVATIE PUTINA SAU ABSENTA. Iar acest lucru trebuie pus in legatura directa cu NIVELUL SCAZUT DE INSTRUIRE</b".
    "
    Ultima editie a testului international PISA, din 2012 (care testeaza capacitatea de gandire si asociere de idei a elevilor de 15-17 ani, mai degraba decat simpla inmagazinare de cunostinte) arata ca Romania ocupa pozitii codase, chiar si in raport cu Europa Centrala si de Est: locul 45 din 60 de tari la matematica, locul 49 la stiinte si locul 50 la citirea si intelegerea textului (!!), lucru deosebit de grav intr-o lume care se bazeaza din ce in ce mai mult pe informatie”.

    http://tinyurl.com/k9ukgmh

    Spre deosebire de Romania, in tarile dezvoltate economic (sau cu dezvoltare economica rapida), prioritatile sistemului de invatamant sunt complet diferite:

    Presedintele SUA, Barack Obama:

    „In SUA, o provocare majora o reprezinta revitalizarea abilitatilor si interesului studentilor pentru matematica si stiinta.” … „Studentii americani ocupa locul 21 in lume la pregatirea stiintifica si locul 25 la matematica, punand astfel SUA in dezavantaj in sectoare vitale precum cel medical, energetic si de securitate”.

    http://edition.cnn.com/2009/POLITICS/11/23/obama.science/

    SUA a devenit un lider global, in mare parte, datorita geniului si muncii sustinute a oamenilor ei de stiinta, a inginerilor si a inventatorilor. Totusi, astazi aceasta pozitie este amenintata deoarece putini studenti americani isi doresc sa devina experti in domeniul stiintei, tehnologiei, ingineriei si matematicii (abreviat STEM in engleza) – si datorita putinilor profesori care se specializeaza in aceste domenii. Presedntele Obama a facut o prioritate din cresterea numarului studentilor si profesorilor competenti in aceste domenii vitale”.

    http://www.ed.gov/stem

    In concluzie, scoala romaneasca distruge motivatia copiilor de a invata si le consuma tot timpul (celor care se incapataneaza sa „invete”) cu memorarea de cunostinte inutile. Din aceasta cauza, obtinerea unei diplome (atestare formala) devine singurul obiectiv pentru majoritatea tinerilor romani.

    Motivatia cea mai importanta este cea data de dorinta de a cunoaste.

    Solutie: trebuie sa se schimbe radical filosofia care sta la baza sistemului de invatamant (adaptata provocarilor uriase ale viitorului), adica trebuie sa se reglementeze:

    – Obiectivele educatiei (care trebuie sa fie centrata pe interesele elevului – nu pe cele ale „cadrelor didactice”). Viitorul adult al secolului XXI va trebui sa se adapteze unei societati aflata in schimbare accelerata, societate tot mai tehnologizata in care robotii vor „fura” locurile de munca ale „robotilor umani” (deci si cele ale „bazelor de date” umane). Din acest motiv, invatamantul trebuie sa puna accentul pe dezvoltarea „capacitatii de gandire” (vezi testele PISA) si a creativitatii (deci a capacitatii de a intelege, inventa si inova) in loc de memorarea mecanica de informatii (pe care robotii o fac infinit mai eficient decat oamenii). Datorita globalizarii economiei si a liberei circulatii a „fortei de munca”, aceasta abordare nu mai este una optionala (daca ne dorim ca Romania sa mai aiba un viitor).
    – Metodele de atingere a acestor obiective: motivarea elevilor (mentinerea motivatiei pe intreg parcursul scolar), continutul programei scolare (trebuie stabilit foarte clar care sunt cunostintele generale strict necesare unui tanar, avand in vedere si o educatie continua, pe tot parcursul vietii), diferentierea programei scolare mult mai accentuata si de la varste mai mici (in functie de traseul ales de elev – aceste diferentieri vor permite APROFUNDAREA CUNOSTINTELOR doar in domeniile de interes, deci FARA DISTRUGEREA MOTIVATIEI elevilor), un procent mai mare de materii optionale, continutul manualelor (ACCENTUL PUS PE INTELEGERE si nu pe memorare mecanica), diversificarea metodelor de predare (inclusiv folosirea sistemelor informatice, „invatarea prin practica – joc”, etc.), etc.
    – Selectia, pregatirea si motivarea cadrelor didactice (care sa isi doreasca si sa fie capabile sa implementeze noua filosofie)

    – etc.

    P.S. Am vazut cadva un serial produs de Carl Sagan in care acesta descria sentimentele care l-au cuprins atunci cand, fiind in fata rafturilor interminabile cu carti ale bibliotecii publice din New York, si-a dat seama ca in toata viata lui, citind fara intrerupere, ar putea citi o parte nesemnificativa a acestor carti. Si asta se intampla cu mai mult de jumatate de secol in urma! („90% din datele lumii de astazi – anul 2016 – au fost create IN ULTIMII DOI ANI” – vezi mai sus)

    • Spunea Lucian Boia pe undeva (citez din memorie) : „Faptul ca am intrat in civilizatia occidentala mai tarziu are, in mod paradoxal, un mare avantaj – putem evita greselile pe care acestia le-au facut”. Repet, citatul nu-i la virgula si imi cer scuze pentru asta. Si uite, totusi, care este concluzia la care cu ceva anisori in urma au ajuns englezii : fie ne vom pune copiii sa invete asa cum invata copiii chinezilor, fie vom ajunge toti sa lucram pentru chinezi (http://www.hotnews.ro/stiri-international-14650547-dezbatere-dura-marea-britanie-reforma-educatiei-ministrul-vrea-introduca-anul-viitor-zile-mai-lungi-scoala-vacante-mai-scurte-putem-fie-incepem-muncim-fel-mult-precum-chinezii-fie-curand-toti-vom-munc.htm).
      Sa fi redescoperit englezii mersul pe jos si apa calda ? Eu cred ca nu. Cred doar ca, civilizatia vestica a inceput timid, cu jumatate de gura – deocamdata, sa recunoasca falimentul propriilor politici educationale. Politici educationale pe care, in ciuda avertismentului lui Boia, noi ne grabim sa le ‘implementam” fara nicio rezerva. Sa scoatem tot, ma gandesc. Sa scoatem gimnaziul cu totul, da-l naibii ! “90% din datele lumii de astazi – anul 2016 – au fost create IN ULTIMII DOI ANI”… Misto asta. Probabil in aceeasi maniera si 90% din cei care au doctorate in CV-uri in Romania, tot in ultimii ani le-au obtinut.

      • @FrankEinstein

        1. Politica strutului nu ne va ajuta sa facem fata provocarilor viitorului. Negarea realitatii ca „90% din datele lumii de astazi au fost create IN ULTIMII DOI ANI; 2,5 exabytes de date sunt creati in fiecare zi (un exabyte este echivalentul a 1 miliard de gigabytes)” nu ne va duce inapoi in timp, in „era in care un singur om putea sa stapaneasca totalitatea cunostintelor” umanitatii. Viitorul nu va tine cont de iluziile unora dintre noi, care au nostalgia trecutului!

        „Filosoful francez Pierre Levy afirma, in cartea sa Inteligenta Colectiva, ca publicarea de catre Denis Diderdot si Jean d’Almbert a Enciclopediei (1751-1772) marcheaza «sfarsitul erei in care un singur om putea sa stapaneasca totalitatea cunostintelor»”

        http://tinyurl.com/gu5n54z

        2. „Concluzia la care au ajuns englezii : fie ne vom pune copiii sa invete asa cum invata copiii chinezilor, fie vom ajunge toti sa lucram pentru chinezi” nu are nicio legatura cu comentariul meu. Daca il citeai atent, retineai urmaroarea afirmatie:

        „Metodele de atingere a acestor obiective: … diferentierea programei scolare mult mai accentuata si de la varste mai mici (in functie de traseul ales de elev – aceste diferentieri vor permite APROFUNDAREA CUNOSTINTELOR doar in domeniile de interes, deci FARA DISTRUGEREA MOTIVATIEI elevilor)”.

        „Aprofundarea cunostintelor” nu se poate face daca nu se renunta la iluzia ca un om poate „sa stapaneasca totalitatea cunostintelor” (fiecare profesor este convins ca materia lui este cea mai importanta, deci trebuie aprofundata de la varste fragede). Nici macar un elev chinez nu poate sa aprofundeze toate cunostintele umanitatii! ;-) Deci, tocmai acesta este secretul pentru a-i depasi pe chinezi (sperietoarea englezilor :-) ): stabilirea foarte clara a cunostintele generale strict necesare unui tanar, avand in vedere si o educatie continua (pe tot parcursul vietii), dublata de diferentierea programei scolare mult mai accentuata si de la varste mai mici. In acest fel, elevii vor putea sa aprofundeze doar acele domenii care ii pasioneaza si astfel vor fi motivati (si nu demotivati, cum se intampla astazi) sa munceasca din greu pentru a isi realiza visurile.

  14. Sincer, ma asteptam la nitel mai multa apreciere pentru ideea articolului, macar pentru faptul ca(in opinia mea) identifica sursa problemei, spre deosebire de multe alte texte care mai de care mai pedante… Sa dai vina pe copii si pe capacitatea lor de concentrare este, sa nu fie cu suparare, o atitudine retrograda si nimic mai mult; atat inteligenta cat si pregatirea elevilor creste de la o generatie la alta, atat cat li se permite in contextul dat. Nostalgicii selectivi ai vremurilor de nu prea mult timp apuse sa binevoiasca a-si aminti in ce epoca s-a realizat formarea profesorilor buni(hint: nu in comunism). Regimul trecut si nostalgia noastra, inclusiv a multor oameni cu carte vis-a-vis de ‘metodele pedagogice’ specifice acestuia sunt principalele motive pentru situatia actuala. Sa continui indarjit expunerea elevilor la cat mai multe ore de gramatica inutila de la o varsta frageda e derizoriu. Intr-adevar, cine a atins o oarecare libertate de exprimare a facut-o in pofida orelor cretine de gramatica din gimnaziu atat de natural continuate in liceu cu studiul limbii de lemn(vicariously, which may have been a good thing in the end). Pana la acceptarea realitatii poate ajungem sa vorbim cu totii engleza si am rezolvat problema. Sau, daca se prefera o previziune in cheie alarmista, ruseste :)

    • Poate ca sunt multe ore de gramatica, asa cum spune autorul articolului, poate ca sunt prea putine. Depinde ce se doreste. Din ce inteleg, autorul sustine ca notiunile predate sunt prea multe, insistandu-se pe aspecte irelevante. Aici, sunt de acord. Cred ca greseala pleaca de la selectia celor care întocmesc programele si a celor care elaboreaza manualele. Ar merita facut un salt in timp, pe la nivelul anilor 1970 – 1975 (cred ca la Biblioteca Academiei, se gasesc toate materialele necesre). Veti avea surpriza sa gasiti manuale bine scrise, clare, care transmit cunostintele esentiale, cu exercitii potrivite cu stadiul de pregatire al elevilor. Culegerile de exercitii si probleme din epoca sunt cam in acelasi stil. Acum, priviti va rog numele autorilor: veti vedea nume profesori (universitari) de mare prestigiu, oameni care au creat scoli si au lasat discipoli de valoare in urma lor. Mai analizati apoi si corelarea programelor pe ani de studiu, începând din clasa I pana la terminarea liceului (cl XII). Coerenta este remarcabila. Veti remarca echilibrul intre cunostintele noi si repetare, reluarea cunoasterii pe un plan superior, corelarea intre discipline. Viziunea de ansamblu care nu poate veni decat din partea unor persoane cu nivele de competente maximale si experienta didactica importanta. Trebuie deci repusi profesorii universitari si academicienii (pe aceia cu real talent didactic…) in posturile de decizie privind elaborarea programelor scolare si a manualelor. De asemenea, ar trebui folosite toate resursele de personal cu experienta didactica (inclusiv seniorii…).
      Tot privind la orarele din anii aceia, s-ar vedea ca numarul de ore era destul de mic (cu insistenta pe materiie principale – matematica, fizica, chimie, biologie, limba si literatura romana) dar sportul (2 ore/ saptamana) si activitatile practice (6-8 ore/ saptamana) isi gaseau si ele locul…Ba mai era timp si pentru cate o sedinta de PTAP, de 2-3 ore.. La fiecare materie, se invata esentialul (definit de persoane competente, dupa cum am spus), iar cine voia sa invete in plus, era liber sa o faca (orele la scoala se terminau cel tarziu la 14:00, iar pentru pregatirea temelor nu erau necesare mai mult de 3 ore); spre seara, erau cercuri pe diferite materii. Mai erau Gazeta Matematica, Revista de Fizica si Chimie. Mai exista ele astazi?
      Internetul? Multe din materialele de pe internet sunt incomplete, contin greseli sau se afla la un nivel stiintific scazut. Cu greu un elev de gimnaziu ar putea invata ceva, insa poate face un referat prin copiere…Considerabil mai pline de continut sunt materialele de pe site-urile universitatilor, îndeosebi a celor straine (americane, in special), insa utilitatea lor pentru nivelul gimnazial sau chiar liceal ramane problematica, deoarece ele se adreseaza unui nivel de pregatire superior. Deci, internetul nu poate inlocui o politica serioasa si sanatoasa in domeniul programelor scolare. Dupa ce se elaboreaza elementele de programa si manualele, acestea merita puse pe un site al Ministerului Educatiei si updatate periodic, abia atunci internetul capatand o utilitate reala (altfel, ne vom multumi cu elemente ale unor politici educationale straine).
      Si ar mai trebui ceva: monitorizarea atenta si reciclarea periodica a celor care lucreaza in mass media. N-as vrea sa mai aud „kilovati pe ora” in loc de „kilovati-ora” si alte asemenea (nu de alta, dar aud si copiii!)

  15. Nu este important cum se exprima romanii? Eu cred ca si la liceu ar trebui introduse ore de gramatica. Nu numai scoala are un rol important in formare. Sa nu uitam mijloacele de informare, societatea….. Daca tinerii vad la tv tot felul de agramati care au ajuns bogati sau „vedete” de doi lei, incearca sa le urmeze exemplul si un articol ca acesta este cireasa de pe tort pentru ei. De fapt, dumneavoastra – autorul articolului – credeti ca mai este necesar sa invete ceva copiii? II invatati ca scoala nu isi face traba, ca tara si patriotismul sunt specifice snobilor si multe alte aiureli. Rezultatul se si vede…

    • E foarte important. Numai ca oricata gramatica ai face, tot nu va insemna nimic daca nu vei invata sa comunici.

      Eu am intilnit destule personae care stiau sa scrie correct, dar care erau incapabile sa inteleaga ce le spuneam. Nu ma intelegeau, pur si simplu. Iar cand vorbeau, declamau bucatele din diverse texte sau reproduceau tot felul de fragmente.

      Autoarea nu exclude gramatica, ci se refera la inutilitatea stuidierii sale scolastice, in exces , in gimnaziu.

      Per a contrario, ar insemna sa mutam copii 24/24 la scoala, sa tot invete, pentru ca trebuie sa stie si matematica,m si biologie etc. Si cum volumul de cunostinte tot creste, ar insemna sa petreaca din ce in ce mai mult timp la scoala.

      ===
      A-I tine pe copii 24/24 la scoala ar avea si „avantajul” de a-I aservi complet sferei politice, Statului in principiu. Cam cum a facut Hitler cu Napolele sau cum visa Dewey sa faca.

      Pe acest drum al invatarii la maxim ajungem la excluderea familiei si la exacerbarea rolului statului in educatie, pana la preluare 100% a controlului.

      In realitate, fix pe acest drum suntem si chiar aceasta diminuare a libertatii in parallel cu de-responsabilizarea scolii conduce la rezultatele dezastruoase ale educatiei in Romania.

      Noi nu vedem de regula asta, pentru ca am fost educati (cei mai multi) itnr-un system de acest tip- adaptat perfect comunissmului, dar care din pacate supravietuieste si chiare s consolideaza intr-un system care se doreste capitalist, adica tocmai bazat pe libertate si responsabilizarte individuala.

  16. Oare cum se poate face trecerea de la gangureala-gangaveala la exprimarea potentialului rational daca renuntam la arhitectura gramaticala a limbajului? Cu atat mai stranie opinia acestei renuntari cu cat vine de la un om trecut prin scoala filologiei.
    Gasim de cuviinta ca este in regula sa avem in curricula scolara o ora de religie pe parcursul a 12 ani in speranta cultivarii apartenentei la crestinatate. Ne jenam insa cand avem interesul forjarii motorului lingvistic care sa ne ajute in achizitia elementelor de baza ale limbajului.
    Accesul la definitii, clasificari, proprietati in orice domeniu al cunoasterii, saltul individului pe scena modernitatii, acordul teoriilor cu practica in orice domeniu nu se poate imagina in lipsa buchiselii gramaticale.
    Daca articolul nu este o provocare sau un semnal de alarma in privinta adoptarii unor metode eficace de invatare a gramaticii limbii in care existi, atunci articolul este o rusine pedagogica.

    • Vă dați seama că în viața reală 80% din elevi, nu învață nimic, nici un strop de gramatică, doar copiază de la restul?
      Sau nici măcar nu fac efortul să copieze, sunt trecuți clasa ca să iasă numărul de elevi.

      Iar 19.99% tocesc pentru notă, examen, nu ca să țopăie pe scena modernității, apoi uită rapid, nu mai sunt în stare nici să-și ajute copiii de clasa a șaptea la teme. Poate de 0.01% se prinde ceva….

      N-aș putea să jur în ce privește precizia procentelor în fiecare an, dar la noi cam așa era.

        • Daca tot ne radem, aveti vreo sursa care sa masoare/justifice procentele de elevi dedati mai mult sau mai putin studiului? ‘Au credeti ca spontaneitatea lingvistica opereaza cu un temei mai spornic?
          Ca anticamera a vietii reale -indiferent ce ar insemna asta- scoala codifica experienta anterioara si ne scuteste de a inventa roata generatie dupa generatie. Daca cineva ne argumenteaza ca, in comunicarea interpersonala, limbajul conteaza 15%, restul cazand in sarcina limbajului corporal cam ce ar trebui sa facem? Sa performam in stilul Dan Puric? Si, daca toti suntem datori cu o pantomima, oare nu transcendem usor spre o planeta a maimutelor?
          O fi gretos studiul, dar ne ofera sansa de a ne califica in lumea de dincolo de papa-caca-nani, chiar daca uitam totul dupa nesuferitele de examene.

          Si, la o adica, mai putina gramatica ne creste performanta la testele Pisa?

          • „testele PISA, lumea de dincolo”.

            Subiecții educației sunt cumva interesați de PISA?
            Oferă rezultatul PISA vreo garanție în ce privește câștigul viitor, valoarea pe piața muncii?

            „anticamera a vietii reale … scoala codifica experienta anterioara”

            Sunt multe exemple de ex-tocilari conștiioncioși care încasează salarii jalnice și de foste loaze care au reușit excelent, prea multe ca lumea să mai ia în serios formarea oferită de școală.

            Procentele – în fiecare clasă erau vreo cinci-șase copii care învățau, în fine, erau obligați să învețe, Nu cred că proporția s-a modifcat consistent.

  17. Inlocuiti gramatica stearpa si mai tepoasa decat un arici cu un fel de ore de „debate”, in care elevii sa invete sa asculte, sa sintetizeze, sa argumenteze, sa se exprime corect, sa traga concluzii, sa detecteze faulturile logice dintr-o argumentare, sa detecteze abordarile manipulatoare etc etc etc.

    Ca sa-mi fie clara pozitia – am fost olimpic national la limba romana in gimnaziu, am invatat gramatica de mi-a iesit pe nas. Culmea, nu-mi displacea chiar atat de mult, dar acum nu mai stiu aproape nimic din toata teoria aia si ma indoiesc ca mi-a folosit la exprimarea propriu-zisa sau la scrierea de-acum, 20 de ani mai tarziu. Va garantez ca stiam dinainte sa fiu olimpic sa nu spun „fata care am vazut-o”. „Problema” (cu ghlimele intentionate) e ca, spre deosebire de acum 30-40-50 de ani, scoala nu se mai face cu nuiaua si rigla peste palme. Acum, ca ne convine sau nu astora care-am terminat de mult scoala, lumea e practic alta, din cam toate punctele de vedere relevante. Ori ne adaptam ca societate, ori ajungem sa livram tarii agramati pe banda rulanta, care se vor apoi prim-ministri si ne declara ritos, cu 100 de microfoane in fata: „Eu am vrut DECAT sa vad ce zice presedintele”. Daca o asa exprimare nu iti face tie insuti sila, nu e vina scolii. Exprimarile de genul asta denota NU necunoasterea regulilor gramaticale (care-s sute si mai toate seci), ci lipsa de logica argumentativa. Asa ca inchei cum am inceput – invatati copiii sa argumenteze logic DISCUTAND (debate) liber pe orice subiecte (preferabil, unele care starnesc interesul). Asa o sa fie mai tarziu mai greu de manipulat cu un kil de faina sau 100 de lei in plus la salariu, asa o sa inteleaga cum sa extraga informatia relevanta dintr-un discurs/text/interviu si tot asa o sa invete sa se exprime corect, fara efort. Pentru ca una e sa „inveti” toate formele si exceptiile nu-stiu-carei-parti-de-vorbire si cu totul altceva e sa te lovesti tu insuti de respectiva situatie, sa gresesti si apoi sa ti se explice de ce e asa si nu altfel, totul intr-un context mai larg (subiectul dezbatut) si care se asaza altfel in mintea oricui, nu doar a unui elev (tocmai pt ca nu e sec precum o nuca).

    • Subscriu.

      Nu spune nimeni sa aruncam gramatica la cos, ci doar sa invatam regulile de gramatica in mod decent si pe cat posibil, ca rezultat al altor eforturi educative – spre exemplu argumentarea, logica, filosofia.

      Desigur ca se pot discuta detaliile, dar in principiu aveti perfecta dreptate.

      Si in ce priveste gramatica si in ce priveste faptul ca lumea s-a schimbat. Da, s-a schimbat foarte mult in ultimii 20 de ani.

      Din pacate, 50% din interes si 50% din necunoastere, politicul din ROmania a neglijat constant aceasta schimbare a lumii si nu luat nici un fel de masuri de adaptare a sistemului educatiei nationale la aceasta noua lume.

      Principalele consecinte in planul sistemului de educatiei ale acestei schimbari ale lumii ar fi:
      – necesitatea de a scurta invatarea in scoala, in parallel cu orientarea invatarii extracurriculare
      – necesitatea de a diversifica oferta scolara
      – necesitatea de a oferi familiei posibilitatea de a allege traiectoria educatatiei
      – necesitatea de a responsabiliza atat scoala ca institutie cat si furnizorii private de educatie in ce priveste calitatea procesului educativ derulat

      Toate acestea lipsesc de fapt in educatia din Romania, sau sunt cateodata in mod pervers mimate, decorate, ca un fel de etichete puse pe sticle goale.

      ===

      Totusi, politicul este cel care trebuie sa resolve asta. Nu direct, ci sub influienta unei elite intelectuale care sa isiu ia in serios rolul de a furniza societatii solutii si programe, nu vaiete plansete si dclaratii despre pacea lumii si salvarea balenelor….

  18. Îmi aduc aminte cu plăcere din toate punctele de vedere de gramatica din gimnaziu: Mulțumită ei și matematicii, n-am mai fost nevoit să memorez toate comentariile din culegerea de referință pentru V-VIII. Nu țineam să promovez cu 10 examenul de admitere la limba și literatura română.
    Eu zic da gramaticii în gimnaziu și zic nu claselor de 36 de elevi de ex.

    • Cat de multa dreptate aveti, domnule Lucian!

      Si pentru mine, gramatica a avut mult sens in gimnaziu. Prin exemple simple si foarte bine alese profesoara noastra a reusit sa ne faca sa intelegem in mod logic de ce unele cuvinte se scriu asa cum se scriu, cand se pune cratima, cand avem litere dublate in cuvinte etc, fara sa memoram mecanic niste reguli. Pana si cel mai tantalau din clasa era capabil sa scrie cat de cat corect.

      Finantarea pe cap de elev face ca scolile sa primeasca tot mai multi copii, fara sa tina cont de orice altceva, de faptul ca bunul simt ne spune ca intr-o clasa cu mai mult de 20-25 de elevi e aproape imposibil sa ii inveti cu adevarat pe toti.

      • Nu doar intr-o clasa cu 20 de elevi e imposibil. E imposibil si intr-una cu 5 copii.

        E momentul sa intelegem ca educatia si invatarea nu mai este 90% in scoala, ci doar 10% in scoala.

        Invatarea in afara cadrului institutional al scolii este ocirum prezenta, dar este ineficianta pentru ca:
        a) invatarea din scoala nu tine seama de aceasta schimbare
        b) fenomenul ca atare este neglijat

        ===

        Un copil care nu invata in afara scolii nu va putea fi niciodata educat si instruit correct, in conformitate cu cerintele acestui mileniu. Scoala nu mai poate sa raspunda imensei diversitati a cunostintelor si dinamicii extraordinare din acest mileniu.

        Prin urmare, discutia excede de fapt simpla pondere a gramaticii in gimnaziu, conduce la intelegerea noului sistem educativ. Daca vrem sa intelegem asta, daca nu, ne vom chinui inca multi ani de zile producand generatii din ce in ce mai inapoiate si mangaindu-ne obtuz cu „olimpicii nostril” si cu „talentul poporului roman”.

  19. Pe principiul asta ar trebui sa renuntam in primul rand la matematica. Si chiar la invatamantul obligatoriu, sa invete fiecare in ritmul lui, de ce sa chinuim copiii? Sunt de acord ca studiul gramaticii se face intr-un mod mult prea academic pentru varsta elevului, dar de aici pana la a renunta complet e distanta mare…
    De ce nu putem avea o atitudine echilibrata? De ce trebuie intotdeauna sa daramam tot si s-o luam de la zero? Pentru noi nu exista decat solutii radicale. Si fiecare e detinatorul adevarului absolut. Asta e motivul pentru care batem pasul pe loc de 25 de ani.
    Poate ca asta ar trebui sa fie primul lucru care sa se invete la scoala. Cum sa studiezi munca altuia, sa preiei o idee si s-o imbunatatesti, sa duci mai departe in loc sa faci din nou. Sa stii sa inveti din greselile altora, nu sa-i consideri din start niste prosti, chiar daca au facut ceva gresit. Dar in primul rand profesorii si cei care conduc sistemul de educatie ar trebui sa invete asta.

    • Pai nu zice nimeni sa renuntam complet la gramatica.

      Gramatica invatata in exces, in mod inutil in gimnaziu si in mod izolat este subiectul discutiei.

      Nu invatarea gramaticii in general, nu gramatica din liceu.

      ==
      Subscriu la cele spuse de dvs in afara de acest punct. Doar ca nu merge prin declarara acestor lucruri, e nevoie de o schimbare majora a educatiei, bazate pe libertate si responsabilitate.

  20. Mie mi-a plăcut gramatica. Mă rog, nu în sensul că eram înnebunită după ea. Dar gramatica, istoria și latina erau o pauză binevenită între alte materii pe care le detestam. Pur și simplu efortul de procesare a materiei era mai redus, iar conceptele vag interesante.
    Doar pentru mine, n-am mai întâlnit pe cineva interesat. Când i-am spus entuziasmată colegei de bancă, o tocilară prin constrângere, fix ca mine, că în limba din care se trăgea latina mai erau două cazuri: instrumental și locativ, ea m-a privit căpiată – mi se pare cumva nu avem destule oribilități de cazuri, timpuri, conjugări și diateze?

    Nu, nu am observat până acum nici un efect benefic al expunerii la gramatică. Nici să fi tras vreun folos direct din notă, nici un leu în plus pe card. Nici nu mi s-au dezvoltat niște sinapse mai deosebite.

    Atâta doar că am fost recrutată la teme la vară-mea mai mică.
    Acu doi ani, pe când fata era într-a șaptea mătușă-mea m-a convocat – “hai, că nu ne mai descurcăm”. Eu: “păi am uitat tot”. Ea: “da, dar ție-ți plăcea, îți făceai singură temele, poate înțelegi totuși ce scrie acolo”. De bine, de rău am descâlcit prefixoidele.
    Dar când am terminat cu gramatica și biata mea rudă a să sugerat să facem și tema la mate a trebuit s-o lămuresc că la mate sunt zero barat, să-ș aștepte pe taică-său. A, învățasem cu ură la vremea mea, rezolvasem ecuații, știam derivatele și-n somn. Dar doar până la examene, apoi am dat delete cu entuziasm. Era prea mult, prea greu, nu le puteam lega de nimic și nu aveam la ce să le folosesc. Și cam așa a fost cu marea majoritate a materiilor. Și nu cred că doar pentru mine.
    Așa se ajunge că e nevoie de trei adulți pentru teme – și asta doar până în clasa a opta. Iar mătușă-mea se consideră norocoasă – au reușit să ducă fata până-ntr-a noua la un liceu “bun” fără să dea bani de meditații.

    Cui folosește sistemul ăsta nu știu …

    • Liderilor de sindicat le foloseste. Si politicienilor care pot manevra o masa de alegatori de peste 200.000 de personae (numarul cadrelor didactice din ROmania).

      Credeti ca nu e clar pentru toti ca trebuie o reforma? Si credeti ca principalele ei elemente nu sunt deja cunoscute de multi?

      Se prefac pur si simplu ca nu stiu, se prefac spunand ca nu trebuie schimbat nimic.

      Ce nu stiu insa este ca numarul parintilor care voteaza este de 4-5 ori mai mare decat cel al cadrelor didactice. Deocamdata, cei mai multi parinti se autoamagesc sau spera ca vor putea pleca la studii si la munca, poate si pentru totdeuana, in alte tari.

      Iesirea UK din UE va fi o prima baie de gheata in aceasta sens, dar nu va insemna nimic fara o oferta de reforma a educatiei care sa se bazeze pe parinti, nu pe liderii de sindicat.

  21. Si cu elevii care vor sa intre la facultati unde examenul de admitere se bazeaza pe gramatica limbii romana ce ne facem?
    Ii lasam sa se chinuie singuri? Ii asteptam cu manecile suflicate la meditatii?

  22. Pe mine gramatica m-a încântat, mi-a salvat media la limba romana si vorbesc foarte serios. O memorie proastă pentru comentariile de la lectură o salvează cititul cartilor si gramatica. Avand, însă la rândul meu copil în scoala, m-am oripilat. Cu mult s-a îngreunat si complicat programa; s-au devansat informaţiile. Un copil de clasa a III-a nu poat percepe ca un obiect fizic sa devină substantiv, sau culoarea bluzei sa devină adjectiv, mersul pe bicicleta verb, etc. Lucrurile acestea ar trebui lăsate pe mai tarziu cand se mai maturizează, se mai domolesc…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristina Tunegaru
Cristina Tunegaru
Licențiată în filologie, master în domeniul Literaturii, profesoara de limba română și limba engleză, cu o experiență de 5 ani la catedră, interesată de domeniul pedagogic și de realizarea unor softuri educaționale pentru disciplinele în care sunt specializată.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro