joi, martie 28, 2024

Nu mă mai mir de nimic

În fiecare zi, de 26 de ani, îmi spun că nimic din toate câte se petrec în țara noastră nu trebuie să mă mai mire. Și totuși nu contenesc să mă mir. Imposibilul devenit posibil la noi sub forma lucrurilor strigătoare la cer – grotești, obscene sau abjecte pur și simplu – mă ia mereu prin surprindere. Și, de fiecare dată, mă întreb dacă mai există o asemenea țară pe lume.
De pildă, poți la o adică să-ți imaginezi un procuror care fură. Dar nu și o țară în care procurorul care fură poate ajunge prim-ministru. La limită poți să-ți imaginezi că fruntașul unui partid pregătește o campanie electorală furând voturi și punând și morții să voteze. (Nu cred să existe furt mai „radical” într-o democrație.) Dar că după o asemenea nemernicie omul rămâne în fruntea partidului, ba se mai și aferează să facă politica țării cu o condamnare penală în buzunar, este tare greu de imaginat. Iarăși, e tare greu să-ți imaginezi că cei mai de seamă borfași dintr-o țară (crema cremelor borfașilor țării, cei mai mulți dintre ei agramați), odată ajunși la închisoare, își scad din pedeapsă scriind „lucrări științifice”. Cum să-ți imaginezi apoi că într-o țară doctoratele ajung „o modă” și că avem zeci de mii de „doctori” cu lucrări plagiate conduse de profesori plagiatori? Dar că există o țară în care un întreg municipiu își alege primar un pușcăriaș și că acesta cere să iasă „pentru două ore” din celulă (cu cătușe la mâini și încadrat de polițiști) cât să depună jurământul în catedrala orașului? Cum să-ți imaginezi că, după o „revoluție anti-comunistă”, foștii securiști ai lui Ceaușescu au pensii între 1000 și 3000 de euro, în vreme ce nenorociții pe care-i hărțuiau își trag zilele cu o sută-două pe lună? Cum să-ți imaginezi că „se dau în folosință” bucăți de autostradă care nu duc nicăieri? Că se fac terenuri de fotbal în pantă? Că politicienii sunt convinși că meseria lor e mai grea și mai riscantă decât cea a unui soldat în Afganistan? Că există canale de televiziune prin care părinții sunt îndemnați să nu-și vaccineze copiii („căci vaccinul conține mercur și naște autism”)? Sau că un cancer in situ e bine să-l lași în pace, că știe el, corpul, cum să se apere?
Dar câte lucruri de neimaginat nu se întâmplă în țara noastră? Avem senatori care se ung între ei cu mir ca să nu fie luați de DNA. Avem un „prinț” care fură mii de hectare de pădure. Avem un căpitan avansat direct general-maior, fost ospătar, cu mari dificultăți de exprimare, dar care, afișând un CV care-l întrece pe cel al generalului de Gaulle, își dedică viața „interesului național”. Avem jurnaliști care practică nestingheriți terorismul intelectual și organizează linșaje publice sub privirea îngăduitoare a instanței menite să supravegheze deontologia mass-media. Avem firme care vând spitalelor apă chioară pe post de dezinfectant. Avem oameni fără nici o pricepere dovedită, dar reciclați în Parlament ca șmenari, cocalari și borfași. Avem, în plină Europă, 51% din populația României analfabetă funcțional. Avem monumente de patrimoniu lăsate în paragină sau puse la pământ. Avem păduri seculare pe care, grație mafiei lemnului, nu le mai avem.
Avem așadar parte de cele mai inimaginabile lucruri din lume. Mereu și mereu altele. Nici nu prididim să ne mirăm îndeajuns de unele, că altele vin și le iau locul. Sunt atât de multe, că unele trec aproape neobservate. Ca de-o pildă acesta.

Administrația Prezidențială  și-a propus să facă „un proiect de țară” care să arate „unde vrem să își găsească România locul în UE”. (Vezi Doamne, pe fundalul celor amintite, e greu de aflat ce-i lipsește și ce-i trebuie României.) Și, în vederea realizării proiectului, s-a alcătuit o comisie (cum altfel?) alcătuită din cei presupuși a fi calificați pentru această sarcină măreață. În centrul proiectului, după cum a anunțat recent Președintele țării, se află „România educată”: „România educată e calea spre viitorul României. Fără o generație educată nu se poate construi viitorul”, a spus el.
Deși ar fi câte ceva de spus despre fiecare dintre cei nominalizați, mă opresc asupra unuia dintre cei zece „membri independenți” (în total sunt 23) care se află în „Comisia privind Proiectul de țară”: Ioan Aurel Pop. Oficial, dl Pop este profesor, rector și academician. Dar în memoria colectivă el este altceva.
Victor Ponta, asta știe toată România, a furat. A-ți însuși în câteva zile prin copy paste rezultatele muncii de câțiva ani de zile ale altuia și a profita de ele se numește furt. În 2012, Ioan Aurel Pop era membru în Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) care a certificat plagiatul lui Ponta. Dar dl Pop s-a delimitat de verdictul colegilor săi, deși furtul nu cerea o deliberare (un copil de 10 ani îl putea depista), ci doar o simplă constatare. Mai mult, el a socotit ca „absolut necesară” reorganizarea Consiliului făcută de către ministrul de atunci al Educației, un acolit al lui Ponta (Liviu Pop), în urma căreia verdictul de plagiat a fost anulat. Procedând astfel, Ioan Aurel Pop a acoperit furtul lui Ponta, l-a tăinuit, i-a șters urmele. Un profesor, un rector, un academician care cauționează furtul de titlu doctoral se descalifică pentru funcția de intelectual, de profesor, de rector, de academician. Devine apărător al hoților și subminator al valorilor spirituale. Culmea ironiei este că, în 2016, după ce a fost ales (la propunerea Academiei!) președinte al CNATDCU, cauționatorul furtului de titlu doctoral a declarat: „Alegerea mea în funcția de președinte al CNATDCU reprezintă o continuare a asumării unor responsabilități în spațiul public. Întreaga mea activitate profesională, fie că am predat istorie unor minți tinere, fie că am condus cea mai mare universitate din Romania, s-a bazat pe asumarea deplină a rolului pe care l-am avut. Am încercat să mă pun, cu onoare și demnitate, în slujba oamenilor”.
Într-adevăr, în 2012, Ioan Aurel Pop „și-a asumat deplin rolul pe care l-a avut”. „Cu onoare și demnitate”, acoperind furtul lui Victor Ponta, „s-a pus în slujba oamenilor”. Pesemne că tot grație „onoarei și demnității” sale, el a fost ales acum de către Președintele țării să facă parte din Proiectul al cărui nucleu dur e „România educată”, „calea spre viitor a României”.

Distribuie acest articol

82 COMENTARII

  1. In ce tara exista zicala „a pune lupul paznic la oi”?
    In ce tara un presedinte in functie este dovedit, prin 3 hotariri judecatoresti, ca a obtinut un bun prin acte false?
    In ce tara acelasi presedinte spune despre o hotarire judecatoreasca, definitiva si irevocabila, ca este „un banal act administrariv”?
    NB,
    si mie imi vine uneori sa zic „nu ma mai mira nimic”, dar cind am auzit ce a declarat Daniel Barbu, ca viata unui parlamentar (roman, desigur, e mai in pericol decit a unui militar in Afghanistan, nu obisnuiesc, dar mi-am facut cruce: omul asta e prost?
    Sigur, a fost si ministru, si atunci cu o declaratie de risul curcilor.

    • Tot Sibiul e creația nemților. Îmi pare corect să fie moștenirea ultimilor nemți rămași în Ardeal. Dacă judecătorii care au judecat nu ar fi făcut parte din Uniunea Judecătorilor Romani sentințele ar fi fost drepte. DE AIA EU CRED CĂ ROMÂNI SUNT ROMÂNI indiferent de poziția geograficâ. ,,Ungurii lu’ Soros” au făcut o greșală imensă. Nu trebuiau să voteze . Asta ar fi arătat întregi lumi cine sunt romani. Europa ar fi putut înțelege valoarea Belarușilor .

    • @Victor_L Ati uitat asa repede ca romanii au avut de ales intre Ponta si cel pe care il numiti „lupul paznic la oi”. Este rau, foarte rau. Asa este. Cu Ponta ar fi fost un dezastru, o calamitate. Si atunci ce propuneti?

      • Si daca Ponta este foarte rau, trebuie sa uiti ca avem un presedinte exact cum am scris?
        Tu ai uitat ca Iohannis a fost, vreo 3-4 ani, coleg de zbenguieli cu plagiatorul Ponta?
        Nu indulcesti răul cu solutie de mult mai rău.
        Si, iti mai amintesti, @ Vasiliu R., ca initial candidatul Iohannis spusese ca a obtinut cele 5-6 case din meditatii?
        NB,
        apara-l pe Iohannis, traim intr-o tara libera, dar nu veni cu argumentul ca exista altii mai rai ca el :P

    • el a fost dovedit ca a falsificat actele? sau a cumparat, cu buna credinta un bun, de la o persoana care l-a obtinut cu acte false. nu dezinforma.
      al doilea lucru, o hotarare judecatoreasca nu este un act administrativ, dar o actiunea de evacuare ca urmare a unei hotarari judecatoresti, este. si despre asta facea vorbire presedintele. dar daca nu vrei sa vezi, nu vezi, daca nu vrei sa auzi, nu auzi.

  2. Punct ochit, punct lovit ! Vai de mine ce bulversari vor fi pe scena apropiatelor alegeri dupa aceasta trecere in revista a marilor noastre succese de 27 (!) de ani ! ! 10… ziaristi comentatori si… 100 de analisti politici sunt pusi la pamant de un singur condei ! Satisfactia mea e totala ! HAI, ROMANIA EDUCATA!!

  3. Dacă tot a adus vorba dl profesor Liiceanu de liste interminabile, ar mai fi de adăugat o găunoșenie. În spatele doctoratelor cu copy paste stau profesori coordonatori care sunt in continuare membri ai universităților mari românești, și pe al căror contract de munca stau giruri de ștampile și semnături. Aceste semnături ar trebui sa ateste ca viitorul educației e in siguranță. In realitate, el e doar in securitate…

    • Eu am spus-o de mai multa vreme: fiecare teza de dotorat plagiata a fost coordonta de un profesor ani de zile si a fost sustinuta in fata unei comisii de specialisti. Abia cand or sa inceapa universitatile sa se uite la coordonatori si la membri permanenti in respectivele comisii putem incepe sa credem ca cineva chiar vrea sa puna lucrurile in ordine. Pana atunci, eu iau orice actiune ca pe „damage control”: care e minimul necesar pe care-l putem face sa se uite „episodul” in cauza. Atat si nimic mai mult.

      In rest, citesc articolele d-lui Liiceanu cu placere, ca de obicei.

      • Asta nu se va intampla.

        Universitatile sunt capturate de grupari cvasimafiote, care promoveaza nulitati.

        Este posibil asa ceva pentru ca studentii sunt total dezinteresati de ceea ce invata. Trebuie sa fie clar ca vanzarea diplomelor nu ar fi posibila fara complicitatea „cumparatorilor”.

        Aceasta complictate face ca „profesori” universitari impostori sa „predea”, sa detina grade sa ajunga cadre de conducere (chiar decani sau rectori!) .

        Al doilea complice este ARACIS, unde oamenii lor (proveniti din universitati concurente….) verifica dosare. Si la dosare, toti suntem buni. Hartii toata lumea face.

        La fel cum in invatamnatul preuniversitar dezasrul nu ar mai fi avut aceasta amploare daca onor inspectorii ar fi… inspectat orele, in loc sa verifice – ati ghicit!- alte dosare.

        La fel e si cu doctoratele: unii le vand – indrumatorii si altii le cumpara – doctorii.

        Cumparatorii isi cumpara mai departe alte drepturi cu ajutorul acelor diplome. Dupa cum vanzatorii isi cumpara protectia vanzand peste rand diverse privilegii acolitilor….

        In acest tablou, cativa profeosri universitari isi mai fac datoria.

        E foarte usor sa iti dai seama care sunt: cei barfiti de colegi, cei care sunt datia fara sau care sunt gata sa fie dati afara. Mafia universiara nu are nevoie de profesori universitari competenti ci de „ucigasi platiti”, persoane obediente pentru care „o mana spala pe alta” e deviza.

        Care e Solutia?

        Solutia e asa:

        a) bursa de studii in strainatate – asta va taia din cerere national, facand vizibila cererea de diplome formale

        b) reducerea mandatului rectorului si decanului la doi ani si interzicerea mandatelor consecutive

        c) reducerea drastica a puterii discretionare a presedintilor fundatiilor pentru universitatile particulare (acum sunt niste mici dicatatori)

        d) introducerea renuntarii la doctorat (un fel de amnistie) si inlaturarea oricaror privilegii sau drepturi pentru detinatorii de diplome de doctorat.

        ====

        Vreau sa spun ca porblema diplomenlor de doctorat cumparate sau palgiate nu e nici pe departe una (doar) morala, ci una cat se poate de materiala: drepturi banesti, drepturi de echivalare diverse etc.

        De-asta daca respectivele drepturi ar fi scoase din lege, nu s-ar mai inghesui oamenii sa cumpere (si evident sa palgieze) diplome de doctorat.

        Ideea ca un nustiu ce consiliu poate „face dreptate” si sanctiona plagiatele e utopica. S-a vazut ca nu merge dar tot insistam..

        Inlaturand cauza, dispare efectul. Nu ma las mintit de idea aia pseudopsihologica a „doctoratului din vanitate” – adica „sa-mi spuna lumea doctor” . Sunt si asemenea oameni, dar sunt mult prea putini.

        Cei mai multi vad in dioploma de doctor fie un venit mai mare, fie un drept castigfat mai usor fie un fel de asigurare („sa fie acolo, nu se stie cand imi trebuie”). Ponta de ce a avut nevoie de diploma? Ia interesati-va si imi veti da dreptate.

        De-asta spun ca trebuie descurajata cererea de diplome de doctor, nu controlata (doar) oferta de diplome plagiate.

        Inlaturam drepturile date de diploma de doctor, nu mai e cerere pentru ea si problema va scadea mult de tot.

        • Nu trebuie complicate lucrurile !
          Art. 141 din Legea nr. 8/1996
          Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani sau cu amenda de la 500.000 lei la 10 milioane lei fapta persoanei care isi insuseste, fara drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta persoanei care aduce la cunostinta publica o opera sub un alt nume decat acela decis de autor, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.
          Art. 264 cpen
          Ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.
          Solutia este simpla.

        • Păi, exact astea trebuie eliminate, drepturile bănești și drepturile de echivalare diverse. Un titlu de doctor trebuie obținut pentru prestigiu academic, nu pentru foloase patrimoniale și nepatrimoniale.

    • Iar când coordonatorii de doctorat sunt corecți și pretențioși, sunt siliți de către colegii lor să se pensioneze și să renunțe la această ocupație. Am în imediata mea apropiere un astfel de caz dureros. Omul a fost îndepărtat exact cu motivul declarat că se plâng studenții și doctoranzii că este prea exigent… Doamna Zoe Petre ar ști la cine mă refer, dacă ar citi acest text.. .

  4. absolut corect, cu o singură precizare: ioan aurel pop NU e șef al cnadcu (http://www.cnatdcu.ro/membri-consiliului-general-cnatdcu/), director al acestui for fiind academiceanul viorel barbu, prezent și el în vestita comisie cnadcu din 2012, cu verdict opus dat față de cel al lui pop. pentru asta, barbu a fost amenințat cu închisoarea, filialei iași a academiei, condusă de el la acea vreme de el, i s-au blocat fondurile, iar în final, pentru binele instituției, a fost nevoit să demisioneze. spun asta pentru se vorbește mult prea puțin de intelectualii adevărați, și prea mult de cei care combină profesionalismul cu lichelismul. iar în măreața comisie de tocat frunze la câini se află lichele în cea mai mare parte. n-ar fi nicio problemă, oricum ce fac ei nu va avea niciun efect, problema e că ei nu o fac pe gratis

  5. Ati uitat sa mentionati un fost presedinte pentru alte coordonate istorice, inconjurat de penali -dovediti sau potentiali: fratele, nepotul, ginerele, fiica, protejata, etc etc. Proiectul lui de tara consta in lingerea dosarelor sau fabricarea lor in scopul santajarii politicienilor. Aveti dreptate in ceea ce scrieti in articol, dar o mica jena cu privire la personajul omis va incearca?

    • „”Fabricarea dosarelor pentru hartuirea politicienilor”” – haha bietii imaculati si slujitorii lor cu minte scurta .Nu se poate fabrica un dosar din nimic , poate doar pe vremea comunismului si nici atunci . Dosarele nu sunt vorbarie „pe surse” au nevoie de probe .

      E totusi adevarat ca respectivul a fost inconjurat de penali , se pare ca in Romania e de preferat sa ajungi penal bogat decat cinstit sarac . Lumea actioneaza in concordanta cu acest fapt . Vina e a romanilor care tolereaza situatia si voteaza fara a-si utiliza memoria .
      Dar cel mai probabil o sa asteptati pana la moarte sa pateasca ceva respectivul in justitie pentru ca impresia mea e ca a functionat pe calapodul lui Iliescu „sarac si cinstit” dar mare amator de putere . Putere pe care a folosit-o in general in directii bune spre spaima politicienilor din povestile cu dosare .

    • @ mihai (24/09/2016 la 19:16)

      Poate ati omis si dvs. sa vorbiti despre o cuvantare adresata presedintelui citat, similara cu cele adresate in trecut, de unele persoane publice / intelectuali, altor presedinti (in fuctie la vremea respectiva acordand decoratii).

  6. Domnule Liiceanu va mirati degeaba ,dar stiti de ce ?
    Pentru ca proamerican fiind nu ati avut curiozitatea sa cititi despre alegerile din anii 1920 din USA .
    Tot ce vi se pare acum strigator la cer le-au experimentat altii mult inainte inclusiv „votul mortilor”
    Va recomand un serial „boardwalk empire” este edificator despre toate metodele de furat in alegeri chiar daca este un serial fictional despre prohibitie si alegeri ati fi surprins sa aflati daca cititi ca este mult mai real decat ne putem imagina.

    • Cine a vazut ecranizarea lui Spielberg numita Lincoln afla de acolo un alt fapt care arunca o lumina noua asupra modului cum a fost abolita sclavia. Filmul se ocupa cu ultimele luni din viata lui Lincoln si-l arata pe Lincoln omul de stat si simplu omul. Lincioln omul si tatal incearca sa-l impiedece pe fiul sau sa se inscrie in armata.
      Lincoln barbatul de stat catigase practic razboiul cu Sudul si incearca cu abilitate si disperare sa-i convinga pe deputatii din NORD sa voteze amendamentul 13 privind abolirea scalviei. Am scris nord cu majuscul pentru ca nici din N nu exista o majoritate suficienta pentru abolirea sclaviei. Lincoln incerca cu abilitate (si viclenie) sa amane capitularea celor din S, care astfel ar fi avut dreptul sa participe la vot si ar fi scufundat pentru mult timp abolirea sclaviei.
      Partea ceva mai putin cunoscuta este modul in care Lincoln ii cumpara pe 20 deputati nordisti cu bani si pozitii in administratie pentru sa-si schimba voturile. Sunt in general sceptic fata de licentele pe care si le permite Hollywood-ul fata de adevarul istoric asa ca am verificat si cu uimire constatat ca asa a fost : votarea amendamentului s-a facut prin mituirea unor deputati.

  7. Dl Liceeanu,
    Sunt un cetatean Roman de nationalitate maghiara, cu 17 ani mai tanar ca dumneavoastra,,
    Sunt si voi fi fascinat de toti oamenii de cultura care se vor implica in viata politica a Romaniei.
    De fapt tata a fost roman, mama maghiara, eu nu am invatat nici in ziua de astazi scrisul limbii materne(mi-e si rusine), de citit mai citesc . Am avut norocul sa copilaresc cu copii maghiari dar si romani. Pe vremea noastra nu existau diferente de etnie sau natii. Nu mi-am luat cetatenie maghiara(desi o puteam obtine cu usurinta).
    Atat despre mine si in fond de ce v-amscris.
    DE CE INTELECTUALII s-au retras din viata politica??
    DE CE INTELECTUALII care ne-au reaprins speranta prin aparitia Anei Blandiana pe blaconul CC in 1989?
    DE CE nu vreti sa fiti angajati nepolitic sau politic(sub alta forma decat aceste partide existente-EX.chiar cu pseudomnul meu-DEMOCTRES) ca tehnocrati pentru alegerile din 2016? V-ati bagat sub cutie nu mai faceti nimic ?Hai la Lupta? Nu vedeti ca oamenii nu au cu cine sa voteze?
    Sunteti atat de multi dar nu vreti sa vorbiti, va este frica sa vorbiti:NU MAI VREAU PSD-m-am saturat. Va rog eu faceti o platforma de intelectuali care sa candideze la alegeri, poate impreuna cu USB(USR).
    Haideti, desteptati-va pentru o Romanie alba, pura fara PSD, PNL, ALDE, UNPR;
    Cu stima si respect .
    Chiar vreti sa ajungem sub dictatura PSD sau PNL? Vrem alternativa, ascultati vocea poporului

    • Cum nu cred ca dl. Liiceanu va raspunde întrebărilor dvs. (a mai răspuns de-a lungul timpului unor interpelări similare), am sa încerc sa va spun ce cred eu.
      In primul rand, intelectuali de marca s-au implicat ( chiar si politic) in viața cetății din 1989 si pana acum: dl. Liiceanu a creat Humanitas, editura de prestigiu, a publicat titluri si autori de referință din diferite domenii de la filosofie si literatura pana la istorie, politica si spiritualitate. A fost si este esențial ca oamenii pot citi, pot înțelege lumea altfel citind. Apoi: dl. Mihai Sora a fost ministru al educației, Dna. Ana Blandiana a fost in conducerea Convenției Democratice, Dna. Zoe Petre a fost consilier al președintelui Emil Constantinescu (el însuși intelectual), dl. Andrei Pleșu a fost ministru in doua rânduri ( al Culturii si al Externelor) si consilier al președintelui Băsescu, dl. Profesor Mircea Miclea a fost ministru al educației, dl. Horia Roman Patapievici a condus Institutul Cultural Roman, dl. Profesor Adrian Cioroianu a fost ministru (la Externe) la fel ca dl. Barbu (la Cultura) care acum declara grozăviile despre meseria de politician; când era ministrul Culturii a declarat ca banii cheltuiți pentru vindecarea bolnavilor de HIV-SIDA ar fi mai bine cheltuiți pentru un festival Shakespeare, dl. Vlad Alexandrescu a fost ministru al Culturii, domnii Sever Voinescu, Theodor Baconski, Adrian Papahagi au fost chiar membri de partid, ceilalți fiind numiți in funcțiile respective fie de un partid, fie de președinție. Deci s-au implicat. Probabil am uitat multe alte nume si oricum nu-i puteam înșira pe toți. Chiar dl. Ioan Aurel Pop despre care amintește articolul este un intelectual. Daca ești intelectual nu înseamnă ca poți performanțe in politica, in administrație. Unii pot, alții nu foarte bine si alții deloc.
      Nu mi se pare esențial sa vina intelectualii in politica, să-și facă un partid. Chiar mi s-ar părea ciudat si comic să-i vad pe cei de mai sus in partidul intelectualilor, sa facă ce? Campanie electorala la tv? Declarații, mitinguri electorale?
      Ce procent credeți ca ar obține un asemenea partid la alegeri? Acum mi-am amintit de PAC condus de Nicolae Manolescu. A făcut diferenta? Nu.
      Rolul intelectualilor e mai puțin in partide si mai mult la catedra, la masa de scris, in reviste, in cărți. Așa pot creste, pot educa, pot forma electoratul. Romania va scăpa de partidele de care v-ați plictisit atunci când un electorat educat si exigent nu le va mai vota, atunci când tinerii nu se vor mai înregimenta in ele copiind mentalitatea si metehnele celor mai vârstnici, atunci când tinerii vor avea discernământul necesar ca sa facă diferență intre Sever Voinescu si Victor Ponta si-l va vota pe primul nu pentru ca nu-l simpatizează pe Ponta, nu pentru ca Voinescu reprezintă răul mai mic ci pentru ca se identifica mai mult cu el decât cu Ponta. Rolul intelectualilor de la care se așteaptă salvarea (dar nu numai al lor) e sa formeze un asemenea electorat, nu sa intre in partide sau să-și facă partid.

      • Erata: …..si-l vor vota pe primul……
        ……………. nu înseamnă ca poți performa in….

        Precizare: I-am ales pe domnii Sever Voinescu si Victor Ponta pentru ca au aproximativ aceeași vârstă, pentru ca au fost membri de partid si pentru ca, in rest, sunt total diferiți. Când alegătorii vor prefera calitățile dlui. Voinescu celor ale dlui. Ponta, societatea românească se va fi schimbat.

        • @ Cititor (25/09/2016 la 0:00)

          Ati uitat ceva comun / esential la cei doi (Ponta si Voinescu) : ambii au facut parte din (diferite) partide avand si (diferite) functii. In asemenea situatie, primordiala este „linia partidului” care NU este stabilita de calitatile personale ale unuia sau altuia ci de calitatile / deciziile celor cei din conducerea de la cel mai inalt din partid (de la presedinte in jos).

          Fiecare cu optiunea lui: unul s-a aliniat la linia partidului si a ramas in poltica iar celalt nu a facut-o si a trecut in partea celor care se mira. Asta-i realitatea si nu am autoritatea sa dau verdicte cine a facut bine si cine nu.

          Hotarat lucru: daca cei din Romania care vor schimbarea nu ies la vot (din varii motive), atunci rezulatele alegerilor parlamentare vor fi aceleasi: aceeasi oameni in diferite partide (unele asa numite noi) . Poate sa iasa toata diaspora la vot (2,5 milioane sau 3 milioane nimeni nu stie nimeni exact) daca cei din Romania n-o fac spera cineva vreo schimbare ?

          • N-am uitat ca au au fost ambii membri de partid cu funcții. Dar sunt de părere ca înzestrările personale te fac sa devii membru intr-un partid si nu in altul. Dintre cei doi, numai dl. Ponta a fost întâi liberal, apoi s-a dus la PSD si mai tarziu a votat cu Crin Antonescu atunci când era coordonatorul campaniei dlui. Geoana (după propriile mărturisiri). Deruta mare! Acum candidează primul pe lista PSD (cu toate problemele penale) si mai sprijină si partidul lui B. Diaconu (care-l propune premier). Ce mai poți comenta? Ii doresc sa zică si el ca Geoana pe care l-a susținut nevotandu-l: Am înfrânt!

      • Excelent! Dar cum ieșim din cecul vicios?
        …nivel politic–> educație–>politic–>educație…politic…
        De unde începem și cum?? Poate din familie ? care familie?? Poate economia, poate eradicarea marasmului social? Și uite așa, ne întoarcem la Educație. Eu ca medic am o viziune idealistă asupra posibilităților. Cred în însănătoșire. Cred în onoare. Ajută?

        • Ajuta foarte mult sa credem in si sa ne ghidam după valori autentice. Sa ne lăsam educați. Sa nu credem ca le știm noi pe toate. Sa înălțam stacheta mereu puțin mai sus pentru noi înșine si pentru cei care vor sa ne conducă.

      • @ Cititor (24/09/2016 la 23:41)

        „Rolul intelectualilor e mai puțin in partide si mai mult la catedra, la masa de scris, in reviste, in cărți.”

        Intrebarea este de ce scriu articole „politice”, mirandu-se despre ce se intampla in afara locurilor indicate de dvs.?

        Credeti ca un articol scris de un oarecare „Ion Ionescu”, cu aceleasi mirari (poate si mai multe) ar fi fost publicat de acest site ?

        Dimpotriva, „elita intelectuala’ romaneasca de azi, care publica cu sarg articole pe acest site, ar trebui sa se implice efective in politica asa cum au facut intelectualii romani din sec. 19 si 20.

        Sper ca in mod democratic, administratorul acestui site sa publice si acest comentariu mai putin (deloc) laudativ la oameni, actiuni, situatii si fapte.

        • @David Wilson
          De ce scriu ei articole pe teme politice? Articolele pe care le scriu nu sunt altceva decât reacția acestor intelectuali la ceea ce se întâmpla in jurul lor (pe scena politica dar nu numai). Ele sunt dovada faptului ca nu se retrag in turnul de fildeș ci sunt prezenți printre noi. In articole de atitudine comentează ceea ce li se pare important la un moment dat solidarizând intr-un fel cu noi, cei care-i citim si ne regăsim in opiniile lor.
          Da, cred ca astăzi îți poți posta opinia pe un asemenea site chiar daca te numești Ionescu, Georgescu, Wilson sau Cititor. Ce altceva facem noi acum decat, incitați de articolul dlui. Liiceanu, sa ne scriem părerile aici?
          Chiar in sec. 19 si 20 ( început) multi intelectuali de marca s-au implicat scriind, susținând o orientare politica din interior sau doar simpatizând cu ea. Abia comunismul le-a dat intelectualilor „sansa ” sa facă din politica o meserie si să-și puna vocația si talentul in slujba unui partid. Cei care au facut-o s-au ridicat la suprafața cum se ridica impuritățile când speli o mana de orez murdar. Orez murdar nu mai exista azi, in schimb intelectualii aceia mai sunt /mai erau prin politica pana mai ieri. C. V. Tudor, Adrian Păunescu s-au implicat si înainte si după 1989. Care a fost câștigul pentru societate?
          In prima postare am dat multe exemple de intelectuali concret implicați. De ce nu le luați in seama? Au fost ani, timp din viața lor pe care l-au cheltuit in serviciul public fara sa traga foloase necuvenite din pozițiile pe care le-au avut. De fapt, ce credeți ca ar trebui sa facă concret acești intelectuali? Pentru mine cărțile pe care le-am putut citi (de la Humanitas, Polirom, Deisis, Trei, Curtea veche), revistele Dilema veche si 22, cărțile domnilor Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Andrei Cornea au însemnat foarte mult dupa 1989. La fel si comentariile făcute la posturi de radio si tv. Prin acea parte a activitatii lor care a ajuns la mine, am putut sa „trec” tranzitia fara sa ma smintesc. Si cati altii la fel ca mine. Eu zic ca nu e puțin lucru.

          • @Cititor (26/09/2016 la 0:16)

            Nu prea stisti ce vreti: intr-un comentariu spuneti ceva despre intelectuali cum ca ar trebui sa stea in afara politicii iar putin mai tarziu spuneti dimpotriva, in concluzie cam „filozofati”.

    • Domnule Liiceanu, in tara asta mai sunteti o mana de intelectuali foarte capabili dar care, la fel ca noi, pulimea, va rezumati la a observa si comenta. Toti stim ca tara asta e condusa de parveniti si incompetenti, problema e ca nimeni nu vine cu solutii, nici chiar d-voastra, intelectualii de la care am astepta asa ceva.
      E „super-cozy” sa scrieti asemenea editoriale prin care sa intrati in acceptiunea cititorilor ca „unul de-al nostru”, da bine si mai gadile placut ego-ul, dar problema e ca pana si cei mai capabili intelectuali ai tarii asteia au aruncat manusa si s-au resemnat…
      Drag ne-a fost de tara asta… si a ramas Dragnea.

      • Li se cere intelectualilor sa faca ce? Politica? Dreptate in lume? Isi implinesc rolul lor in societate scriind asa cum pot, incercind cit pot sa faca lumina, sa puna accente critice pe ratarile politicului, sustinind atit cit ii duce capul pe aceia pe care ii considera demni de sustinere etc. Dar dumneata cetatene iti faci datoria ta in societate cum trebuie? Stinge televizoarele, incearca sa gindesti cu mintea ta, sa-ti intelegi cum trebuie rolul in schema unui stat democratic, sa nu-ti pierzi interesul si luciditaeta oricit s-ar stradui politicul sa ti le scoata din cap. Ineinte sa cereti cuiva ceva uitati-va in oglinda.

    • @ DEMOCRATES
      Ati spus idei perfecte:= Res non Verba! Actiune!
      Sau cum zice Englezul: Talk the talk , and Walk the Walk
      Adica tot vorbim..dar Hai sa si facem ceva concret. Politicienii FAC. Adevarat fac ce vor, fac rele, dar FAC.
      Lumea buna..se enerveaza, se revolta, scrie articole.. si PUNCT. Sta fiecare in Turnul sau (caldut) de Fildes !! si mai si critica una-alta…

    • Intelectualli nu s-au retras din viata publica, unui intelectuali de frunte la- sprijinit pe Iliescu (Eugen Simion), altii, inclusiv domnul Liiceanu, l-au sprijinit pe Basescu chiar si cand acesta din urma face gafe monumentale.
      Manolescu s-a retras din politica dupa ca masinatiunile murdare din Conventia Democratica l-au eliminat de la candidatura prezidentiala in favoarea unui anonim fara coloana vertebrala numit Emil Constantinescu. Aici un rol important l-a jucat Ana Blandina, care nu-l avea la stomac.
      Sa nu uitam ca toti sunt oameni su slabiciuni omenesti si cu pasiuni mai mult sau mai putin viscerale.

    • Un pic pe o tangenta cati intelectuali maghiari din Romania s-au remarcat in polituca dupa 90? Domokos Geza? Si cati si-au mentinut verticalitatea?

  8. multe aspecte sunt chiar mai grave decat cele prezentate aici…
    nimanui nu-i pasa….

    interesant ca cica presedintele obama e ungur….
    altele…ne descurcam noi cumva…. circ sa fie…

  9. Frumoasă înșiruire, n-am ce zice. Si poate ca mai sunt, câte și câte. Dar, tocmai pe reacția de inlemnire se bazează „pleiada” de politicieni și doctori de carton. Si pe habituarea oamenilor cu isprăvile lor, toate cu ajutorul unei anumite părți a mass-media. Ori, tocmai asta nu trebuie să facem. Nu trebuie să stăm liniștiți ca nu se mai poate face nimic. Se poate!

    • Nu se mai poate face nimic!Cand derbedeul national-recte Ponta- e „primul intelectual al Tarii”-evident, nu d-l Liiceanu. nu d-l Plesu; cand acelasi derbedeu-urmat la mica distanta de sluga lui Voiculescu ajunsa primarul unei capitale europene sunt ambii,pe primele locuri ale popularitatii; cand orice ar face PSD si acolitii au 50% din sufragiile „harnicului nostru popor constructor al socialismului”; cand incurajarea nemuncii este o politica a Statului-nu se gasesc oameni la stransul strugurilor-ei bine, domnilor- nu se mai poate face absolut nimic!Ne vom balaci in aceeasi mizerie si vom clama o mare victorie cand cate un mafiot va fi atins cu o floare!VAE VICTIS!

      • @ Stefan Michiu (25/09/2016 la 7:06)

        Un adevar pe care-l uita multi, poate si dvs.- este acela ca oricate articole s-ar scrie (sau cuvantari s-ar tine) impotriva celor citati (ca si a multor altora)…..doar prezentarea la vot poate schimba ceva din situatia existenta.

        N-am prea vazut multe indemnuri pentru prezenta la vot. Cred ca orice articol (sau interventie la Radio sau TV) ar trebui sa inceapa cu asemenea indemn !

        Cei care sunt interesati de situati prezenta, se prezinat la vot.

        • Propunerea dvs. ia lucrurile de la mijloc incolo,pentru ca alegerile in sine se fac manipuland ,fara transparenta,impingand in fata oameni care cotizeaza din greu pentru pozitia de pe lista,care nu tin sa fie cunoscuti bine de votanti ,-niste amarati care traiesc din vise ,cu o stampila mica, cu cat mai multi cu atat mai bine.Deci nu asta poate fi solutia,ci implicarea intelactualilor,in politica ,partide noi si fete curate care sa creeze, sa gandeasca si sacrifice timp.sa dea de pamant cu prostii si cu hotii fara retinere,dar asta presupune curaj,sacrificiu si mai ales sa le pese de oameni ,de tara asta. E mai usor sa scrii cate un articol ,sa te miri si sa faci statistici,cu o cafea in fata si un rictus de scarba in coltul gurii.Cultura.educatia,mas-media,sant mijloace excelente,de a schimba mentalitati,dar ele insele sant alterate,si nu pot fi eficiente,notunea de adevar e nula,Adevarul lui Dragnea,adevarul lui Iohannis,sau a dracu mai stie cui….

  10. Dar despre niste judecatori care protesteaza si fac greva fiindca sunt victime ale discriminarilor salariale ce spuneti? Ce spuneti despre soborul celor mai de soi avocati, care sa se aduna de nu stiu cate ori si nu pot sa decida daca obtinerea unui beneficiu pe baza unui act fals anuleaza acel beneficiu?
    Dar despre judecatoarea care si-a permis sa scutesca de mita pe unul dintre mafiotii judecati de ea, fiindca era mai aratos, iar pe cei urati sau batrani i-a pus la plata?
    Dar despre intelectualul-parlamentar care a avut tupeul sa-i compare pe sarlatanii de politicieni cu luptatorii din Afganistan?
    Dar despre metamorfoza celei care vara ne incanta privirile pe plaja, ca un adevarat sex-simbol si, odata cu venirea iernii, se dedica celor sfinte? Iarna nu-i ca vara.

  11. Si pentru ca toate acestea trebuiau sa poarte un nume – ele se numesc compromisuri.

    desigur ca a fost un compromis care a adus in aceasta comisie tot felul de persoane, unele lipsite de calitati morale. Tot un compromis a fost si alegerea lui JK – deci nu trebuie sa ne mira ca acum toata societatea noastra este un compromis.

    Ce vrem de fapt pentru mai departe?
    Sa scapam de compromisuri sau sa continuam sa ne balacim in ciorba aceasta?
    Raspunsul este clar, dupa cum a fost formulata intrebarea…

    Deci sa renuntam la a mai accepta ciobita caldutza, moralul alaturi de cel lipsit de demnitate.
    Personal acesta este lucrul pe care mi-l doresc de ceva vreme – stiu ca nu este facil, dar…

    Uite asta vreau eu, printre altele, de la proiectul de tara!

    • Politica fără compromisuri degenerează în război civil. Compromisul este baza politicii, într-o democrație reprezentativă. Problema în România este compromisul lipsit de stimă de sine, compromisul în vederea comiterii unui furt.

      Iohannis este premierul Grivco, a uitat cineva asta? Încă nu l-a auzit nimeni pe Dan Voiculescu plângându-se că l-ar fi trădat cineva :P

  12. Draga Gabriel,

    Ne cunoastem de putin timp, ne-am intalnit la clubul Humboldt asta-iarna cand tu ne-ai prezentat primele capitiole din frumoasa ta carte despre nebunia de a gandi singur.
    Ioan Aurel Pop n-a facut prea des acest exercitiu esential in a te defini ca om si nu ca statistica. Ioan Aurel Pop este probabil general SRI, si asta explica miscarile sale , studiile sale despre Transilvania, si de ce tu nu esti in Academia Romana, desi ai merita, si el este, desi nu merita. Si altii ca el au intrat de curand si se pregatesc altii sa intre in AR -o institutie care se pretinde o institutie de „inalta” consacrare intelectuala, de fapt cum zicea Mircea Cartarescu o anexa a nationalismului care a dat in regalism o cabala de tipi expirati istoriceste, multi clienti ai CNSAS.. Sigur, mai sunt unii buni ,dar putini.
    Ce este acesta comisie pentru un proiect de tara, daca nu o reuniune de companie SRI? Priveste bine cine e acolo si vei intelege. Intelege ca Mugur Isarescu era colonel de Secu din 1982 ,cand lucra la institutul de economie mondiala , institutul „lor”, al „baietilor”, ca si Daianu si altii-ramura cea buna a Secu – toti baietii de la BNR au „ochi albastrii”. Ce-ar mai fi de spus , decat sa lasi pe astia in plata Domnului si sa scrii o noua carte la fel de frumoasa ca ultima

    Numai bine,

    M.

  13. Aveti dreptate domnule Liiceanu, in Romania bunul simt primeste socuri dupa socuri, copii romani se obisnuiesc cu necinstea inca de la gradinita si, inaintand in varsta, vad peste tot in jur trimfand coruptia, mojicia, minciuna, nerusinarea, jaful organizat… Ajunsi adulti, daca nu se inregimenteaza in marea armata a smecherilor, pleaca din tara si multi nu mai pastraza decit o legatura sentimentala cu rude si prieteni iar Romania le devine straina si in urmatoarea generatie este deja uitata, altii raman si supravietuiesc in pliurile acestei societati aberante prin variate artificii existentiale acumuland dezamagiri, disperare, cinism … S-ar zice ca este o societate care nu poate functiona asa la nesfarsit dar nici o schimbare pozitiva nu se intrevede iar din punct de vedere politic lucrurile stau chiar mai rau decit in primavara lui ’90 la primele alegeri „libere” – democratia nu numai ca nu s-a maturizat in Romania dar a devenit si mai puternic sistemul care uneste hotii mari si mici, libertatea cuvantului a devenit irelevanta in marea cacofonie media iar societatea pare a suferi de o neputinta de coagulare, orice initiativa sucomba dupa ce trece pragul cercului personal de prieteni si cunostinte. Inainte de ’89 societatea romaneasca era comparata cu mamaliga, o materie amorfa care ia orice forma si care mai ales „nu explodeaza”; dar nici azi nu produce mai mult decit mici bule care se sparg fara mult zgomot… incep sa ma gandesc daca Romania nu este un stat esuat iremediabil, incapabil sa evolueze si care supravietuieste din inertie pina la prima criza majora, criza care va veni fara indoiala si ne va gasi nepregatiti, dezbinati si condusi de canalii incompetente, asa cum s-a mai intamplat. Deocamdata Romania si-a indeplinit obiectivele strategice da care vorbea dl. Iohannis, incluziunea in NATO si UE si un simulacru de democratie prin vointa altora si prin noroc dar norocul pare sa se schimbe iar perioada calma de dupa sfarsitul razboiului rece pare ca s-a incheiat.

  14. Cica psihopatii au luat in stapanire statul roman. Ba zici c-au acaparat toata realitatea. Uitati-va la Bucurestiul asta, parca-i Curul Lumii, cu un miros si un jeg si o soiosenie intinse peste tot. Vezi pe strada numai oameni zdreliti si descentrati, si apoi cinicii, ingustii la minte si borfasii injurandu-ne din mersul suv-urilor. Tara greatei, asta suntem.
    Si stiti cine sunt vinovatii, nu? Cei sanatosi la cap sunti de vina, ca au acceptat tot scandalul asta si s-au repliat, au plecat sau si-au facut tuneluri prin rahat in care au incearcat sa-si pastreze dramul de sanatate mentala, dramul de realitate. Degeaba, acum traim cu totii in lumea acelora care ni s-au urcat in spinare.

  15. Stați liniștiți măi băieți, totul este politizat în România, titlurile onorifice, până și cinstea de a fi membru al Academiei Române. Dacă țineți minte în ’90 câți (și de câte ori) nu s-au rugat de Mircea (fă-te că lucrezi) să devină academician. Spre cinstea lui, de fiecare dată a refuzat. Merite deosebite, să fim serioși, era omul momentului. Să nu se înțeleagă că eu nu-l apreciez ca poet pe maestrul (bucătar) Mircea Dinescu.

  16. Generalizarea este o eroare de logica. Plecand de la cazurile de politicieni-doctori, se ajunge la „zeci de mii de doctori cu lucrări plagiate”.
    I-am condamnat pe toti la moarte, in dulcele stil romanesc.

    • Generalizarea pripită nu e singurul simptom de guturai logic din articol. Se găsesc și urme de pași ale omului de paie, o aromă de petitio principi ș.a.m.d

    • Va contrazic.
      Eroarea de logica e la dvs. D-l Liiceanu a gresit aprecierea, probabil, cu un ordin de marime. Poate chiar cu doua. Dar nu a generalizat. Sa va explic? Pe scurt, nu a spus: „Toti doctorii din Romania sunt plagiatori.” Aceasta ar fi fost o generalizare.

  17. De ce va mirati, dle Liiceanu? Se stie ca Ioan Aurica Pop e omul de casa al PSD-ului. A primit ordin, a executat. In lumea aia nu e loc de fandoseli gen constiinta a datoriei, patria intelectualului e adevarul, etc. Partidul te ridica, partidul te doboara. Cand iti spune sa sari, singura intrebare e „cat de sus?” Indiferent ca ai ceafa lata si burta sau ai alura de poet fragil-bolnavicios ca dl. Pop

    Ioan Aurica Pop mai are un merit: in calitate de reprezentant-sef al istoricilor cu monopol pe dragostea de tara, acest gigant al istoriografiei romanesti se urca din cand in cand pe scaunel si-l musca de cur pe Lucian Boia.

    • da asa il cheama de fapt : aurica ! asa i o zis mumasa, da azi e i telectual si nu suna bine
      dvs stiti ca in general oameni din aceasta categorie nu si mai viziteaza localitatea de obirsie?

  18. Absolute de acord cu ce spuneti. Din pacate este doar o fata a medaliei. Si dintre cei apropiati dumneavoastra au facut foarte din cnatdcu – ani de-a randul – si au girat plaga pseudo-doctoratelor. Inca si acum il ridica in slava pe Curaj. Nu stiti despre cine vorbesc? Cititi Dilema!

    • Sunteți pe lângă chestiune.
      În jurul tuturor sunt oameni si oameni. Ce ar putea face d-l. Liiceanu? Sa nu mai scrie? Sa se scuze la fiecare frază? Iar felul in care introduceți „șopârle” nu e în regulă. De ce nu spuneți clar?
      Nu văd logica dvs. Poate nici nu e.

  19. De fapt cred ca suntem pierduti . Suntem in curs de manelizare etnica, sociala,culturala si politica si nu vad ce ne mai poate salva.

  20. Gânduri camuflate prin adevăruri înjumătăţite.
    Principialitatea germanului

    Neamţul e pentru dreptate
    Şi-o propagă-n orice fel,
    Numai dacă-ntâi de toate
    Este cum o vede el.

    epigramă de Goethe.

  21. daca mai exista o asemenea tara pe lume ? daca ar ezista s ar chema tot romania
    ma bucur ca autorul il desconspira pe rectorul celei mai mari universitati; o fi cea mai inalta cladire azi !? la romini le place sa se laude cu prestigiul a ceva ce odata a fost
    dar ma intriga un fapt ! sa nu stie autorul ca rominia a fost construita de astfel de oameni ? sa nu fi stiut el ce istorie preda acest, origini sanatoase, la mintili tinere ? si de ce o ajuns el asa de sus?
    pai domnule autor ; popi, dinci, rusi, boci, sint romini noi cu care romini vechi au format poporul rominesc in Transilvania.fara astia si doamne fereste cu prezenta nemtilor si evreilor aci, oare ar mai fi putut statul rominilor sa formeze patria de azi? ca un neamt mai rominizezi, da o gramada mai greu !
    am citit citiva comentatori; aci or sint tineretul,viitorul patriei,ori, tare sint saraci…
    ce proiect ,ce educatie !? zilnic si in orice aspect al vieti se vede morala locului. rominul e jmeker prin gene dobindite sute de ani.
    sa nu va suparati ; daca constructia poporului romin urma alta cale, Herta Muller ar fi fost un intelectual al rominiei si dvs dupa
    si cind romini nemultumiti insira intelectuali apreciati, vorbesc de un altul care azi face educatie intr adevar, dar vai ! atunci in 90 s a intovarasit cu criminali ! io nu pot accepta astfel de intorcatori de arme

  22. Stimate, curajos si intransigent, ganditor:
    – cred ca lupta nu se castiga cu explozii atomice care sa curete terenul
    trimitand in urme pe caldaram zecile de mii,
    si nici cu drone lansate peste munti si vai
    – lupta se castiga cu multi soldati, capabili sa se angajeze corp la corp
    pana ce unul din cohorta bine strunita – adica antrenata in manuirea armei-cuvant –
    ajunge fata in fata cu – numitul denaturat personaj
    si il pune la pamant,
    facandu-l sa-si recunoasca gresala
    si sa promita ca va repara ce a gresit
    – iar angajarea trebuie facuta prompt si ferm,
    sprijinita pe cuvant, text si document
    – cam asta ar fi – de pe la unul din Galileea, citire…

  23. Aprecieri generale, ca de obieci, juste si in asentimentul tuturor românilor care nu au trait, in ultimii 26 ani, nici pe Marte, nici pe o insula izolata din Pacific, dar nici pe strada Primaverii din Bucuresti.
    Apoi, domnile G. Liiceanu, cand spuneti ca proiectul de tara ar fi inutil deoarece „Vezi Doamne, pe fundalul celor amintite, e greu de aflat ce-i lipsește și ce-i trebuie României.”, nu mai suntem de acord…si sunt surprinsa de amalgamul pe care-l faceti:
    1. Pentru ca unul, sau chair mai multi membri ai respectivei comisii, nu merita sa faca parte din ea, nu inseamna ca ideea proiectului de tara, elaborat de un grup de oameni (ca doar de Sfântul Duh e mai complicat…), e proasta! Nu aruncati si copilul, o data cu apa murdara din baie! Schimbati numai apa!
    2. Pentru ca dvs, si multi alti români de buna credinta, stiti exact care sunt problemele tarii, nu inseamna ca, pornind de la ele, veti determina solutiile adaptate rezolvarii lor! Nu ajunge…
    Va dau un ex: sociologul medical Aaron Antonovski, un supravietuitor de la Shoah, a inversat perspectiva abordarii medicale a vindecarii si, in loc de patogeneza care se ocupa cu studiul cauzelor bolilor, el a propus „saluto-geneza”, adica studierea cauzelor sanatatii! Aceasta idee complet inedita a fost, desigur, puternic criticata si ridiculizata de specialisti.
    Câtiva sceptici insa, au refuzat ceea ce parea unica opinie valabila, si au initiat un „proiect(!) de studiu si implementare, iar astazi acea metoda controversata face parte integranta din serviciile spitalului universitar de la Lausanne, sub conducerea lui Jacques Besson, seful serviciului de psihiatrie comunitara de la CHUV.
    La asta serveste un proiect : la organizarea si trierea ideilor, in vederea inovarii, a iesirii din „altfel nu se poate”, pentru ca : se poate!
    Fara un proiect national, fie el perfectibil (evident!!!), vom repeta istoria…si nu cred ca ne putem permite asta!

  24. cind oamenilor li se pun ochelari de cal viziunea se focalizeaza pe nainte. inainte insemnind de fapt un drum batatorit / arhicunoscut. daca n ar fi fost explozia informationala (oamenii sint acum direct conectati la idei) toate doctoratele plagiate si borfasiile „alesilor” ar fi ramas necunoscute. societatile dictatoriale / cleptocratice ar fi explodat doar in situatii limita, cind burtile goale n au mai putut pacali foamea (revolutiile din europa anilor 1989). astazi exista vizionari si oameni decenti care pot inlocui dictatura si lacomia partidelor. sigur, inertia este mare (ciomagarii, salvatorii, manipulatorii, toti neica nimenii care nu se hranesc cu idei ci cu smecherii – societatea rupta de realitate in care minciuna si specula a inlocuit moralitatea si munca onesta ) reprezinta inca o proportie uriasa, dar viitorul nu le mai apartine, au intrat pe panta descendenta, si n final cuvintul (informatia) ii va plezni mai repede decit ar crede !

  25. Avem si institutii:
    a. AEP (Autoritatea Electorala Permanenta) a afisat raportul de activitate pe 2014. Poze de la simpozioane, grafice colorate, obiective minunate bifate. Nici un cuvint despre imensa bataie de joc la care au fost supusi cei care au vrut sa voteze in strainatate la alegerile presedintelui din 2014. Subliniez, nici un cuvint. La lista de sanctiuni, cea mai mare a fost ceruta pentru Monica Macovei (280.000 lei, confiscari si amenzi). Anul acesta, la alegerile de primari la sectorul 1 Bucuresti, a fost depusa o cerere de renumarare a voturilor de catre candidatul independent care nu a avut reprezentanti in toate sectiile de votare si care reclama o suspiciune rezonabila de furt la numaratoarea de voturi. AEP a respins cererea, desi avea o ocazie unica de a demonstra (si scepticilor, dar si intregului corp electoral) ca isi ia in serios misiunea si ca conduce un proces corect. Bugetul AEP pe 2014 a fost de 80 mil lei, din care vreo 15 mil pt. functionarea proprie. Anul asta, AEP a capatat si mai mari puteri prin gestionarea banilor de la buget prin care se desfasoara toate campaniile electorale. Tot de anul asta functionarii AEP sint asimilati functionarilor parlamentari si vor primi aceleasi indemnizatii si beneficii. Pe baza acestor fapte, am voie sa afirm ca AEP a jucat si va juca in favoarea celui care promite sa-i ofere sau sa-i mentina puterea?

    b. Avocatul Poporului a avut pe 2014 un buget de 6 mil lei. Are birouri si in tara. Lista de actiuni este atat de scurta si neinsemnata, incit crezi ca ai de-a face cu un ONG din 3 oameni. Adesea se misca ca urmare a unor articole din presa, si nu face decit sa ceara interventia altor institutii. Printre faptele de arme, la loc de cinste figureaza empatizarile cu detinutii (chiar si cind sufera de colici si au primit asistenta medicala, caz pus in raport!). Daca „Poporul” are indrazneala sa le ceara sa conteste o OUG, cei de la Avocatul Poporului ii intorc mai mereu o ureche surda. Pe baza acestor lucruri, am voie sa afirm ca Avocatul Poporului este subordonata total Guvernului si este totalmente inutila?

    c. ANI (Agentia Nationala de Integritate) a avut pe 2015 un buget de 37 mil lei. Primeste prompt orice suplimentari cere. Isi blindeaza necontenit sistemele, pare-se, inclusiv cu fonduri UE. Bogdan Olteanu incaseaza si fructifica 1 milion USD, iar sistemele ANI nu-l detecteaza. Cum nu detecteaza nici pe Vilcov, nici pe Mazare. Totusi, ANI s-a razboit cu parlamentarii care si-au angajat rudele in birourile lor, razboi care s-a incheiat cind parlamentarii si-au acordat derogare. Recent, si primarii pot sa faca parte din C.A. -urile din subordine. ANI se inarmeaza continuu si pierde lupta dupa lupta. Am voie sa afirm ca incepe sa-i pese mai mult de inarmare decit de eficienta acesteia?

    d. CNA , buget de 10 mil lei in 2015. Poate cineva sa spuna limpede si fara brasoave autosuficiente, care e scopul acestei institutii? Cum masuram efectele actiunilor ei? Cum si-a indeplinit misiunea (daca si-a propus una) in ultimii ani?

    Mai sint si atitea alte institutii, create parca pentru a oplosi pe cei aflati in gratiile clasei politice, institutii docilizate daca nu complet fara rost. Sint zeci de agentii guvernamentale, consilii, institute si alte organisme guvernamentale (stiati ca exista un „Institut al Revolutiei Romane”, buget 1 mil.lei?; mai exista si un „Secretariat al Revolutionarilor” prin care circa 6000 de „luptatori cu merite” primesc indemnizatii lunare de 1,1 salarii medii). Vasile Dancu spunea recent ca jumatate din administratie este cea centrala (cred ca se referea la numar, iar asta inseamna ca ar consuma cea mai mare parte din resurse). Ce facem cu aceasta noua casta care detine pirghiile de putere si care isi aloca tot mai multe resurse si privilegii, nepasatoare si indiferenta la soarta celor care chiar produc ceva in tara asta?

  26. nici eu nu ma mir , baietii noi s-au nascut din baietii vechi, iar noi i-am votat, nu avea cum sa fie altfel. Beleaua este ca se continua la fel, sper numai pe 100 de ani de acum inainte. Pana nu se preda in scoli adevarul…..

  27. Propun o soluție de compromis în ceea ce privește doctoratele, și anume introducere titlului de DOCTOR PLAGIANT, adică un fel de felcer. Ar fi și o noutate pe plan mondial!

    • Sau, doctorat din inlocuitori, similar cu „cafea de naut” care era oricum mai bine apreciata decat asa-zisul „nechezol”. Cafeaua – cafea ramane pentru cunoscatori.

      Sau sa se dea gradatii ca la pensiuni: una, doua, … zece margarete in functie de cat de „pe bune” s-a luat doctoratul.

  28. Deputatul Daniel Gheorghe consideră însă că acest atac la adresa rectorului Universității din Cluj nu este decât o răbufnire de orgoliu a filozofului, pentru că acesta nu a fost invitat de președintele Klaus Iohannis să facă parte din comisie.

    „Văd că dl. Liiceanu atacă prezența în comisia prezidențială a dl. Ioan Aurel Pop, intelectual de mare calitate și patriot român pe deasupra. Probabil că dl. Liiceanu, rănit în amorul propriu prin neincluderea sa în comisia destinată realizării proiectului de țară, l-ar fi atacat direct pe președintele Klaus Johannis, dar negăsind argumente a preferat să sară la beregata istoricului clujean. Consider că pentru cooptarea profesorului Pop, președintele Johannis merită felicitări și nu critici pline de trufie. Bănuiesc, spre consolarea dl. Liiceanu, că atunci când Nicușor Dan va fi președinte al României, acesta îl va pune să conducă tot ceea ce dorește augusta sa personalitate!” a comentat deputatul Daniel Gheorghe.

    Lucian Croitoru și Valentin Lazea din BNR, sociologul Dan Dungaciu, Vasile Pușcaș, Cristian Pârvulescu, fostul consilier prezidențial Iulian Chifu și Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai sunt printre personalitățile care fac parte din comisia prezidențială pentru proiectul de țară.

    • @ marius,
      ai considerat tu ca deputatul Daniel Gheorghe este un etalon al corectitudinii si ni l-ai prezentat.
      Dar despre ceea ce a facut academicianul clujean referitor la plagiatul lui Ponta, nimic-nimic?!
      Chiar daca dl Liiceanu s-ar simti „ranit in amorul propriu”, crezi ca lui Ioan Aurel Pop i se pot trece cu vederea cele scrise in articol?
      Si mai lasati-o jos pe aia cu „e patriot” :P

  29. Cum, la inceputul articolului, se face o trimitere la Oprea (care nu poate vorbi articulat si coerent), nu stiu daca a remarcat cineva ca, pe pagina lui de facebook, pe care au aratat-o la TVR, scrie asa : „absolvent al Universitatii Bucuresti, in 1990”. Chiar asa? Sa fi absolvit tovarasul Oprea toate facultatile care o compun? Si a putut sa intre la o facultate in anii’80?

  30. Valul comentariilor m-a îndepărtat de intenția inițială – doream să subliniez contradicția evidentă dintre intenția declarată a președintelui Iohannis și modalitatea aleasă pentru a o concretiza: dacă vrei o ”Românie educată” (în spiritul a ce?) 1) nu înființezi o comisie care să cerceteze timp de un an starea de fapt și să elaboreze un raport la final, urmând apoi ce? 2) nu incluzi in această comisie o persoană care a apărat plagiatul unui politician aflat la putere;3) nu anunți componența comisiei fără să explici criteriile alegerilor făcute.
    Președintele Iohannis a rămas fidel meseriei sale de profesor (înainte de 1989) și funcției de inspector școlar (după): alcătuim planuri, rapoarte, documente (hârtii peste hârtii), elaborăm obiective generale și operaționale și dăm dispoziții. De formă ne îngrijim noi iar de fond să se îngrijească alții, fiecare după cum îl taie capul.
    După părerea mea, un proiect de țară pornește de la o o idee și este un țel posibil de atins într-o limită rezonabilă de timp care unește societatea românească atât de divizată/fărâmițată și vlăguită de energie datorită șocurilor repetate pe care le-a suportat trăind zi de zi toate cele enumerate în articol și încă altele. Așa ceva nu poate propune o comisie (imediat vor fi voci care s-o contrazică), nici un singur om dacă el nu e susținut de populație, de cea mai mare parte a opiniei publice. E rostul și rolul liderului, al președintelui să lanseze idei, să se implice, să-i pese omenește de ce se întâmplă în societate, să-și arate adeziunea la anumite valori și indignarea față de aberații și anomalii. Proiectul meu de țară este: un parlament mai suplu, mai curat și mai competent după 11 decembrie. Cu oameni cu mai multă scoală adevărată, cu mai puține doctorate și diplome cumpărate, cu simț de raspundere, cu onoare, cu mai mult curaj, cu mai puțină aroganță, cu mai multă decență. O fi posibil de realizat? Da, dacă va fi și proiectul majorității celor care vor vota.

  31. „Avem așadar parte de cele mai inimaginabile lucruri din lume. Mereu și mereu altele. Nici nu prididim să ne mirăm îndeajuns de unele, că altele vin și le iau locul. Sunt atât de multe, că unele trec aproape neobservate” – Exact!

    • Stiti cum e mai rau? Sa te trezesti de la realitate abia dupa ce capcana s-a inchis, cand nu mai e cale de intorcere. Pana atunci le-am inghitit pe nemestecate minciunile: democratie, constitutie, drepturi, „atunci era rau dar acum e bine, vremea abuzurilor a trecut”, „acum e libertate, n-are nimeni nimic cu tine”, „cine sa te asculte?, vremea securistilor a trecut” s.a.m.d. La revelatia „nu mai mai mir de nimic” am ajuns, din pacate, prea tarziu, abia dupa ce s-au inchis usile grele ale temnitei in urma mea si curelele patului de electro-socuri mi s-au strans peste incheieturi. Asa mi s-a aratat la fata sistemul, in toata absurditatea si puterea lui bezmetica.

  32. Din pacate pentru noi, Romania este, inca o data, „la rascruce de vanturi”. Cortina de fier se muta catre Est, iar Romania este camp de batalie. Nu explodeaza bombe (fereasca Dumnezeu!), dar e razboi.Eu nu am nicio indoiala ca asa este.
    Orice lucru, pe lumea asta, are un pret. Pacea are si ea un pret. Pret pe care, daca vrem pace, trebuie sa-l platim. Iar pretul poate include si compromisul (de mai multe feluri).

    Nu pot judeca eu componenta comisiei prezidentiale sau competentele celor ce o compun. Poate ca, pentru a fi un proiect „de uniune nationala”, compromisul este inevitabil. Nu stiu, chestiunea ma depaseste, asa ca ma abtin sa fac aprecieri.

    Din punctul meu de vedere, concluziile acestei comisii ar trebui distilate, la final, in acte legislative care sa vizeze atingerea unor obiective concrete, pentru mai-binele Romaniei. Poate ca, pentru ca obiectivele ce vor fi stabilite sa se bucure de sprijin politic, civic, financiar etc., aceasta comisie trebuie sa fie „pestrita”. Nu stiu, e doar o ipoteza…

    Mie mi se pare evident ca „programele politice” ale partidelor (oricare ar fi ele) sunt, in cel mai bun caz, intentii frumoase. Sau, chiar si mai putin: intentii care suna frumos. Si mi se pare evident ca Romania trebuie sa-si defineasca filosofia, directia si obiectivele si s-o apuce, hotarat, pe un drum.

    Stabilitatea politica din epoca „partidului unic” avea cel putin un avantaj: se puteau face planuri (cincinale sau multi-cincinale). :) Stiu ca suna ca dracu’ referirea la cincinale si ca planurile astea nu erau toate bune, dar se puteau face. Guvernele de unul, doi sau patru ani nu pot face astfel de planuri, iar prioritatea lor este partidul, nu Romania. Iar astazi, suntem unde suntem.

    Ca sa fie clar, nu regret comunismul. In plus cred in echilibru. Chiar daca acest echilibru presupune o toleranta (limitata) pentru nationalisti si iredentisti, capitalisti verosi si socialisti populisti, intelectuali rasati si combinatori analfabeti, tineri aiuriti si pensionari acriti etc.

  33. Cine a citit cartea lui Lucian Boia „Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950” va vedea ca in Romania nimic nu e nou sub soare. Intelectuali romani de calibru (nu indivizi tip Ponta) au avut o comportarea lamentabila sub mai toate regimurile interbelice si postbelice. Chiar si mai inainte Slavici a facut puscarie pentru colaborarea cu ocupantii Bucurescilor si Archezi nu era departe sa-l urmeze.
    Am scris mai sus ca si intelectuali cotati azi ca valori reale au facut recent compromisuri regretabile cu regimurile Iliescu si Basescu.
    As incheia cu „Nu judeca ca vei fi judecat”, si asta pe multi ii va pune la supune unui examen destul de sever pe care vor sa-l evite.

  34. poporul Roman judeca dar greu trece la actiune .societatea este impartita acum in doua tabere :cei care judeca si in viitor si cei care avantajele zilei de azi conteaza scuze ” sa aiba ce manca”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro