vineri, martie 29, 2024

Nu o sa invingem putinismul daca putinizam societatea in care traim. Reflectii la aniversarea a 25 de ani de la colapsul URSS

Este mult mai ușor să te opui “putinismului” în străinătate, decât acasă. Aceasta este lecția pentru țările care au apărut (sau au re-apărut, cum e cazul țărilor baltice) după colapsul Uniunii Sovietice și pentru aliații lor, la a 25-a aniversare a puciului eșuat de la Moscova.

În 1991 am sărbătorit două victorii. Una a marcat sfârșitul unui imperiu al răului, care își subjugase vecinii și pusese Occidentul în situația de a alege între un război nuclear și înfrângere. Cealaltă a însemnat sfârșitul comunismului, cu al său sistem economic falimentar susținut de represiune politică.

Prima victorie pare să reziste încă. Rusia nu mai este o superputere. Imperiul său – sau sfera sa de influență “dură” – se extinde doar asupra colecției sale jalnice de dictaturi: Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria și “Republicile Populare” din Donețk și Lugansk. În Asia este umbrită de China. Rusia este un pericol regional și provoacă necazuri, dar nu datorită forței sale, ci din cauza slăbiciunii Occidentului.

A doua victorie este parțială.

E adevărat, nimeni, nici măcar Rusia, nu mai crede că economiile  socialiste planificate funcționează.

Si totuși îndepărtarea moștenirii politice sovietice este mult mai dificilă.  A dispărut conducerea partidului comunist unic, bazată pe dictatura proletariatului și alte dogme marxist-leniniste, dar în locul ei a rămas un cocktail oribil: instituții lipsite de forță, imunitate pentru cei bogați și puternici, servicii de securitate mult prea puternice, corupție și cetățeni descurajați și neputincioși.

Doar trei dintre țările aflate în interiorul vechilor granițe sovietice – Estonia, Letonia și Lituania – îndeplinesc cu adevărat standardele internaționale ale libertății politice. În mare măsură, este și cazul țărilor membre ale fostului Pact de la Varșovia – deși în Polonia și în Ungaria se întrevăd probleme ce aduc a Putinism: politizarea sistemului de justiție, demonizarea rivalilor politici, disprețul față de instituțiile independente și xenofobia întreținută artificial. Ecourile acestor fenomene nocive în campania pentru Brexit sau în campania prezidențială din Statele Unite dau suficiente motive de îngrijorare și față de sănătatea politică a altor țări.

Peste toate aceste slăbiciuni, Rusia actionează tot mai mult împotriva noastră, pe față și pe ascuns, prin combinații sofisticate și neașteptate. N-am reușit, de cele mai multe ori, să facem față acestei amenințări. America și Europa de Vest, în mod special, au nevoie de o solidă cultură a securității: societatea trebuie să fie conștientă, în mai mare măsură, de pericolele cu care ne confruntăm.

Pentru națiunile foste captive, care nu înțeleg amenințarea, există pericolul de a reacționa disproporționat. În fața unei propagande puternice, tentația este să limitezi libertatea presei. În fața acțiunilor subversive, riscul este spionita și erodarea libertăților civice. În fața războiului economic, dirijismul devine tentant: subvenții, cote, taxe selective și tot așa.

Acesta reprezintă un pericol deosebit in Ucraina, unde războiul violent din est corodează cultura politică. Lupta împotriva corupției stagnează, cu o procuratură în conflict deschis cu cei care încearcă cu greu să demaște fărădelegile. Jurnaliștii care își fac meseria – pun întrebări ciudate, descoperă lucruri interesante și le publică – sunt acuzați că ajută și încurajează dușmanul. Nu pentru asta și-au riscat (și și-au dat viața) cei care au protestat pe Maidan.

Privind retrospectiv la ultimii 25 de ani, ar trebui sa ne amintim că tensiunile constructive reprezintă  o necesitate pentru democrație. Noi – jurnaliști, autorități, avocați, politicieni, oameni de afaceri, lideri religioși, reprezentanți ai mediului academic, cetățeni – jucăm după aceleași reguli, dar nu suntem în aceeași echipă. Cu siguranță, deschiderea, onestitatea și diversitatea vor produce erori și confuzii, dar e mai bine așa, decât un sistem în care totul este controlat  de la vârf, în numele unității și al patriotismului. Dacă nevoia stringentă de a ne opune Putinsimului ne duce la Putinizarea propriilor noastre țări, liderul rus va fi câștigat, ca și când tancurile sale ar mărșălui prin capitalele noastre.

Traducere de Mihaela Danga

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Putinismul este doar fascism cu fata umana. Probabil ca ar trebui sa cerem redeschiderea posturilor de radio Vocea Americii si Europa Libera.

  2. Articolul imi lasa un gust amar
    – diabolizarea Poloniei alaturi de Ungaria.
    -dispretul fata de alegatorii americani, care sint prosti si nu voteaza pe placul europenilor.
    Intrebare: cine-i opreste pe europeni sa se impotriveasca „putinismului”?
    -SUA?
    – Polonia?
    – sau neputinta lor? avind marele curaj doar sa-i acuzam pe americani! Mai gasind ceva vinovati.si prin sleahta lesilor.
    NB,
    – „Prima victorie pare să reziste încă. Rusia nu mai este o superputere. ”
    Normal, americanii nu au niciun merit.
    – „Si totuși îndepărtarea moștenirii politice sovietice este mult mai dificilă.”
    Pentru ca Europa vestica s-a ferit ca dreaqul de tamiie sa condamne comunismul. Ca sa indepartezi „mostenirea politicii sovietice” trebuia facut ceva concret. Polonezii au facut ceva.

    • Polonezii au făcut ceva. Dar, de la urcarea pe tron a celor doi gemeni în 2005, acel ceva seamănă suspect de mult cu ceea ce fac Putin şi Dughin în viaţa socială din Rusia. Sau cu ce fac din 2006 încoace ortodocşii fanatici şi neoprotestanţii fanatici la noi.

      • Parerile astea de la distanta despre polonezi sint de genul HotNews „ha,ha,ha, Farage a fost invitat de Trump la un miting electoral”.

        dle @ Nautilus,
        polonezii au luptat pe fata si cu mare curaj impotriva comunismului; nu il vot resuscitat ca in Romania .
        Si nu mai exagerati cu excesele din Polonia.

        • E foarte interesant felul în care eu exagerez şi fac excese (probabil sunt un fel de extremist care trebuie pedepsit), dar cuplul celor doi Stan şi Bran politici Putin şi Dughin nu. Sau cei doi gemeni polonezi, dintre care mai e în viaţă unul. Ei sunt respectaţi, respectabili şi respectuoşi, ori de câte ori dau oamenilor în cap a fost o regretabilă eroare, s-a folosit forţa în exces, au greşit ţinta etc dar tot nişte domni respectabili sunt.

          Prin anii 1980 şi intermitent până pe la sfârşitul anilor 1990, ori de câte ori reclamai autorităţilor româneşti un profesor, indiferent ce măgărie făcuse, ţi se răspundea: „e adevărat, a a făcut el asta, ne pare rău, dar orişicât!

          (Chiar sunt curios ce voia să spună expresia asta, „orişicât”, fiindcă niciunul dintre sensurile ei posibile din DEX nu pare să aibă logică aici:) )

          • Uite ca am uitat de asemenea formulare a otoritatilor comuniste „ne pare rău, dar orişicât!”
            Insa la fel procedezi si tu: recunosti „Polonezii au făcut ceva”, apoi revii dar orişicât! odata cu venirea celor doi frati s-a dus dreaqului recolta de rapita.
            NB,
            nu stiu dece ii amintesti pe Putin si Dughin (esti neinspirat numindu-i Stan si Bran), caci nu-mi amintesc sa-i fi laudat cindva, In veci, nu!

          • Putin si Dughin? Zici tu?

            Stiai ca avocatul lui Tusk, e pe lista lui Dughin din Polonia?

            Sau ca Sikorski (in 2009 si, din nou, in 2010) spunea ca Rusia trebuie sa intre in NATO?

            sau ca pe vremea fostei guvernari, CSAT-ul polonez, BBN, care tine de presedinte, a produs un document oficial in 2013 care spunea ca principalul garant al securitatii Poloniei este Rusia, si nu NATO?

            „Sikorski (2009 si, din nou, 2012): Nu ma intereseaza scutul american antiracheta.

            Pana sa devina ministru de externe, prin 2007, Sikorski dadea interviuri la Gazeta Wyborcza in care spunea ca el nu se omoara dupa scutul antirachetă, ca e problema americanilor. Komorowski spunea ca e contra gazelor de sist, care ar strica peisajul. Radoslaw Sikorski spunea ca nu il intereseaza scutul, in 2009. (A repetat si in 2012).”

            Si multe altele:
            http://inliniedreapta.net/ce-nu-stiu-sau-ignora-expertii-romani-cand-vorbesc-despre-polonia/

            Acuzatiile de „putinism” la adresa PiS sunt posibile doar cu genul asta de detalii, si multe altele, practic total ignorate de presa.

      • Am remarcat si in articolul domnului expert britanic, dar si intr’o liota de comentarii intepate din ultima vreme, alegatii de un cinism ingrozitor in legatura cu presupusele derapaje antidemocratice, ‘putiniste’ ale conservatorilor polonezi. Las deoparte falsitatea acuzelor si politicianismul ieftin pro-european [„cine critica Europa e musai un agent putinist”], ceea ce tulbura e cinismul: Presedintele Kaczinski a fost unul din putinii lideri europeni ce au vorbit deschis despre pericolul rusesc si care a sustinut activ Georgia in momentul invadarii de catre Putin*, iar la scurt timp viata i’a fost curmata printr’un [posibil] asasinat politic, la Smolensk. In aceste conditii, sa acuzi astazi Polonia de putinism este pur si simplu odios.

        *Kaczinski a infruntat Rusia participind la rezistenta chiar in Tbilisi, in 2008, in timp ce marii lideri europeni ce se bat astazi in piept cu caramida antiputinismului nu au catadicsit nici macar la inmormantarea lui sa se deplaseze, dar nu se sfiau sa se intalneasca cu Putin in Trilaterale cu continut secretizat:
        https://www.youtube.com/watch?v=Ls0fTk9HZ-c

        • Asta nu dovedeşte nimic. E foarte posibil să te lupţi cu Putin, şi, în acelaşi timp, să faci în viaţa socială de acasă măgării la fel de mari pe cât face Putin la el în ţară.

          Chestie care, de altfel, e suspect de asemănătoare cu ceea ce se întâmplă la noi. Adică, din punctul de vedere al vieţii sociale, anul 2016 românesc nu prea mai aduce aminte de 2004. La fel de bine pe cât Regimul Gemenilor (de, în zilele noastre, al singurului geamăn…) strânge şurubul în privinţa asta mai tare decât cel al comuniştilor.

    • @victor L – lupta polonezilor împotriva comunismului nu poate fi contestată, însă motivațiile ei ar putea fi mai complexe și mai ”pământene”. Ura polonezilor împotriva rușilor (și reciproc) precede cu secole comunismul și continuă și după comunism. Separat de asta, polonezii sunt în general ”răi”, înclinați spre conflicte și cam toți vecinii lor din perioada interbelică pot confirma.

      România este o excepție notabilă la capitolul ăsta, în perioada interbelică ea ajunsese vecină cu Polonia doar fiindcă ambele națiuni stăpâneau teritorii locuite de minorități numeroase. Altfel, dacă am fi fost vecini ”istorici”, ar fi existat probabil și conflictele.

  3. Comunismul din Rusia(ca şi cel din România…) a intrat în gena şi în sufletul poporului.Este nevoie de două-trei generaţii ca virusul comunist să fie eliminat din suflete şi din inimi.Nimeni nu are o terapeutică contra virusului comunist.Ca să fiu răutăcios,nici virusul imperialismului şi colonialismului „marilor democraţii” europene nu a dispărut pe de-a întregul.Încă mai există ifose de mari puteri coloniale şi din partea Franţei,a Angliei,chiar a Germaniei,deşi a trecut mult timp de când şi-au pierdut coloniile.
    De fapt sufletul european este fragmentat şi aproape imposibil de conciliat.De aceea are două tendinţe:pe de o parte să impună altora soluţiile lor de foşti „stăpâniai lumii”,pe de altă parte furia globalizării care cere/impune o altă regulă a jocului internaţional.Niciunul din fostele imperii nu poate accepta că el nu este „mai cu moţ” decât fostele ţări asuprite.
    Nu domnule Lucas,între Rusia şi „Bătrâna Europă” nu există diferenţe la nivel de sălbăticie a puterii.Toţi vor puterea,cât mai multă putere,în dauna altora.Iar din globalism ei vor să facă un nou neo-imperialism…cu faţă ceva mai umană…dar bazat tot pe relaţii de forţă.
    Iar una din metodele ipocrite şi ticăloase tocmai asta este:imperialismul nostru este mai bun ca al lor…

  4. „Rusia nu mai este o superputere. Imperiul său – sau sfera sa de influență “dură” – se extinde doar asupra colecției sale jalnice de dictaturi: Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria și “Republicile Populare” din Donețk și Lugansk. În Asia este umbrită de China. Rusia este un pericol regional și provoacă necazuri, dar nu datorită forței sale, ci din cauza slăbiciunii Occidentului.” – aiurea.
    Indiferent cât de puternic ar acţiona Occidentul (sancţiuni mai aspre, înarmarea Georgiei şi Ucrainei, război, orice), Rusia nu se va retrage din Abkhazia, Osetia, Crimea şi Donbas, regiuni care sunt vitale pentru securitatea ei. Cu Transnistria e altă poveste.

  5. „E adevărat, nimeni, nici măcar Rusia, nu mai crede că economiile socialiste planificate funcționează.”

    Cu exceptia notabila a celor 27 de comisari europeni si in general a sustinatorilor fanatici ai Comisiei Europene. In caz ca nu stiati, unul din pilonii pseudo-federatiei este politica agricola, cunoscuta in UK sub numele de CAP [aproximativ 40% din bugetul uniunii reprezinta fondurile acordate agriculturii].

    CAP este o schema redistributivista continentala ce consta in planificarea centrala a nivelurilor de subventionare pe sectoare, influentare prin actiune birocratica atat a productiei agricole cat si a preturilor, si in ideologizarea pietei agricole prin impunerea de conditii fermierilor deja dependenti de asistenta financiara a UE [de pilda obligarea fermierilor, dupa 2003, de a participa la politica absurda si costisitoare de „animal welfare”].

    Desigur, nu este socialism sovietic, nici fascist, ci unul proaspat, soft si insidios, si mai progresist, si mai calculat, si mai complex decat toate celelalte politici socialiste inventate in secolul trecut. Dar tot socialism. Si tot planificare centrala etatista. Si tot bugete multianuale, dar nu pe 5, ci pe 7 ani.

    Si ca tot veni vorba de Comisie, zic sa incepem lupta impotriva putinismului chiar acolo, ca decizia unui comisar face cat 10 OG-uri ale unui ministru local, deci e mai periculos sa avem putinisti in guvernul european decat in cele nationale. Sa pritocesc eu o lista cu amicii lui Putin din CE? Sau s’or gasi niscaiva experti europeni in Rusia care sa investigheze chestiunea cu ajutorul Google? Uite, un indiciu simplu: pozitia comisarilor europeni vizavi de chestiunea Gazprom si abuzul de pozitie dominanta pe piata energiei*. Cum de Microsoft si Intel au putut fi anchetate si amendate in timp ce Gazprom nu e deranjata nici cu un memo anual?

    *vezi aici: http://ec.europa.eu/competition/elojade/isef/case_details.cfm?proc_code=1_39816

    • Felicitări pentru comentariu.Sunt de aceeaşi părere.Marx a învins,”statul social european” este politica principală a super-birocraţiei kafkiene de la Bruxelles.Comunismul începe să dispară(cu greu!) din fostele state comuniste,dar continuă în Europa prin aşa zisa „politică globală” de integrare…în absolut.Mergem din Utopie în Utopie.

    • Hello euNuke, voi pe ce lume traiti?

      Eu traiesc in secolul 21, intr-o lume globalizata,in care… agricultura este pretutindeni subventionata, in special in statele dezvoltate (si nu numai) vezi subventiile in Asia si in tarile in curs de dezvoltare, Brazilia, Sarbia, Rusia etc chiar si in Maroco. Toata lumea incearca sa isi ocroteasca piata, la prorpriu si la figurat din diverse motive (inclusiv respectarea unor norme pentru ocrotirea sanatatii si a mediului).

      http://www.economist.com/news/united-states/21643191-crop-prices-fall-farmers-grow-subsidies-instead-milking-taxpayers

      http://www.fao.org/fileadmin/templates/est/meetings/wto_comm/Trade_Policy_Brief_Russia_final.pdf

      http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-13-631_en.htm

      Fara UE, marea parte a terenului arabil din Romania statea si astazi parlog, faceati in continuare zarzavaturi in gradina,ceva agricultura de subzistenta in Oltenia cu rosii si cu pepeni… iar carnea, cerearele, fructele le importati in continuare de pe piata globala – de la alti producatori subventionati.

      http://www.puterea.ro/media/article/img620f/78/78618_1.jpg

      http://ziuadecj.realitatea.net/Images/Articole/00083543/00061910_large.jpg

      P.S.
      Schimonositi-va in continuare la UE pe platforma aia (inlininedreapta). Stii ceva? Cui nu-i place in Uniunea Europeana -VALEA- nu va tine nimeni cu forta. Puteti voi subventiona mancarea, infrastructura si alte ramuri ale economiei cu ideologia voastra (ca e pe gratis:))

      http://www.fonduri-ue.ro/po

      • Hello, @ Florix,
        tu iti dai seama cit de penibil esti?
        „Stii ceva? Cui nu-i place in Uniunea Europeana -VALEA- nu va tine nimeni cu forta.”
        Ai devenit stapin in UE si nu mai accepti pareri contrare?
        Mai usure, ca te comporti cu aroganta cu care te comportai cu profesorul Cranganu; si pina la urma se descopera ca suni a gol :P
        Link-urile alea dau dovada ca nu gindesti, ci ii citezi doar pe altii.

        • @victor L

          Lincurile postate sunt doar cateva exemple negru pe alb, un mic exercitiu de logica pentru marii ganditori de pe platforma inliniedreapta. Nu muta tinta! Fii te rog amabil si raspunde la subiectul abordat de euNuke: Uniunea Europeana – O Insula a Agriculturii de Subzistenta – In Lumea Globalizata si Subventionata a Secolului 21.

          • @Lucifer

            Stii foarte bine ca UE nu va poate zice valea… va poate presa insa sa respectati regulamentul Clubului: respectarea unor norme minime ale democratiei precum independenta Curtii Constitutionale, libertatea presei, drepturile omului stabilite in Conventia Europeana a Drepturilor Omului si normele (regulamentul) Pietei Comune.

            UE nu este Uniunea Sovietica asa cum pretind unii dintre voi, UE este clubul Pietei Comune in care pot intra doar membri potentiali care se califica. Daca va simtiti sufocati de regulamentul Pietei Comune cu sediul la Bruxelles, asa zisii birocrati socialisti (sau cum ii mai barfesc unii populisti) vi-au lasat optiunea sa activati articolul 50… oricand va doreste voua sufletul.

            • @ Florix,
              care- cauza? memorie scurta?
              – „Cui nu-i place in Uniunea Europeana -VALEA-…”
              – „Stii foarte bine ca UE nu va poate zice valea… ”
              Cind te citesc am senzatia ca inca mai am in fata activistii utece, pemere/pecere.
              Auzi „UE nu va poate zice”!
              Adica, Partidul este ingaduitor cu dusmanii.
              Dar pina la un punct.
              UE nu admite pareri contrare, ori esti cu noi, ori esti impotriva noastra.
              NB,
              la fel ca la profesorul Cranganu, vino la anu` :P

            • Florix:”Vă poate presa…”.Dar tu cine eşti să zici că UE „ne” poate presa pe noi şi pe tine nu?Păi nu „ne-a presat” şi ne-a umilit destul?Eu unul m-am săturat de ipocriţii ăştia,de-abia aştept să ne dea afară din UE şi să ne scăpăm de ei.

            • De altfel dupa Mugur Isarescu citire noi nici nu prea eram calificati in 2007, dar daca nu ne aruncam in apa si fara sa stim sa inotam probabil ca ne inecam pe uscat cu prostie, invidie si ticalosie.

  6. Trebuie un pic de decenta totusi in analiza, oricat razboi ideologic ar exista. Nu este deloc evident ca Trump si conservatorii polonezi sunt putinisti. Asemenea acuzatii trebuie sa aiba o baza mai solida decat acest articol care e slab epistemologic. Mai multa seriozitate va rog.

    • Si apropo „fobia” voastra vizavi de Comisia Europeana. O piata comuna poate fi functionala numai daca participantii respecta anumite reguli (cine fixeaza regulile, normele pentru protejarea sanatatii consumatorilor, etc?). Voi raspanditi propaganda eurosceptica fara a avea o idee vaga despre rolul birocratilor de la Comisia Europeana (infectati opinea publica cu gogomaniile bufonilor de la Breitbard, Geerd Wilders, Marie LePen si mai stiu eu ce populisti poloneji)

      https://europa.eu/european-union/topics/food-safety_ro

      https://echa.europa.eu/ro/home

      https://europa.eu/european-union/about-eu/agencies/fra_ro

    • @Costin Andries

      Democratiile occidentale moderne sunt democratii constitutionale (realitatea unui sistem politic in cadrul caruia suveranitatea parlamentului este limitata de suveranitatea constitutiei). Rolul Curtii Constitutionale de a actiona ca arbitru in conflictele constitutionale este consecinta logica a unei premize centrale pentru o democratie – deasupra vointei camerelor, iar unicul organism ce poate citi si aplica legea fundamentala.

      In Polonia, PiS a incelacat media si acum incearca sa ingenuncheze Curtea Constitutionala. Exact asa au procedat dictaturile autoritare fascistoide si comunistoide. Aceasi Marie cu Alta Palarie (pretextul a fost de fiecare data acelasi).

      http://www.bbc.com/news/world-europe-35793914

      http://www.bbc.com/news/world-europe-35786650

      http://www.bbc.com/news/world-europe-35257105

      http://www.nytimes.com/2016/07/09/world/europe/obama-poland-nato-summit.html

      http://www.dw.com/en/opinion-the-dismantling-of-polands-democracy/a-19490004

      • @Florix,

        – in primul rand, nu ai citit articolele;
        – in al doilea rand, nu sunt populisti, sunt conservatori;
        – in al terilea rand, spui “infectati opinea public“ – asta e limbaj “exterminationist“, adica, daca ILD infecteaza, inseamna ca sunt un fel de infectie, o cangrena care trebuie eliminata. asta pe baza unor minciuni pe are le spui, sau a unor confuzii pe are le faci, pt ca:
        – in al patrulea nu ai citit nici unul din mai multele articole scrise pe ILD despre Marine le Pen, sau despre alianta ei cu Wilders (vezi ca ai gresit numele tuturor); deci te pronunti despre lucruri pe care nu le cunosti.

        cat despre al doilea comentariu, privind curtea constituionala, din nou te pronunti despre lucruri pe care nu le cunosti, desi ti-am dat informatie. uite aici, mai condensata si la obicect
        http://inliniedreapta.net/cine-ataca-ordinea-constitutionala-din-polonia/

        –- Curtea Constituțională din Polonia (TK, „Tribunalul Constituțional”) are, cf. Constituției, 15 judecători. În anul 2015 ,cinci dintre judecătorii TK își încheiau mandatul (de 9 ani): trei dintre ei în 6 noiembrie, ceilalți 2, în 8 decembrie. În mai 2015, stânga liberală, adică Platforma Civică (PO) și aliații ei, care guvernau netulburați de 8 ani, având și Parlamentul și majoritatea zdrobitoare în cadrul TK, iar de la Smolensk încoace și Președinția, a pierdut alegerile prezidențiale. Conducătorii PO vedeau din sondaje că partidul e în cădere liberă. Și, fiind oameni chibzuiți, s-au gândit din timp să se asigure că, după ce vor pierde și parlamentarele din octombrie, să le rămână TK, astfel încât să poată să blocheze absolut orice face Seimul următor, în care PiS urma să aibă majoritatea. Se mai folosiseră de TK pentru asta și în intervalul 2005-2007, reușind să împiedice substanțial guvernarea PiS de atunci.

        Cu alte cuvinte, dacă tot nu puteau să mai câștige parlamentarele din toamna lui 2015, pentru că poporul nu-i mai voia, liberalii au încercat să facă în așa fel încât PiS să nu-și poată trece legile, deci să nu-și poată îndeplini promisiunile făcute alegătorilor, iar la următoarele alegeri, de preferință, anticipate, situația să revină la normal.

        Normal, după cum bine știți, dragi cititori, este când guvernează stânga, cu tot establishmentul post-comunist având acces neîngrădit și exclusiv la troaca de furaje (comparația zootehnică nu-mi aparține mie, am auzit-o în Polonia). Anormal e atunci când guvernează conservatorii – e „populism”, „neo-autoritarism”, ba chiar „putinism” (dar în același timp, PiS e acuzat și de „rusofobie”), „fascism” (dar și „bolșevism anticomunist”), în general „dictatură”, „risc de război civil” –toate aceste absurdități au fost deja spuse, nu numai de către obișnuiții propagandiști ai rușilor și ai nemților, din Polonia, din România și de peste tot; au fost spuse/scrise și de oameni serioși, de la care era de așteptat măcar o minimă informare nepărtinitoare.

        Dar, să revenim la istoria TK de anul trecut.

        Așadar, în iunie 2015, PO a votat o lege a TK ce spunea cam așa: în mod excepțional, în 2015, candidaturile pentru locurile de judecători TK ce urmau să devină vacante în noiembrie și decembrie să fie depuse nu mai târziu de 30 septembrie 2015. Adică înainte de alegerile parlamentare. De ce era necesară această excepție? Ca să-i aleagă ei, Seimul PO, înainte ca liberalii să piardă alegerile. Și să-i lase acolo moștenire Seimului PiS, înșurubați pe câte 9 ani fiecare. Astfel, PO urma să pună, practic, stăpânire deplină pe TK, nu doar să-și asigure o majoritate confortabilă, pe care și așa o avea.

        Și o are și acum. Din cei 10 judecători TK rămași (după plecarea celor 5 în noiembrie și decembrie 2015), 9 au fost propuși, la vremea lor, de PO, iar unul de „Samoobrona” (un partid agrarian cu conexiuni securistice și estice). Așa încât, chiar dacă PiS pune acum 5 noi judecători, PO tot rămâne cu două treimi din TK. PO însă nu se mulțumește cu 2/3, vrea tot.
        PiS a protestat, atunci, în iunie 2015, dar nu i-a băgat nimeni în seamă. Nu a urlat nimeni pe la UE că vaaai, PO dă lovitură de stat, au pângărit TK, săriți! Totalitarismul e la ușă! Nu s-a interesat nici Comisia Europeană, nici Comisia de la Veneția, nu s-au frământat toți analiștii și jurnaliștii care sunt acum atât de copleșiți de grija statului de drept din Polonia.

        Andrzej RzeplińskiAndrzej Rzepliński
        Și nimeni, în afară de conservatorii polonezi, nu a găsit nefiresc faptul că Președintele TK, Andrzej Rzepliński (ales la propunerea PO) a participat împreună cu vicepreședintele TK Stanisław Biernat la redactarea legii TK a PO din iunie 2015. Cu alte cuvinte, președintele și vicepreședintele Curții Constituționale ajută partidul de guvernământ la redactarea unui proiect de lege care să-i asigure acestui partid stăpânirea Curții Constituționale pentru încă 9 ani!

        În 8 octombrie 2015, în ultima ședință a Seimului (încă dominat de PO), liberalii au trecut la fapte. Au ales cinci noi judecători pentru TK.

        Nici atunci protestele nu au fost auzite de nimeni în Europa. (Argumentul PiS era simplu : cf. Constituției, TK trebuie să aibă 15 judecători. Fix 15. Din moment ce Seimul a ales în octombrie cinci judecători în plus, când mandatele celorlalți încă nu se terminaseră, rezultă că TK urma să aibă 20 de judecători din octombrie până în noiembrie, respectiv 17 judecători din octombrie până în decembrie. Evident că alegerea de judecători peste numărul de 15 de către Seimul domniat de PO a încălcat Constituția.)

        Cei cinci judecători votați de Seimul PO în 8 octombrie nu au fost primiți să depună jurământul în fața Președintelui Duda. Deci nu s-a îndeplinit în cazul lor condiția prevăzută de Constituție pentru finalizarea procedurii de intrare în funcție a judecătorului TK. Deci nu au devenit judecători TK – între timp având loc alegeri parlamentare și intervenind principiul discontinuității (actele nefinalizate la sfârșitul unei legislaturi se sting automat, iar legislatura următoare, dacă vrea să le reia, trebuie să le re-pornească de la zero). –

        Cat despre articol lui Edward L, cred ca a compara conservatorii polonezi – care sunt proamericani, pro-ocidentali, anticomunisti si antifascisti, adica antitotalitari, ca de aia isi spun conservatori – cu Vladimir Putin si Rusia, inseamna sa relativizezi crimele lui Putin, sa il faci frecventabil.

        • @Costi Andries

          Re: Marine, Geert Wilders et all – euroscepticism, anti-establishment si „superioritatea occidentala” fata de alte culturi!

          De-a lungul secolelor, Europa a fost macinata de tot felul de razboaie interne (religioase, politice, teritoriale, etc). Europa a fost intr-un permanent conflict – de la marea schisma religioasa, trecand prin tratatul de la Westfalia si caderea Bastiliei, ajungand la Primul Razboi Mondial si destramarea marilor imperii si, culminand cu dezastrul celui de-al Doilea Razboi Mondial, nazismul, stalinismul si ingradirea libertatii in spatele cortinelor de fier, zeci de milioande de morti, milioane de refugiati din intreaga Europa nu mai aveau niciun fel de locuinta, iar o buna parte a infrastructurii industriale a continentului era distrusa. Conflictele au dat nastere la forme incipite ale statelor-natiuni si ale marilor ideologii politice (comunismul, socialismul, marxismul, anarhismul, liberalismul, tradirionalismul, nazismul)i care si-au gasit locul si adeptii in Occidentul secolului 20 .

          Asadar, toata lumea occidentala a trait in conflicte (chiar si America, daca privim la razboaiele de secesiune si cele de independenta). Dar conflictele au impins Occidentul inainte (nu establishmentul post-comunist asa cum pretindeti) creand acea combustie interna atat de vitala dezvoltari – si astazi am ajuns aici – unde suntem, in Uniunea Europeana.

          -La 9 mai 1950 Ministrul francez al Afacerilor Externe,Robert Schuman, propune, pe baza unei idei a lui Jean Monnet, punerea in comun a resurselor de carbune si de otel ale Frantei si Germaniei in cadrul unei organizatii deschise catre celelalte tari europene. La apel au raspuns inca patru state, Tratatul de instituire a Comunitatii Economice a Carbunelui si a Otelului fiind semnat la Paris, 18 aprilie 1951, de catre Franta, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia. Tratatul CECO a intrat in vigoare la 23 iulie 1952.

          – La 25 martie 1957, cele sase state membre ale CECO semneaza, la Roma, Tratatele deinstituire a Comunitatii Europene si Energiei Atomice (Euratom), denumite generic,”Tratatele de la Roma”. La cele trei Comunitati au aderat in anii urmatori noua state:Danemarca, Irlanda si Marea Britanie in 1973, Grecia in 1981, Spania si Portugalia in1986, Austria, Finlanda si Suedia in 1995.

          – Prin tratatul de la Maastricht, semnat la 7 februarie 1992 si intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, se constituie Uniunea Europeana, avand la baza cei trei piloni: primul pilon, permite Uniunii sa coordoneze politici comune si partajate in diverse domenii (piata unica, transporturi, concurenta, moneda unica,ocuparea fortei d emunca, educatie, cultura, sanatate, protectia consumatorilor, cercetare, protectia mediului, agricultura, s.a.) urmand obiectivul de coeziune economica si sociala. Al doilea pilon – Politica externa si de securitate comuna – reprezinta cadrul actiunilor comune ale statelor membre ale Uniunii Europene in acest domeniu. Al treile pilon -Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala- este cadrul cooperarii dintre organele de politie si de justitie din cele 15 state membre pentru consolidarea securitatii interne.

          – Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 si intrat in vigoare la mai 1999, contine prevederi in urmatoarele domenii: (i) drepturile cetatenilor in special, protectia drepturilor fundamentale. (ii) cooperarea in domeniul securitatii si justitiei (integrarea acquis-ului Schengen incompetentele Uniunii Europene): (iiI) politica externa si de securitate comuna (alegerea unui Inalt Reprezentant pentru PESC) si (iv) consolidarea democratiei.

          Uniunea Europeana a fost conceputa in scopul garantarii pacii durabile pe continent, o Europa pasnica fara frontiere, securitate, prosperitate, o piata comuna a muncii, samd. Ce viitor ne ofera Marine si Wilders Geert? Revenirea la perioada interbelica nu este o alternativa la Uniunea Europeana de astazi.

          https://europa.eu/european-union/about-eu/history_ro

          P.S. multumesc si pentru trimiterea la comentariul Doamnei Anca Cernea, un medic pediatru rezident in Italia daca nu ma insel (te rog sa ma corectezi daca gresesc). Nu imi place sa fiu demagog (expertiza ei in materie de drept constitutional poate nu este asa de relevanta) derajant este insa faptul ca distorsioneaza adevarul in privinta evolutiei evenimentelor. PO a numit 5 noi judecatori (3 in locul unor judecatori la care li se expirase mandatul, plus alti doi in locul unor judecatori care isi asteptau expirarea mandatului in urmatoarea luna). PiS a castigat alegerile si a numit 5 noi judecatori din partea lor. Curtea Constitutionala a decis in felul urmator: 3 numiti de PO, plus 2 numiti de PiS (asa cum era corect). PiS a declinat decizia Curtii in timp ce PO a acceptat fara comentarii (vezi care este diferenta?) Mai jos opinea unor experti in materie de drept constitutional, precum si Opinea Comisiei de la Venetia pe marginea subiectului.

          http://verfassungsblog.de/the-power-of-the-rule-of-law-the-polish-constitutional-tribunals-forceful-reaction/

          http://www.venice.coe.int/webforms/documents/?pdf=CDL-AD(2016)001-e

  7. Elveţienii au făcut de-a lungul timpul nişte chestii care aduceau destul de bine aminte de Coreea de Nord. Sau de Gherla, Aiud şi Periprava de la noi. Cum ar fi: închisoare pe durată nedeterminată, fără proces. Sau strângerea unora de pe stradă şi trimiterea la muncă forţată în condiţii de sclavie. Sau nişte confiscări pe tăcute, tot fără proces. Chestii care au funcţionat până prin anii 1970 oficial, şi probabil mult mai aproape de zilele noastre neoficial.

    • Da, elvetienii au facut si continua sa faca foarte multe lucruri care sunt contrare „democratiei” vazuta prin ideologia de stanga, dar tocmai asta le-a permis sa fie ceea ce sunt astazi si, probabil, vor continua sa fie mult timp de acum inainte. Inca un exemplu simplu: daca vrei sa-ti vinzi proprietatea cumparatorul trebuie sa fie agreat de comunitate (vecini, consateni, etc.). Si asa au pastrat satele si orasele elvetiene asa cum sunt acum. Un alt exemplu: productia agricola din Elvetia are preturi de productie cu mult mai mari decat cele ale vecinilor, dar elvetienii continua sa cumpere produse agricole elvetiene care sunt cu mult mai scumpe decat cele care vin din UE sau aiurea.

      • Nu pot decât să sper că va fi la fel de amuzant când te va scoate cineva cu forţa din casă, fără proces, fără bani sau alte mărunţişuri legale. Sau când te va lua unul de pe stradă şi te va trimite la muncă forţată.

        Cică elveţianul Putin ar fi zis şi el că va rade oraşele cu buldozerul şi va muta lumea cu forţa în 20 de mari centre urbane construite în ţinuturile miniere.

  8. „Este mult mai ușor să te opui “putinismului” în străinătate, decât acasă. ”

    Ceea ce parea un truism publicistic la prima lectura arata acum, dupa o polemica futila cu autor in lipsa prin definitie, un adevar izbitor.

    Daca Europa ar fi casa mea -ceea ce nu este cert, as putea fi la o adica un emigrant in Noua Zeelanda- iata ca simpla enuntare a unor legaturi suspecte intre Comisia Europeana [organ decident de tip colectiv, un executiv neales si iresponsabil politic] si Gazprom [megacorporatie fascista pe care se bazeaza regimul putinist] incepe sa fie daunatoare pentru orice indraznet naiv, increzator in valorile europene [cum ar fi libertatea de exprimare]. Deocamdata este atacat, indosariat si varat la categoria ‘extremisti in linie dreapta’ si i se arata usa, elegant, dupa noul fason progresist [„cine nu’i cu noi e putinist si, la nevoie, dusmanul nostru”]:

    „Cui nu-i place in Uniunea Europeana -VALEA- nu va tine nimeni cu forta”

    dar daca persista, obraznicul eurosceptic si antiputinist deopotriva [ah, ce tupeu sa sustii opinii atat de paralele cu clivajele ideologice oficiale!] ar putea primi si altfel de avertismente, la fel de comice: daca’i prea critic cu democratia originala europeana va fi trimis in Corea de Nord, daca insista cu limitarea interventiei statului in economie va fi evacuat in Afganistan, iar daca inca mai pretinde debirocratizari si dereglementari va fi deportat direct in Somalia, tara care -e stiinta printre progresisti- a ajuns raiul libertarienilor.

    Ce conteaza ca articolul, asa liberal si progresist cum se prezinta, propunea totusi un front anti-Putin, uite ca printre rumanii comentaci se gasesc o droaie care sa se foloseasca de ocazie ca sa declanseze o campanie anti-antiputinisti. Dintre politicienii europeni de calibru cel mai notoriu antiputinist, Kazcinski, a fost deja bifat [si, indecent, tras din mormant de bracinari de catre ilustri anonimi], chiar in articol, iar dintre publicistii romani cea mai antiputinista platforma -inliniedreapta- a fost luata, iata, in vizor. sau in catare.

    Cum sa te opui putinismului acasa, in Romania, in Europa, unde majoritatea populatiei venereaza birocratia majoritar pro-putinista de la Bruxelles? Iata de ce majoritatea intelighentiei de dreapta a ales deja: au renuntat la critica acerba a UE pentru a menaja sentimentele albastre ale populatiei alfabetizate si au ambalat in schimb motorul antirusesc, pe langa temele mai vechi, traditional conservatoare. O solutie de bun simt pentru o tara marunta si un popor nu prea bataios ca al nostru. Ca atare, site-ul Inliniedreapta este acuzat total aiurea, nejustificat, aici si prin alte parti, la fel cum se intampla si cu conservatorii/euroscepticii polonezi, britanici, cehi si slovaci [ma mir ca nu si italieni ca acolo exista un Miscator de 5 stele care efectiv il aduleaza pe Putin]. Iar Grupul de la Visegrad NU este eurosceptic, nu se situeaza impotriva UE, nu cere reforme radicale, ci cateva masuri rezonabile, de bun-simt, de limitare a procesului de dezintegrare a suveranitatii nationale [in special in chestiunea cotelor de ‘refugiati’].

    Da, exista si lighioane eurosceptice si libertarieni radicali , asa cum sunt eu, dar Inliniedreapta NU are nicio legatura cu mine, chiar daca in trecut au publicat cateva texte sub semnatura mea [colaborarea noastra a incetat de cativa ani]. Vreti sa scormoniti dupa extremisti de dreapta pe care sa’i infierati in public, va simtit chemati de un sentiment al datoriei fata de Stapanul care va da de mancare [in fine, subventii pentru mancare]? nu e nevoie sa va obositi creierii scotocind in arhiva ILD, ma aveti pe mine aici. Unde ‘aici’ ar putea fi si Noua Zeelanda. :) Sa ma mut si de acolo? Antarctica e ok?

    • @euNuke

      1. Ideologia, praful in ochi si modelul Noua Zeelenda – o tara cu o suprafata mai mare decat suprafata Marei Britanii, populata de 4,4 milioane de locuitori raspanditi in cateva orase insirate pe coastele celor doua insule (interiorul insulelor este nepopulat). Daca am avea si noi conditii asemanatoare, inclusiv conditiile climatice de pe insula mare din nord unde creste iarba grasa 12 luni pe an, as spune bravos! As vota propunerea pentru „pastoral farming” in Uniunea Europeana ;)

      https://www.youtube.com/watch?v=E49830xHO7g
      https://www.youtube.com/watch?v=hlRH3r3bWsA
      https://www.youtube.com/watch?v=HJqPWwuPabk

      In UE, densitatea populatiei este mare, avem un sezon rece de 6 luni si, toamna silozurile trebuie umplute cu cereale, porumb, etc. Este usor sa scoti in evidenta unele probleme – fara sa oferi insa solutii (oricine poate imprastia formule lapidare si lozinci gratuite in vant). Contribuiti si voi cu alternative fezabile la strategia CAP (agricultuta intensiva si subventionata) deoarece guvernele UE trebuie sa asigure hrana pentru 450 milioane de oameni – in cadrul realitatii in care traim. Ideologiile suna frumos uneori, principii nobile, lozinci in campanii electorale, etc… nu de putine ori insa intra in relatii de tip special cu abstractia.

      2. Polonia. Reforma constitutionala propusa de guvern a fost de doua ori declarata neconstitutionala (de catre Curtea Constitutionala). Guvernul lui Kazinski a ignorat decizia Curtii (a refuzat publicarea deciziilor Curtii in Monitorul Oficial?) si a „validat” propria sa reforma. Care este rolul Curtii Constitutionale in aceste conditii? In Polonia, guvernantii interpreteaza Constitutia „Dreptatea si Justitia” dupa bunul lor plac. Riscul demontarii unui stat democrat european creste astfel. Pacat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Edward Lucas
Edward Lucashttp://contributors
Edward Lucas scrie pentru the Economist. Este de asemenea senior vice-president al Center for European Policy Analysis, un think-tank cu sedii in Varsovia si Washington, DC.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro