Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »social-democratie » Citesti:

Nu vă grăbiţi cu „super-rezultatul” Angelei Merkel şi al CDU! S-ar putea ca pierderea să fie mai mare decât câştigul

Să lăsăm formulele entuziaste de o parte şi să privim cifrele: polul CDU/CSU a obţinut, într-adevăr, cu 1,5-2% mai mult decât îi dădeau sondajele din ultimele zile ale campaniei dar a pierdut oarecum previzibil un aliat comod [1], care i-ar fi asigurat majoritatea în Bundestag şi liniştea politică a unui mandat croit în întregime după viziunea economică a creştin-democraţilor, aşa cum a fost cel recent încheiat.

„Muti Merkel” şi-a devorat până la urmă micuţul aliat liberal, venind protectoare spre electoratul de centru al acestuia şi împingându-l practic în afara Parlamentului. Se pare că 80-90% din electoratul pierdut de FDP a migrat spre CDU, şi doar 10-20% spre partidele din opoziţie. Mai mult decât atât, conducerea CDU a cerut simpatizanţilor săi să nu acorde al doilea vot liberalilor, conform unei practici salvatoare din trecut, pentru a-şi maximiza propriul rezultat, în speranţa că vor obţine majoritatea absolută. Dar calculele nu le-au ieşit chiar „nemţeşte”: le lipsesc patru mandate pentru a forma, singuri, guvernul. Acum e târziu…

„Super-rezultatul” de care vorbeau în noaptea alegerilor liderii conservatori şi presa din toată lumea începe treptat să sugereze coşmarul unei guvernări dificile, cu politici de compromis, cu situaţii tensionate şi imprevizibile, fie într-o mare coaliţie cu social-democraţii (preferată în noile condiţii de CDU şi de mediile politice europene), fie într-o coaliţie forţată cu ecologiştii, nedorită de facţiunea bavareză CSU pe motivul încurajării indirecte a extremei drepte.

Acum, Angela Markel şi CDU/CSU se văd minoritari într-un Parlament dominat de partide cu orientare de centru-stânga şi stânga radicală. SPD, Die Linke şi Verzii totalizează 50,6% din fotoliile camerei inferioare şi o obligă pe Angela Merkel să negocieze cu partide care doresc introducerea de noi taxe sau creşterea celor existente, pentru susţinerea unor programe de natură socială.

Creştin-democraţii au dat asigurări ferme, în timpul campaniei, că în niciun caz nu vor decide să crească nivelul de impozitare iar cheltuielile publice trebuie să scadă în continuare (doctrina economică a austerităţii bugetare este binecunoscută la actualul cancelar), în timp ce social-democraţii sau ecologiştii, pentru a nu mai vorbi de comunişti, au promis alegătorilor lor exact contrariul, adică impozitarea mediului corporatist şi alocări mai mari pentru sistemul social, educaţie, sănătate, mediu etc. Seriozitatea politicienilor germani (chiar şi a celor ale căror opţiuni ni se par astăzi nerealiste) şi respectul faţă de cei pe care îi reprezintă în legislativ vor face din negocierea programului de guvernare un test al capacităţii de compromis şi mediere, al răbdării, tactului dar şi tenacităţii politice.

Pe de altă parte, privind din perspectiva opusă, social-democraţii nu au uitat că marea coaliţie cu Angela Merkel, în primul ei mandat, i-a costat pierderea a aproape o treime din electoratul tradiţional, ducându-i în 2009 la cel mai slab rezultat din istorie, de numai 23%. Nu au recuperat prea mult în ultimii patru ani, ajungând la doar 25,7% dar, dintr-un anumit punct de vedere, a rămâne în opoziţie faţă de al treilea mandat de cancelar al Angelei Markel le-ar mări considerabil şansele de victorie în 2017. Ştiind bine acest lucru, „roşii” vor fi extrem de pretenţioşi la discuţiile care urmează.

Nu este exclus ca, în situaţia unui impas prelungit al negocierilor şi al eşecului formării unei majorităţi pentru (re)învestirea Angelei Merkel, dacă SPD cere prea mult pe linie socială, CDU să-i ameninţe pe social-democraţi cu o cerere adresată Preşedintelui Republicii, de dizolvare a Bundestagului şi organizare de alegeri anticipate, în temeiul Art. 63 (al. 4) al Legii Fundamentale, pe motivul imposibilităţii formării guvernului. Nu s-a aplicat niciodată acest articol după 1949, deşi au mai fost trei dizolvări ale Bundestagului, pe Art. 67 şi Art. 68 legate de moţiunile de cenzură (sperăm, pentru binele Uniunii Europene, să nu se întâmple nici acum şi să rămână o simplă speculaţie de drept constituţional), însă tradiţia postbelică germană nu încurajează guvernele minoritare, tocmai de teama instabilităţii accentuate, care a distrus Republica de la Weimar. Deci, o majoritate trebuie să se nască la Berlin, cu toate că nu va apărea din prea multă afecţiune politică.

Se prevăd astfel negocieri dure şi complicate pentru formarea marii coaliţii. „Negru-roşu” ar fi, se pare, pe placul opiniei publice germane şi al unei Europe însetate de dorinţa de consens. Totuşi, cel puţin trei sunt acum necunoscutele acestei variante luate în calcul: „preţul” participării social-democraţilor la guvernare (la câte din promisiunile electorale esenţiale va trebui renunţat, de ambele părţi?), consecinţa unei mini-opoziţii ridicole compuse din ecologişti şi comunişti (care poate naşte monştri politici) şi stabilitatea pe termen mediu a uriaşei majorităţi de 80% care ar apărea, mai ales în condiţiile unei anticipate deteriorări a parametrilor economiei germane în lunile care vin şi în contextul alegerilor europene din 2014.

Uneori, în politică, la fel ca şi în viaţă, „lucrurile nu sunt ce par a fi”. Marile triumfuri pot ascunde germenii complicaţiilor şi crizelor viitoare, după cum eşecul liberalilor ar putea să ofere oportunitatea reinventării liberalismului german, pe ruinele unui FDP care, orbit de miza mestecării unei felii a puterii, a uitat ce doreşte să spună, ce idei are, ce caută în Parlament, pe cine reprezintă.

________________________________


[1] http://www.contributors.ro/editorial/caderea-liberalilor-germani-si-viitorul-liberalismului-in-europa/

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. Mihail Lungu Mihai Lungu spune:

    Simpatia d-vs. pentru FDP, – după părerea mea evidentă – nu justifică propagarea de cifre false.
    Conform institutului Infratest, citat de ARD )vezi http://wahl.tagesschau.de/wahlen/2013-09-22-BT-DE/wahlmonitor/index.shtml) FDP a pierdut în total 3,79 milioane de voturi, dintre care 55% au migrat spre CDU/CSU, restul spre opoziţie şi nevotanţi.
    De menţionat este şi faptul că aceste cifre au la bază alegerile trecute, unde FDP a obţinut un rezultat deosebit de bun, în special datorită campaniei “Zweitstimme FDP”, care, în ultimă instanţă, apelează la mila electorală a partenerului prezumtiv de coaliţie.
    Nu sunt absolut de loc de părerea că CDU/CSU “şi-a devorat micuţul aliat liberal”.
    Liberalii germani au început încă din anii 80 să deriveze spre neoliberalism, lepădându-şi convingerile umaniste avute pe vremea lui Baum şi Hirsch şi pierzându-şi astfel sprijinul în mase.
    Liber profesioniştii, industriaşii şi oamenii de finanţe, care au rămas singurii susţinători ai acestei politici de clientelă, sunt prea puţini pentru a garanta intrarea în Bundestag.
    Este sub semnul întrebării, dacă FDP (sau liberalismul german) va reuşi schimbarea la faţă necesară. La ora actuală se vehiculează, pe lângă C. Lindner, nume de politicieni cu tendinţe neoliberale care au eşuat în alte partide (Merz, Clement), fapt care indică mai degrabă contrariul.

    • Mihail Lungu Mihai Lungu spune:

      Scuzaţi, linkul afişat include din greseală şi semnul parantezei.
      Corect deci:
      http://wahl.tagesschau.de/wahlen/2013-09-22-BT-DE/wahlmonitor/index.shtml

    • dusu spune:

      asha se intimpla la oameni mici cind dorintza intrece putintza

    • Centurion spune:

      Ar trebui de mentionat ca dezastrul liberal se datoreaza nu atat tendintelor neo-liberale ale acestora cat de urmatorii trei factori :
      1. Nerespectarea promisiunilor fata de electorat.
      2. Alegerea in fruntea partidului a unui german de origine asiatica (greu de digerat aici)
      3. Aparitia noului partid AfD (Alternativa pentru Germania), partid neideologic, insa format
      din corifei economici si financiari (mjaoritatea profesori universitari si NU bancheri) care
      dovedesc in cifre si fapte ineptia constructiei EU si a monezii Euro pentru natiuni atat de diferite.
      Acest partid care dupa 5-6 luni de la inaugurare a reusit sa obtina aproape 5% din sufragii nu trebuie desconsiderat si foarte probabil ca liberalii cu greu vor mai putea reapare pe firmament.

  2. Mihail Lungu Mihail Lungu spune:

    @dusu: Sunteţi un glumeţ simpatic, ca de obicei, d-le Dusu. Sper să ne mai întâlnim în altă parte. După cum se vede, aici nu putem intra în vorbă şi discuta cu autorul, noi ăştia diletanţii.
    @Centurion: Vă dau perfectă dreptate când afirmaţi că prăbuşirea liberalilor are cauze mult mai complexe decât ceea ce am menţionat eu, adică devierea spre neoliberalism. Rămân însă la părerea că acest factor a fost unul important, deoarece el dă “culoare emoţională” unui partid şi influenţează atât pe cei nehotărâţi, cât şi alegătorii loiali (Stammwähler), care se lasă conduşi nu numai de calcul, ci şi de convingerea politică.
    Hai să enumăr toate cauzele pe care le consider importante, în ordine aleatorie:
    1. Nerespectarea promisiunilor electorale
    2. Pierderea avantajului “Zweitstimme”. (De menţionat că aceste voturi proveneau de la alegătorii altor partide – aproape excusiv de la CDU/CSU – şi constituie, dacă aplicăm corect dreptul electoral german, fraudă electorală.)
    3. Deriva spre neoliberalism
    4. Ocuparea unor teme specific liberale de către CDU/CSU (dar şi – în mai mică măsură – de către SPD şi Grüne, vezi de exemplu drepturile şi libertăţile cetăţeneşti)
    5. Apariţia AfD. Putem uşor cuantifica acest efect pe baza datelor institutului Infratest dimap: FDP a pierdut în favoarea AfD 11%.
    Eu personal nu consider absolut de loc relevant faptul că Philipp Rössler era de origine vietnameză. Nu vreau să neg existenţa tendinţelor naţionaliste de aici (trăiesc de aproape 40 de ani în Germania), dar ele nu se manifestă în acest fel.
    Se poate constata, deci, că analiza d-lui Naumescu este în bună parte validă. Scăpările menţionate deranjează însă cu atât mai mult.

    • Hantzy spune:

      O mica corectie : Philipp Rösler cu un “s”
      Iar un alt motiv pentru esecul FDP, dupa parerea mea, a fost si rolul de “baiat obraznic” pe care l-a jucat aceasta formatiune in coalitia guvernamentala. De multe ori initiativele FDP au fost ulterior “indulcite” de CDU, fapt care a dus la scaderea increderii populatiei. Asa se explica si raspandirea destul de larga a optiunilor.

      • Mihail Lungu Mihai Lungu spune:

        @Hantzy: absolut corecte completări, mulţumesc!
        În loc să-şi apere şi să promoveze în continuare idealurile liberale, chiar dacă acestea erau în parte “uzurpate” de către alte partide, FDP a încercat să se diferenţieze cu orice preţ. Rezulatul a fost un soi de “teribilism” politic pe alocuri ridicol.

  3. homosexual militant spune:

    Cred ca cel mai bun lucru care s-ar putea intampla acum in Germania ar fi ca doamna Merkel (cu toata simpatia pe care i-o port pentru felul consensual in care a guvernat) sa lase loc unei aliante rosu-rosu-verde sa guverneze…In felul acesta s-ar realiza o guvernare relativ stabila cu 3 partide ce au valori si principii relativ asemanatoare ( Die Linke nu este asa de “rosu” si de incapatanat pe cat pare) si in acelasi timp s-ar crea si o opozitie viabila si foarte puternica…Pana la urma, in democratie este mult mai important sa pastrezi echilibrat jocul putere-opozitie decat sa creezi coalitii mamut care nemultumesc pe toata lumea (atat pe SPD cat si pe CDU/CSU)
    In felul acesta s-ar da si un semnal de schimbare a pradigma austeritatii prin care este condusa UE astazi…lucru pe care inclusiv pietele financiare il doresc (e drept cu jumatate de gura) si ar mai calma si spiritele in Europa de sud unde o eventuala investitura a lui Merkel creaza tensiuni…
    Probabil insa ca se va ajunge la un guvern mamut CDU/SPD care va nemultumi pe toti :)



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Naumescu


Valentin Naumescu

Valentin Naumescu este doctor în ştiinţe politice, conferenţiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Departamentul de Relaţii Intern... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)