Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Nu toți sunt la fel

Cristina Cioaba aprilie 8, 2014 Opinie, Politica & Doctrine
30 comentarii 2,071 Vizualizari

în memoria lui Corneliu Coposu,

la centenarul nașterii sale

Iuliu Maniu suporta  închisoarea în  acelaşi climat de nobleţe în care trăise toată viața.  Nici o şovăială, nici o slăbiciune la acest bătrân care prefera să moară în închisoare decât să fie preşedinte al consiliului prin care să gireze, el, democratul de o viaţă, un regim de sclavie.

Nicolae Carandino

Ion I. C. Brătianu excela în a câștiga fără să-și facă dușmani.  (…) Nimic mai natural: la țări mici, oameni mari.

I

Contele de Saint-Aulaire, ministrul Franţei la Bucureşti

„Toți sunt la fel…” E una dintre cele mai frecvente propoziții cu care se încheie discuțiile despre oamenii politici de azi. Și asta în cazul cel mai fericit, când dialogul nu eșuează lamentabil, prin culpabilizarea opiniei.

Cu toate acestea, omul politic e omniprezent în viața de zi cu zi a cetățeanului obișnuit. Acesta îl primește seară de seară în sufrageria sa. Oricât de sărăcăcioasă ar fi, tot e dotată cu o plasmă suficient de mare pentru a-l avea pe onoratul musafir înaintea ochilor, în mărime aproape naturală. Poate tocmai datorită acestei excesive intruziuni în spațiul privat, omul politic a devenit categoria socială cea mai hulită din România, asimilată pur și simplu infractorilor.

„Toți fură, toți vor să se îmbogățească, toți vor vile….”, așa îmi spunea de curând o vecină cumsecade, cu un soi de resemnare satisfăcută. Am încercat să-i spun că există poate și câteva excepții, că onestitatea nu a dispărut cu totul  printre cei care o predică ca înaltă virtute a carierei lor. M-a privit cu compătimire, așa cum te uiți la cineva sărac cu duhul. N-am mai insistat. Atât îmi trebuia, să dau vreun exemplu. Dar n-am putut să nu mă întreb, în sinea mea, cum se face că, atunci când merge la vot, doamna îi alege tocmai pe cei care corespund cel mai bine descrierii sale.

În ciuda nenumăratelor evidențe, cred că diabolizarea oamenilor politici in-corpore este foarte periculoasă, tocmai pentru că riscăm astfel să cădem într-o  depresie colectivă, ale cărei efecte mi se par extrem de nocive. În 2012, la alegerile parlamentare, după o vară în care demonii au dansat cum au vrut pe scena politică românească, am putut cuantifica efectele acestei boli sociale. În sectorul 4, unde locuiesc, candidau pentru Senat doi politicieni: unul în vârstă, politician de cursă veche, patron media, colaborator al Securității și altul mult mai tânăr, Iulian Crăciun, proaspăt intrat în viața politică, al cărui program politic se susținea doar prin propria sa viață. Resușise să-și construiască o carieră de succes și o familie armonioasă, în condițiile în care pornise în viață cu un sever handicap locomotor, deci cu mult mai puține șanse decât ceilalți. Însă, pentru alegătorul onest din sectorul 4, nu formidabilul tânăr merita încrederea, ci …venerabilul domn. Care, după puțin timp de la învestirea ca senator, le-a dat alegărorilor săi cu tifla, demisionând pe motiv că trebuie să redevină un cetățean de rând pentru a se supune cu adevărat justiței. Între timp, o instanță a decis că el, cetățeanul de rând, ex-senatorul, chiar face parte din categoria infractorilor…. Nu vi se pare ciudat că fusese ales, cu o majoritate zdrobitoare, tocmai de tipul de alegător obsedat de hoți?

Îmi păstrez convingerea, în numele căreia merg de fiecare dată la vot, că unii nu intră în această categorie. Și că nici Iulian Crăciun n-ar fi intrat. Veți spune însă că acest lucru nu poate fi dovedit. E adevărat. Dar există totuși oameni politici care au dovedit că onestitatea este o virtute tangibilă și că pot sluji, uneori cu asupra de măsură, interesul cetățeanului. Aș numi-o aici, fără rezerve, pe Monica Macovei, fiindcă în cazul ei depresia noastră politică iese cel mai bine la iveală. Îi datorăm începutul reformei în justiție, și deci rolul hotărâtor în integrarea europeană în 2007, ca și realizările notabile în postura de europarlamentar (40 de rapoarte adoptate în Parlamentul European reprezintă chiar o performanță!). Nu s-a dezis niciodată de convingerile politice cu care a plecat la drum, nu și-a părăsit partidul. Și, cu toate acestea „s-a bucurat“ de o popularitate negativă extremă, hrănită cu ură, calomie, minciună, atac la persoană. Să nu uităm că a fost primul dintre ministrii demiși prin presiune, după ce ne-am văzut integrați!

Să fie oare alegătorul român chiar atât de imatur? Să fie chiar atât de dominat de emoții induse propagandistic, încât să nu mai vadă o realitate simplă: că, de exemplu, un politician ca Adrian Severin  l-a făcut de râs în toată lumea, pe când altul, precum Monica Macovei i-a reprezentat interesul, reușind să impună la nivel european o lege care permite confiscarea averilor obținute prin infracțiune, chiar dacă sunt ascunse sub numele rudelor, adică o pedepsire reală și eficientă a hoților?

Și să fi uitat oare același alegător că oamenii sunt cei care fac partidele, iar nu invers? Legăm partidul liberal de numele lui Brătianu, sau partidul țărănist de cel al lui Maniu. Acești politicieni au demonstrat, prin viața lor, că politica nu cere doar calități de bun negociator, de bun vorbitor, de bun strateg, ci, uneori, îți cere să te jertfești. Ce s-ar fi ales de aceste partide istorice, dacă oamenii care le-au condus nu ar fi dovedit în jocul politic bărbăție, noblețe și spirit de jertfă?

Uităm oare chiar atât de ușor că un politician care a trăit printre noi, Corneliu Coposu, a înnobilat această îndeletnicire prin anii de suferință petrecuți într-o desăvârșită demnitate în închisorile comuniste?  Că, după 1989, în ciuda tuturor umilințelor la care a fost supus, nu a renunțat să lupte pentru valorile democrației? Oare politicienii care s-au format în preajma lui, în acei ani, să nu fi învățat nimic despre demnitate, perseverență și jertfă de la acest adevărat maestru al politicii?

Desigur, ne întrebăm câți dintre politicienii de azi, care schimbă partidele cum schimbă șoșetele, ar mai fi în stare de atâta curaj. Poate că prea puțini. Însă mulți dintre ei pot începe simplu cu un exercițiu de admirație. Ar fi o formă de purificare dacă s-ar privi în această oglindă. Și astfel, pas cu pas, se vor putea ridica la înălțimea misiunii ce le-a fost încredințată.

De aceea nu cred că toți politicienii sunt la fel.

Însă cred că alegătorul trebuie să dovedească, în egală măsură ca omul politic, că este onest, demn și responsabil atunci când este pus să decidă.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "30 comments" on this Article:

  1. noba spune:

    Ideea ca toti politicienii sunt o apa si un pamant tine de ce se cheama black propaganda si a fost folosita din cele mai vechi timpuri ideologice.
    Smecheria e sa se spuna ceva rau despre cineva creand impresia ca ideea, informatia, opinia vine din tabara, cercul din care el face parte. Astfel, informatia are mai mare forta in raport cu cea care vine din surse straine sau neidentificate. Nazistii, comunistii se foloseau din plin de aceasta metoda pentru a discredita “elitele democratice”.
    Asadar a accepta aceasta idee este, pana la urma, un semn clar al lipsei de educatie politice, a imaturitatii civice.

    • Harald spune:

      Este adevărat ce spuneți dvs., dar încercați să înțelegeți și cum se văd lucrurile din perspectiva omului simplu. El plătește 24% TVA la tot ce cumpără din supermarket, iar politicienii trăiesc practic din aceste taxe și impozite. Chiar și cei cinstiți, tot din bani publici trăiesc. Din punctul ăsta de vedere, chiar sunt toți la fel.

      • noba spune:

        Am dorit sa comentez un aspect, important dupa cum cred eu, al formarii acestor clisee mentale de care ne agatam de multe ori in viata noastra.
        Autoarea a dorit sa ne spuna ca nu toti politicienii sunt la fel de corupti. Unii mai mult, altii mai putin iar daca suntem foarte optimisti, ne-am putea gandi ca se mai afla cativa, putini de tot, de loc.
        Intr-un fel toti ne folosim de banul public, indiferent de ce facem, unii mai putin, altii mai mult. Din acest punct de vedere toti suntem la fel, nu numai politicienii dar nu asta era miza discutiei.
        Ideea mea decurge din observatia initiala: nu, nu suntem la fel si nici politicienii nu sunt. N-au cum.
        Am ajuns asa de banuitori incat refacem mereu povestea ciobanului care striga tot timpul: ajutor, vin lupii. E vina noastra, cu alte cuvinte, ca nu mai reusim sa avem incredere nici in cei in care am avea tot dreptul.
        Cu toate ca fiind cam putini, e drept, nici n-ar fi atat de greu…

        • Harald spune:

          Nu, nu “toți ne folosim de banul public, indiferent de ce facem”.

          Un exercițiu de aritmetică elementară vă va conduce la concluzia că unii (”cei mulți”) contribuie la acest ban public cu mai mult decât folosesc. Diferența fiind exact sumele încasate de funcționarii publici, de politicienii de profesie și de abonații la contracte cu statul.

          Există în orice societate o nevoie reală de cheltuieli publice, n-o să punem taxă de trecere pe fiecare stradă și trebuie totuși să le asfaltăm, dar ce se întâmplă în România cu banii publici e mult dincolo de orice limită a bunului simț. Și ca să trecem la exemple concrete, i-ați auzit cumva pe Boc sau pe MRU promovând măsuri de reducere a fiscalității? Dimpotrivă, ambii aveau aceeași obsesie pentru combaterea evaziunii și îmbunătățirea colectării, fără să-și pună vreunul problema de la ce nivel de fiscalitate devine evaziunea fiscală strategie de supraviețuire.

          Iar din punctul ăsta de vedere, da, toți sunt la fel. Nu cred că puteți da exemple despre vreo perioadă din viața lui Boc sau lui MRU în care ei să fi trăit din altceva decât din bani publici. Exact ca și în cazul lui Ponta sau Antonescu. Nu e nicio diferență între ei.

          • noba spune:

            Eu v-am inteles. Dumneavoastra nu, asta-diferenta. Eu am sustinut ca apeland la sistemul de sanatate, la cel scolar, la cel de pensii, intr-un fel sau altul si mai mult sau mai putin, cu totii apelam la banul public.
            Dumneavoastra sustineti ca toti politicienii fura banul public, singura grija a lor fiind s-o asigure prin taxe si impozite. Afirmatia dovedeste, finut spus, o perspectiva cam simplista despre mecanismele economice din zilele noastre. Cu toate ca principiile sunt de cand e lumea si sunt relativ simple. Intr-o tara bogata, impozitele si taxele platite sunt relativ mici / relativ la venituri si preturi/ fiind suportate usor, intr-una saraca ele sunt mari si multe raportate la veniturile mici din care se colecteaza. Cu atat mai mult cu cat intr-o astfel de economie si evaziunea este mai mare dar cu toate acestea trebuiesc colectate pentru asigurarea functionarii sistemului.
            Si nu cred ca politicienii pe care i-ati pomenit au furat / cei care au facut-o/ din taxe si impozite. Sunt alte metode mult mai simple si eficiente.
            Bineinteles, orice furt pana la urma este din averea comuna a natiunii. Din acest punct de vedere din nou: toti hotii, nu doar politicieni,i fura din bunul comun.

            • Harald spune:

              Da, se și vede că ați înțeles! :P

              Nu, nu am susținut că toți politicienii fură din banul public, am susținut că toți politicienii români TRĂIESC din banul public, spre deosebire de cei din vest, unde măcar unii dintre ei intră în politică pentru a obține recunoaștere publică și își cheltuie banii proprii in the process, după ce au avut deja o carieră în alt domeniu.

              Din apologia pe care o faceți impozitării, rezultă destul de clar că vă aflați în aceeași situație, ați obținut sub o formă sau alta salarii din bani de la buget. Problema este că o țară nu poate funcționa în felul ăsta, nu vă puteți plăti salarii din impozitele pe care vi le luați unii altora, cineva mai trebuie să mai și producă bani reali. Și cei care produc bani reali nu pot fi impozitați discreționar, așa cum le place funcționarilor publici. Dar se pare că ideea asta vă depășește.

  2. Ela spune:

    Stimata doamna C. Cioaba, impartasesc punctul dvs de vedere si consider util indemnul la “un execitiu de admiratie” pe care il adresati votantilor…cu un singur bemol insa: ca printre ei sa nu fie multi care apreciaza “Exercitiile de admiratie” ale lui Cioran ;) …!?
    “…eu vin dintr-un colt al Europei unde revarsarea, expunerea de sine,confidenta, marturisirea imediata, impudica si neceruta de nimeni, sunt OBISNUITE,…., unde viata in comun se reduce la o spovedanie publica, unde discretia este inimaginabila iar volubilitatea se invecineaza cu ISTERIA (sau delirul colectiv)…” – atentie deci la gradul de sinceritate cu care suntem dispusi sa “admiram”!
    Desigur ca afirmatia “toti sunt la fel” este eronata si inutila progresului, evident ca oamenii ar trebui sa fie coerenti si lucizi, ca ar avea numai de castigat daca ar fi (in sfarsit!) intransigenti cu cei carora le acorda increderea, aveti perfecta dreptate!
    Dupa parerea mea insa, nu calitatea modelelor este discutabila, ci a publicului care decide de valoarea lor!
    Atata timp cat educatia si instruirea oamenilor vor continua sa fie mediocre, deciziile lor vor fi, invariabil, dictate doar de nevoi primare imediate si extrem de paguboase, ca o galeata de plastic…goala!

  3. Alexandru spune:

    Excelenta observatia. Toti se plang de coruptia politicienilor dar, in momentul in care apar candidati diferiti nimeni nu le da nicio sansa. Pentru alegatorul roman, votul pe liste sau uninominal este acelasi lucru, el tot partidul il voteaza. Ultimele alegeri au fost o trezire pentru mine: m-as fi asteptat ca alegatorii bucuresteni (aici stiu mai bine ce s-a intamplat) sa respinga macar cativa dinozauri securisti. Nimic altceva, fara sa afecteze prea mult procentele generale dar macar dinozaurii sa fie respinsi si, poate, incurajate doua – trei persoane care erau nepatate, nu veneau din lumea politica (sau mama/tata/bunicul, etc) si demonstrasera ceva in economia capitalista. Ca nu s-a intamplat asa este prea putin spus: dinozaurii au sters cu toata lumea pe jos. Si cred ca trebuie sa ne punem serios intrebarea care este profilul moral al poporului roman? Nu cumva el se regaseste cel mai bine in dinozauri? Si, ca sa preintampin anumite opinii: judecand persoana votul meu s-a impartit: am votat candidata de la ARD (o tanara antreprenoare) la camera deputatilor si candidatul USL la Senat (ARD-ul imi propusese un securist dovedit). Cred ca mai important este sa avem oameni morali in Parlament decat sa asiguram o majoritate confortabila. Majoritate ca sa ce? Sa poata fura mai bine?

    • marina vlaicu spune:

      Atitudinea aceasta ( crezi ca “toti sunt la fel” si cand apare unul “altfel” nu-l votezi) nu este decat aparent paradoxala. Omul simplu, bazat pe experienta lui politica ancestrala, Bratianu si Maniu sunt mai degraba exceptii, stie ca si acela care este “altfel”, acum, la inceput, va deveni “la fel”, dupa ce intra in politica, fiindca puterea corupe. Pana acum, in politica romaneasca, nimic nu i-a dovedit contrariul. Sigur ca acest scepticism este o otrava si cercul vicios nu se poate transforma in “cerc virtuos” decat prin incredere, remacati insa ca aceia care nu cred in Monica Macovei, sau in cei cativa, foarte putini, care ii pot sta alaturi, nu cred in ea, nu fiindca nu cred in cinste, ci fiindca nu o cred nici pe ea onesta. Cred doar ca se ascunde mai bine. Adica raul e mult mai adanc. E acest scepticism hranit de viata politica romaneasca in care cele mai mari averi s-au facut mereu din politica.

  4. TT spune:

    Semnificativă pentru justiția de istorie recentă și performanțele ei, amintite în articol, o imagine antologică televizată azi la bilanțul MAI!
    La pupitrul de la capătul prezidiului, vorbește procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi.
    Pe un panou lipit de perete se poate citi în același cadru: “Evaluarea activității Ministerului Afacerilor Interne”.
    Ce și-a propus să vorbească dna Kovesi la bilanț? Despre realizări.
    Cu și fără concursul MAI, realizările DNA se văd în fapte, probe, dosare instrumentate și susținute de procurorii în instanțe, până la condamnări.

    Aproape de microfon, de-a dreapta dnei Koveși, imaginea cuprinde simultan din prezidiu și proba în viu a uneia dintre realizările DNA: inculpatul telegenic Liviu Dragnea. :)
    Nici exponatele nu-s la fel. Asta-i o adevărată expoziție cu probe mișcătoare originale. :)

    • TT spune:

      Evident, nu toți sunt la fel. Datorită unora dintre cei diferiți, mai nou, Andrei Bădin a denumit acum pe B1TV locația unui cuibușor de nebunii și alte giumbușlucuri:
      Biroul oval de la Palatul Victoria.
      Acolo eclozează găștile penale, organizate de premierul Victor Cloșca cu puii toți la fel, în producție de serie, pe moșia maternală proprie.

  5. mircea spune:

    E si vina noastra cumva, pentru ca ne asteptam la politicianul perfect, cel care nu fura, care se jertfeste si face totul pentru binele natiunii. Nu exista asa ceva. Hai sa ne uitam macar la unii capabili, care au demonstrat ca vor face ceva SI pentru natiune, sperind ca institutiile statului sa isi faca treaba daca politicienii vor face ilegalitati, macar si pentru a ii speria pe cei care aveau in plan sa calce strimb.
    E vina noastra ca nu stim sa masuram faptele a doi hoti, punind egal intre unul care a furat rezervele petroliere ale tarii (sau ma rog, le-a dat gratis) si unul care a plagiat de exemplu.

  6. sile spune:

    Eu de obicei pun o intrebare cand cineva face afirmatia asta in prezenta mea: sunt toti cunoscutii (prieteni, colegi, cunostine) tai la fel? Si daca nu, de ce ar fi alte categorii diferite? Dar bineinteles ca cine vine cu asemenea afirmatie nu cauta un raspuns sau un dialog, el are deja o parere formata pe care nu vrea decat sa o comunice mai departe.

    • marina vlaicu spune:

      Sile, si eu am fost tentata sa pun aceasta intrebare, dar mi-am raspuns singura. Dupa ce ajung la putere, adica in politica,nici prietenii nu mai sunt aceiasi. Luati cateva exemple de uluitoare alterare a personalitatii, sau a ceea ce credeai ca e personalitatea cuiva, imediat ce a dat de putere politica, adica de posibilitatea de a beneficia de bani furati. INca o data, Monica Macovei, Coposu, Papahagi, Voinescu, oameni care isi au centrul de greutate in ei insisi, nu sunt coruptibili in asemenea hal, da puterea corupe pe oricine nu e metal pretios.

      • sile spune:

        Deci oricum am da-o, tot exista niste repere care merita descoperite si pretuite. Asta e starea normala a lucrurilor. Nu toti suntem mari scriitor, compozitori, atleti, samd. In orice domeniu trebuie sa cautam valorile si sa le punem in frunte.

  7. euripide spune:

    sa va spun secretul alegerilor in romania (celor care nu stiati)
    primul venit (pe sticla televizorului) primul votat
    primul impins pe scena a fost emanatul (ghinion !) asadar zimbariciul a devenit presedinte,
    justin bieber a fost mai mult mediatizat si a devenit prim ministru
    pentru ca ati vorbit de Corneliu Coposu. amintiti va istoria recenta : n-a contat demnitatea lui, anii de tortura in regimul care diviniza (batind la talpi si smulgind unghiile) fiinta umana. mai importante erau pulpele de pui (ale marinei americane), portocalele si bananele (europei abundente) distribuite cu darnicie de emanati.
    people be careful to trojan horse

  8. Alex spune:

    Stimata doamna Cioaba…va inteleg demersul, dar nu va pot urma pe calea lui.
    Da, toti sunt la fel.
    Nu, nu merg la vot. Din cauza ca nu am ce sau pe cine vota.
    Sunt toti la fel fiindca cei “saraci si cinstiti” de fapt inca nu au apucat sa fure..nefiind alesi :) .
    O sa imi spuneti ca nu toti fura. Probabil ca nu toti fura prin metode “clasice” – licitatii trucate, contracte, firme – capusa..etc.
    Exista un furt si mai grosolan, si mai raspindit …resursele ce le consuma statul (adica eu, cetateanul, ca statul nu are alti bani si resurse decit cele pe care le ia/smulge/spoliaza de la mine si milioane ca mine) deci resursele ce se consuma (financiare si de orice alt fel) cu salarizarea, intretinerea, plimbarea si existenta acelor paduchi subumani ce sunt politcienii…
    de ce spun asta? pai..ei ar trebui sa faca legile ce sa ma faca pe mine cetatean sa pot deveni mai productiv, mai eficient.
    Ei ar trebui sa creeze cadrul in care tara sa isi poata construi infrastuctura (autostrazi, etc)
    Ei ar trebui sa creeze cadrul in care platitorii de asigurari medicale sa beneficieze de tratament medical corect.
    Ei ar trebui sa asigura cadrul in care copii si studentii sa poata studia si invata in conditii decente.
    Ei ar trebui sa asigura cadrul in care sa nu fiu eu contribuabil si cetatean batatia de joc a fiecarui functionaras numit tot de ei sef peste ceva ghiseu – ghiseu unde eu ma ploconesc si bag cozi ca sa platesc taxe.
    Ei ar trebui sa asigura cadrul in care pe sosele (ce tot ei trebuiau sa le construiasca) nu ma omoara cocalarii si vitezomanii, si nu ma pindeste politia la drum de seara cu gind de spaga..
    Lista e lunga, imensa cit tara…nu mai continui.
    Avind in vedere ca partea lor din “contractul social” este nu doar deficitar acoperita, ci de cele mai multe ori executarea clauzelor ce tin de politicieni si partide aflate la putere si in opozitie este facuta in dauna si in detrimentul cetateanului..
    DA, consider ca toti sunt hoti, fiecare din ei cistiga o suma de bani (uneori deloc neglijabila) lunara, bani insotiti de privilegii si avantaje demne de o clasa nobiliara – iar pentru acei bani ei nu fac nimic pt cetatean si tara.

    • Codo spune:

      Atunci va asumati prin aceasta atitudine ca paduchii despre care vorbiti sa fie tot mai numerosi, mai cupizi, mai cinici. Sper ca ati observat ca intre primele clase de paduchi din anii 90 si cei de azi sunt diferente notabile de cantitate si de calitate. In curand, gratie celor ca dvs, toti vor avea 4 clase si doi neuroni. Pentru ca, nu-i asa? “toti sunt la fel”

    • Alex spune:

      Completare>
      Comparatia dintre Corneliu Coposu si alti martiri asasinati de stramosii ideologici a membrilor din partidele actuale este dizgratioasa, neonoranta si cumva tendentioasa..
      Adica daca Maniu a facut puscarie, iar si Nastase bombonel face puscarie,…putem pune egalul intre ei?
      Adica motivul de facut facut puscarie in ambele cazuri e comparabil?
      Din iliestii, basestii, udrele, crinii si restul primarilor si orataniilor din parlament si de prin “institutiile” din tara eventual s-ar putea face ceva pozitiv…ingrasamint de flori…

  9. d90 spune:

    Sunt 100% de acord cu urmatoarea fraza: “politica nu cere doar calități de bun negociator, de bun vorbitor, de bun strateg, ci, uneori, îți cere să te jertfești. Ce s-ar fi ales de aceste partide istorice, dacă oamenii care le-au condus nu ar fi dovedit în jocul politic bărbăție, noblețe și spirit de jertfă?”

    Ei bine, in ziua de azi este altfel. Jertfa nu apare la politicieni, ci la cetatenii obisnuiti. Impozitul trebuie platit ca politicianul sa aiba un salariu. Este constient senatorul/deputatul de faptul ca e platit si din banii lui “tanti Floarea” care locuieste intr-o garsoniera in care a trebuit sa intrerupa termoficarea ca sa aiba bani sa plateasca impozitul? Raspunsul il vedeti in ceea ce fac “alesii” in timpul sedintelor… Dupa ce a aparut articolul despre ce facea Udrea, Antonescu, Ponta si altii ca ei in timpul aniversarii celor 10ani de la intrarea in NATO, mi-am dat seama ca avem de-a face cu o “specie” mutanta de oameni. “Nesimtire si sfidare” e f.putin spus.

    Am tot respectul pentru dna. Monica Macovei si aveti dreptate in privinta dumneaei, dar atat. Desi nu voi vota ca vecina dumneavoastra, ma aliniez vecinei dumneavoastra si voi spune ceva de genul, numai Monica Macovei, restul… sunt toti la fel :( Eu nu ma enervez prea mult ca traiesc in alta tara si platesc impozit altui guvern, nu celui al Romaniei, dar daca as fi trait in Romania, nu m-as fi simtit deloc bine sa vad ca-mi impart banii cu niste hoti (in final si faptul ca politicienii dorm in sedinte, tot hoti ii face, pentru ca fura timpul in care ar fi trebuit sa lucreze responsabil).

  10. L2 spune:

    Stimata doamna,
    Si eu locuiesc in Sectorul 4 si am avut aceeasi surpriza initiala legata de diferenta de procente intre cei 2 candidati.

    Apoi, cineva din apropiati mi-a spus ca in jurul sectiei de votare (Scoala nr 36) erau persoane care ofereau 50 lei pentru a vota. Si asta nu ar fi fost doar la acele alegeri, ci si la altele. Uneori sunt 50 lei ca sa mergi la vot pentru a avea prezenta la urne – banuiesc ca pentru demiterea lui Basescu; imi e teama sa ma gandesc ca a fost asa si in alte situatii, intrucat ar insemna ca urnele sunt fraudate – alteori sunt 50 lei ca sa votezi un anume candidat (dovada fiind poza cu telefonul).
    Sper ca macar anul acesta la cele 2 alegeri sa fie observatori impartiali in aceasta sectie de votare; cine stie, poate procentele vor fi diferite…

  11. iosiP spune:

    Pentru mine, faptul ca toti sunt la fel rezulta din felul in care toti voteaza linia partidului, odata ajunsi in parlament. Inteleg, le este frica sa nu fie “scosi pe tusa” (oare de ce, pentru ca e mai greu sa furi ca independent?), dar asta spune multe despre tinuta lor morala.

    P.S. Stiu ca au existat si exceptii, dar atat de putine incat nu fac decat sa confirme regula.

  12. Stelian D spune:

    Exact!!!
    Cel mai mare succes al diavolului este ca ne-a convins – nu pe toti – ca nu exista!
    Felicitari , Cristina Cioaba, asa trebuie sa judecam: nu alegem raul cel mai mic, ci binele, cel care totusi are o fata vizibila, daca deschidem ochii ca sa-l vedem, daca vindecam orbii voluntari care se inneaca singuri cu hap-urile de acest tip, otravuri difuzate intentionat de – recunosc , geniala – propaganda anti-democratica si adinc cleptocratica, care tine captiva Romania de atita timp.
    Alegerile de anul acesta?!? Vom trai si vom vedea…

  13. costica spune:

    Nu ???!!!!!!!!!
    Dati-mi un nume care sa poata fi admis ca este “altfel” !!!!!!
    Un singur nume !!!!!!!
    Dupa ce intra in politica “se infecteaza” toti de “boala politicii”, adica minciuna, ipocrizie si coruptie.

  14. Flori spune:

    Singurul motiv pentru care vom merge la vot este incercarea de a crea un echilibru intre puterile statului pentru ca aberatii de genul 78 la suta majoritate in Parlament sa nu se mai intample. Este o reactie fireasca de auto-reglare in democratie. Din pacate putem doar ramane cu speranta ca din acest echilibru intre puterile statului va aparea si ceva constructiv.

  15. Mircea spune:

    “Toti sint la fel” are exact menirea de a ne descuraja sa mergem la vot. Cu cit mergem la vot tot mai putini cu aitit e mai usor pentru ei sa influenteze votul. Cu atit devine mai usor sa cumperi 1000 de galeti, pungi sau mai stiu eu ce. Bugetul lor e aproximativ la fel, sa zicem ca au bani de 1000 de “ajutoare”. Daca ar veni 2000 la vot ei ar influenta jumatate din alegatori. De aceea au interesul sa descurajeze, sa vina tot mai putini, ei tot 1000 de ajutoare au de gind sa plateasca, dar scazind prezenta la vot devine mai mare procentajul de voturi influentate.
    La fel si cu votul mortilor – acelasi efort din partea lor de a fura voturi devine mai important cind prezenta la vot e mica.
    “Toti sint la fel” le face lor viata mai usoara. La fel si “eu nu ma duc la vot ca nu am cu cine”.

  16. Nabucho Don O'Sor spune:

    “Un’eccezione non è altro che una regola che si applica eccezionalmente” (Cercignani)

  17. ion adrian spune:

    Nu toti sunt la fel dar exceptia confirma regula:

    Si din cate vad si aud, cred ca din ce in ce mai ferm ca Romania este(poate ca de multa vreme) condusa de o ADUNATURA DE NEMERNICI!

    PS. Desigur cu minoritatea de exceptie de rigoare.

    • ion adrian spune:

      PPS. Ma intreb daca acel grup de lumpen ce manifesta si agresa femei ieri in fata primariei Constanta chiar reprezinta majoritatea populatiei acestei tari.
      Ca suntem condusi de niste ticalosi netrebnici asta nu sufera de indoiala dar ca si cei de ieri ar fi o majoritate ma ingrozeste .
      Cred ca trebuie actionat astfel incat cei care sprijina pe netrebnici sa inteleaga ca sunt una cu cei care ieri manifestau pentru Mazare.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Cristina Cioaba


Cristina Cioaba

A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București unde a obținut și titlul de doctor (2007). A editat volumul, Monica Lovinescu Jurnal esențial (Humanitas 2010).... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)