vineri, martie 29, 2024

O țară fără structură

În competiția zilnică <<mai numiți un lucru care nu vă place la România>>, la care românii joacă mai abitir ca la loto, eu am fost mereu un concurent modest, dar constant. Modest, pentru că n-am folosit niciodată mai multe buletine de joc, ca sa zic așa. Constant, pentru ca am marșat mereu pe aceeași  problemă, devenită ulterior cvasi-obsesie, și, iată, acum, strigăt în public.

Românii nu au structură. La noi lucrurile nu au început, cuprins și sfârșit. Discursurile publice sunt alunecări continue de teren, din care, în final, rămâne doar un vast și nedefinit moloz. În el, pe undeva, zac (probabil) îngropate idei.

În școli, facultăți și la interviuri, sute de tineri cu idei bune sunt șocați că nu conving. “Am avut o prezentare beton, am vorbit 15 minute, frate, dar profa n-a înțeles nimic”. „Am fost, mamă, la interviul de job, dar era plictisit ala, nu avea chef de mine”. Când colo, discursurile lor sunt o eternă transhumanță  de la un gând neterminat la altul, dublată de magia râzgândirii și de cea revenirii  ciclice la lucruri deja spuse. Cât de antrenat și pasionat i se poate unui receptor cere să fie ca să urmărească așa ceva?

Planurile de carieră personală nu au structură. O proporție semnificativă a studenției românești habar nu are de ce se află la facultatea la care se află, ori cum își va folosi ulterior educația superioară într-o (eventuală) profesie. Un alt procent are o explicație de desene animate pentru modul în care și-a ales facultatea (“mi s-a părut că sună bine”, „am văzut un serial american despre asta și mi-a plăcut”, “mi-a spus tanti X că e viață ușoară aici”), și, ajuns apoi la maturitate, se bate cu pumnii în cap că nu face ce îi place.

Dar România în sine, însăși țara nu are structură. Dezvoltarea urbanistică a orașelor românești este definiția haosului. E aproape amuzant când cineva mai pretinde acum că o anume construcție “nu se încadrează în peisajul urbanistic al zonei”. Care peisaj? Amalgamul de case aruncate peste blocuri aruncate peste buticuri a devenit, dintr-o dată, un “peisaj”?

Marile noastre proiecte par gândite la o beție de week-end. Autostrada Bechtel are, după aproape un deceniu, 2 tronsoane realizate – 50 de kilometri la început, în marginea Bucureștiului, și 50 de kilometri la final, în marginea Clujului. Așa au previzionat guvernanții noștri succesivi planul de dezvoltare a proiectului.

Ca să nu mai vorbim de legislație. Ca avocat, am încercat multă vreme să port cu mine în tribunale compendii editate de legi. A trebuit să renunț frustrat: legislația fiscală, cea a achizițiilor publice, ba chiar și procedura se modifică din 3 în 3 luni. O suită neverosimilă de inovații ciudate și răzgândiri amețitoare, dezarmante chiar pentru un jurist, darămite pentru un justițiabil.

În fine, mandatele publice îmi par apogeul lipsei noastre de organizare. Nu am reușit niciodată să descopăr o planificare a mandatului unui demnitar: cum s-a gândit să înceapă acomodarea, în ce proiecte și-a propus să investească majoritatea timpului în funcție, cum va arăta evaluarea finală a activității sale. Dimpotrivă, alesul se așază în funcție, anunță invariabil o mie de planuri de schimbare, și apoi face ce apucă – plecarea e întotdeauna neașteptată, chiar dacă survine calculabil, la finalul mandatului. Nu aflăm niciodată ce obiective s-au atins dintre cele inițiale, și în ce proporție.

Marele șoc al carierei mele de public speaker a fost acela că, ajunși pentru prima oară la Oxford, juriul refuza să ne noteze ideile, chiar dacă dovedeam cea mai bună cunoaștere a temei în dezbatere dintre toate echipele. Am întrebat de ce – “no structure, no merit” (“nu ai structură, nu ai merite”) mi s-a răspuns. Ce lecție grea și adevărată: algoritmul de stabilire a curgerii unui discurs previne asupra calității vorbitorului, ba chiar și asupra calității argumentelor ce vor fi expuse.

Mi-am dorit și îmi doresc cu disperare să descopăr scheme logice în România. Am ajuns la momentul în care nici măcar nu mai am prea mari pretenții cu privire la calitatea algoritmului – simpla lui existență, anunțarea lui înainte de acțiune mi se pare seducătoare. Și recunosc că aș vota imediat la alegerile de duminică cu orice politician pe care l-aș auzi argumentând cu introducere, cuprins și încheiere. Ar fi un semn bun pentru o țară fără structură.

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Subscriu la ideile din acest articol , e o constatare dureroasa mai ales pentru un matematician vechi ca mine. Din experienta mea multe din proiectele fara structura sau cum se zice in popor fara cap si coada sunt proiecte „adaptate” , sunt proiecte facute cu tehnica moderrna, scanare, copy, paste etc. Nu mai exista institute de proiectare serioase, cine isi poate permite sa tina niste proiectanti angajati permanent. O vina o au si cei care solicita proiecte deoarece le trimit „proiectantilor” toate datele cerute, apoi fara a merge pe teren se trimit proiectele semnate de „specialisti” si gata oamenii se apuca de lucru. E o tema care merita dezbatuta.

  2. Exceptional articol! Cel mai pus pe „i” articol pe care l-am citit in aceasta privinta. Are si intro si cuprins, si incheiere. Si ce este de facut?

  3. Domnule Cristea, aveti mare dreptate, nu avem sistem si mai ales proceduri pentru ca mostenim inca perpetuarea ramasitelor a ceea ce a fost organizarea statului comunist. Stimabili parlamentari aveau datoria de doua decenii incoace sa inventarieze toata legislatia, sa identifice decalajele si sa propuna spre dezbatere schimbarile inovatoare atat de necesare. Se pare ca au facut cativa pasi, doar fortati de imprejurari, vezi intrarea in NATO si UE. Viziune putina, raportata la o natiune cu atatea milioane de suflete.Daca o data la doi ani macar puneau la punct una din legile esentiale, aveam macar zece legi bune. Singura lor preocupare a fost invrajbirea societatii, pe motivul tot de ei produs, adica cine a furat mai mult, si ca acesta e sportul national al romanilor. Nu cred asemenea ineptie, ca generalitate.Inca sunt destui oameni onesti si datorita acestora societatea merge inainte. In mod cert se poate face ceva, mai ales prin impunerea de criterii de evaluare a competentelor si rezultatelor in activitate pentru toata administratia si zona politica a societatii, asa cum mediul privat utilizeaza. Am sa inchei cu un exemplu trist dar care poate da de gandit oricui asupra modului in care lipsa de viziune,o decizie politica proasta sau lipsa acestei produce efecte.
    Dupa cum stiti concetatenii nostrii vin bine de sarbatori, pe autostrazile din toata Europa, mii de kilometri si dupa intrarea in tara, la Nadlac, un numar important dintre acestia si-au pierdut viata in nici 30 minute si in mod cert nu datorita oboselii sau calitatilor de sofer. Raspunsul la aceste tragedii, ar trebui sa-l dea tot spectrul politic daca ar fi dovedit nepasare.

  4. Lipsa de structura e „by design” si nu e inca un blestem mioritic. Astfel se impiedicata/frineaza organizare, reactie, comunicare si in final solutii…

    Care si cum ar fi raspunsul nostru pt politicianul „cu introducere, cuprins și încheiere” daca el ar exista?
    Poti avea un milion din astia daca nu exista un minim de reactie si feedback. Lipsa de motivatia e mai serioasa decit cea de structura. Structura poate fi copiata/imitata…

    Lipsade structura e atiti de mare ca algerile de dumineca ne gasesc intr-o stare mai deplorabila ca in ’92…ca structura si ca natiune.

  5. Excesiv de critic si pesimist ! Ar fi si explicatii istorice, desigur. Dar cand vom reusi sa trecem de faza constatarii si a lamentarii si ne vom apuca , organizat si cu metoda, de remedierea situatiei. Nimeni nu poate asta singur,

    • Eu cred ca solutia problemei arata ca un plan de exploatare a haosului.
      Haosul poate fi exploatat. Lasa-i pe comunisti sa injure „exploatarea”.
      Haosul exploatat se drege de la sine!

  6. Nu e vorba numai de caracterul structurat al gândirii, ci, mai mult, de caracterul ei rațional. Spre deosebire de bulgari, sau de albanezi, românii au avut filoane provinciale de raționalism, construite cu mult efort, pe care le-au distrus cu îndârjire pentru a făuri o uniformitate „națională”. De fapt națiunea nu vine de pe vremea dacilor, ci este un produs al epocii moderne… raționaliste. Nu faci parte dintr-o națiune pentru că așa te-ai născut, ci pentru că înțelegi rațional avantajele, consimți zi de zi la un anumit contract social pe care ai avut ocazia să-l analizezi pe toate părțile (contractele altora nu le înțelegi).

    Într-o Românie destul de mixată, chiar dacă românii aveau o limbă admirabil de unitară, s-a impus o gândire mitică, ortodoxistă, obsoletă. Trist. Comunismul dur a durat vreo 40 de ani și s-a grefat pe ce exista înainte și a persistat după.

  7. Rechini mafioti din fruntea tarii vor ape tulburi nu ape limpezi si critaline. Daca totul ar fi structurat, logic si previzibil cum ar mai putea ea sa dea tunuri, sa fure ca in codru? Nu intelegeti de unde porneste totul? Uitati-va doar la ce se intampla cu invetamanantul de 23 de ani. De ce in afara de Funeriu nimeni nu vrea sa-l reformeze? Pentru ca lor si bandei de mafioti din care fac parte le place asa. Sa aiba o populatie proasta cat mai numeroasa care sa poata fi usor de manipulat cu Antena 3 si RomaniaTV si careia sa-i fie luat usor votul.

    Vreti sa schimbati ceva? Faceti un ONG, aplicati pentru ofnduri europene, convingeti 100.000 de oameni din 4 judete diferite sa va sustina la orice moment, cel putin cu semnaturi si asa puteti initia proiecte de lege sau de schimbare a unor legi. Daca veti ajunge sa convingeti si mai multi oameni educati veti cantari suficient de mult cat sa convingeti si niste politicieni cat de cat integri care sa colaboreze cu dvs. in promovarea acelor legi. Ati putea incepe adresandu-va grupurilor de oameni educati si bine organizati pe forumuri de pe net care lupta impotriva abuzurilor facute de banci la creditele imobiliare.

    Eu altfel nu vad schimbarea decat de jos in sus. Grupuri de oameni care stiu foarte bine ce vor, care gandesc dupa scheme logice – cum bine ati formulat, care isi aleg un lider onest si competent in care pot avea incredere si care sa inceapa sa impacteze soarta tarii.

    • exact , sistemul de invatamint trebuia sa formeze gindirea structurata si apoi sistemul general ,al societatii, trebuia sa impuna acest tip de abordare, pentru ca nimic durabil nu se poate construi fara o structura. Dar exact asta nu se doreste . Foarte bine punctat, excelent articol!

  8. Domnule Cristea,

    Ați pus o problemă mare cît toată filosofia omenirii. Vă felicit. Așa se visează.

    1. Ce pot să știu?

    Pentru lipsa de structură există explicații cîte există domenii ale cunoașterii. Științele exacte și științele socio-umane pot fiecare formula cîte un răspuns. Gestionarea eficientă a complexității este un subiect care provoacă mințile cele mai luminate de pe lumea asta și nu există un răspuns simplu la această problemă. Cine reușește însă să facă o noimă din haos (mai) dă din cînd în cînd lovitura.

    2. Ce trebuie să fac?

    Să institui ceea ce nu există. Eu nu cred în soluții generale, cred numai în soluții individuale. Soluții specializate la probleme concrete. În domeniul meu eu am formulat un răspuns. Doar pentru exemplificare iată-l aici:

    http://www.smruk.org/?page_id=1396

    Curînd voi lansa propriul meu site care va încerca să strîngă la un loc, online, medicii români de pretutindeni. Ori visăm cu putere ori mai bine nu visăm. Contrar a ceea ce s-ar crede visele produc realitate. Realitatea ne ține captivi, visele ne eliberează.

    Pe dumneavostră v-am căutat pe google și nu v-am găsit cu încercări de sistematizare a situației dreptului la ora actuală în România. Eu unul aș fi foarte interesat să citesc o introducere de bază („dummy guide”) la dreptul românesc. Atunci cînd nu există structură apare imensa ocazie de a crea una from scratch. Am ajuns în situația ridicolă cînd știu legislație britanică mai multă și mai bine decît știu legislație românească. Să știți că am încercat să înțeleg și legislația românească și am eșuat.

    3. Ce pot să sper?

    Eu sper ca proprietarii „insulelor de cunoaștere” odată formate să aibe înțelepciunea de a ieși din domeniul lor spre a construi poduri către alte domenii. Depinde de talentul și circumstanțele individuale ale fiecăruia. Mai sper că dînd un exemplu și alții vor fi inspirați să facă ceva asemănător. Mai sper că vom avea înțelepciunea să redescoperim și lucrurile valoroase care existau în România înainte de 1989, mai ales în domeniul tehnic. Cîtă vreme îi avem, dacă îi avem, ar trebui să ne redescoperim dascălii. Eu nu am dar știu că alții au.

    4. Ce este omul?

    Aș reformula această întrebare în „Ce este medicul”? Medicul nu este numai un cuțitar iscusit sau un administrator de tablete. Medicul este un individ cu vocație interdisciplinară care stăpînește bine regulile generale ale științei și știe să le aplice concret situațiilor cu care se confruntă în practica clinică. În implementarea soluțiilor medicul trebuie să stăpînească și să folosească aparatul statistic practicînd o Medicină Bazată pe Dovezi. Medicul iese în afara domeniului său prin mijloacele furnizate de tehnologia informației pe care e bine să o înțeleagă.

    Eu nu vreau să votez politicienii actuali că-s în marea lor majoritate o turmă de incapabili. Eu vreau să vă votez pentru dumneavoastră. Ce este „Avocatul Reloaded” domnule Cristea? Viitorul începe aici. Puteți zîmbi sau vă puteți apuca de treabă.

  9. Felicitari pentru articol. E rece, analitic si fara mila – cum ar spune un doctor pacientului „ai cancer” – poate indicarea unui tratament ar fi „usurat” „inghitirea” diagnosticului. Sigur si spiritul latin are o contributie (cam la fel se intampla in Spania si Italia, partial in Franta si universal pentru politica). Adevarata problema, asa cum vad eu lucrurile, este lipsa de „proiect” a noilor generatii. nici macar daramarea societatii (proiectul favorit in anii 60 ai secolului deja trecut) nu mai e un proiect la care sa adere tinerii. Distrugerea prezentului este insa unul de actualitate. Societatea i-a ignorat ei nu mai sunt parte a proiectului social. Chiar indignatii Spaniei, aici i-am vazut si auzit direct, nu vor decat o „pomana sociala” si nu o reforma sau o repunere in discutie a unor principii de organizare a societatii. Vor sa primeasca nu au nimic de dat. Pe scurt Romania cumuleaza mai multe boli de la nivel mondial asemenea cu un organism fara imunitate ce nu se poate apara.

    • De acord, dar as plusa. Pe de o parte, si eu cred ca lipsa de proiecte reale e o boala care afecteaza un segment maricel al generatiei tinere. Pe de alta parte, mai dramatic mi se pare ca acele proiecte care ies totusi la suprafata sunt, de multe ori, infiorator de haotice. Aici macar sa schimbam ceva.

    • De acord, lipsa de proiecte este o boala grea. Diagnosticul devine cu atat mai grav atunci cand putinele proiecte care ies la suprafata sunt lipsite de un fir rosu. Cam aici mi se pare ca suntem acum, si cred cu tarie ca primul pas spre mai bine este sa devenim constienti de asta.

  10. V-a marcat experienta asta de la Oxford, dar nu destul. Pai, daca s-a facut ceva in tara asta mai ales in anii de comunism, asta a fost inginerie si in genere matematici. Azi avem si o productie de soft interesanta, ba avem si niste scoli si licee in care se fac matematici, de ex in Valcea (stiti presupun ce probl le-au pus unii de pe acolo FBI-ului). Asta ca sa vorbim de chestii cu structura beton, scheme logice, algoritmi etc. Clar, sunt si probl, ca peste tot, adica incepi una si iesi la pensie cu altceva, dar unde nu se intampla din astea (ia uitati-va la dl Zografi, pe celalalt titlu, ca sa vedeti cum se pot imbuca de ex fizica cu dramaturgia)? N-ati iesit prea bine impregnat de mentalitatea Oxfordului, daca doar introducere, cuprins si incheiere trebuie sa ai. V-as sugera sa repetati experienta, s-ar putea sa descoperiti si restul acum. Textul asta reflecta intocmai prima etapa a experientei cu care ati venit acasa. Sigur Oxfordul are mai mult de transmis decat ati retinut dvs :)

      • Sunt atent la pct 5 dar nu prea inteleg de ce. Pe dl DC il deranja ca suntem cam fara cuprins si incheiere, iar pe mine ma deranjeaza ca asta e cam tot ce a inteles el de la Oxford si/sau ca daca asta era probl lui acolo (trebuie sa-l fi urmarit, nu gluma), asta e si probl Romaniei aici. Vedeti si dvs unde va potriviti cu lacomia, parca asta e la pct 5, ca eu nu prea stiu. O fi vreo subtilitate :)

        • Pur si simplu m-ati ametit. Vasazica pct 4. Imi aratati pct 4 acum dupa ce de doua ori m-ati trimis la pct 5. Probabil v-a fost frica c-o sa uit pe drum (corectia am luat-o ca pe o subtilitate mai enigmatica pentru mine). Bun, 4 sa fie. Deci ziceti ca sunt prea rau. Pai, vedeti ca grila dvs nu va da voie nici dvs sa faceti vreo miscare in front. Sper ca nu beneficiati de vreo derogare; autorul Pentalogiei esecului romanesc sigur beneficiaza de una, adica el poate sa-i faca pe romani in masa nesimtiti si sa nu fie nicio probl cu asta. Dar si dvs va comportati cam la fel, adica portretul caracterului dvs in cinci pct e utilizabil doar intr-o singura directie: cu alte cuvinte, doar eu am o probl cand nu-l menajez pe dl DC, dvs nu cand ma loviti de ma ametiti cu Pentalogia dvs. Bun, e si asta un mod de a fi inteligent, doar ca e cam putred. Folositi mai multe propozitii si veniti cu ideile dvs pe viitor (sper ca nu v-a speriat dl DC cu structura lui) :)

          • Draga domnule Balasoiu,

            Ideile mele se afla pe aceeasi pagina, citeva rinduri mai sus. Cind imi spuneti sa-mi folosesc propriile idei va descalificati ca partener de conversatie. Am multe idei domnule dar ca sa ma puteti urmari trebuie sa lasati ochelarii de cal si sa cititi cu atentie.
            Am dorit doar sa va atrag atentia ca aciditatea nu este un ton bun pentru inceperea unei conversatii. Vad multa incrincenare in Romania de aici de linga Oxford. Nu prea vad prosperitate, eleganta, seninatate, disponibilitate reala si stiinta de a face ceva care sa schimbe lucrurile inspre mai bine.
            Daca doriti o confruntare cu mine raspunsul este: nu sinteti destul de important pentru mine ca sa incep o lupta de idei cu dumneavostra.
            Daca doriti o conversatie omeneasca, o putem avea, dar dumneavoastra va revine sarcina de a drege busuiocul pentru ca dumneavoastra sinteti cel care a strigat in biserica.
            Altminteri, va doresc o zi buna.

            • O scuză: nu (mai) sînt obișnuit cu pragul scăzut pentru manifestarea răutății. Din această cauză s-au strecurat niște greșeli forțate pe care în mod normal nu le-aș face și aș dori să le clarific. Dacă ați fi avut o toleranță mai mare pentru situații aparent ambigue aceasta nu ar fi fost necesar.

              1. Punctul 4 versus punctul 5.

              „Alin spune:
              06/12/2012 la 17:10

              Vă recomand acest articol care mi-e drag (nu este al meu). Atenție la punctul 5.

              http://www.netarhia.ro/introducere.html

              Corecție: Atenție la punctul 5.”

              În afara acestui post care a fost publicat am mai trimis un post care a fost eliminat. Nu știu dacă știați acest lucru pentru că nu știu cum este administrat website-ul și ar fi fost bine să vă lămuresc dar m-a deranjat agresivitatea dumneavoastră și mi-a fost lehamite.

              Vă rog să observați că dacă urmați linkul de mai sus, pe partea din stînga a paginii aveți următoarea enumerare: „Aşadar, pentalogia eşecului românesc:

              1. Incompetenţa
              2. Nesimţirea
              3. Laşitatea
              4. Răutatea
              5. Lăcomia”

              Pe partea din dreapta găsim „Pentalogia eşecului român…
              1. Introducere
              2. Incompetenţa
              3. Nesimţirea
              4. Laşitatea
              5. Răutatea
              6. Lăcomia”

              Oricum ar fi, punct 4 sau 5, vă sugeram să citiți „Răutatea”. Am ajuns să producem discuții pentru că s-a comis un typo.

              2. Spuneți „Deci ziceti ca sunt prea rau. Pai, vedeti ca grila dvs nu va da voie nici dvs sa faceti vreo miscare in front. Sper ca nu beneficiati de vreo derogare; autorul Pentalogiei esecului romanesc sigur beneficiaza de una, adica el poate sa-i faca pe romani in masa nesimtiti si sa nu fie nicio probl cu asta.” Dumneavostră ați fost sarcastic primul. Am dorit să vă atrag atenția că dacă aveți (în opinia mea) un prag atît de scăzut pentru a vă manifesta sarcasmul/ironia = răutatea „confirmați” tezele din Pentalogie. Era un îndemn (care se dorea) discret la moderare, chiar dacă conținutul articolulului domnului Cristea vi s-a părut „subțire”.

              3. Spuneți „Folositi mai multe propozitii si veniti cu ideile dvs pe viitor (sper ca nu v-a speriat dl DC cu structura lui)”. V-am replicat îndemnîndu-vă să citiți replica mea la articolul domnului Cristea de pe această pagină pe care o puteți găsi mai sus care începe cu „Alin spune:
              06/12/2012 la 11:39

              Domnule Cristea,

              Ați pus o problemă mare cît toată filosofia omenirii. Vă felicit. Așa se visează.” Aici vă dau circumstanțe atenuante pentru că se strecuraseră niște erori din partea mea.

              Domnul Cristea nu a răspuns nicicum provocării pe care i-o lansam. Dumneavoastră nu cred că ați citit-o.

              Acest post este o exemplificare superbă a modului în care oameni tineri „cu ceva școală” nu reușesc să se înțeleagă între ei. În felul acesta nici nu avem nevoie de mineri. Sîntem deja o maioneză tăiată. Lipsa structurii care să opună rezistență..dacă vreți. Hai România!

            • @Alin: la cat scrieti e pacat sa va la sa vorbiti singur. Ziceti ca am un prag scazut de rautate, adica asta v-a tulburat cand n-ati mai reusit sa-mi inidicati corect punctul unde ma regasesc in schema nationala a caracterului-problema. Cu alte cuvinte, eu sunt de vina pt impreciziile dvs.
              Imi place ca nu va lasati totusi. Asa va vreau, malitios si arogant cat o piramida, dar rafinat si rasat ca un lord engl de moda veche.
              Si mai ziceti ceva de niste muci si o etica british sau asa ceva si evident ca am strigat in biserica cu ce scriu eu pe aici (aici, sunteti mai subtil, dar imi inchipui ca taxati nivelul subintelectual al textelor mele). Vedeti dvs, as fi fost gata sa cad la picioarele dvs, dar cand am vazut ce aplaudati pe aici m-am ales fara sa vreau cu niste rezerve mai primitive: ca Romania e fara schema logica sau ca un destept i-a fixat problema in 5 puncte sau 6 de caracter. Personal nu prea stiu cu ce va ocupati pe acolo, dar e clar ca nu va omorati cu lecturile. Mai curand frecventati congregatii de reformatori spirituali care urmaresc sa transforme planeta din gunoiul uman si pestrit care e intr-o comunitate de lorzi rasati de inalta tinuta, inclusiv atunci cand sunt malitiosi sau infecti ca niste porci.
              Sanatate :)
              PS Discutiile astea inteligente cu dvs si cu dl DC mi-l evoca puternic pe Victor Balosu, nu stiu de ce nu pot sa mi-l scot din cap cand ma uit la voi. Sper sa-mi explice cineva psihologic chestiunea, sunt niste experti pe aici.
              Sa nu va lasati cotropit de prea multa etica british, puneti mana si scrieti. :)

          • Pai, nu e corect. Dvs aveti derogari la pct 5 sau 4, nu conteaza, eu nu. Asta e dreptate? Altminteri sunteti doar un monument de aroganta, nu se poate conversa cu asa ceva nici daca esti de cateva ori mai destept decat am reusit eu, aveti dreptate. Sper ca cei de la Oxford sa va invete si altele, de ex cum sa fii mai concis. :)

            • Domnule Bălășoiu,

              M-am străduit să mă explic. Dumneavostră în loc să vă raportați la comentariul meu generos adresat domnului Cristea ați rămas blocat în „nedreptatea” pe care credeți că v-am produs-o.

              Îmi pare rău că vă simțiti nedreptățit. După ce am citit ceea ce scriți (în articolele dumneavoastră) v-am atras atenția, dar probabil nu am fost destul de concis, că „…ați strigat în biserică”.

              Am fost luat prin suprindere de răutatea dumneavostră și încercînd să vă atrag atenția s-au strecurat niște typos. Deja mi-am cerut scuze. Am vrut să fiu discret dar am eșuat.

              Lecție britanică concisă: abilitatea de a face față fără să trîntești mucii în fasole unor situații care par nedrepte sau neclare se cheamă a-ți construi un caracter. Această lecție eu am înțeles-o și v-o ofer și d-voastră, dacă vreți să v-o asumați.

              Nu cred că dialogul nostru duce undeva pentru că a debutat prin erori de ambele părți. Să fim practici și să-l oprim aici. Vă ofer d-voastră ultimul cuvînt. Nu voi comenta decît dacă îmi veți cere sau dacă veți veni cu vreo idee pe fondul intervenției mele adresată domnului Cristea. Altminteri, fără încrîncenare, vă doresc o zi bună.

    • Dle Bălăşoiu, înainte de a vorbi despre Oxford, şi în general de calitatea produsului educaţional al universităţilor din vest(în mod repetat vă atacaţi la oamenii care au în CV-ul lor studii la o universitate în fara României) va trebui să renunţaţi la bucata de slănina şi cele câteva idei sărace din farfurie pe care le prezentaţi ca şi triumful culinar şi intelectual românesc în bucătăria şi flozofia internaţională..căci nici măcar nu vă aparţin… Poate ar fi cazul să priviţi spre succesul dlor Ciocan sau dl Baumagarten mai aproape de dvoastră, au ceva care vă lipseşte…ghiciţi ce.

      • @Daniel T: Ba pardon, eu nu vorbesc de produsul educational in genere al universitatilor din V. Vedeti ca l-am retrimis inapoi la Oxford, nu la Valcea, ca sa invete si restul. Clar, prea multa amaraciune adunata in alta parte v-a intunecat lectura :)

        • Stimate domnule Balasoiu, va mulţumesc mult pentru preocupare, dar nu e cazul să mă „retrimiteţi” nicăieri. Aserţiunea pe care mi-o atribuiţi, conform căreia ar fi suficient să ai introducere, cuprins şi încheiere pentru succes, nu îmi aparţine. Nu cred că textul trebuia perceput în această cheie – constatarea din final este una asumat amară, privind nevoia disperată de a vedea o minimă organizare înainte de evaluarea conţinutului unei politici publice/unui discurs public.
          De asemenea, referinţele la reuşitele şcolilor de matematică româneşti sunt de aplaudat, dar nu au absolut nimic de-a face cu mesajul acestui text. Doar nu credeţi că atunci când clamam lipsa schemelor logice, mă refeream la faptul că matematicienii români nu rezolvă corect probleme de algebră, sau că informaticienii români nu programează corect :) . În mod evident mă refeream la acelaşi areal al politicilor publice, de unde structura îmi pare a lipsi cu desăvârşire – cea mai bună dovadă în acest sens, primul comentator al articolului, „un matematician vechi”, resimte aceleaşi probleme.

          • Pai, transhumanta asta a gandirii ce e, dle DC? „În școli, facultăți și la interviuri, sute de tineri cu idei bune sunt șocați că nu conving. “Am avut o prezentare beton, am vorbit 15 minute, frate, dar profa n-a înțeles nimic”. „Am fost, mamă, la interviul de job, dar era plictisit ala, nu avea chef de mine”. Când colo, discursurile lor sunt o eternă transhumanță de la un gând neterminat la altul, dublată de magia râzgândirii și de cea revenirii ciclice la lucruri deja spuse. Cât de antrenat și pasionat i se poate unui receptor cere să fie ca să urmărească așa ceva?”
            Clar, aveti si alte probl, de ex in modul in care va recuperati. E nevoie sa mergeti din nou la Oxford :)

        • V-aş recomanda să vă recitiţi propriile comentarii, de exemplu aici.
          http://www.contributors.ro/politica-doctrine/adevarata-lor-victorie-manifestul-anarhiei-apatice/
          Singura pomenire a numelui unei universităţi din afară vă provoacă …inevitabil o reacţie de negare.
          Nu cunosc prin ce aţi trecut, dar s-ar putea să fie sechelele unei experienţe traumatizante cu una dintre instituţiile pe care acum involuntar le asociaţi ca şi duşmănoase. Doar că în acest scenariu, să ştiţi, nimeni nu are nimic cu dumneavoastră personal. Ci cu atacurile repetate la persoane, dacă vi se pare că experienţa personală a unora nu e relevantă şi nu poate fi folosită ca amănunt din biografia personală poate veţi reuşi să oferiţi un exemplu personal al geniului (nedescoperit încă la adevărata valoare). Dar recunosc, observaţiile mele ţin de domeniul psihologiei practice şi nu de cel al filozofiei mistice şi probabil nu sunt cel mai calificat să intru pe diagnostice din domeniul DSM-IV.

            • Oare? Vă invit totuşi, politicos să vă recitiţi rândurile.
              Nimic interesant.

          • PS Sa va vand eu un pont: ca mare amator de psihologie ar trebui sa vedeti si restul de lucruri pe care le fac sau le spun eu pe aici. Daca ramaneti doar la abordarea asta, s-ar putea ca oamenii sa inteleaga mai multe lucruri despre dvs decat despre mine. Situatia textelor si/sau comentariilor mele e mult prea pestrita ca dvs sa treceti peste ea de parca va aflati la volanul unui buldozer, nu pe scaunul unui psiholog. Asa ca luati taurul de coarne si vedeti cam tot ce scriu eu pe aci. Aveti treaba grea, nu sunt un frustrat obisnuit. Teoria dvs cum ca eu sunt un fost copil cu o copilarie misterios de nenorocita e in schimb obisnuita. Daca vreti sa faceti din ea altceva, aveti o treaba grea.
            Acum, n-am niciun dubiu ca intreaga dvs ostilitate e neutra de conflictele noastre mai vechi pe religie, biserica etc. Nu prea v-am menajat atunci (n-o sa uit chestia aia cu oasele de dinozaur si credinta prea curand), si sunt gata sa va inteleg daca imi purtati sambetele. Dar fata de audienta aveti o datorie, e doar o chestie publica. Eu cred ca o simpla declaratie de buna credinta e suficienta. :)

            • Este de domeniul evidentei ca nu impartasim aceleasi opinii. Deci, daca credeti ca o declaratie de-a mea la adresa religiei va poate afecta in acea masura in care o considerati ca ar fi un neadevar dar fara sa o demonstrati,(*dinozauri & biserica) va reamintesc, este obligatia dumneavoastra de a arata ca ceea ce am afirmat nu este adevarat, e adevarat biserica ortodoxa este un dinozaur institutional social in forma actuala, nu o spun doar eu, iar ritualurile simplistice fara a avea misiunea sociala plus indoctrinarea educationala practicata nu pot aduce progres, eventual regres. Uitati-va la semenii dumneavoastra cum actioneaza in cotidian, care e capacitatea lor critica.
              Daca prin absurd ati fi parasutat in jungla amazoniana , in ultimul trib nealterat la nivel de discurs religioas nu stiu ce anume v-ar asigura supravietuirea, discursul despre trinitate sau Sfantul Augustin, sau cunoasterea momenteului ca urmatoarea eclipsa de soare va fi10 minute…ca si sugestie. Pentru mine alegerea e clara. Prefer argumentele religioase si institutional-sociale asupra moralei prin prisma viziunii lui Darwin,. Stephen Hawkins sau a lui Jonathan Haidt. Dumneavoastra aveti altele. Chestiune de acces, nu e vina dumneavoastra pentru ideile primite in educatie. Dar totusi, pentru a ecarta evidentele simplistic, tine de rautate personala si invidie ,mai mult.

            • @Daniel T: asta e, sunteti un ranchiunos fara pereche. N-am ce sa va fac. E timpul sa va mutati cu bagaje cu tot in tabara frustratilor, adica aici langa mine. :)
              Va sugerez sa-i lasati pe Darwin sau Hawkins, eu unul sunt sceptic in legatura cu concluziile dvs (nici nu vreau sa stiu cat ati citit din ei), de ex Hawkins nu prea s-a grabit sa-si extinda concluziile creationiste asupra organizarii sociale, moralei etc, si bine a facut, pt ca din cate stiu, si le-a retractat intre timp pe celelalte, care legau existenta lui Dumnezeu de big-bang; nici cu Darwin lucrurile nu stau mai bine in zona asta de care va legati dvs, mai curand neo/darwinieni ca Spencer, Huxley, E.O.Wilson sau chiar Dawkins azi au facut ceva aici. Asta e, cuvinte goale si multa ranchiuna dublate de un tupeu nemasurat de a ma pune la punct sau de a ma educa sau, si mai bine, de a ma face sa simt pe direct pe piele arsura insuportabila a superioritatii dvs stiintifico-filosofice (era sa spun fantastice). :)
              Sanatate si relax

  11. @all. Un citat atribuit dnei Thatcher (la primul sau mandat in Comune): ” socialistii vor egalitatea. Deci cel ce e mai destept ca altii, trebuie sa taca, ca sa nu-i puna in inferioritate”. Sub alta forma si cu intentie perfect ticaloasa sau contrarie ideea se regaseste in Manualul KGB despre maskirovka (ed. in lb. romana adnotata de I.Iliescu): ” daca nu te poti arata mai bun ca adversarul, fa ca sa arate el mai rau ca tine”. Cititi va rog in aceasta cheie articolul si comentariile UNORA. Merge si la politica din RO.

    • Ei, haideti, dl DC a venit de la Oxford cu structura unei compuneri in brate si cu gura mare cum ca asta e probl Romaniei, adica nu stie sa se exprime cu structura, n-are schema logica, algoritmul e o mare probl pt ea etc etc. Pai, daca asta ai invatat tu la Oxford, cand cred ca trebuia sa stii cum vine asta de la primele compuneri din cl a III-a (nu vreau sa stiu ce a patit el la Oxford), mai ca iti vine sa-i ceri banii inapoi. Asa ca daca dvs v-ati vaccinat bine impotriva invidiosilor de KGB-isti, pareti cam fara protectie fata de restul. Oricum, natura nu se comporta dupa regulile dvs in materie de prostie, absurditati etc, prea le-a distribuit fara sa se uite unde cad, iar faptul ca stiti sa va protejati de KGB-isti nu e destul, va lasa imprudent descoperit in rest; aici va cam contraziceti IDul de comentator :)

  12. Pai, daca il luati in serios pe dl DC, nu suntem compatibili cu nimic. Suntem fara structura, la scoala, la serviciu, in politici, la interviu, in discursuri etc, pana si istoria asta e cam fara cuprins si incheiere, n-are schema logica, ii lipsesc algoritmii etc. Asa ca va invit eu sa lasati Oxfordul. Nu e de noi. Nici dvs nu sunteti prea coerent, adica imi doriti succes, ca pe urma sa-mi spuneti ca nu sunt compatibil. Nu merge, asta e :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dan Cristea
Dan Cristea
Dan Cristea este specializat ca avocat pledant în litigii şi arbitraje internaţionale în cadrul societăţii de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii. În 2012, revista Forbes România l-a nominalizat în topul “30 sub 30” al celor mai promiţătoare personalităţi sub 30 de ani de pe scena publică românească. Dan Cristea a fost campionul lumii la dezbateri universitare (debate), titlu pe care l-a câştigat în 2009 împreună cu colega sa Nicoleta Lupea, în cadrul Campionatelor Mondiale din Cork, Irlanda, la categoria English as a Second Language. În acelaşi an, şi la aceeaşi categorie, cei doi au stabilit un reper greu de atins în lumea dezbaterilor, devenind prima echipă care reuneşte titlurile de campioni mondiali, campioni europeni (Tallin, Estonia) şi deţinători ai trofeului Oxford IV.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro