Citit acum, în clipa în care întregul text de revizuire votat de Comisia Parlamentară este accesibil, proiectul pe care actuala majoritate intenţionează să îl impună ca lege fundamentală îşi dezvăluie întreaga sa natură periculoasă şi perversă . Departe de fi un produs al întâmplării, existenţa unui fir roşu identificabil în amendamentele votate este proba, incontestabilă,a misiunii încredinţate noii constituţii- aceea de a încătuşa naţiunea şi de a codifica setul de imunităţi ce conferă un statut privilegiat aleşilor din parlament.
Nereformate şi deloc inclinate către transparenţă, partidele ce au contribuit la adoptarea acestei variante au intenţionat să protejeze, o dată pentru totdeauna, pe parlamentari împotriva riscurilor decurgând din existenţa domniei legii. Cum s-a şi scris deja, Camerele devin, în aceasta nouă alcătuire juridică, un for care se plasează deasupra oricărui control şi în afara oricărui echilibru al puterilor în stat. Preluând şi extinzând o formulare inspirată de doctrina comunistă a dreptului,formulare impusă la 1991 şi în acord cu care parlamentul este organ reprezentativ suprem, legea de revizuire imaginează noi forme de manifestare a arbitrariului, dând dreptul Camerelor de a convoca în faţa lor orice persoană fizică sau juridică. Pe această cale, iar lucrul trebuie spus fără ezitare, se creează premizele juridice pentru ridicarea Parlametului la rangul de tribunal ce îşi intimidează criticii, de la oameni obişnuiţi la magistraţi.
În acest stat al omnipotenţei parlamentare, Înalta Curte de casaţie şi de justiţie îşi pierde dreptul de a judeca parlamentarii- expresie a unei temeri generate de existenţa unei jurisprudenţe solide a Curţii Supreme, cum observa şi Laura Ştefan, această soluţie are drept consecinţă eliminarea scenariilor care au dus la condamnările de demnitari, aleşi sau numiţi. Liniştea se va aşterne peste adunările ai căror membri vor avea tihna necesară reprezentării naţiunii.
Dacă adăugăm la acest tablou marginalizarea, de facto şi de jure, a referendumului, avem imaginea întreagă a unei ordini politice ce supune pe cetăţean fără ca acesta să mai aibă capacitatea de a reacţiona. Extinderea imunităţii parlamentare şi ministeriale este parte din această strategie de plasare a camerelor în poziţia de decident incontestabil, deasupra constituţiei. Absenţa din dezbaterea comisiei de revizuire a oricăror referiri la referendumul abrogativ ca formă de veto popular nu poate surprinde. Partidele politice şi Camerele în care acestea domnesc nu doresc să mai aibă nici un fel de obstacol în calea atotputerniciei lor.
O constituţie a inegalităţii şi privilegiilor, iată produsul pe care naţiunea este îndemnată să îl voteze, după aprobarea finală din Parlament. Fără o discuţie publică autentică, fără o examinare atentă şi critică, viitorul statului de drept şi a libertăţii este compromis, iar calea spre arbitrariu este deschisă.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Incerc in fiecare zi sa ma calmez si-mi spun singur ca totul o sa fie OK, nimeni in toate mintile nu ar putea vota asa ceva. Dar pe urma imi aduc aminte ca 70% din populatia prezenta la vot a unei tari de 20 de milioane de oameni din UE a votat USL…
Dragi romani, intelegeti ca ati pierdut runda asta. Altcineva ia potul.
Probabil ar trebui sa renuntati a va crampona in pasii mici si a salva ce aveti.
Asta nu e o solutie, asta e agatatul de ultimul pai.
Romania are nevoie de partide adevarate, puternice, curate, corecte.
Fondati un set de astfel de partide (lipseste atat adevarata dreapta, cat si adevarata stanga).
Votati-le!
Domnule profesor,
Va asigur ca o astfel de mizerie nu va trece la referendum. Suntem suficient de multi cei care putem sa inclinam balanta spre un NU !
Va multumim pentru analiza.
Pe ce va bazati?
La alegerile generale recente USL a pus in miscare o miscare de fraudare imensa incit majoritatea au luat mandatele nu cu 51% ci cu peste 75-80%.
Daca credeti ca in Romania vreodata in acesti ani au fost alegeri corecte foarte bine, credeti in continuare. In iulie trecut au fost la un pas sa rastoarne un presedinte ales (unii au furat mai mult in tara in 2009, dar nu s-au gindit la votul din exterior). Le-au lipsit citeva sute de mii de voturi. In fapt au fost prinsi in propria capcana, cu o lista electorala imensa (evident nerealista) care sa justifice numarul mare de alesi locali, judeteni si de parlamentari. Altfel, la o lista cit de cit corecta l-ar fi validat.
Ziarele sunt putine si nu mai ajung la sate. Acolo ajung Antenele, Realitatea…. Internetul, o fi, dar neinteresant pentru multi. 1 litru de ulei si 1 kg de zahar pe seceta asta si cind salariile intirzie cu lunile fac mai mult decit orice…
Pe ce ma bazez ?
1. Este adevarat ca usl poate sa mobilizeze o anumita cantitate de alegatori insa foarte putini pot fi controlati unde vor pune stampila
2. Miza nu mai este incitarea intre taberele de politicieni ci intre cetateni si politicieni; …ceea ce schimba motivatia votantlor (a se vedea ce s-a intamplat la teferendumul pt 300 parlamentari)
3. O campanie bine tintita pe internet poate sa influienteze alegatorii mai mult decat televiziunile; sa nu uitam ca majoritatea cetatenilor, inclusivsi teleganditorii, au aversiune pentru politruci
4. O campanie buna, cu siguranta va aduce la urne pe cei care la alegeri de politicieni au absentat deoarece erau scarbiti de „prestatia politica”
Deci, DA, SE POATE !
Doua exemple va dau vis-a-vis de „controlul stampilei”.
1. Bucuresti, colegiul X. Felix cistiga fara nici o problema colegiul cu un procent aiuritor.
2. Teleorman, chiulangiul sef, Crin Antonescu cistiga cu vreo 80%…
USL, PDL = acelasi PCR. Campania bine tintita incepe de acum, vizitind orasele, capitalele de judet, comunele mari si apoi satele. Este o munca uriasa, dar n-o va face nimeni. E mai usor sa stai in turnul de fildes de la Bucuresti si sa dai verdicte. Sa critici apoi si sa te intrebi retoric de ce au votat sau n-au votat asa sau de ce n-au iesit la vot.
Iar dezamagirile produse de Emil Constantinescu si Conventia Democrata sunt asa de dure, incit ele au urmari si in ziua de azi.
Votul pentru o noua Constitutie (pro sau contra) este absolut neinteresant. Nu aduce nici o speranta, nimeni nu face nici o promisiune (crestem pensia, ajutorul social).
Da, este evident ca s-a furat la vot. S-a furat pentru ca aceia interesati sa ocupe posturile de putere au ” investit” masiv stiind ca o data ajunsi in posturi vor obtine imediat si returul pe „investitie”. Dar acolo au fost organizatii (sa zicem de tip mafiot) care au „lucrat” pe plan local.
Nu spun ca nu au fost si situatii asemanatoare la nivel de tara; au fost si asta in 1990 la alegerea FSN ului atunci cand „gruparea” s-a folosit de atat de mijloacele de manipulare in masa (televiziune, etc) cat si de structurile oculte, care erau inca foarte bine structurate si care erau inca prezente oe intreg teritoriul.
….Dar s-au vazut si situatii in care structurile FSN au fost puse la zid tocmai prin prezenta masiva la urne. (referendumul din 2007)
Sloganul ” Nu pot ei fura cat putem noi vota” poate reveni in actualitate.
Votul pentru Constitutie , pentru cetatenii normali este infinit mai important decat o alegere pentru Parlament. Daca actuala putere, prin mizeria de proiect care l-a emanat, incearca sa ne puna inca o data pumnul in gura,, sa „dea mai multa libertate” hotilor si capuselor politice astfel ingradind libertatea cetateanului lambta, platitor de taxe noi putem prertinde contrariul; putem pretinde ca noua Constitutie sa isi indeplineasca rolui ei primordial, acela de a ne proteja impotriva abuzurilor acelora carora le incredintam temporar exercitarea puterii.
Exista inca in Romania suficient de multi cetateni capanili sa inteleaga acest lucru si sa se mobilizeze pentru apararea drepturilor lor
Cit de importanta este Constitutia s-a vazut in 2003. In 2 zile si cu furt masiv, pe fata, vazut si de observatorii UE (dar trecut cu vederea, ca cica era furt pentru o cauza buna – ciudat sistem de valori) s-a ajuns la circa 51-52%, desi cu citeva ore inainte de inchidere era pe la 35-38%.
Valorile morale trec prin burta…
Cit despre normalitate… Ce este aia? Raportata la ce? Intre normalul meu si al domniei voastre pot exista diferente destul de mari.
Eu v-am dat 2 exemple. De ce ele ar fi fost exceptia si nu regula? Daca vreti sa considerati apa rece drept coniac, e decizia domniei voastre si eu v-o respect. Dar nu-mi spuneti si mie ca apa rece e coniac. Ca nu e.
Dar sunt de acord cu domnia voastra ca in aceasta polemica nu suntem de acord. Si tot e un cistig.
Cu toata consideratia.
Stelian,
modificarea rezultatului unui scrutin prin frauda electorala nu poate depasi 1-2 procente. Ca sa obtii 80% dintre voturile exprimate nu e necesar un „control al stampilei”, vreo „suveica” sau „autocare electorale”.
Iar orice frauda, oricat de bine planificata, contine si un oarecare risc. Direct proportional cu marimea fraudei. Si nimeni nu risca enorm pentru 80% cand si 50% ar fi fost de ajuns.
Acum ca CCR a validat pragul referendumului la 30% cred ca textul neinsufletit al cadavrului constitutiei moarte va fi invaiat la referendum printr-o participare masiva a antenistilor isterici de tip APACA ’90 revisited. Ca restul de votanti vor merge la un mic s-o bere la pet. Sa dea dumnezeu sa n-am dreptate si sa-i forteze UE sa renunte la proiect, ca din interior nu mai am nici o speranta.
Ma sperie felul in care o serie de politicieni, fie corupti, fie incompetenti, discuta despre „ce vrea poporul”. Evident este vorba de cum sa convinga „poporul” sa vrea ce doreste USL. A avut loc un referendum in 2009 si ‘poporul” a spus clar ce doreste. Evident acum USL, in functie de estimarile lor electorale, care evident sunt publicate fare a oferi nicio explicatie cu privire la sondaje de opinie, asta e insa o observatie care se aplica oricarui partid din Romania, considera ca poporul si-a schimbat opinia. Daca e asa acest popor si politicieni lui nu sunt capabili sa doresca ceva constructiv. Singura problema e ce fac cei care nu doresc acelasi lucru cu USL si poporul lui cata vreme este clar ca USL tine sa impuna vointa poporului lui. Evident nu suntem intr-o republica unde principiile conservatoare se aplica.
Vorbind despre asta, lasati-ma sa va intreb domnule Stanomir: pentru dvs a fi conservator inseamna intr-adevar a perpetua ceea ce este mai „vibrant si mai bun in traditia romaneasca” asa cum ati spun intr-un interviu? Daca da, atunci nu sunteti un conservator, cata vreme a fi conservator inseamna a promova proprietate privata, small goverment samd. Prin urmare, a promova idei care nu au legatura cu contextul istoric. Dvs pare sa definiti conservatorismul in termeni aprope nationalisti, contextuali ceea ce este exact opusul conservatorismului de tip republican/american la care ati facut apel in acelasi interviu. Va inteleg bine?
Multumiri.
Daniel
Domnule Daniel,
Va raspund eu in locul Domnului Stanomir:
Pentru cine este bine informat de ce inseamna stanga sau dreapta, conservator, liberal, etc. diferentele majore stau doar in ochelarii cu care priveste fiecare individ acest lucru.
Francezii au o zicala: „Cea mai buna politica de stanga o face dreapta”
Ideologiile sunt sunt doar niste sisteme inventate pentru a manipula masele. Substanta unei ideologii poate fi atribuita si ideologiei aparent opuse, doar cu schimbarea grilei de interpretare.
Ideologia comunista spunea pe vremuri: „In capitalism se practica exploatarea omului de catre Om; …iar cei care au lasat la o parte ideologia, au afirmat ca in comunism se practica invers: exploatarea Omului de catre om.
Inteleg ca dumneata vrei sa il provoci pe Domnul Stanomir la un razboi deu uzura insa sunt convins ca Domnia sa are inteligenta necesara incat sa nu intre intr-un asemenea joc.
Multumesc pentru faptul ca va oferiti sa-mi raspundeti in locul sau, desi eu eram interesat de raspunsul dumnealui. Ce pot sa va raspund la randu-mi? Ca nu stiu despre ce anume vorbiti. Existe diferente ideologice clare intre stanga si dreapta, daca in Romania acestea nu sunt vizilbe nu prea ma intereseaza caci intrebarea mea nu viza situatia politica concreta din Romania, ci felul in care domnul Stanomir intelege faptul de a fi conservator in lumina propriului sau interviu. Mai ales ca liberalismul clasic si deci conservatorismul nu sunt inventii ideologice romanesti.
Opinia mea este ca dansul fie nu intelege ce inseamna „conservatorismul” filosofic vorbind desi nu cred sa fie cazul, fie il adapteaza la contextul romanesc ce-l are dansul in minte si ajunge in felul asta sa nu-l inteleaga. Personal nu pot sa-i dau dreptate, a fi conservator nu are nimic cu traditia. Si la urma urmei care e „traditia romanesca”.? Domnul Stanomir vorbeste de traditia romanesca din Muntenia care este fundamental diferita de aceea din Transilvania sau Banat. Ar fi fost mult mai simplu sa discute „conservatorismul” in sens analitic, adica proprietate privata, rule of law, freedom of speeach, etc in loc sa intre in povesti obscure despre „traditia romanesca” iar in felul asta sa ne defineasca pe toti dupa un canon care pur si simplu e ingust. Insa nu stiu despre ce ‘provocare” vorbiti. Intrebarea mea a fost foarte directa si clara. Daca cineva nu doreste sa fie „provocat” atunci sa stea acasa nu sa dea interviuri si sa publice carti cata vreme a vorbi in public inseamna a asuma „provocari”.
Mult noroc.
Daniel
Domnule profesor de drept constitutional(la prima Universitate de stat a tarii, prin care am trecut si eu), veniti cu foarte multe lucruri in acest articol, pentru a va argumenta concluzia finala confuza, aceea a privilegiilor si inegalitatilor.
Totul porneste de la faptul simplu, pe care ar trebui sa il stiti sau il ignorati, ca filozofia acestei Constitutii revizuite, se bazeaza pe schimbarea raportului de putere dintre presedinte si parlament, conferind acestuia din urma rolul decizional cel mai important, ca fiind forul ales cel mai reprezentativ pentru exprimarea suveranitatii poporului. Adica, in loc de a avea o republica prezidentiala in care un singur om poate lua decizii importante unele putand avea consecinte negative asa cum s-a intamplat pe la noi, vom avea o republica parlamentara in care presedintele ocupa locul sau reprezentativ la nivelul statului dar Parlamentul(cel de azi, cel de peste 4 ani cel de peste 16 ani, etc) va avea rolul decizional de prim ordin in stat. Asta e tor domnule profesor si nu vad unde sunt inegalitatile si privilegiile de care vorbiti.
Eu voi vota o asemenea Constitutie la Referendum, intrucat tara nu are nevoie sa se mai repete greselile de pana acum. Avem deja o experienta concreta in aceasta materie din ultimii 23 de ani si una si mai proasta dinainte si ne este suficient. Nu calcati pe urmele unui profesor de drept constoitutional care a ajuns in final primar, calcati pe calea interesului national, al celor multi!
Domnule Florean,
Din ceea ce scrii se poate deduce ca esti foarte afectat de evenimentele si propaganda partinica practicata in RO.
Daca nu ai fi afectat ai avea o constiinta de cetatean liber care crede cu adevarat ca puterea ii apartine lui (sau ma rog, multimii cetatenilor) si ca este mult prea riscant sa incredintezi exercitarea puterii unei singure institutii, fie ea si Parlamentul.
Eu, ca cetatean liber, prefer sa acord dreptul de exercitare a puterii in mod separat, (cate o particica pentru fiecare), fiecarei institutii in parte: Parlamentului puterea legislativa, Guvernului si Institutiei prezidentiale puterea executiva, sistemului judiciar puterea legislativa, …Dar si instituriilor mici cum ar fi avocatul poporului, Curtea Constitutionala, etc., trebuie sa le acordam o oarecare putere.
Constitutia a fost inventata tocmai pentru ca sa protejeze cetatenii impotriva posibilelor abuzuri ale celor carora ei sunt nevoiti sa le incredinteze exercitarea puterii.
Deci, cum spune o vorba inteleapta din popor,, cand mergi la piata sa nu iti pui niciodata toate ouale in acelasi cos !
Daca dumneata vrei sa o faci altfel e dreptul si riscul dumitale dar, tr rog, ai bunul simpt si nu ii trage pe altii de maneca pentru faptul ca nu vrea sa isi asume niste riscuri nebune.
Inegalitate?!
Parlamentul (de fapt parlamentarii, ca asta ne doare) ar vrea sa controleze tot, dar nu ar mai putea fi „controlat” de nimeni. Decat vreun parlamentar la cererea exclusiva a lor. Corb la corb isi scoate ochii?! Numai daca sunt in stoluri diferite.
Azi procurorii DNA, judecatorii CCR, CSM sau ICCJ vor sa controleze tot, dar nu pot fi controlati de nimeni. Decat de catre ei insisi. Corb la corb isi scoate ochii?! Doar daca primesc ordin.
Despre stiinta si constiinta
Cu tot respectul, articolul domnului profesor Stanomir se reduce in esenta la semnalarea publica a unui pericol dar numai dupa principiul „oare va cadea?!” al drobului de sare din povestirea lui Creanga , pericol pentru care solicita , ca si alti specialisti de altfel, o discutie publica :
” O constituţie a inegalităţii şi privilegiilor ( alesilor din parlament -n.n.), iată produsul pe care naţiunea este îndemnată să îl voteze, după aprobarea finală din Parlament (un for care se plasează deasupra oricărui control şi în afara oricărui echilibru al puterilor în stat.-n.n. ) . Fără o discuţie publică autentică, fără o examinare atentă şi critică, viitorul statului de drept şi a libertăţii este compromis, iar calea spre arbitrariu este deschisă. ”
Pe de alta parte, orice cetatean are dreptul si poate sa-si exprime ingrijorarea fata de o atare situatie ( bineinteles nu in aceeasi termeni si nu atat de profesional cum o face un specialist in domeniu ) dar numai lamentarile , ingrijorarea , atitudinea si reactia cetatenilor care au constiinta civica, nu sunt suficiente.
Chiar daca unii vor sa-si apere privilegiile, in ultima instanta o Constitutie sau revizuirea unei Constitutii ( ne putem amintim aici ca celebrul „parinte al Constitutiei” a coordonat o intreaga „Comisie pentru elaborarea Constitutiei ”… ) este elaborata nu de catre cei care vor sa-si apere privilegiile, nici de cetatenii de rand . Mai exact , ea este elaborata de catre specialistii care au absolvit Facultatea de Drept, practica o profesie, si se supun ( sau ar trebui sa se supuna ) unui cod deontologic strict si care au ( sau ar trebui sa aiba ) o constiinta profesionala si morala.
Daca judecam lucrurile din aceasta perspectiva , orice ar solicita „clientul” ( Parlamentul, parlamentarii, grupurile de interese, etc. ) , „furnizorul” ( respectiv specialistii in drept care scriu si/sau revizuiesc textul Constitutiei in limitele normelor de drept ) ar trebui sa ofere un raspuns numai in limitele legii, profesiei si avand codul deontologic pe masa, sau cum spunea odata batranul Kant avand „cerul instelat deasupra si legea morala in ei ”.
Cum discutia ne-a condus la probleme de constiinta profesionala si morala , cred ca suntem cu totii de acord asupra faptului ca un specialist in drept care scrie, aproba si semneaza un text contrar normelor de drept, normelor deontologice si normelor morale se discrediteaza si isi reneaga de fapt profesia.
Prima intrebare ar fi daca un specialist in drept poate avea un astfel de comportament fara sa suporte consecinte aferente chiar si atunci cand efectele acestui comportamant in spatiul social sunt considerabile. Din pacate , istoria recenta se pare ca a raspuns deja pentru ca am avut odata o Constitutie care ocrotea , dar nu garanta proprietatea . Mai mult, chiar daca nici o constiinta morala nu isi putea imagina vreodata o Constitutie care practic sa legitimeze furtul , se pare ca acest lucru a fost pus in practica in trecut ( „ averea dobandita ( orice avere-n.n.) se prezuma a fi licita” ) , fara sa tremure nici mana , nici constiinta celor care ar fi trebuit sa vegheze la onestitatea sociala . Si cum nu s-au cutremurat nici cerurile, nici scaunele , nici constiintele, inseamna ca istoria se poate repeta.
A doua intrebare cu caracter de generalitate este si mai simpla.
Daca ingrijorarea fata de o Constitutie „a inegalitatii si privilegiilor”, este o atitudine a oricarui cetatean responsabil ,care este de fapt atitudinea si reactia specialistilor si a acelor avizati ? Dincolo de ingrijorare si semnalare :
– unde sunt atitudinile si reactiile domnilor profesor de drept constitutional de la facultatile
de drept ?
– unde sunt reactiile universitatilor din tara ?
– unde sunt reactiile procurorilor, magistratilor, juristilor, avocatilor,etc. respectiv ale
breslelor si corpurilor profesionale de la noi ?
– unde sunt reactiile instititutiilor de stat ( ex: Academia Romana,etc.) ?
– unde sunt reactiile ONG-urilor ? etc.,etc.
Simplu, nu sunt , deci intrebarile nu pot fi decat retorice. Orice instanta sociala sau profesionala isi stabileste singura prioritatile prin mecanismul autoreferintei, iar cum ce este al tuturor nu mai este de fapt al nimanui , copilul cu multe moase ramane nemosit.
Ori daca nici instantele , nici locuitorii unei tari nu mai au in comun nici macar Constitutia ei, atunci inseamna ca aceasta nici acum nu este a tuturor , ci numai a unora , deci tara ramane inca sub blestemul zodiei lui Orwell : „toti sunt egali , dar unii sunt mai egali decat altii”.
Oricat am da vina pe pasivitatea unei populatii careia ii reprosam ( dar numai dupa ce i-am taiat mereu aripile ) ca nu vrea sa zboare, intre noi fie vorba, asa ceva poate fi posibil numai cu concursul „altruist” al unor specialisti , probabil .
Volens-nolens , suntem obligati sa recunoastem ca armada specialistilor in drept a ramas poate singura reduta inca necucerita complet si deocamdata singura speranta intr-o societate in care alte armade, in consens tacit, au depus demult , si intr-un mod absolut lamentabil , cam toate armele ( e drept, intre timp unii si-au golit constiintele , dar prin compensare si-au umplut buzunarele ) .
Ma doare fix in cot cum va fi impartita puterea in noua constitutie, intre Presedinte, Juridic si Legislativ, ca oricum eu ca cetatean o sa raman tot fara nici o putere, ca si inainte. Votul meu democratic, care pe piata libera valoreaza cam cat un kil de ulei, nu e pentru mine, ci pentru politicieni, sa le asigure lor legitimitatea. Problema nu e noua constitutie, problema e sistemul democratic, un sistem antic in care, in pofida numelui sau, balanta puterii este puternic inclinata in defavoarea individului. Chiar daca faci parte dintr-o majoritate care isi doreste o clasa politica cinstita si corecta tot degeaba pentru ca nu exista optiunea asta pe buletinele de vot. Singura forma de a-ti controla in mod real destinul este de a te muta in alta tara. Asa vad eu lucrurile de aici de jos, din postura de simplu cetatean.
Refuz sa cred ca nu putem crea un sistem social mai bun decat democratia, in care sa existe un echilibru real de putere intre administratie si cetateni. Idei ar fi …