sâmbătă, aprilie 20, 2024

O distincție a lui Epictet

Stoicismul (vezi Manualul lui Epictet) obișnuia să facă o distincție etică importantă între ce­ea ce ține și ceea ce nu ține de noi înșine. Sun­tem judecați moral pentru primul tip de fap­te, nu și pentru cel de-al doi­lea. De asemenea, greșim dacă le confundăm practic: fie a trata pasiv și fatalist ce­ea ce depinde de noi înșine, fie a acționa într-un domeniu care nu depinde de voința noastră, ca și când ar fi su­pus acesteia. Putem aplica aceas­tă distincție și la poli­ti­că, în particular, la politica ministrului Educației, Adrian Curaj. Vom constata că domnia sa este într-o dublă eroare etică: acționează în domenii ca­re, într-o mare măsură, sunt în afara po­si­bi­lității sale de acțiune și, invers, nu acționează decât insuficient și formal acolo unde ac­țiunea sa ar fi decisivă.

Aparținând unui guvern tehnocrat, fără sus­ți­nere politică clară, și cu un mandat redus, de un an (din care deja au trecut trei luni), pare o evidență că ministrul Adrian Curaj ar trebui să evite să se angajeze în reforme răsco­li­toa­re ale educației naționale. Căci, dacă nu vei avea timp să aplici nimic din ceea ce propui, e inutil să faci planuri de schimbare drastică a învățământului gimnazial, de pildă, regru­pând științele „clasice“ într-un fel de mănun­chiuri bizare, de tip „științele vieții“ (produsul corcirii dintre fizică, chimie și biologie), sau să transformi istoria în „educație pentru so­cie­ta­te“. Nu discut despre calitatea în sine a aces­tor planuri (care mi se pare dubioasă), dar to­tala lor inadecvare la condiția provizorie a aces­tui ministeriat le discreditează din start.

Pe de altă parte, ministrul e inactiv sau con­cepe numeroase chichițe birocratic-legislative care întârzie acțiunea, atunci când este vorba despre lucruri asupra cărora are controlul. Ni­mic, dar absolut nimic nu-l împiedica să re­zol­ve deja problema doctoratelor plagiate ale unor demnitari, în special ale lui Ponta, Oprea, Tobă etc., în sensul anulării lor. Mi­nis­trul a făcut însă totul pentru a nu acționa în acest sens. A desființat Comisia de etică a CNATDCU, în loc să-i revoce componența moștenită. A păs­trat Consiliul CNATDCU așa cum îl lăsase Guvernul Ponta, umflat ca număr de membri (de la 20 la 45) și dominat de cei care nu voiseră să-și asume concluzia Co­misiei de etică a Universității din București, potrivit cu care doctoratul lui Victor Ponta nu era decât un plagiat ordinar. A propus, fără să fie nevoie, un nou cadru legal pentru sus­ținerea și revocarea doctoratelor, împingând cea mai mare parte a răspunderii asupra uni­versităților. E un cadru care, așa cum a arătat fostul ministru al Educației Mircea Miclea, es­te inutil, greoi, birocratic și mare consumator de timp. Bine că, deocamdată, acest cadru n-a fost adoptat prin OUG, așa cum se auzea, ceea ce sugerează că încă nu și-a convins pre­mierul. Între timp, s-a produs „de la sine“ ceea ce n-avea cum să nu se producă, având în vedere menținerea în mare a vechii com­po­nențe a CNATDCU: rectorul Universității „Ba­beș-Bolyai“, prof. Ioan Aurel Pop, a fost ales președintele CNATDCU. Or, Ioan Aurel Pop era membru al CNATDCU și în 2012, în ziua fa­ti­dică a reorganizării sale intempestive de mi­nistrul de atunci, Liviu Pop, numai pentru a împiedica instituția de a da verdictul de pla­giat în cazul Ponta. Spre deosebire de alți co­legi ai săi, profesorul Pop s-a declarat de acord cu reorganizarea CNATDCU, declarând că ea „era necesară“. Așadar, în loc ca actua­lul ministru să revoce un CNATDCU mizerabil, care și-a pătat onoarea academică, devenind părtaș la plagiat și la blocarea unor decizii legale, el a făcut totul ca instituția să-și con­tinue o existență păgubitoare într-o compo­nență și sub o președinție dubioase din punct de vedere al eticii academice.

Întrebarea este dacă ministrul este doar un ig­norant al distincțiilor stoice. În acest caz, câ­teva ore de lectură l-ar lămuri. Ar fi mult mai rău dacă ministrul procedează astfel cu in­tenția de a deruta opinia publică trimițând-o pe piste false. Nu cumva inventează proiecte, legislație, reforme majore, numai ca să uităm că i s-au cerut câteva lucruri simple și clare, printre care esențial ar fi fost: anularea doc­to­ratelor lui Ponta, Oprea și asociații? Nu cum­va vrea să-l prindă noiembrie cu aceștia și alții ca el în continuare doctori?

Nu-i nevoie să-i cerem ministrului Curaj să-l citească pe Epictet. Dar putem să-i spunem că acțiunile sale seamănă tot mai bine cu o deturnare a adevăratei reforme. Cică, pentru a fi în pas cu vremurile, aceasta trebuie să fie „centrată pe elev“. Fie: Dar nu „s-ar centra pe elev“ orice dascăl care i-ar putea spune acestuia într-o zi: dacă plagiezi și copiezi, nu vei scăpa nepedepsit în țara asta, nici dacă într-o zi vei ajunge prim-ministru?

Aparut in revista 22

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Cu parere de rau, dar cred ca ati complicat lucrurile pornind de la Epictet pentru a analiza lipsa de curaj a dlui ministru Curaj.
    Mai simplu spus: actualul ministru este un grajdan de clasa joasa.
    Se implica cu avint acolo unde nu e nimic de facut, si nu face nimic acolo unde ii e locul.
    Este exponentul pefect al sintagmei „pentru contra” :P

  2. ideea cu „științele vieții“ e de inspiratie franceza. sau, ma rog, un plagiat dupa programul de studii din Franta.

    in rest, chapeau, maitre, comme d’hab !

  3. E destul de evident ca avem un impostor las si lipsit de curaj la sefia ministerului invatamantului si cercetarii. Un om apartinand sistemului. O paiata. Insa, si mai grav, avem un premier care tolereaza o situatie absolut penibila in propriul sau guvern. Cat despre presedintele mut, e o catastrofa. Iata, pe scurt, imaginea tarii in care suntem obligati sa suportam sa ne conduca niste mizerabili corupti si imorali. Curaj pare ca este emblema lasitatii. Ciolos emblema neputintei. Iar Iohannis este emblema imposturii, o paiata sinistra a sistemului. Premierul Grivco i se potriveste perfect individului ajuns presedinte doar pentru ca l-a concurat pe derbedeul de Ponta… Fenomenul Colectiv e mort. Societatea civila si strada au intrat, iarasi, in hibernare, in nepasare, in blazare… Mai sunt sperante. Eu zic ca nu. Dar, oare, aceste sperante chiar au existat vreodata cu adevarat, a existat justificare sa ne facem iluzii ca lucrurile vor intra candva intr-un fagas al normalitatii si moralitatii?

    P.S. Lui Curaj ar trebui sa i se ceara demisia. Degraba. Omul deja a dovedit ca e un las desavarsit. Cer intelectualitatii romanesti sa nu-si mai fac iluzii in ceea ce priveste buna credinta a ministrului Curaj. A avut sufficient timp la dispozitie ca vrea sa schimbe lucrurile radical in bine. N-a facut-o. De ce? Explicatia e simpla. Este parte a unui sistem putred si profund corupt si imoral.

  4. Acest individ face parte din sistemul extra corupt si nu va intreprinde nimic pentru a curata mizeria produsa in acesti ani de toti politrucii gen abramburica.
    De vina este acum PM-ul, care are DATORIA DE ONOARE sa se asigure ca mininistrul educatiei incepe procesul de curatire, proces mai mult necesar. Si atata timp cat mizerabilii plagiatori cocotati in fruntea societatii, gen ponta, oprea, toba ne rad in fata in fiecare zi si raman in posesia mizerabilelor diplome plagiate, toata educatia are de suferit si nu numai. Dar multi compatriotii ii admira pe acesti ”descurcareti” care condamna generatii de tineri care vor dori sa isi recunoasca diplomele in tarile dezvoltate. Ciudat cum PM-ul nu vrea sa actioneze in acest subiect mai mult decat important pentru societatea romaneasca.

  5. Stimate domn, daca ar fi suficient ca cineva, chiar si cei mai sclipitori dintre noi, sa citeasca Epictet ca faca distinctia intre ce poate, si ce crede ca poate, intre ceea ce tine de competenta sa si ceea ce orgoliul il impinge sa creada ca-i revine „de drept divin”, s-ar stii…
    Nefiind o stiinta exacta, filosofia raspunde fiecaruia exact asa cum se asteapta, nu contrazice pe nimeni, nu e rolul ei! De aceea probabil, nu exista filosofi „buni” si „prosti”, ci „doar” diferiti…
    Fiecare om gaseste o doctrina care sa-l aranjeze!
    Intre stoicieni (panteisti si materialisti, incruntati!), epicurieni (tot materialisti, dar mai relaxati..) sau hedonisti (superficiali, dar fericiti si surazatori!), pentru a nu cita decat 3 curente din cateva zeci repertoriate, e loc pentru toata lumea :)
    As zice deci ca problema de curaj a dlui Curaj nu s-ar rezolva prin diversificarea lecturii sale filosofice, ci printr-un simplu ultimatum : faci sau pleci!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrei Cornea
Andrei Cornea
Eseist, istoric al artei, clasicist, publicist, filosof. Profesor la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, departamentul de relaţii internaţionale şi studii europene. Colaborator permanent al revistei 22.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro