Stoicismul (vezi Manualul lui Epictet) obișnuia să facă o distincție etică importantă între ceea ce ține și ceea ce nu ține de noi înșine. Suntem judecați moral pentru primul tip de fapte, nu și pentru cel de-al doilea. De asemenea, greșim dacă le confundăm practic: fie a trata pasiv și fatalist ceea ce depinde de noi înșine, fie a acționa într-un domeniu care nu depinde de voința noastră, ca și când ar fi supus acesteia. Putem aplica această distincție și la politică, în particular, la politica ministrului Educației, Adrian Curaj. Vom constata că domnia sa este într-o dublă eroare etică: acționează în domenii care, într-o mare măsură, sunt în afara posibilității sale de acțiune și, invers, nu acționează decât insuficient și formal acolo unde acțiunea sa ar fi decisivă.
Aparținând unui guvern tehnocrat, fără susținere politică clară, și cu un mandat redus, de un an (din care deja au trecut trei luni), pare o evidență că ministrul Adrian Curaj ar trebui să evite să se angajeze în reforme răscolitoare ale educației naționale. Căci, dacă nu vei avea timp să aplici nimic din ceea ce propui, e inutil să faci planuri de schimbare drastică a învățământului gimnazial, de pildă, regrupând științele „clasice“ într-un fel de mănunchiuri bizare, de tip „științele vieții“ (produsul corcirii dintre fizică, chimie și biologie), sau să transformi istoria în „educație pentru societate“. Nu discut despre calitatea în sine a acestor planuri (care mi se pare dubioasă), dar totala lor inadecvare la condiția provizorie a acestui ministeriat le discreditează din start.
Pe de altă parte, ministrul e inactiv sau concepe numeroase chichițe birocratic-legislative care întârzie acțiunea, atunci când este vorba despre lucruri asupra cărora are controlul. Nimic, dar absolut nimic nu-l împiedica să rezolve deja problema doctoratelor plagiate ale unor demnitari, în special ale lui Ponta, Oprea, Tobă etc., în sensul anulării lor. Ministrul a făcut însă totul pentru a nu acționa în acest sens. A desființat Comisia de etică a CNATDCU, în loc să-i revoce componența moștenită. A păstrat Consiliul CNATDCU așa cum îl lăsase Guvernul Ponta, umflat ca număr de membri (de la 20 la 45) și dominat de cei care nu voiseră să-și asume concluzia Comisiei de etică a Universității din București, potrivit cu care doctoratul lui Victor Ponta nu era decât un plagiat ordinar. A propus, fără să fie nevoie, un nou cadru legal pentru susținerea și revocarea doctoratelor, împingând cea mai mare parte a răspunderii asupra universităților. E un cadru care, așa cum a arătat fostul ministru al Educației Mircea Miclea, este inutil, greoi, birocratic și mare consumator de timp. Bine că, deocamdată, acest cadru n-a fost adoptat prin OUG, așa cum se auzea, ceea ce sugerează că încă nu și-a convins premierul. Între timp, s-a produs „de la sine“ ceea ce n-avea cum să nu se producă, având în vedere menținerea în mare a vechii componențe a CNATDCU: rectorul Universității „Babeș-Bolyai“, prof. Ioan Aurel Pop, a fost ales președintele CNATDCU. Or, Ioan Aurel Pop era membru al CNATDCU și în 2012, în ziua fatidică a reorganizării sale intempestive de ministrul de atunci, Liviu Pop, numai pentru a împiedica instituția de a da verdictul de plagiat în cazul Ponta. Spre deosebire de alți colegi ai săi, profesorul Pop s-a declarat de acord cu reorganizarea CNATDCU, declarând că ea „era necesară“. Așadar, în loc ca actualul ministru să revoce un CNATDCU mizerabil, care și-a pătat onoarea academică, devenind părtaș la plagiat și la blocarea unor decizii legale, el a făcut totul ca instituția să-și continue o existență păgubitoare într-o componență și sub o președinție dubioase din punct de vedere al eticii academice.
Întrebarea este dacă ministrul este doar un ignorant al distincțiilor stoice. În acest caz, câteva ore de lectură l-ar lămuri. Ar fi mult mai rău dacă ministrul procedează astfel cu intenția de a deruta opinia publică trimițând-o pe piste false. Nu cumva inventează proiecte, legislație, reforme majore, numai ca să uităm că i s-au cerut câteva lucruri simple și clare, printre care esențial ar fi fost: anularea doctoratelor lui Ponta, Oprea și asociații? Nu cumva vrea să-l prindă noiembrie cu aceștia și alții ca el în continuare doctori?
Nu-i nevoie să-i cerem ministrului Curaj să-l citească pe Epictet. Dar putem să-i spunem că acțiunile sale seamănă tot mai bine cu o deturnare a adevăratei reforme. Cică, pentru a fi în pas cu vremurile, aceasta trebuie să fie „centrată pe elev“. Fie: Dar nu „s-ar centra pe elev“ orice dascăl care i-ar putea spune acestuia într-o zi: dacă plagiezi și copiezi, nu vei scăpa nepedepsit în țara asta, nici dacă într-o zi vei ajunge prim-ministru?
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cu parere de rau, dar cred ca ati complicat lucrurile pornind de la Epictet pentru a analiza lipsa de curaj a dlui ministru Curaj.
Mai simplu spus: actualul ministru este un grajdan de clasa joasa.
Se implica cu avint acolo unde nu e nimic de facut, si nu face nimic acolo unde ii e locul.
Este exponentul pefect al sintagmei „pentru contra” :P
ideea cu „științele vieții“ e de inspiratie franceza. sau, ma rog, un plagiat dupa programul de studii din Franta.
in rest, chapeau, maitre, comme d’hab !
E destul de evident ca avem un impostor las si lipsit de curaj la sefia ministerului invatamantului si cercetarii. Un om apartinand sistemului. O paiata. Insa, si mai grav, avem un premier care tolereaza o situatie absolut penibila in propriul sau guvern. Cat despre presedintele mut, e o catastrofa. Iata, pe scurt, imaginea tarii in care suntem obligati sa suportam sa ne conduca niste mizerabili corupti si imorali. Curaj pare ca este emblema lasitatii. Ciolos emblema neputintei. Iar Iohannis este emblema imposturii, o paiata sinistra a sistemului. Premierul Grivco i se potriveste perfect individului ajuns presedinte doar pentru ca l-a concurat pe derbedeul de Ponta… Fenomenul Colectiv e mort. Societatea civila si strada au intrat, iarasi, in hibernare, in nepasare, in blazare… Mai sunt sperante. Eu zic ca nu. Dar, oare, aceste sperante chiar au existat vreodata cu adevarat, a existat justificare sa ne facem iluzii ca lucrurile vor intra candva intr-un fagas al normalitatii si moralitatii?
P.S. Lui Curaj ar trebui sa i se ceara demisia. Degraba. Omul deja a dovedit ca e un las desavarsit. Cer intelectualitatii romanesti sa nu-si mai fac iluzii in ceea ce priveste buna credinta a ministrului Curaj. A avut sufficient timp la dispozitie ca vrea sa schimbe lucrurile radical in bine. N-a facut-o. De ce? Explicatia e simpla. Este parte a unui sistem putred si profund corupt si imoral.
Acest individ face parte din sistemul extra corupt si nu va intreprinde nimic pentru a curata mizeria produsa in acesti ani de toti politrucii gen abramburica.
De vina este acum PM-ul, care are DATORIA DE ONOARE sa se asigure ca mininistrul educatiei incepe procesul de curatire, proces mai mult necesar. Si atata timp cat mizerabilii plagiatori cocotati in fruntea societatii, gen ponta, oprea, toba ne rad in fata in fiecare zi si raman in posesia mizerabilelor diplome plagiate, toata educatia are de suferit si nu numai. Dar multi compatriotii ii admira pe acesti ”descurcareti” care condamna generatii de tineri care vor dori sa isi recunoasca diplomele in tarile dezvoltate. Ciudat cum PM-ul nu vrea sa actioneze in acest subiect mai mult decat important pentru societatea romaneasca.
Stimate domn, daca ar fi suficient ca cineva, chiar si cei mai sclipitori dintre noi, sa citeasca Epictet ca faca distinctia intre ce poate, si ce crede ca poate, intre ceea ce tine de competenta sa si ceea ce orgoliul il impinge sa creada ca-i revine „de drept divin”, s-ar stii…
Nefiind o stiinta exacta, filosofia raspunde fiecaruia exact asa cum se asteapta, nu contrazice pe nimeni, nu e rolul ei! De aceea probabil, nu exista filosofi „buni” si „prosti”, ci „doar” diferiti…
Fiecare om gaseste o doctrina care sa-l aranjeze!
Intre stoicieni (panteisti si materialisti, incruntati!), epicurieni (tot materialisti, dar mai relaxati..) sau hedonisti (superficiali, dar fericiti si surazatori!), pentru a nu cita decat 3 curente din cateva zeci repertoriate, e loc pentru toata lumea :)
As zice deci ca problema de curaj a dlui Curaj nu s-ar rezolva prin diversificarea lecturii sale filosofice, ci printr-un simplu ultimatum : faci sau pleci!
Problema e ca statul incearca sa faca prea multe – sa decida care e programa scolara, structura scolilor si altele.
Si solutia (data de Milton Friedman – laureat Nobel) pe aici:
https://www.youtube.com/watch?v=Syp_jR4BNBk