joi, martie 28, 2024

O legătură între Basarabia, gazele de șist și Roșia Montana

Cred că toată lumea a observat de câțiva ani buni următorul mesaj pe drumurile naționale și diverse ziduri sau parapeți cu vizibilitate mare:  “Basarabia e România”. Ca orișicare cetățean mereu m-am întrebat cine scrie aceste mesaje și de ce nu le șterge nimeni. Din succesiunea de proteste contra proiectului Roșia-Montana, apoi contra gazelor de șist și acum pro Basarabia am o idee în acest sens.

Niște oameni capitalizează pe 1) sentimentele naționale ale românilor și 2) naivitatea unor cetățeni pentru a îndepărta România de traiectoria occidentală incitând câteva încălcări de tabuuri:

  • Să ceri anularea granițelor dintre România și Republica Moldova în contextul dreptului internațional și stabilității politice globale actuale (numesc asta “direcția România Mare”)
  • Să elimini prin forță investitori strategici, generând costuri de imagine suficient de mari ca respectivii să nu mai suporte, sau cel puțin ca alții să nu mai aibă chef să vină („direcția nu ne vindem țara”)
  • Să canonizezi prea rapid oameni care au trecut delicat („direcția România sfântă”)

Cu privire la primul aspect, anularea granițelor prin decizie a celor două grupuri de cetățeni, așa ceva poate să funcționeze în condițiile fluidității juridice și geopolitice dintr-un război mondial, dar această abordare nu are nici o șansă în situația globalizată din secolul XXI. Aici confundăm între scopuri și mijloace. Scopul nu este să decidem noi și doar noi să fim împreună cu Moldova, scopul nu este să dăm cu tifla, să ne arătăm mușchii sau curajul, ci să fim cu Moldova. Rusia a acuzat România de revizionism (de ex. neoficial aici și prin voci oficiale aici), dar asta nu înseamnă că nu are interesul să existe manifestații pentru unirea Basarabiei cu România. Este exact ce ar da apă la moară acuzațiilor Rusiei și ar activa probabil revizioniștii din Ungaria, pentru a destabiliza regiunea. În acestă perspectivă alianța dintre Băsescu și Orban apare ca naturală, legată de interesele țărilor lor, nu de interese ideologice.

Cu privire la al doilea aspect, tactica pare să fie să slăbești cât mai mult adversarul  (România) pe termen scurt, în numele unei ipotetice dezvoltări durabile raționale pe termen lung folosind resurse exploatate autarhic. Aici cuvântul rațional e pedalat până la manie, după cum se vede în Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă, document care face referire la contextul internațional doar la coadă (aici). Se folosește ideea utilă a necesități nedistrugerii capitalului natural și neexacerbării inegalităților sociale ducând-o la ideea inutilă a vulnerabilizării în competiția globală economică și politică. Pentru ca România să se dezvolte durabil trebuie să fie satisfăcută o condiție sine qua non : în primul rând să existe România. Politica de alianțe și de securitate când te afli într-o zonă gri trebuie să să afle între cerințele preliminare (boundary conditions) nu  în lista “și altele”. Pentru Elveția, San Marino sau Andorra nu ar fi cazul. Condiția preliminară de existență pentru o țară ca România este durabilitatea politică a sistemului democrat, abia apoi, instrumentală pentru ea, avem durabilitatea socio-economică și naturală, nu invers. Dacă ducem țara către un sistem autoritarist ca în Rusia dezvoltarea durabilă va servi doar liderilor poltici, nu și cetățenilor. ONU a acceptat dezvoltarea durabilă pe agenda organizației globale și implicit a statelor din lume cu referire la aspectele naturale, economice și sociale ca pe o soluție a menținerii aceleiași configurații a statelor din lume, a micșorării riscului de conflict internaționalizat, nu ca pe un instrument pentru reconfigurarea sferelor de influență rezultate din falimentul sistemului comunist. Ecologismul nerezonabil periclitează stabilitatea politică democratică și subminează prin aceasta interesele cetățenilor neecologiști.

În ce privește al treilea aspect, poate că este surprinzător să aflați că Biserica Ortodoxă din Republica Moldova (supusă Moscovei), diferită de Biserica Ortodoxă Autonomă a Basarabiei (supusă Patriarhiei Române) intenționa să canonizeze un martir al temnințelor comuniste, în condițiile în care românii au amânat discuția, la fel cum au făcut și în cazul altor potențial canonizabili (nu dau link-ul pentru ca acest articol să fie publicabil). BOR amână pentru a nu leza sensibilitățile internaționale post-belice, tabuurile politice și de drept internațional în vigoare. În fond BOR realizează cu nu ar putea exista instituțional în absența statului român. Ce motiv ar avea Biserica Rusiei să dorească recunoașterea sfințeniei ortodocșilor de dreapta români morți după al doilea război mondial (nu discutăm dacă se justifică sau nu acest fapt) ? Motivul politic este simplu: folosirea valorilor spirituale pentru a îndepărta România din zona de influență occidentală. Prin unele voci hard de la amvon ni se spune că oricine trebuie să aibă un stăpân (comunicare personală), fie că ne place, fie că nu, transferând subliminal alegerea între diavol și Dumnezeu ca lider spiritual (model de urmat în fapte personale) într-o alegere politică (frați de urmat în alianțe publice internaționale). Vrei cu rușii – liderii ortodoxiei, sau cu americanii – liderii decadenței occidentale (“diavolul din mediul digital”, alte etichete de propagandă negativă) ? Abordarea reverberează nesurprinzător până la Muntele Sfânt. Noroc cu bunul simț al românilor de rând și cu înțelepciunea conducătorilor bisericilor. Nu degeaba a putut veni Papa în România și a fost canonizat Monseniorul Ghika.

După atâta pronunțare a cuvintelor național și România pe bună dreptate cititoarei și cititorului i s-ar putea părea că avem de a face cu o patologie a spiritului (în stil nicasian, sentimentul românesc al ființei), dacă nu chiar psihică, megalomanie și/sau paranoia, adică a crede că noi suntem un buric al pământului în privința intereselor Rusiei. Realitatea e că nu așa stau lucrurile, ci țara noastră reprezintă doar o piesă în puzzle-ul regional. Dai cu tacul în Ungaria și cine știe ce iese în Ucraina. Sau chiar mai departe (a se vedea rezervele președintelui cu prvire la intervenția în Siria). Care e rolul acestei piesișoare în jocurile geopolitice regionale și macroregionale mă depășește, dar sper cu naivitate că informația se află în rapoartele de pe mesele de lucru ale d-lor Băsescu și Ponta.

Scopul unor demersuri ca cele trei menționate mai sus este în opinia mea să facă România nefrecventabilă de către puterile occidentale și să imprime asupra românilor imaginea unor oameni de secolul XIX, patrioți, mioritici și fundamentaliști. Că imorali și rasiști deja sunt, niște corupți care nu suferă romii.

În toate cele trei aspecte de mai sus se află lucruri bune fără de care cetățenii manifestanți nu ar fi manipulabili pe direcția lor și care trebuie recuperate, dar asta nu se face maximizând agenda pe fiecare dintre direcții, și cu atât mai puțin pe toate trei. Calea cea mai bună este calea de mijloc. Nu e cazul să schiem ca la coborâre de viteză, nu ne permite gabaritul economic și politic (iar cel spiritual, masiv, nu ne îndeamnă la așa ceva). Ne poate sufla orice pală de vânt resimțită ca mult mai puternică decât este datorită vitezei. Mai degrabă să ne vedem de drum ca la slalom uriaș, dacă se poate și cu unele mișcări cu adevărat neprevăzute de nimeni. În slalomul meteoritului României printre planetele geopolitice trebuie îndemânare, foarte puțină grabă și oarece inspirație izvorâtă din dragoste de țară.

În rezumat, cum bine zice un comentator anonim pe Hotnews:  “Avem niste prieteni la nord est care instiga la manifestații naționaliste. Chestii de genul „afară cu investitorii americani” sunt foarte bine gândite, cu mândria de țară în cap și stomacul gol vom fi acaparați mai ieftin de ruși, atunci când oricine altcineva ne va intoarce spatele. Ba chiar vor apărea în chip de salvatori. De ce repetăm greșelile trecutului?”

Să nu le mai repetăm măcar până devine funcțională baza de la Deveselu. Ar fi frumos ca dl. Ponta să-și facă treaba în vizita din SUA și problemele dumnealui de etică academică vor sta sub covor poate pentru totdeauna (chiar dacă ne vom muta noi în altă cameră a apartamentului național, lăsând-ul profesor universitar la o universitate specială creată doar pentru domnia sa).

Nu știu cine scrie peste tot “Basarabia e România”. Dar știu că cine își trădează prietenii ajunge sluga dușmanilor. Mai avem nevoie o dată?

Distribuie acest articol

43 COMENTARII

  1. Urmarind articolele despre protestele anti-RMGC/Chevron, ma astept din partea jurnalistilor si analistilor politici sa priveasca lucrurile din punct de vedere politic/economic/social, tratand ecologismul (sau ceea ce numesc ei ecologism) ca pe o ideologie oarecare.

    Ma surprinde, insa, sa aflu ca un profesor de stiinta exacta trece cu aceeasi usurinta peste ceea ce este cunoscut la nivel global ca un consens stiintific: mediul inconjurator se deterioreaza in ritm accelerat, iar activitatea umana, preponderent cea industriala, este principala cauza.

    Contestati acest lucru? Contestati ideea ca orice pas facut pe directiile vechi de dezvoltare industriala contribuie la deteriorarea, potential iremediabila, a conditiilor de mediu necesare sustinerii vietii umane?

    Imi inchipui ca nu. Atunci de ce tineti sa slabiti semnificatia de baza a protestelor, dand apa la moara conspirationistilor si tuturor celor care stau tafnosi pe margine, mandri ca nu sunt „masa de manevra”?

    Intreg articolul mi se pare o speculatie cu iz puternic de teoria conspiratiei. Ca multe altele care au aparut in ultima vreme. Nu stiu daca va considerati om de stiinta, dar sunt sigur ca ati auzit de briciul lui Occam. Care explicatie e mai simpla pentru coincidenta celor trei proteste: o operatiune secreta de manipulare a maselor care ar presupune o retea imensa de agenti sau grupuri de oameni care rezoneaza cu o tendinta globala catre revolta sociala, intr-o lume in care exista Internet?

    • Nu contest problemele de mediu, exact cu asta ma si ocup, insa ma opun acapararii rezultatelor stiintifice cu privire la ele de catre o ideologie politica sau alta. Asta in termeni tehnici se numeste scientism.

      Alt dubiu pe care il am dpdv stiintific este posibilitatae unei dezvoltari fara convulsii socio-economice. Conceptul de dezvoltare durabila antreneaza cunoasterea din stiintele sociale, care e departe a permite predictii solide, lucrurile sunt in continua dezvoltare (reiau acum dintr-o postare la un articol al d-lui Bleahu). De ex. exista o teorie bazata pe modelarea sistemelor complexe anume ca ciclurile autocatalitice ale proceselor economice duc in mod necesar la alternanta perioadelor de criza cu cele de crestere economica, cu posibilitati institutionale doar de eventuala nivelare a dinamicii sinusoidale, dar in nici un caz de eliminare rationalista a lor de catre politicieni, oricat de mult am accepta (dori) politic dezvoltarea durabila lina si fara suferinte si sacrificii (falimente). Dezvoltarea durabila nu ar fi astfel fericirea asigurata pentru toti, si nici o treaba pe care sa o poata gestiona cineva cu adevarat in sensul clasic. ex. la http://www.jstor.org/discover/10.2307/4228198?uid=3738920&uid=2&uid=4&sid=21102788878283

      Legat de briciul lui Okham:

      – Am retinut ideea cu ipotezele simple mai intai si abia apoi cu cele mai complicate ca principiu metodologic si va multumesc. Cred ca asa gandeste orice om normal, numai ca neavand cum sa le verifice pe nici unele le ataseaza un grad de probabilitate de adevar pornind de la ordonarea conform principiului metodologic, ceea ce este o eroare si probabil baza manipularii prin lansarea de calomnii simple pe care lumea nu are timp sa le verifice. Nu exista nici un motiv real pentru care ceea ce este mai simplu sa fie si mai adevarat. E vorba doar de o eleganta in cazul sistemelor metafizice cand se face apel la termeni teoretici neverficabili empiric. Dar cand e vorba de chestiuni verificabile empiric conteaza doar realitatea. Altfel am aveai acum stiinta aristotelica despre organismele vii, si nu pe cea contemporana, fizica lui Newton si nu pe cea a lui Einstein + mecanica cuantica, etc

      – alaturi de idealul simplitatii avem si idealul coerentei. Cand ai trei evenimente succesive (trei proteste) poti porni de la ipoteza ca au aparut din intamplare unul dupa altul (ipoteza simpla) sau ca exista o legatura intre ele (ipoteza complexa). In acest articol am explorat ipoteza mai complexa.

      Interesul meu a pornit de la un fluturas primit ieri langa biserica Kretzulescu pt a participa la proteste. Mi s-a parut ciudat acest mod de abordare tip reclama. Nu imi place sa incerce cineva sa ma manipuleze, si am incercat sa imi dau seama despre ce ar putea fi vorba. Daca n-as fi primit fluturasul personal acest articol nu ar fi existat.

      Scuze ca nu am sa mai intervin azi pe forum, am niste articole de terminat (din cele stiintifice).

      Felicit contributors pentru job-ul f. bun de a furniza un forum de discutie la nivel inalt cu privire la probleme care ne intereseaza pe toti si astfel sa permita un transfer de cunoastere intre comunitatile care alcatuiesc societatea civila.

      cele bune,
      Virgil Iordache

      • „Interesul meu a pornit de la un fluturas primit ieri langa biserica Kretzulescu pt a participa la proteste. Mi s-a parut ciudat acest mod de abordare tip reclama. Nu imi place sa incerce cineva sa ma manipuleze, si am incercat sa imi dau seama despre ce ar putea fi vorba. Daca n-as fi primit fluturasul personal acest articol nu ar fi existat.”

        Mie mi se pare ciudat de ce unui om echidistant şi de bună credinţă i se pare ciudat să primească un fluturaş informativ cu privire la un protest. Mai mult, că i se pare manipulator. A manipula înseamnă ” a antrena, prin mijloace de influențare psihică, un grup uman, o comunitate sau o masă de oameni la acțiuni al căror scop aparține unei voințe străine de interesele lor; a influența opinia publică prin mass-media sau prin alte metode persuasive”. Încă o dată, manipulare? Un fluturaş care îţi spunea direct şi simplu „problema e asta, hai la protest”? Unde-s „mijloacele de influenţare psihică”, „metodele persuasive”? E simpla informare cu privire la data, locul şi motivele unui protest aşa ceva? O fi, pentru cineva care, în mod vizibil, are deja impresia că tot ceea ce vine dinspre o parte e aşa, dar nu pentru cineva care se pretinde echidistant.
        Sincer, eu sunt împotriva exploatării de la Roşia Montană sub orice formă s-ar face ea, însă dacă aş primi un fluturaş care m-ar îndemna să merg la un protest de susţinere a proiectului şi asta ar fi tot, nu m-aş gândi în niciun caz că aş fi fost victima unei tentative de manipulare. Nu acelaşi lucru pot să spun despre spoturile RMGC, ce interzise de CNA.

    • @AV. Care e limita dincolo de care ecologia devine pasunism? Sunt activistii eco imbracati in piele de oaie, cu opinci de tei in picioare si umbla doar pe jos?
      E vreo activitate industriala care nu polueaza DELOC?
      PS. Bush-tatal in fata unei instalatii industriale care polua [ceva, cumva] a zis: daca poluati echivalentul a X rable, scoateti -pe banii vostri- de pe piata anual X+1 rable si functionati in continuare. Este un fapt!

    • Afirmatia partial adevarata:
      „ceea ce este cunoscut la nivel global ca un consens stiintific: mediul inconjurator se deterioreaza in ritm accelerat, iar activitatea umana, preponderent cea industriala, este principala cauza.” este esenta manipularii zisa ecologista.
      Mediul de deterioreaza datorita:
      – extinderii habitatului uman in dauna spatiului natural (mergeti pe linga Buc si pe Valea Prahovei si vedeti la fata locului).
      – infrastructurii de transport care intrerupe artificial habitatul faunei salbatice pe distante uriase.
      – AGRICULTURII care distruge biodiversitatea pe milioane de hectare.
      Opriti aceste trei activitati umane si nu mai este nevoie de industrie.
      Pretul ar fi sa calatorim calare sau in caruta pe drumuri de pamint, sa facem agricultura cu plugul de lemn tras de boi si alte asemenea „beneficii”. Au mai incercat unii in anii ’60 cu Flower Power si au renuntat de buna voie.
      Esenta este ACTIVITATEA UMANA. Vreti sa reduceti deterioarea mediului? Este simplu reduceti POPULATIA UMANA. Daca populatia ar fi la nivelul de la inceputul revolutiei industriale si industria la nivelul de dezvoltare tehnologica de azi nu ar fi nici o problema de poluare.

      • Eu as zice altfel:

        Extinderea habitatului uman folosind practici de dezvoltare si metode de constructie nesustenabile si/sau neecologice, de exemplu marile proiectele imobiliare din jurul capitalei, zecile de blocuri care stau goale pentru ca nu are nimeni bani sa se mute acolo.

        Infrastructura de transport care nu tine cont de impactul asupra faunei inconjuratoare, dar care poate fi amenajata corespunzator. Canadienii, daca nu ma insel, au ceva experienta cu asta.

        Agricultura industriala, care nu tine cont decat de profit. Nici agricultura traditionala de subzistenta nu este in toate cazurile cu mult mai buna dpdv al sustenabilitatii, dar macar impactul este mai redus. Exista, insa, metode mai mult sau mai putin moderne care sunt sustenabile si ecologice. Sunt exemple de familii care isi produc 90% din hrana, plus un profit decent din vanzarea surplusului, din suprafete de sub 1000 mp, in clima similara cu a noastra, fara utilaje mari sau produse speciale.

        Repet, exista o alternativa ecologica si sustenabila pentru aproape orice produs. Aluziile la carute si mersul pe jos sunt absurde intr-o lume in care exista motoare electrice si tehnologii de producere si stocare a energiei electrice din surse regenerabile apar sau sunt imbunatatite intr-un ritm sustinut, in ciuda profitabilitatii reduse in fata status quo-ului actual.

        Cat despre nivelul populatiei, planeta are suficiente resurse pentru a sustine vreo 14 miliarde de oameni. Oameni, nu masini.

        • Pina una alta povestile cu dezvoltarea sustenabila sint niste exemple punctuale. Nu a demonstrat nimeni ca pot fi extinse pe scara mare. Nu putem sa ne comparam cu Canada care are o suprafata uriasa (aproape cit UE) si o populatie comparabila cu a RO. In plus exploateaza resursele la greu. Am vazut personal cum se exploateaza aurul in Yukon (fara cianuri)!
          In ce priveste exemplul cu famila care produce 90% din necesarul de alimente si mai si vinde surplusul, ce sa spun, vinde cele 10% care ii lipsesc?? In prezent un fermier din SUA produce cam pentru 30 de persoane. Daca trecem la sistemul familiei mentionate cam TOATA populatia ar trebui sa se ocupe de productia hranei. Ma intreb citi sint dispusi sa munceasca inca 4 ore pe zi (in medie) in afara orelor de la serviciu. Sau propuneti sa ne lasam de serviciu si ne ocupam de agricultura de subzistenta. Treziti-va la realitate. Nu se poate sustine o populatie de 7 miliarde prin agricultura bio sau traditionala sau cum doriti sa o numiti pe cea neindustriala. Fara agricultura industriala si fara ingrasaminte chimice si pesticide agricultura ar fi la nivelul secolului XIX inainte de revolutia industriala. Asta nu ar fi o problema daca populatia ar fi la acelasi nivel de atunci (cam 1 miliard). Daca sinteti de acord cu asta recunosteti pe fata si nu umblati cu povesti. Eu sint de acord ca planeta este suprapopulata dar nu am o propunere de solutie.

          • Am dat Canada ca exemplu de tara in care se tine sub control impactul infrastructurii de transport asupra faunei locale. Mi-au venit in minte multele semne de circulatie care avertizeaza soferii ca urmeaza o zona populata de animale care mai traverseaza autostrada, dar si un proiect de „pasarela verde”. Reformulez argumentul: infrastructura de transport poate fi ecologizat.

            Referitor la ferma pe care am dat-o ca exemplu, puteti citi mai multe aici: http://urbanhomestead.org/urban-homestead

            Ofera foarte multe informatii despre intreg procesul. Ati inteles gresit cifra de 90% – de fapt 99%, dupa ce am recitit pe site – aceea este cantitatea de alimente pe care si le pot asigura pentru propriul consum, restul le cumpara. Restul fiind probabil lucruri ca sarea sau cafeaua/ceaiul. Isi fac si propriul combustibil, printre multe altele. Si fac si bani, nu fac asta dupa servici.

            30% din productie se vinde. Nu stiu ce inseamna asta in termeni de oameni sustinuti, dar ma indoiesc ca fermierul american pe care il mentionati furnizeaza toata gama de alimente necesare pentru 30 de oameni. Mai degraba furnizeaza doar porumb, chiar si pentru 100 de oameni, dar care e transformat in fructoza si este adaugat in alimentele procesate care au adus SUA in starea in care sunt acum dpdv al sanatatii.

            Incercati sa aflati cam cata mancare este irosita in tarile dezvoltate. Incercati sa va ganditi ca mai mult de jumatate din populatia planetei inca traieste fie in saracie lucie, fie din agricultura de subzistenta, fie lucrand in conditii inumane (vezi PRC si India). Stilul de viata vestic cu tot tacamul il au mai putin de 1 miliard de oameni, si deja cauzeaza probleme disproportionat de mari. Planeta nu este suprapopulata, este prost administrata.

            • Deci familia respectiva produce alimetele de care are nevoie. OK. Intrebarea ramine care ramine este:
              Daca toti ar proceda asa, cum ramine cu celelalte bunuri si servicii de care are nevoie o persoana?
              Ne limitam la strictul necesar pentru supravietuire?
              Dispar medicii, profesorii etc. pentru ca se apuca de agricultura de subzistenta?
              Chiar vreti sa traiti in felul asta?
              Spuneti ca din ce produc vind 30%. Pai faceti un calcul si vedeti ce ati putea sa vaceti daca veniturile familiei dumneavoastra s-ar reduce la cit cheltuiti pentru mincare plus 30%.
              Nici comunistii nu propus asa ceva.
              De altfel daca modelul ar fi viabil ar fi fost adoptat imediat de toti vecinii familiei respective si apoi de vecinii venilor si pina acum ar fi cucerit lumea.
              Eu zi sa fim seriosi si sa cautam solutii realiste si sa nu mai apelam la povesti cum ar fi cea ca planeta poate asigura subzistenta a 14 miliarde (cifre asemanatoare vintura si ceasca). Daca s-ar ajunge acolo toti ar trai in conditii inumane – nu PRC sau India – Bngaldesh. Si as fi curios cum ar fi fara masini. Lozinca asta a mai rasunat odata acum citeva sute de ani pe la inceputul revolutiei industriale. Prin Anglia pe la 1811. Inteleg ca unii sprijina asemenea idei dar nu sint ecologisti ci neo-ludditi. Intoarcerea la trecut nu este nu a fost si nu va fi niciodata o solutie.

            • Desi mi se pare deja dusa intr-un ipotetic extrem discutia, haideti sa presupunem ca in Romania s-ar face agricultura pe modelul acesta de homesteading. Foarte grosier, am presupus 25% din suprafata totala ca fiind teren arabil si am impartit acest sfert la 5 milioane de familii (populatia totala/4). Reies 12000 mp de teren arabil per familie, mult peste cei 400 mp pe care ii foloseste familia aceea americana, deci nu cred ca ar fi o problema de disponibilitate fizica a terenului, ramanand suficient si pentru servicii tehnologice.

              Sa ne gandim la distributia muncii. Populatia activa a tarii conform ultimului recensamant este de 10 milioane. Conform modelului, 70% ar trebui sa faca homesteading, iar 30% ar putea profesa in diverse domenii. Nu am stat sa ma uit peste distributia detaliata pe profesii, dar o cautare rapida imi zice ca sunt 50000 de medici, 227000 de profesori/educatori si 90000 de ingineri in Romania. Mai raman si alti 2,5 milioane care nu trebuie sa faca agricultura si si-ar cumpara mancarea de la cei care fac. Incap si cei peste 500 de parlamentari. Totul sustenabil, cu impact minim asupra mediulu. Apoi, ce credeti ca ar considera majoritatea romanilor ca fiind mai placut: 10 ore pe zi in fata calculatorului sau un numar variabil de ore de gradinarit si activitati conexe in aer liber?

              E doar un exercitiu de imaginatie, cu multe aproximari si extrem de mult optimism, dar eu cred ca e suficient pentru a demonta argumentul cum ca nu se poate altfel decat cum este acum. Principalul obstacol nu este mediul inconjurator, ci oamenii. Pana la urma, familia aceea din Pasadena face mult mai mult decat sa dea cu sapa si nu stiu daca suficient de multi oameni au vointa si creativitatea necesara.

              PS: In intampinarea vreunei interpretari gresite, mentionez ca sunt de parere ca mai distructiv decat starea actuala a lucrurilor ar fi ca cineva sa impuna cu forta scenariul de mai sus. Sunt adeptul ecologismului ecologic – arborii cei mai inalti cresc lent, in decenii si secole, nu peste noapte.

    • @Virgil Iordache: Despre ciclicitatea crizelor economice stiam si imi imaginam ca s-au evidentiat si modele teoretice – ultimul secol ofera destule dovezi empirice. Personal, cand vorbesc despre dezvoltare durabila nu ma gandesc la economie ci la resurse. Un exemplu low-tech de astfel de dezvoltare il reprezinta anumite forme de agricultura „traditionala”, iar un exemplu high-tech ar fi sistemele acvaponice. Ambele sunt activitati care furnizeaza ceva necesar oamenilor si o pot face cvasi-nelimitat si cu un impact foarte mic asupra mediului. Statul si economia sunt conventii sociale pana la urma, iar o criza financiara nu poate fi comparata cu o criza ecologica. E mai rau sa nu mai gasesti mancare nicaieri, decat sa n-ai bani de mancare.

      Legat de coincidenta protestelor, intre cele doua ipoteze pe care le-ati ilustrat exista mai multe grade de complexitate, teorii (social) stiintifice care pot oferi explicatii mai satisfacatoare decat pura intamplare, dar care nu necesita existenta unei agende ascunse, rau-voitoare, a diverselor tari vecine. Nu sunt din domeniu, deci nu pot numi teoriile respective, doar intuiesc ca exista, dar cred ca e de ajuns sa ne uitam la istoria protestelor si miscarilor sociale pentru a ne da seama ca exista suficiente mecanisme sociale care fac ipoteza manipularii in masa nu numai improbabila, ci poate chiar imposibil de aplicat de la o anumita amploare in sus.

      Fluturase, graffitiuri, corturi de informare, site-uri, albume muzicale etc. legate de unirea cu Basarabia fac parte din cultura urbana romaneasca de ani buni de zile. Poate ca la nivel geopolitic exista o influenta a acestui fenomen pentru evolutia tarilor din zona, istoria o va consemna la timpul potrivit, dar e greu de sustinut ca exista un grup de oameni care ar putea manipula si prezice cu acuratete actiunile colective a maselor catre anumite interese.

      @pragmatic-la-extrem: E vreo activitate industriala care este absolut necesara pentru supravietuirea oamenilor? Nu sustin luddismul si da, sunt destule activitati industriale care pot fi realizate cu un impact minim, sau nul, asupra mediului. Exista alternative ecologice pentru aproape orice produs la care ne putem gandi. De ce nu se gasesc pe piata? Pentru ca nu sunt profitabile. Nu fac bani.

      Cat despre opinci si piei de oaie, radem glumim dar exista un trend destul de puternic peste tot in lume catre asa ceva. Miscarea back-to-the-land devine din ce in ce mai numeroasa cu fiecare criza economica sau sociala, iar Romania este un mediu propice pentru astfel de tranzitii, datorita dezvoltarii economice si industriale lente.

      • Multumesc pentru comentarii. Nu sunt specialist in economie, ce am inteles din articolul respectiv este ca ce se stia era ciclicitatea macroeconomica modelata in baza unor variabile agregate la nivel de economie, in timp ce modelul respectivului autor o scoate din mecanisme microeconomice. Asta nu face decat sa arate ca problemele sunt deschise, e recomandabila prudenta in managementul economiilor pornind de la astfel de modele sau de la cele din economia ecologica.

        Este foarte bine ca suntem preocupati public de aceasta problema. Eu unul sunt un mare iubitor de natura. Insa iubesc chiar mai mult oamenii. Dezbatarea publica pe aceste problem va putea face ca urmatoarea varianta de strategie de dezvoltare durabila sa reflecte cu adevarat contributia societatii civile romanesti. Prima varianta a fost complet top-down, in 1999, a doua a fost deschisa specialistilor in buna masura, dar cu o componenta institutional foarte mare, a treia ar trebui construita si cu o componenta de consultare nationala publica, asa acum este oricum ceruta de reglementarile cu privire la evalurea impactului strategic al polticilor publice.

        cele bune,
        Virgil

        • Mi se pare o falsă dilemă asta, a fi ecologist sau a iubi oamenii. Atât de falsă, încât mi-e teamă că a fost inventată sau cel puţin propagată cu bună ştiinţă. Dacă exceptăm o ultraminoritate în rândul altei minorităţi (cea a ecologiştilor), ecologiştii nu cred că îşi doresc o dezvoltare durabilă şi în armonie cu mediul din cauză că pun „Natura” mai presus de „Om”. Dimpotrivă, fac asta din temerea (poate iraţională uneori) că o dezvoltare care distruge mediul va distruge şi omul în cele din urmă sau îi va dăuna serios. Asta e şi ceea ce-i face pe unii conservatori să se poată apropia de ideile ecologiste, faptul că ceea ce e dăunător pentru mediu e şi împotriva rânduielii lui Dumnezeu, care rânduială, se-nţelege, e făcută tot pentru Om şi binele lui (sunt agnostic, deci pot privi lucrurile astea cu detaşare).
          E puţin curios că puneţi problema chiar în termenii ăştia, la un asemenea nivel.

          • Va multumesc pentru comentariu. Ati ridicat o problema intr-adevar importanta, a nuantelor. Uneori mai greu de lamurit pe un forum cand scri repede.

            M-am referit la ecologism simplist ca la acea situatie in care natura este considerata mai valoroasa ca omul, asa numita etica ecocentrista. Desigur ca sunt diverse feluri de ecologism. Sunt perfect de acord ca cel putin in etica crestina sunt temeiuri foarte multe sa existe dragoste si grija de natura, accentul ramanand totusi primordial pe om, care are valoarea infinita cum se spune in raport cu orice parte din natura. Pentru ca e gandit cu un suflet dat de Dumnezeu, nu doar ca organism viu, entitate biologica. De aceea nu as numi asta ecologism, rezervand termenul doar pentru cei pentru care prioritar este medul si de obicei nu sunt asociati cu religia crestina.

            O discutie mai elaborata am pus mai demult aici:

            http://www.sferapoliticii.ro/sfera/126-127/art12-iordache.html

            iar un alt text in care indirect e abordat si discutie ecologie-ecologism este aici:

            http://www.acum.tv/articol/5707/

            cu bine,
            Virgil Iordache

            • Bun, problema e atunci că sunt destule persoane care cu bună ştiinţă aruncă asemenea anateme tuturor ecologiştilor (ecologarilor, eco-teroriştilor, eco-anarhiştilor, eco să fie). Tehnica e veche de când lumea greco-romană şi se numeşte sinecdocă şi e menită să ridiculizeze sau să minimizeze importanţa unui adversar.
              Mi-e teamă că ceea ce scrieţi face apel la aceeaşi tehnică, chiar dacă o reluaţi doar inconştient. Şi că puneţi involuntar umărul la aceeaşi înţelegere deformată şi „fără nuanţe” a ecologismului. Şi probabil asta porneşte de la credinţa că şi cei cu idei moderat-ecologiste (adică imensa majoritate a ecologiştilor) îşi trag ideile de la acei „ecocentrişti”, neavând, de fapt, o poziţie proprie şi diferită într-un mod original.
              Apropo de ecocentrism, s-ar putea ca unora să li se pară extremistă chiar o viziune care refuză să pună omul în centrul universului (împotriva antropocentrismului) şi care spune pur şi simplu că omul este şi el o parte din mediu, nu stăpânul mediului. O viziune antropocentristă mi se pare pur şi simplu eronată şi periculoasă pentru că acordă omului-faber o mult prea mare putere, pe care în fapt nu o are, şi care se poate întoarce împotriva lui. E o lipsă de prevedere, pur şi simplu.
              Am ajuns la 7 miliarde de oameni şi ne punem problema cum să adaptăm natura la cele 7 miliarde de acum, 9 miliarde din viitorul nu prea îndepărtat. E legitimă problema şi e urgent să se găsească nişte soluţii, dar e tragic că s-a ajuns aici, în mare parte şi din cauza mentalităţii de homo faber. Dar dacă propui ceva cum ar fi încetinirea creşterii populaţiei eşti catalogat drept extremist, vândut masonilor care vor să ne omoare cu zile, împotriva rânduielii lui Dumnezeu care ne-a zis să creştem şi să ne-nmulţim până nu mai putem şi altele. Adică e foarte interesant cum un argument venit din partea ecologiştilor (ştiţi, cei care-s obscurantişti şi se opun dezvoltării şi progresului tehnic) i se opun argumente ce ţin de teoria conspiraţiei sau de ordin religios.
              E o discuţie mai lungă şi n-aş vrea să deviem prea mult de la subiect, dar mi se pare că sunt unele lucruri care trebuie scoase în evidenţă, chiar dacă nu par a avea legătură directă cu articolul.

  2. Suntem in plin Kafka.
    Dupa logica dvs., d-le Iordache, tara ar trebui sa fie plina de inscriptii pe care sa scrie „Basarabia e a rusilor”.
    Si daca tot nu vor si nu vor sa o ia, sa le mai bagam pe gat si cateva judete din Moldova, va imaginati dvs. care.

  3. „Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei.”

    Toti suntem ecologisti pana cand apare un mic obstacol. Dupa care ne apucam de strategii si geostrategii. D-aia Romania este recunoscuta pt. inteligentele ei jocuri geostrategice, ca a stiut mereu sa-si urmeze interesele si s-a bazat intotdeauna pe caracterele puternice ale cetatenilor sai.

    • Ecologia e o şi o ştiinţă. Nu trebuie să fii neapărat ecologist ca orientare politică dacă predai ecologia ca ştiinţă sau dacă ai terminat vreo facultate la care se preda şi ecologia. Sau dacă lucrezi în domeniul mediului. De pildă, cei care lucrează la Agenţiile de Protecţie a Mediului, la Garda de Mediu sau la Ministerul Mediului: ei sunt deobicei antiecologişti feroce.

    • Ecologia e o şi o ştiinţă.
      Şi nu trebuie să fii neapărat ecologist ca orientare politică dacă predai ecologia ca ştiinţă sau dacă ai terminat vreo facultate la care se preda şi ecologia. Sau dacă lucrezi în domeniul mediului.
      De pildă, cei care lucrează la Agenţiile de Protecţie a Mediului, la Garda de Mediu sau la Ministerul Mediului: ei sunt de obicei antiecologişti feroce.

  4. Ramân din articolul dumneavoastră cu o idee care trebuie luată în seamă: cei care scriu „Basarabia e România” nu fac prea mult bine cauzei lor şi e drept că Rusia se poate folosi de acţiunile lor. Nu m-am gândit până acum la asta pentru că nu prea m-a preocupat problema Basarabiei în sensul necesităţii unirii ei cu România (pentru sau împotrivă).
    Dar asta nu credibilizează prea mult restul articolului dumneavoastră. Cred că ideea de dezvoltare durabilă ar trebui luată în considerare la modul cel mai serios şi nu doar ca o toană occidentalistă. Pentru că asta va obliga orice guvern din România de acum şi din viitor să aibă un plan pe o perioadă mai lungă de timp, să aibă scenarii alternative şi să antreneze populaţia în confirmarea lor.
    Spuneţi că nu doriţi o Românie ca Rusia lui Putin, dar aţi dori unul sau nişte lideri cu viziune şi responsabilitate, care să ia puţin lucrurile-n frâu, să ştie ce vor şi să nu mai fie atât de flexibili după toate toanele poporului, care mai e poate şi manipulat. Cred că vă învârtiţi în cerc cu logica asta.

  5. Mi se pare interesantă ideea dumneavoastră legată de modul în care „Basarabia e România” poate servi inconştient intereselor Rusiei şi, mai mult, poate deservi cauzei. Nu prea am dat atenţie acestor aspecte pentru că nu privesc problema Basarabiei ca pe o problemă internă a Republicii Moldova, în primul rând, dar cfred că aveţi dreptate.
    Dar asta nu credibiizează restul articolului.
    Spuneţi că nu vreţi o Românie ca Rusia lui Putin, dar înţeleg că v-aţi dori o Românie cu lider(i) responsabili, cu viziune, care ştiu ce vor şi care nu se iau după toanele poporului, mai ales că acesta mai poate fi şi manipulat din afară. Cred că gândirea dumneavoastră descrie aici un cerc aproape perfect.
    Dezvoltarea durabilă nu este un moft tocmai pentru motivul că adoptarea unei astfel de viziuni ar obliga guvernul acesta şi cele viitoare atât la o viizune pe termen mai lung şi o confirmare a acesteia cu populaţia.

      • Nu ştiu dacă aţi înţeles ironia. Dacă da, îmi cer scuze dinainte. Dacă nu, vă atrag atenţia că e o gândire în cerc să-l dezaprobi pe Putin, dar să te pronunţi, chiar voalat, pentru nişte lider ceva mai cu vână, care nu se-ncurcă cu toanele propriului popor.

        • Nu, nu intelesesem ironia. Am raspuns de buna credinta. Am ca presupozitie ca oamenii sunt bine intentionati, pana la proba contrarie, indiferent cat de des nu mi se confirma. Nu vreau sa ratez pe nimeni care ar putea sa fie bine intentionat si cu care sa nu intru in dialog din prudenta exagerata.

          cele bune,

  6. la mitingul unionist au participat si tineri din organizatii maghiare din Sfintul Gheorghe. citeva autocare, dupa cum preciza intr-un interviu la Digi chiar liderul lor.
    interesele comune alatura entitati la care nici cu mintea nu gindesti: ecologisti, neocomunisti, neofascisti, iredentisti, trotkisti 2.0, unionisti, radical-ortodoxisti, drughinisti, etc. prin interese comune intelegind desigur interesele centrului de comanda.

    Lenin ar fi fost indragostit de facebook ca pepiniera de idioti utili.

    excelent articolulul.

    • Ce spuneţi dumneavoastră e foarte interesant. Pentru că ştiu – şi am văzut confirmarea şi pe un site, parcă În Linie Dreaptă îi spunea – că Csibi Barna, de exemplu, este prieten cu aşa-numiţii naţionalişti moldoveni, adică cei care nu sunt ruşi, dar se opun unioniştilor şi, între altele, sprijină interesele ruseşti astfel.
      Puteţi da un link către interviul cu pricina? ar fi interesant.

      • Pare rau, dar imaginile cu pricina le-am vazut in trecere la tv. M-a frapat asa de tare alaturarea nefireasca incit am ramas mut sa urmaresc pina la capat.
        La recomendarea dumneavoastra am citit acum articolul de pe In Linie Dreapta. Sin informatii extrem de interesante. Este un articol de investigatie realizat insa cu mijloacele modeste ale unui neprofesionist. Este o investigatie cu Google, informatiile din surse publice fiind doar puse cap la cap. Rezultatul este uimitor si demonstreaza pe de o parte ca presa in Romania este exclusiv presa controlata si pe de alta parte ca cei care o controleaza nu au nici un interes sa demaste actiunile rusesti in Romania. Ei demasca capitalismul hraparest si hidra colonialista americana care otraveste codrul frate cu romanul precum si varza, viezurele si barza milenara.

        • Daca intri pe pagina lui Csibi Barna vei gasi si acolo linkuri catre miscarile „moldovenesti” anti-unioniste. Deci e real. Totodata stiu ca UDMR, care e altceva decat Csibi Barna, face cumva paralele intre miscarea unionista din Romania si ceea ce se intampla in Ungaria, adica considera legitima miscarea unionista din Romania si acordarea pasapoartelor romanesti moldovenilor, justificand astfel si politica statului Ungar. Dar cam atat, sincer, nu cred ca isi trimit autocare la Bucuresti. Si nici nu au legatura cu Jobbik. Deci as lasa+o mai usor cu conspiratitele.
          La fel, investigatia celor de pe ILD e slabuta si se bazeaza doar pe prezenta unui steag „moldovenesc” la Pungesti, care e dovada suprema pentru ei. E un punct de vedere care merita avut in atentie, insa nu chiar tot ce zboara se si mananca.

  7. Cu scuze pentru auto-citare:
    „Nu ca mi-au murit laudatorii (n-am asa ceva), dar ma vad obligat sa mentionez ca, acum cateva minute, reporterul TVR1 care-l insoteste pe Ponta in SUA a afirmat ca, in timpul discutiilor cu reprezentantii Exxon, s-a spus si ce ziceam mai sus – respectiv ca se ia in calcul posibilitatea ca redeventele pentru hidrocarburile extrase din Marea Neagra sa fie ZERO.
    Poate ca maine reprezentantii Chevron o sa-mi confirme si cealalta prorocire – in premiera mondiala, Romania va oferi redevente negative.”

  8. 1 sa ceri anularea granitelor…..cum spuneti dumneavoastra,ramine un lucru firesc,si nu impresioneaza pe oricine parerea rusilor.2 Sa elimini prin forta investitori strategici….cum spuneti dumneavoastra,nu tine de adevar de realitate,si aduc ca Argument faptul ca investitorii de care pomeniti nu investesc, „trag tunuri financiare ,manipuleaza politicieni ,oameni,falsifica realitatea vedeti aici parerile ACADEMIEI si a specialistilor.demonstratiile sint nu impotriva investitorilor asadar ci a modului in care sint facute investitiile 3 canonizarea….aici nu am inteles nimic,

  9. Imi cer scuze pentru dublarea mesajelor si pentru folosirea unui alt nick, inteleg ca imi fusese blocat accesul din greseala (am avut o discutie lamuritoare cu adminul in acest sens), dar s-a rezolvat.
    Multumesc.

  10. Multumesc tuturor comentatorilor pentru participarea contructiva si folositoare la discutie.

    As vrea sa precizez in mod suplimentar ceva ce in articol nu am evidentiat. Anume ca nu am nici o problema cu conceptul de dezvoltarea durabila in masura in care este adoptat de toate partidele si miscarile poltice ca un concept fara incarcatura ideologica. Din nefericire este un fapt ca adesea este mai degraba pe agenda partidelor ecologiste si cu nuante de stanga. Aceasta este o mare problema de politica publica pentru ca in conditiile in care un guvenr adopta o strategie, iar urmatorul guverna de alternanta la putere nu o pune in practica, atunci degeaba mai exista o strategie de dezvoltare durabila. Este exact cazul strategiei de DD adoptate in guvernul Tariceanu, care in momentul in care dreapta reala din Ro a ajuns la putere (ma rog, ca e ea de dreapta) documentul a fost ignorat, in sensul ca nu au existat fonduri directionate pentru implementarea ei.

    Concret, scoala de la Bucuresti din care fac partea a fundamentat necesitatea restaurarii sistemului Dunarii inferioare, a zonei unei parti din zona inundabila, cu investitii estimate la circa 300 milioane USD, si cu amortizarea intr-un timp nu prea lung prin servicii ecosistemice cu rezolvarea si a problemei starii trofice a Marii Negre. Dar o data cu schimbarea guvernelor toata aceasta chestiune a ramas on paper.

    In aceste conditii pare o tactica eronata ancorarea politicilor concrete de DD unei aripi politice anume. Conceptul se compromite in ochii votantilor celor din cealalta aripa, ceea ce este o pierdere majora pe termen lung.

    Ceea ce exista acum este doar modul politizat, ideologizat, de abordare a DD. Dezvoltarea durabila ca un concept transideologic este doar o directie de cercetare. Cateva idei in acest sens dintr-un proiect de idei care nu a intrat sunt disponibile public la adresa:

    http://virgiliordache.blogspot.ro/2012/04/model-of-sustainable-development.html

    cu bine,

    • „Din NEFERICIRE (s.n.) este un fapt ca adesea este mai degraba pe agenda partidelor ecologiste si cu nuante de stanga. ”
      1. E foarte interesant cum predicati in acelasi timp aplicarea unor „concepte fara incarcatura idelogica” şi un soi de abdicare de la politic, însă e clar că condamnaţi doar o anumită orientare ideologică. Înţeleg că această „nefastitate” a faptului că e adoptat discursul despre DD doar de către stânga ar putea fi înţeleasă şi în sensul în care e păcat că acest discurs nu este reluat şi de către dreapta, ca să existe un consens. Însă mă tem că ideea e alta: DD, aşa cum apare la stânga, e un concept viciat, antieconomic, împotriva tradiţiei, care nu poate fi aplicat fără apariţia unor disfuncţii serioase. Deci, e de evitat, mai bine nu deschidem cutia Pandorei că, cine ştie, dă stânga peste noi.
      2. Eu nu ştiu în acest moment nicio forţă politică din România care să predice acea DD de stânga de care spuneţi dumneavoastră. Ar fi bun un exemplu, poate m-ar convinge. Mai mult, nu cred că populaţia României e capabilă să identifice ideea de DD ca fiind una ecologistă de stânga, în aşa fel încât dacă ar fi propusă dinspre guvern să spună „o respingem pentru că ea e de stânga”. A. că în interiorul elitei partidelor şi în parlament ar avea loc asemenea acuzaţii de „stângism” sau de „ecologism” (brr!) către cei care ar propune asemenea politici de DD, împreună cu analiştii economici şi politici care apar la televizor, cu asta sunt de acord, însă nu le-aş pune pe seama unor îngrijorări ale populaţiei care şi-ar vedea modul de viaţă tradiţional pus în pericol, ci pe seama luptei politice de la vârf şi a intereselor unor companii. Situaţia pe care o descrieţi dumneavoastră e una tipică pentru Europa de Vest sau pentru America de Nord, cu dilemele şi viaţa politică de acolo, nu cu „no mans landul” politic de aici.
      Desigur, o politică de DD ar trebui să ţină cont şi de modul de viaţă tradiţional al oamenilor la nivelul mijloacelor de implementare şi poate şi al obiectivelor, altfel e doar o formă fără fond.

      • Va multumesc pentru comentariu.

        Diferentele ideologice apar in mare pe doua linii, din ce am observat – pe componenta sociala a dezvoltarii durabile si pe componentat naturala din momentul in care intra in discutie regimul de proprietate asupra capitalului natural.

        Daca proprietatea privata este un moft, cum declara dl Iliescu atunci nu e nici o problema sa intervii top-down pe proprietatea omului fara nici un fel de despagubiri pentru restrictiile pe care le pui. Ii pui pumnul in gura si gata. Si esti simultan mare fan al dezvoltarii durabile ( http://ioniliescu.wordpress.com/dezvoltare-durabila/ ). Uneori chiar daca exista in lege articole pentru compensatii, ele nu se dau datorita „uitarii” elaborarii unor regulamente de acordare stipulate in lege, de ex. in parcurile nationale din Ro. Cu bani din fondul de mediu facem alte programe. Proprietarii de paduri din parcuri care sunt restrictionati la exploatare trebuie legal sa primeasc depagubiri pentru serviciile ecosistemice produse de padurile lor si nu primesc nimic. Asta ii face sa taie ilegal, sa se judece cu administratiile parcurilor, sa existe procese in derulare, etc.

        Daca proprietate privata nu este un moft, atunci pentru orice servicii furnizat de capitalul natural pe care le pastrezi primesti bani ca proprietar, de la cei care beneficiaza, mecanismul de stimulare este unul pozitiv. Cam asa merg lucrurile in SUA.

        Deci modul in care se concepe relatia intre drepturile de management ale comunitatii sau statului de sus in jos si componentele dreptului de proprietate privata este crucial. Un articol cu cateva detalii este aici:

        http://www.ddni.ro/manager/editor/UserFiles/File/Scientific%20annals/volume/11/28.pdf

        Unii vorbeau in anii 90 in Romania in contextul solutiilor pentru dezvoltarea durabila chiar de renuntarea la conceptul de proprietate privata si introducerea celui de proprietate organizationala (nici de stat, nici privata). Nu ma intrebati ce este ca nu stiu, bine ca deocamdata dreptul la proprietate privata este in Constitutie. Slava Domnului.

        Prin urmare cand discutam de principii ale DD totul este ok, lumea e de acord si avem DD la ONU, dar cand ajungem la detalii operationale lucrurile difera major intre modurile de abordare si sunt contaminate ideologic. Am dat doar un exemplu, cel cu proprietate privata. Se pot discuta si altele, cum ar fi drepturile pe care le pot avea niste oameni care nu exista la modul prezent (generatiile viitoare pe termen nedefinit), dincolo de un numar rezonabili de descendenti ai fiecarui cetatean actual. Nu e vorba de preocuparea fireasca despre care vorbeste si Stefan cel Mare, ci de un drept abstract indiferent de faptul ca sunt sau nu sunt urmasii urmasilor nostri. Cine este in drept sa gestioneze drepturile unor persoane care nu exista si sa fie platit din banii oamenilor existenti pentru asta? Si alte lucruri de acest gen.

        • Mă scuzaţi, nu duceţi discuţia pe un teren atât de îndepărtat şi de necontrolat. Când faci schimbări ireversibile ale peisajului, când depozitezi deşeuri radioactive sau cu metale grele a căror descompunere durează undeva peste o sută de ani, când faci un baraj prin care ştii că ai oprit orice fel de circulaţie a populaţiei de peşti în amonte şi altele asemenea, când ştii cu oarecare exactitate care e cantitatea exploatabilă în condiţii de minimă sustenabilitate financiară (nu de randament economic) a rezervelor de hidrocarburi din lume şi cam câtă vreme ajung omenirii de acum încolo nu cred că trebuie să devii metafizic şi să-ţi dai cu presupusul după regula degetului. Sunt acţiuni clare, cu consecinţe cuantificabile. În condiţiile astea, cum poţi să vii să argumentezi că ceea ce faci tu trebuie să aibă relevanţă doar pentru generaţia actuală sau cel mult pentru cea următoare? E ca şi când ai băga capul în nisip ca struţul, când de fapt tu ai suficiente date la îndemână.
          Asta înseamnă să ai în vedere o dezvoltare durabilă pe termen lung, să ţii cont de asemenea evidenţe, cu privire la care ai date credibile la îndemână, nu să te apuci să trasezi planuri cincinale pentru viitor. Să iei în calcul scenarii verosimile pentru următorii 50 de ani atunci când faci planuri pentru următorii 5-10 pe baza datelor pe care le ai şi care sunt de necontestat. Restul, da sunt speculaţii, dar ceea ce poate fi ştiinţific demonstrat ar trebui luat în calcul.

    • DA! Un proiect privind renaturalizarea unor zone care au fost masacrate pentru a face agricultura sau mai stiu eu ce alte activitati este un proiect care merita discutat si care ar avea efecte pozitive din punct de vedere ecologic. Dar asta nu este spectaculos. Nu are cianura sau gaze de sist in achimb ar afecta interesele personale ale multora.

  11. Din multiplele amenintari se disting amenintarile ecologice. Nu doar la noi, ci in toata lumea,

    Fara suparare domnule Virgil. Strategia geopolitica (un domeniu de care nu sint deloc strain), este egala cu zero comparativ cu problemele ecologice globale. 50 de grade Celsius vara inseamna moartea rapida. La fel minus 50 de grade iarna. La fel furtunile de 200 km/ora. Ce sa mai vorbim de ninsori de 200 de ani sau de glaciatiune ca normalitate climatica a ultimilor milioane de ani?

    Ca sa ne ferim de rusi sau de altii, trebuie sa fim mai intii in viata, cit mai sanatosi. Trebuie sa depindem cit mai putin de hidrocarburile noastre si ale altora. Trabuie sa cautam solutii tehnice impreuna. Trebuie sa dezvoltam o ideologie ecologica acum.

    Daca dumneavoastra si restul lumii ne veti da dreptate dupa intensificarea dovezilor practice (in clima), e prea tirziu. Ar trebui sa facem ceva acum, sa credem acum in solutii si in puterea noastra. Dupa ce ajungem la milioane de victime, chiar nu mai imi pasa cit de corect am prezis eu sau altii viitorul climatic. Supravietuitorilor o sa le pese numai de supravietuire, de la o zi la alta.

    • Da, poate ca aveti dreptate, nu stiu. S-ar putea sa vina dezastre climatice, unii spun ca da, altii ca nu, sau ca oricum nu sunt controlabile de om.

      Eu nu pot gandi intr-un orizont de timp mai mare de cateva decenii, iar acolo deja speculez, nu mai am o baza stiintifica. Nu am capacitatea sa prezic ce se va intampla in 100 de ani, vazand ce s-a intamplat in ultima suta de ani in lume, din 1913 pana acum. Nu e vorba aici de a rula un model matematic si sa spun ca va avea loc eroziune atat si atat intr-un bazin hidrografic sau altul daca ploua atat, temperatura e atat si iarba creste mai mult sau mai putin, se taie padurile mai mult sau se planteaza. E vorba de a prezice istoria omenirii in viitor. Nu ma simt capabil sa pot sa prezic nici ce voi face in zece ani, ba chiar nici in cinci, si nu sunt capabil sa prezic ce va face omenirea in 40. Si cred personal ca astfel de predictii sunt pura ideologie, nu au nici o baza stiintifica. Am opinia ca dinamica istorica e preferabil sa fie rezultatul interactiei poltice permanente intre oameni, pas cu pas, nu a unui plan global pe termen lung al tuturor. Linii directoare strategice se pot schita, dar ajustate permanent in modul de implementare si chiar restructurate printr-un proces democratic si de critica permanenta. Adica sunt popperian in abordare, nu istoricist (am in vedere lucrare Mizeria Istoricismului). E o optiune destul de ideologica, dar are temeiuri rationale destul de solide mi se pare, ba chiar empirice dupa iesirea cum am iesit in comunism. Esecul absentei gandirii critice duce la dezastru social si politic, asa mi se pare. Respect foarte mult opiniile diferite care vin argumentate si nu critic pe cele respecta dreptul la viata privata al oamenilor si la proprietate.

      cele bune,

  12. Multumesc pentru „poate” am dreptate. Va inteleg punctul de vedere.

    Sint mari sanse ca ecologistii cu principiile si dovezile lor sa ramina cu dreptatea si atit. Dreptatea asta n-o sa protejeze insa pe nimeni. E nevoie de mai mult decit dreptate.

    • Va multumesc si eu pentru deschidere. Sunt foarte multe probleme de mediu unde nu incape nici un poate, sunt clar documentate din punct de vedere stiintific. Credeti-ma ca sunt emotional sunt ecologist. Iubesc natura, sunt pasionat de munte, etc. Problema e cum punem in practica asta astfel incat sa nu cadem in alta extrema. Ma straduiesc sa gasesc solutii neideologizante. Cred ca ecologismul politic este folositor ca un semnal de alarma, ca sa tina treaza atentia opiniei publice.

      cele bune,

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro