Home » Analize »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

O mini-istorie electorală a PSD – partea 2

Barbu Mateescu aprilie 12, 2013 Analize, Opinie, Politica & Doctrine
4 comentarii 845 Vizualizari

În partea 1 a acestei postări am prezentat primii şapte ani de existenţă ai PSD. Prin comparaţie, perioada 1997-2000 a fost una de mari frământări. Anii de opoziţie erau o experienţă neobişnuită pentru un partid care depinsese de bugetul statului şi de funcţii în administraţie. T. Meleşcanu s-a rupt de partid, formând APR. Dar partidul a supravieţuit.

Una din priorităţile strategice definite în acel moment a fost unificarea treptată a stângii, lucru realizat şi cu ajutorul indirect al PD. Să punem problema astfel: exceptând FDSN/PDSR/PSD şi PRM, câte partide de stânga sau nostalgice după naţionalist-comunism au obţinut mai mult de 100 de mii de voturi?

În 1996: şase
În 2000: trei
În 2004: două
În 2008: unu

Câte procente au strâns aceste partide la parlamentare?

În 1996: 24%
În 2000: 13,5%
În 2004: 13% (aproximativ)
În 2008: 2%

Revenind la anii ’96-2000: reformele CDR au fost exact lucrul de care avea nevoie PSD pentru a se reface în planul opţiunilor de vot. O bună parte din cei care votaseră CDR aparţineau bazinelor electorale ale stângii de la începutul deceniului – detalii aici. Valul pro-PSD din 2000 a fost în multe privinţe asemănător dar în sens contrar, social-democraţii primind votul multor persoane care cu 4 sau 8 ani înainte nici nu s-ar fi gândit să voteze PSD.

Concret: la momentul alegerilor, PSD a obţinut mai multe voturi decât în 1992 sau 1996. Ion Iliescu s-a stabilizat la cota din 1996 (4 milioane de voturi). Pentru a înţelege cât de mare era acest electorat, merită spus că dacă în turul doi n-ar fi votat pentru Ion Iliescu decât cei care au votat în turul unu pentru candidatul PSD, el tot ar fi câştigat în faţa lui Corneliu Vadim Tudor.

Despre aparenta prăbuşire a PSD din anul care a precedat alegerile (zece procente pierdute în şase luni!) am mai scris aici.

Iată ce scrie Bogdan Teodorescu în “Marketing politic şi electoral” despre campania din 2000 a PSD, în construcţia căreia el a jucat un rol important:

“[Campania] a fost construită în jurul conceptului împrumutat din campania lui Mitterand, ‘forţa liniştită’. PDSR nu a utilizat decât foarte rar atacurile la CDR iar atunci când le-a făcut, criticile [din spoturile electorale] nu aparţineau liderilor PDSR ci unor oameni obişnuiţi care-şi spuneau of-urile. ‘Strada acuză CDR, nu conducerea PDSR’ era ideea acestor spoturi. În acelaşi timp, PDSR şi-a construit pentru prima dată spoturi calde şi calme, în care se vorbea de normalitate, despre oameni fericiţi, în care predominau imaginile frumoase (…) Sloganul central al campaniei PDSR, ‘împreună cu oamenii, alături de ei’ reflectă una din cele două mari probleme ale cetăţeanului român la momentul 2000: nevoia de grijă, nevoia de protecţie din partea statului (…) La întâlnirile televizate, PDSR a trimis în genere oameni din eşalonul doi, tehnicieni specializaţi [pe subiectul aflat în discuţie].”

Efectele au fost următoarele:

Scorul partidului în mediul urban s-a dublat, PD fiind principalul “donator” de voturi. PSD a primit 33% din voturile locuitorilor oraşelor mari, un scor identic cu cel înregistrat în rândul unui electorat teoretic mai apropiat de partid şi anume locuitorii oraşelor mici, cu populaţia sub 100 de mii de locuitori.

Partidul a ocupat un neaşteptat şi neobişnuit loc unu în rândul decreţeilor (30% din voturile decreţeilor care s-au prezentat la urne).

Priorităţile votanţilor PSD nu mai erau aceleaşi ca la mijlocul anilor ’90: şaptezeci şi unu la sută din votanţii partidului erau de părere că populaţia ar trebui să accepte sacrificii în numele reformei.

Guvernarea care a urmat a fost, în plan electoral, una dintre cele mai eficiente din istorie, obţinând în 2004 acelaşi scor ca şi în 2000: 37%. Explicaţiile sunt numeroase dar un factor anume mi se pare subevaluat. Graficul de mai jos descrie evoluţia ratei inflaţiei între ianuarie 1992 şi decembrie 2004:

Am detaliat înfrângerea lui Adrian Năstase aici. Un verdict mai sintetic a fost dat de către Sebastian Lăzăroiu în noiembrie 2011:

“Guvernul Năstase a contribuit cel mai mult la apariţia electoratului de dreapta din România, între 2001-2004. Guvernul Năstase a avut o abordare mai de dreapta, pentru că ei au fost nevoiţi să ia nişte măsuri de reformă, trebuia să închidă dosarele cu UE (…) Atunci au fost şi primii ani de creştere economică şi s-a creat şi acest electorat de dreapta, care vrea şi altceva decît să stea la mila statului. Vreau autonomie, individualitate, vrea şanse să se dezvolte (..) germenii s-au creat atunci, în guvernarea Năstase, care a şi căzut de la putere tocmai din acest motiv”.

Partidul făcuse între timp o schimbare a generaţiei de lideri. La centru se aflau figuri cu o alură semnificativ mai (pro-)occidentală decât conducătorii din anii ’90, iar în teritoriu PSD se baza pe organizatori capabili, dezinteresaţi de aspectele fine ale ideologiei dar experţi în mobilizarea electoratului din rural şi din oraşele mici. Deşi combinaţia părea una perfectă – fiind în mare parte copiată de PDL în perioada 2005-2011 – ea a fost puternică testată de ce s-a întâmplat în continuare. Pentru PSD urmau ani extrem de dificili.

Dar ce s-a întâmplat cu social-democraţii după 2004, în postarea viitoare.

Articol aparut pe blogul Sociollogica

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "4 comments" on this Article:

  1. florian 50 spune:

    Cumva….Publicitate ? Lipseste celebral – si obligatoria marcare a textului : P .

  2. eu****** spune:

    Nu stiu cati anisori aveati in perioada 1996-2000, dar faptele si intamplarile acelei perioade ar trebui un pic rememorate…

    Daca ati inteles ca nu momentul alegerile este cel care dicteaza pozitia electoratului, asa cum ati prezentat in cazul perioadei 2000=2004, nu inteleg de ce nu faceti aceeasi interpretare pentru perioada 1996-2000? Poate va lipseste informatia, ei bine, totusi exista memoria vie, la care puteti apela…

    In perioada 1996-2000 a fost pentru prima data cand s-a incercat gandirea unor politici publice. S-a apelat la consultanta straina, care in termen relativ scurt a fixat primele jaloane. Nu au existat miscari sindicale numeroase -minerii intotdeauna au fost fruncea – dar a existat o opozitie in sistemul guvernamental pentru ca CDR nu a inteles ca doar cu ministrii si secretarii de stat noi numiti nu poti misca colosul birocratic anchilozat… Trebuia si o schimbare de mentalitate, trebuia o intinerire a personalului administrativ care nu a fost operata. De aceea in tot ceea ce a incercat sa intreprinda CDR-ul apareau mereu blocaje…

    Perioada 1996-2000 a fost un test important pentru Banca Mondiala in RO care a propus o lista cu companii – numita “lista lui Ciorbea” – Companiile s-au inchis, au aparut numerosi someri si nici o perspectiva de relansare economica…In Braila, de exemplu, totul se vindea in rate, oamenii nu mai aveau bani – este locul in care s-au inchis simultan 3 mari companii locale – a fost o crima fara de bagare de seama, fara sa se estimeze corect impactul asupra acelei comunitati…Prin 1998 s-a inteles ca este nevoie si de un program social de ajustare. Prin 1999 a inceput sa opereze, cu succes in teritoriu, dar si atunci cu piedici la nivel national, ca de exemplu un angajat a ultat sa cuprinda in bugetul rectificat in August 1999 linia cu alocarea majorata necesara si in a doua jumatate a anului 1999, prin sabotaj, acel program nu a mai fost operational…

    In perioada 1997-1998 a fost grea si la BNR. Cred ca tot pe atunci unii experti straini au recomandat infiintarea unui Consiliu Director similar cu cel din Bulgaria – propunere respectos respinsa… S-a trecut cu bine perioada si in 1999 guvernatorul este numit PM. Are loc o importanta si semnificativa schimbare in mersul economic…

    Dar era prea tarziu pentru CDR-ul facut tandari, pentru electoratul obosit, si unde se mai pune treaba ca nea Miluta in 2000 s-a impiedicat sau a fost “ranit” chiar in preajma de alegeri…

    Electoratul debusolat a mai primit doua sarje: mosul Iliescu, necuviincios propus a treia oara Presedinte, face tandem cu nenea 4case, iar PNL-ul refuza alianta propusa Stolojan-Isarescu sau vice-versa… Asta era atmosfera in nov. 2000…Cu cine credeti ca a votat electoratul pe acest fundal? Cu cei mai hotarati, cu cei mai fericiti sa preia conducerea…

    Ca sa rezum: in 2000 electoratul era flamand si debusolat, dreapta divizata, dar RO plecase pe un nou drum, as spune cam de prin 1998-1999.

    Daca ne uitam pe cifre vedem ca Ro incepe sa inregistreze crestere economica din 2000 – adica multumesc domnului Isarescu pentru guvernarea sa scurta ca PM!

    In 2000 Dec. PSD-ul de atunci preia conducerea – exact ca in 2012 – si cu o mana autoritare face exact ceea ce face si acum – dar mai cosmetic, mai diplomatic si lumea nu prea intelegea ce se intampla atunci. Era idem si la fel cu ceea ce este astazi. Singura deosebire ca presiunea cu mult mai mare venita de la UE a obligat majoritatea politica sa respecte regulile jocului. La fel ca si acum, de fata occidentalilor, ca o spoiala, RO a executat, dar clasa politica conducatoare de atunci se pregatea ca si dupa 2004 tot la butoane sa fie…

    Ei bine electoratul nu este chiar prost, a inteles jocurile si in 2004 a dorit schimbarea, desi situatia economica era cu mult mai buna, dar minciuna crescuse la cote alarmante… Nedreptatea si minciuna au fost principalele motoare pentru schimbarea din 2004! Electoratul intelese ca se poate si altfel si exista speranta pentru infaptuire!

    Rolul lui Basescu in perioada 2000-2004 a fost extrem de important pentru ca in aceea perioada mereu s-a opus primarilor de sectoare si consilierilor locali majoritari apartinind PDSR-ului…Si mai important, tot in aceasta perioada, Basescu si echipa sa reusesc, la nivelul capitalei, sa pregateasca importante proiecte – ele cu adevarat au schimbat infatisarea capitalei!

    Basescu a demonstrat practic ca se poate si altfel!

    Pana la urma cel care decide jocurile este electoratul care isi construieste opinia in timp, nu numai in campania electorala…

    Unii nu au inteles asta nici in Aprilie 2012 cand l-au demis pe MRU! Deh, ce sa ii faci!

    Mortul este imposibil sa il mai intorci de la groapa…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Barbu Mateescu


Barbu Mateescu

Sociolog, Barbu Mateescu a absolvit in 2005 University of Pennsylvania Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)