vineri, martie 29, 2024

O noua epoca in dreptul de autor. Dreptul de autor asupra epocii

Încercarea stângace a deputatului USL (PNL) Gigel Ştirbu de a deghiza dezincriminarea plagiatului sub masca unei nevinovate transpuneri de directive europene deschide o nouă epocă în dreptul românesc: ofensiva împotriva textelor de lege care încurcă enervant pe cineva !

Vezi Doamne, devenise urgent, foarte urgent, ca furtul involuntar de proprietate intelectuală, comis de studenţi, licentiaţi, doctori si docenţi, să fie exonerat de răspundere penală înainte de orice alte necesare modificări de substanţă ale Legii drepturilor de autor, pentru a pune astfel capăt unui adevărat „masacru” al greşitorilor inocenţi.

Într-adevăr, din panoplia deteriorărilor morale ale legislaţiei româneşti lipsea iertăciunea pentru furtul din greşală ! Iar proprietatea intelectuală era domeniul cu care trebuia începută reforma, căci intelectualul autentic, autorul original, este victima orfană pe care nimeni n-o apăra şi n-o plânge, nici măcar galeria contondentă a vreunui club de fotbal !

Mai întâi este suspectă graba şi maniera precară din punct de vedere profesional în care a fost redactată iniţiativa legislativă fără consultarea măcar a unui jurist şi cu atât mai puţin a vreunui specialist în domeniu. În acest sens, avizul Consiliului Legislativ este nimicitor, cu toată eleganţa afişată şi limbajul tehnic folosit, deoarece constată în fapt analfabetismul profesional al formulării textelor propuse care nu se corelează cu restul articolului din lege, precum şi analfabetismul profesional al repetării unor texte care reglementează situaţii deja reglementate în alte texte din aceeaşi lege.

Desigur, Consiliul Legislativ nu are căderea să se pronunţe pe oportunitatea fondului unei reglementări, cum ar fi dezincriminarea unor fapte. Dar ideea că devine nesancţionabilă „includerea accidentală a unei lucrări sau a unui alt obiect protejat în alt material” este sugerată în aviz ca fiind periculoasă şi ridicolă.

Si este periculoasă prin poziţionarea textului în articolul care acoperă întregul domeniu al dreptului de autor şi nu numai „societatea informaţională”, cum susţine deputatul. Ştia el ceva despre o directivă, dar a preluat, chipurile, fără discernământ.

Şi este ridicolă prin scuza iniţiatorului că „nici prin cap nu ne-a trecut plagiatul, nu ne-am referit la tipărituri”. Poate s-a gindit la bucătarie, unde este credibila „includerea accidentală a unei lucrări (piperul măcinat !) sau un alt obiect protejat (piperul in plic !) în alt material (aluatul de cozonaci !)”.

Să fim serioşi ! E atât de cusută cu aţă albă tentativa de dezincriminare a plagiatului, adică de a lăsa justiţia fără gloanţe în puscă, încât organismele de gestiune colectivă apărătoare ale drepturilor de autor nu vor putea să o ignore fără ca gestul lor să nu valoreze cât o demisie. Şi chiar CSM-ul ar trebui să spună, zâmbind, un NU hotărât, dacă ideea va fi preluată de vreun proiect guvernamental.

În fond, orice dezincriminare este o măsură de politică legislativă şi ar trebui să se sprijine pe o realitate naţională, şi nu pe un trend international. Este locul (Romania) şi momentul (azi) să renunţăm la pedepsirea unei fapte (plagiatul) care constituie cancerul vietii ştiinţifice româneşti, cu metastaze pâna la vârful iarahiilor ştiinţifice şi politice ? Ni se spune că în Danemarca şi Elveţia nu mai există sancţiuni penale pentru plagiat. Dar acolo corpul social, societatea civilă, mediul academic şi politic elimină pe cale naturală furtul de proprietate intelectuală, în timp ce la noi încă îl aclamă ca natural !

Danemarca şi Elveţia au dezincriminat acum o sută de ani si cerşetoria, dar trista realitate a invaziilor  rromâneşti în Copenhaga şi Geneva le-a obligat să revină . Şi au făcut-o imediat, în forţă, fără să clipească !

Sigur că era cumva de aşteptat ca, într-o ţară unde un puşcariabil este ales parlamentar european (Becali), iar alţi puşcăriabili sunt parlamentari locali (Voicu şi Maior) sau chiar miniştri, dezincriminarea să devină un „hobby” al clasei politice. Dar tot atât de aşteptat este şi „hobby”-ul nostru de a rezista pe redutele moralei, cu zâmbetul pe buze, dar cu îndârjire. Putem chiar să sugerăm juriştilor USL, de lege ferenda, alte fapte ignorate de ei pe nedrept de la exonerarea de răspundere penală (în afara Furtului din greşală) : Omorul cu scuze, Violul oedipian şi, de ce nu, o infracţiune de vară, Puciul de vacanţă !

Am aduce astfel realităţilor juridice româneşti o „ajustare” pe măsura eroilor şi erorilor Epocii noastre.

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Inteleg ideea, dar unii termeni din acest text sunt folositi abuziv. Ultima data cand am citit legea drepturilor de autor, cuvantul furt nu apare in vreun fel pe acolo. Iar ideea de „furt involuntar” mi se pare si mai hilara.

    • Românii au adoptat (inclusiv în legislație) problema drepturilor de autor într-o manieră de-a dreptul radicală, de parcă ar fi vorba de a i se lua vita din bătătură celui care a scris textul original.

      Pentru cine înțelege engleză și vrea să înțeleagă și cum se pune problema drepturilor de autor în State, procesul dintre Sega și Accolade, desfășurat acum 20 de ani, e foarte instructiv:

      http://en.wikipedia.org/wiki/Sega_v._Accolade

      Pentru cine nu înțelege engleză, nu e nicio pierdere, poate să interpretreze drepturile de autor în aceeași manieră în care le interpretează legislația românească – legea 8/1996. Manieră la care Microsoft nici nu visează, în State sau în Europa de Vest. Dar politicienii români au îmbrățișat cu fervoare viziunea Microsoft.

    • In povestea asta sint doua subiecte diferite. (1) Alocatia nu a fost platita de stat. Familia nu are decit sa protesteze. (2) Muzicianul a fost platit. Orice venit trebuie impozitat. Ce-i asa greu?

      Finantele vor face in Romania un mare pas inainte cind se va introduce, ca in toate tarile, declaratia de venituri obligatorie pentru toata lumea. Esti salariat sau pensionar? Pui cifra in casuta A1 si gata. Ai alte venituri, le treci in celelalte casute. Scazi din venituri ce iti da voie legea, aplici impozitul. In felul acesta se pot face verificari incrucisate (valoare apartamente, masini vs. CNP). E simplu, dar nu se doreste. Toate cele bune! :)

      • Mda, depinde in ce cheie citesti o stire, oricare ar fi ea: romantica, inginereasca, filosofica, economica, mistica, pornografica etc. Dvs ati ales o cale anume. Numai ca in stirea data („povestea”) mai era si (cel putin) un al treilea subiect, (3) cum ar veni, singurul legat direct de articolul de fata, de fapt: anume drepturile de autor, care in Romania reprezinta o chestie, asa, o bizarerie, un bazdac, un capriciu; un moft care, in pofida legii, e tratat (cum altminteri decat) romaneste: de la caz la caz, de la om la om, de la interes la interes… Ce-i asa greu?

        Dar, ca sa ma refer doar la abordarea dvs, una strict monetarista (ca sa-i zic cumva, pana la urma), nu vi se pare ca statul se afla intr-o pozitie de abuz in raport cu cetateanul, cel putin in viziunea/acceptiunea dvs? Va citez:
        „(1) Alocatia nu a fost platita de stat. Familia nu are decit sa protesteze.
        (2) Muzicianul a fost platit. Orice venit trebuie impozitat”
        + demostratie cu casuta A1 etc.
        Nu vi se pare nimic in neregula in rationamentul dvs? Macar pentru aparenta simetriei, pentru mimarea echilibrului, daca nu pentru corectitudine si/sau pentru egalitate de tratament si de sanse etcsamdscl, de ce nu analizati si reciproca? De ce nu suflati o vorbulita SI despre imensele sume de bani care exista doar pe hartiile statului, daca tot explicati din scurt, asa, care-i calea de urmat catre niste finante sanatoase? Renuntarea la furatul propriei caciuli de catre stat nu ar fi o componenta la fel de importanta a aceluiasi proces? De ce plata impozitelor/taxelor ar fi obligatorie si cea a pensiilor/alocatiilor pentru copii, de pilda, facultativa? Dvs trageti (doar) in pianist. Meteahna veche…

        Spre exemplu, nu ati putea dvs completa (ca eu nu pot), (1) si (2) macar, ca (3) am inteles ca nu va intereseaza, asa, ca mai la vale?
        (1) Alocatia nu a fost platita de stat. Orice obligatie financiara asumata de catre stat trebuie onorata. Daca nu o (mai) poate onora, statul sa anunte public acest lucru si sa modifice legea ca atare.
        (2) Muzicianul a fost platit. Orice venit trebuie impozitat.
        SAU
        (1) Alocatia nu a fost platita de stat. Familia nu are decit sa protesteze.
        (2) Muzicianul a fost platit si nu a varsat impozitul la stat. Statul nu are decat sa protesteze.

        Hai, ca nu e greu, ca doar n-oti lucra la stat! Trebuie doar sa folositi aceeasi masura (macar financiara) in ambele cazuri.
        Sau „nu se doreste”?

        • De fapt sintem de acord! :) Punctul (3) si situatia finantelor au fost deja rezumate de mine in comentariul anterior: nu se doreste disciplina. Un singur lucru am vrut sa spun, si cu asta inchei: legea, buna sau rea, trebuie respectata. Pianistul a adus un venit familiei, acesta este impozitabil. Daca legea e proasta, sa lupte pentru schimbarea ei. Dar n-am auzit inca protestele artistilor. Sa iasa lumea in strada daca e nemultumita. Dar lumea se complace. Exemplu: studentii vor 6%, laboratoare echipate si mincare buna la cantina. La ce bun, daca profesorii sint aceiasi dinozauri incapabili sa inteleaga si sa predea „research methods” (http://ocw.mit.edu/courses/sloan-school-of-management/15-347-doctoral-seminar-in-research-methods-i-fall-2004/). Promovare pe virsta si cumul de functii (un profesor bun nu poate sa fie si parlamentar si mai stiu eu ce). Tara e condusa de un plagiator. Pentru asta trebuie sa protesteze studentii. The bigger picture. Citi parinti au creat un protest din cauza neplatii alocatiilor?

          Nu lucrez la stat, am firma mea in strainezia. Am fost si salariat si antreprenor peste ocean si acum in Europa si am platit taxe pe toate veniturile. Acum am platit TVA-ul incasat pentru primul semestru 2013. In acelasi timp statul imi datoreaza niste bani pe 2011. Desi banii vin din acelasi mare buzunar, nu pot sa nu platesc TVA-ul pentru ca nu m-au dat altii, de la alt birou, banii pe 2011.

          Romania progreseaza, dar prea incet.

          Toate cele bune! :)

  2. 1. Uciderea din culpa se pedepseste.
    2. Vatamarea corporala din culpa se pedepseste.
    3. Distrugerea din culpa se pedepseste.



    N. Plagiatul din culpa se pedepseste!

  3. Una dintre menirile esentiale ale oricarui sistem de legi, cu precadere a celor specifice unui domeniu anume, este protectia impotriva necinstei, in primul rind a furtului, de orice natura ar putea fi el. Dupa nastrusnicia constitutionala cu „ocrotirea proprietatii”, iata o noua premiera legislativa romaneasca: ocrotirea furtului. Acesta este, in esenta sa, rostul unic al propunerii, formulate cu o stingacie si un primitivism caracteristic unui legiuitor cu 4 clase: doua de la scoala primara si doua de la trenul cu care a descins in Capitala. Explicatiile date atunci cind a fost prins cu ocaua mica, cum ca „nici prin gind nu i-a trecut…..” demonstreaza chiar ca nu a avut niciun gind cind a asternut bazaconia pe hirtia cu antet parlamentar, ci doar sa execute comanda care i-a fost data sau sugerata de plagiatorul national. Toate eforturile acestea sustinute, incepute cu schimbarea comisiilor si a ministrilor, continuate cu incercarile de schimbare a legilor si care vor ajunge sa culmineze cu stabilirea unor modele obligatorii pentru accederea in functii inalte nu fac decit sa accentueze deriva si penibilul in care se inglodeaza cei ce le intrprind. Oare au ajuns asa de rupti de realitate si de normele unei existente sociale normale incit nu mai constientizeaza ridicolul in care aluneca. Cred ca tocmai aceste incercari disperate, penibile si caraghioase de a statua ca albul e negru si viceversa, arata ca inca isi dau seama de gravitatea si importanta situatiei, dar ….din mafie nu poti sa iesi cind vrei tu, o poti face doar cu picioarele inainte, asa ca pina in momentul respectiv le mai folosesti un pic la scris proiecte de lege….poate mai pacalesti niste prosti si mai iei un premiu de la un plagiator puternic.
    Lasind gluma la o parte, cred ca adoptarea unui astfel de proiect ar cobori parlamentul intr-o mizerie din care nicio trimitere la vreo directiva europeana nu l-ar mai putea ridica.

    • Un banc: I: Ce asemanare este intre militian si tren?
      R: Amindoi au 2 clase.
      I: Dar care e deosebirea?
      R: Trenul are cl I si cl a -II-a. Militianul are doua de-a-ntia.

      Despre plagiat putem vorbi mult. Va reamintesc ca Eugen Barbu acuzat de plagiat (si dovedit) n-a patit nimic, ba chiar a avut tupeul sa se plinga CC al PCR, iar Dorin Tudoran acuzindu-l de plagiat pe poetul Ion Gheorghe (dupa Lao Tze) a fost nevoit sa se mute nitel in America…

  4. Felicitari pentru text domnule Vasiliu, multumiri pentru completari domnule Pretor.
    Din fericire acum locuiesc intr-o tara in care nu exista nici mediatori, nici notari , iar puscariile se inchid ca nu ma au clienti.Mi-e rusine insa cand aflu ca jumate din puscariasi au acelasi pasaport ca mine. Colegilor le spun ca nu e de mirare cand guvernul roman condus de un Infractor plagiator m-a facut sa plec din tara. E groasa asta cu incercarile disperate de a schimba legea prin grajdanii de serviciu si nu trece o zi ca sa nu mai dea una si mai gognata.Omul e bolnav psihic.Acum a dat ordonanta cu terenurile, un atac grav la dreputl la roprietate, ca sa se razbune pe Basescu.O sa ii scada valoarea pamantului la Nana, CEc trebuie sa ii ceara alte garantii si o sa-i execute casa din Mihaileanu. De aia trebuia schimbat Ghetea cu un grajdan….

  5. Nu ma mai surprinde faptul ca alesii nostrii sunt din ce in ce mai preocupati sa introduca prin diverse legi prevederi exoneratoare de raspundere. O sugestie pe care o am de facut ar fi:
    Inlaturarea raspunderii penale in caz de tradare, si vanzare de tara daca tradatorul este membru PSD. De asemenea as putea propune si urmatoarea prevedere:
    Inlaturarea raspunderii penale pentru crime odioase infaptuite impotriva poporului roman daca faptuitorul a facut cel putin o excursie la Moscova sau la Washington, dupa caz.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Eugen Vasiliu
Eugen Vasiliu
jurist , fost director general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, fost presedinte al Comisiei de cultura a Senatului

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro