Home » Opinie » Citesti:

O relicvă – Teodor Meleșcanu

Mircea Morariu iunie 3, 2019 Opinie
9 comentarii 2,216 Vizualizari

În anul 1966, un tânăr absolvent al Facultății de Drept din București, pe nume Meleșcanu Teodor, era socotit apt să lucreze în Ministerul de Externe. Certificatul de calitate îi fusese emis de partid și de Securitate.
Omul nu fusese student rău, avea origine sănătoasă, iar de atunci și până azi a făcut ceea ce aș putea numi o miraculoasă carieră în instituția care i-a fost primul loc de muncă. Miraculoasă, dacă nu ar fi fost mai degrabă rușinoasă.
După ce a fost instruit, verificat și reverificat fiindcă în România ceaușistă nimeni nu era garantat pe viață, partidul și băieții cu ochii albaștri fiind vigilenți deoarece s-au mai întâmplat și defecțiuni, și defectări, și neașteptate crize de conștiință, dl. Meleșcanu a promovat și a fost trimis și peste hotare. Unde, printre multe altele, s-a ocupat de disidenți, de meticuloasa lor înregistrare, de toți cei cărora nu le tăcea gura, spuneau lucruri adevărate despre ororile din România, despre ceea ce făcea regimul Ceaușescu. De aici, probabil, ura care s-a conservat până azi pentru românii din afara granițelor țării.
În decembrie 1989, în zilele de dinaintea victoriei Revoluției, tov. Teodor Meleșcanu, bine instruit politic și fidel celor care l-au făcut om, dându-i și grade, dându-i și funcții, mințea cu nerușinarea specifică activistului de partid, al insului validat de Securitate, că în România nu se întâmplă nimic. Nici vorbă despre nemulțumiri, agitații, revolte sau mișcări de stradă. Tovarășul Meleșcanu era încredințat că viitorul societății socialiste multilateral dezvoltate ca și cel al comunismului se află pe mâini bune, acelea ale marelui bărbat de Stat pe nume Ceaușescu Nicolae.
În 1990, tov, Meleșcanu a devenit domn și a fost miluit pe mai departe cu tot felul de funcții. A fost ba secretar de stat, de câteva ori chiar ministru de Externe, a fost chiar și ministru al Apărării Naționale, o vreme a deținut cu titlul de interimar și postul de ministru al justiției. Iar când era trimis pe tușă, dl. Meleșcanu și-a inventat el însuși funcții. Și-a creat un partiduleț, aceasta după ce a plecat din rândul pesediștilor de astăzi, partid ce se chema Alianța pentru România. S-a visat chiar viitorul președinte al țării, iar mai apoi a vândut pe un preț bun sus-menționata alianță liberalilor conduși pe vremea aceea de Călin Popescu-Tăriceanu.
Din 1966 încoace, dl. Teodor Meleșcanu a fost ceea ce se cheamă un om de succes, s-a dovedit un fel de Hopa Mitică, ajutat fiind de spinarea lui de cauciuc, de lipsa crasă de demnitate, de felul în care a știut să îi salute pe cei de al cărui stilou îi depindea destinul Da, să trăiți, am înțeles, așa e cum ați spus dumneavoastră!.
Când în 2016 s-a făcut de râs și a devenit nefrecventabil debitând prostii și cinisme în cascadă spre a-și justifica ceea ce mai târziu s-a dovedit nu incapacitatea, ci reaua voința de a le crea românilor din străinătate condiții decente de a-și exercita dreptul de vot, credeam că gata, Meleșcanu a fost, în fine, acolo unde îi era, de fapt, locul. În Cimitirul Elefanților. Nici, vorbă. În ianuarie 2017, mai vechiul său protector Tăriceanu l-a impus în calitate de ministru de Externe în guvernul Grindeanu. Meleșcanu s-a perpetuat în funcție și în celelalte două guverne ale alianței PSD-ALDE, și-a dovedit din nou slugărnicia, dar și fidelitatea față de principiile politicii externe ceaușiste promovate de nimicul numit uman care poartă numele de Dragnea Nicolae Liviu. Încă la data de 22 ianuarie 2017, după ce râncezitul Meleșcanu a deschis gura spre a-l pune obraznic la punct la pe ambasadorul SUA la București, dl. Hans Klemm, care a atras atenția că prioritatea absolută a noii guvernări este scăparea de închisoare a nimicului Dragnea Liviu Nicolae, am publicat pe adevărul. ro un editorial intitulat Problema Meleșcanu. Problema s-a menținut și azi, s-a transformat în bubă purulentă și s-a arătat în toată mizeria ei cu ocazia alegerilor din 26 mai. După ce și-a mai bătut o dată joc de românii din străinătate, numitul Meleșcanu Teodor ar fi trebuit să ajungă definitiv în pubela politicii și a istoriei. Cu o obrăznicie rară, Meleșcanu se agață de funcție. Devine zilnici din ce în ce mai caraghios, mai urât mirositor, mai lest pentru ceea ce a mai rămas din guvernul Dăncilă, oricum unul de strânsură. Cât îi e de mare nesimțirea acestei relicve ceaușiste? Cât timp va rămâne ea nepedepsită?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "9 comments" on this Article:

  1. jack spune:

    Omul nu doar ca are o ura fata de romanii din diaspora si ii impiedica sa voteze, insa nici nu este obisnuit cu votul democratic, unde exista mai multe partide si de unde oamenii aleg, cum este si firesc, partidele pro-occidentale. Domnul Melescanu era obisnuit cu partidul unic, singurul partid votat la fiecare 4-5 ani, si probabil ca i se pare ciudat astazi sa vada atatea partide liberale fara “origini sanatoase”. Indivizi ca asta simt ca au pierdut puterea si se agata de functii.

  2. Cinicul spune:

    Era sa scriu: funcția bate gradul, dar in cazul in spate nu se potriveste, gradul garantează funcția.

  3. Constantin spune:

    “O relicvă…”

    Într-adevăr, “relicvele” reprezintă o problemă…Dar altă problemă sunt “ticăloșii”..iar o alta “incompetenții”. Dar, după părerea mea, toate sunt expresii ale aceleiași probleme, de fapt este vorba despre o imensă impostură.

    Dar, aici s-a ajuns nu pentru că PSD-ALDE-UDMR nu ar avea și oameni cinstiți, calificați, ori tineri, ci pentru că în contextul actual niciunul dintre ei nu se încumetă să facă parte din guvern.

    Unul dintre motive este, da, așa cum spune d-na Dan, riscul întocmirii unor dosare penale. Doar că acele dosare sunt consecința nelegiuirilor înfăptuite de membrii guvernului aflat în slujba cleptocrației, nu a unor acte politice curajoase în beneficiul națiunii, precum ipocrit zice domnia-sa.

    • donquijote spune:

      Ma mir de ce spuneti:
      “Dar, aici s-a ajuns nu pentru că PSD-ALDE-UDMR nu ar avea și oameni cinstiți, calificați, ori tineri, ci pentru că în contextul actual niciunul dintre ei nu se încumetă să facă parte din guvern.”

      Daca exista, ce fac? Daca sunt baieti buni, de ce raman in acest club? Est gruparea asta ultima purtatoare a steagului social democratiei? Are, de fapt, aceasta grupare vreo afiliere reala cu social democratia?
      Inca, si pe vremea partidului unic puteam sa cred (si chiar mai cred inca) ca existau comunisti puri, idealisti, ma rog, rupti de realitate, dar… atunci, era singura forma de implicare politica si puteai sa speri ca macar cu un ceva, ai putea clinti sistemul din interior, catre directia buna.
      Dar acum? ce scuza ar avea, cand partidul este condus de un infractor care si-a facut din partid o banda de infractori decisi sa spolieze statul. Sa fim seriosi! Ce incredere ar putea avea cineva rational in acesti oameni? Daca sunt cinstiti, sunt prosti – de ce sa ne lasam in seama lor. Daca nu sunt prosti…

      • JK spune:

        Sunt la fel de proști, lași și/sau imorali precum oamenii competenți din PNL sau USR care trimit în PE fosile băsiste sau pătați.

      • Constantin spune:

        @donquijote _ „Daca exista, ce fac?”

        Oricare ar fi opțiunea politică personală, recunoaștem dreptul fiecăruia de a o avea pe a sa. Iar România are nevoie de „stânga politică”, pentru echilibru. Concentrarea spre un centru insuficient consolidat, ori întârirea extremelor, periclitează construcția democratică pentru că se poate bascula brusc și puternic spre radicalism.

        Migrarea social-democraților competenți de la PSD către ProRomânia nu este după părerea mea o soluție, pentru că noul partid este de fapt vechiul partid fără oamenii d-lui Dragnea. Iar în actualul guvern nu se afirmă din motivele pe care le-am arătat în comentariul inițial.

        Asocierea lor cu infractorii nu le face cinste, dar până la apariția unei formațiuni politice de stânga moderne, europene, PSD reprezintă partidul de stânga (deși s-a comportat uneori ca unul de dreapta) care a renăscut și s-a perpetuat din 1990 încoace. Pe de altă parte, PNL, doctrinar de centru-stânga, s-a declarat recent de dreapta. Vom vedea cum evoluează lucrurile.

        În altă ordine de idei, după cum am mai spus, de 30 de ani România este victima unei guvernări cleptocrate transpartinice. Cei care nu sunt neapărat dependenți de infractori ar putea renunța la politică, sau deveni oameni cinstiți, precum spuneți. Dar, pentru demersul acesta este necesar ca tot cetățenii să contribuie activ la viața politică a Cetății, atât cei implicați partinic, dar și ceilalți.

        Răspunzând direct întrebării dumneavoastră: nu ne ajută nici dacă cei competenți pleacă din PSD, nici dacă renunță la politică. Soluția la problema semnalată este, din contra, mai multă implicare, nu renunțare.

        • donquijote spune:

          @Constantin
          Probabil nu mai trceti pe aici, fiind articole de o zi, dar raspunsul dvs la intrebarea mea, vad ca este: “Daca exista, nu fac nimic”

          Atunci, la ce bun? Doar sa dea impresia ca PSD e un partid mare? Ca exista si partid social democrat? Ca sa-i legitmizeze pe cleptocratii din PSD cu inocenta lor? Fara a produce alt efect, asta inseamna doar complicitate.

          Deci pentru mine, … nu exista!

          PS. Nici cu PNL nu mi-e rusine: din cand in cand se mai infoaie cate unii, dar in final tot interesele cleptocratiei transpartinice primeaza. Vezi si pozitia fata de votul la locale.

  4. crs spune:

    Pana moare.

  5. donquijote spune:

    Viorica Dancila a avut o revelatie, (sau i-a fost revelata) ca mai exista pentru ea o viata (politica) si dupa dragnea, daca se emancipeaza de imaginea de marioneta docila a acestuia, si de camarila lui.
    Poate ca a mai contribuit la aceasta si situatiile umilitoare in care a pus-o jupanul de nu putine ori, asa ca si-a sters iute lacrima din coltul ochiului, dupa greaua pierdere suferita prin disparitia marelui om (politic) care a fost dragnea si care a ajuns detinut (de drept comun)… si a pus mana hotarata pe coarnele plugului de lemn ca sa traga ea brazda cum stie.
    Asadar, fara regrete au fost scosi din prim plan cei care erau asociati cu imaginea jupanului si din plan secund cei care se ocupau cu partea de control (ochii si urechile stapanului).
    Cu siguranta si-ar dori mai multa emancipare si inca nu s-a terminat lista de plecari. Banuiesc ca era in curs cautarea unei solutii si pentru Carmen Dan, ultima reduta a lui dragnea in prima linie.
    Problema e ca “rezerva de cadre” e cam subtire. In afara de sacali verosi si lipsiti de scrupule, dar cu scoala precara, care “dau rau la imagine” nu prea are de unde.
    Melescanu nu cred ca facea parte din planul de curatenie, este unul dintre cei mai scoliti si mai cu clasa, comparat cu noua generatie… Cred ca-i vine greu sa se uite in ochii lui si sa-i zica “hehe, ma scuzati dar nu mai merge…” De unde scoti un ministru de externe acceptabil “la export”, cand tocmai imaginea externa a guvernului ei este cea mai afectata? (Pe aia interna o mai drege din foarfeca).
    Cred ca nu mai rezista mult si doamna/tovarasa profesoara de lucru manual nu va mai avea de unde petici sacul putred si va trebui sa se ceara afara singura



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mircea Morariu


Mircea Morariu

Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facult... Citeste mai departe


Colectia Contributors.ro

Cumpara editia cartonata cu autograful autorului

Volumul ”Aspecte ale economiei românești în timpul Războiului Rece (1946-1991)” va fi lansat joi, 20 iunie 2019, la librăria Modul Cărturești (strada Academiei nr. 18-20, la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București).

E randul tau

Mulțumesc pentru timpul acordat lecturii și pentru aprecieri, domnule George Gafencu.Da, extensia ...

de: Dumitru Sandu

la "Votul „diasporei de acasă” pentru instituții „ca afară”"

Carti recomandate de Contributors.ro

DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

Carte recomandată de contributors.ro

Festival de Film

Cauta articole

iunie 2019
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)