vineri, aprilie 19, 2024

O revizuire previzibilă sau despre cum promisiunile devin realitate

După cum par să indice surse din presă, în acord cu un calendar strâns evocat de însuşi  Prim-ministrul  României, revizuirea constituţiei devine un fapt cert, iar  profilul noii legi fundamentale prinde  contur. Este adevărat, nimic din scenariul  ingineriei constituţionale din România de astăzi nu are ceva în comun cu   “Forumul constituţional”, cu consultarea politică largă sau cu participarea cetăţenilor. Acum,  ca şi  în trecutul  recent, România va avea parte de o constituţie  edictată de elita politică ce înţelege să păstreze pentru ea monopolul deciziei, elaborând un cadru înşelător de nuanţă democratică şi europeană. Nu Camerele vor decide, nu parlamentarii vor delibera, nu cetăţenii vor reflecta- este suficient ca un număr de patru, cinci personalităţi din cadrul actualei majorităţi să convină asupra unor principii pentru ca aceastea să fie traduse în normele adoptate de adunările docile şi previzibile.  România politică din 2013 se întoarce la o  tradiţie  familiară, ce trimite la actul întemeietor semnat de Frontul Salvării Naţionale.

Punctele acceptate indică mai degrabă o prudenţă în domeniul revizuirii. Schimbările legate de statutul puterii executive marchează îndrumarea către parlamentarizarea regimului, de vreme ce  şeful de stat nu mai are  vreo marjă de manevră semnficativă în materia desemnării candidatului la funcţia de prim ministru. Acesta provine  din cadrul partidului care a obţinut cel mai mare număr de  mandate în parlament.  Un alt semn al parlamentarizării este şi retragerea dreptului şefului de stat de a refuza  numirea unui ministru în cazul remanierii. Extinderea atribuţiilor şefului de guvern este vizibilă şi în măsura în care acestuia i se conferă , constituţional,  privilegiul de a reprezenta România la  Consiliul European, cu excepţia a două situaţii precizate expres.

Tot de un tip parlamentar de organizare ţine şi ideea de moţiune de cenzură constructivă- este greu de văzut cum un asemenea instrument poate să fie adaptat unui model semiprezidenţial. După cum tot de această tendinţă de bricolaj constituţional aparţine şi sugestia apariţiei unei moţiuni simple, care să poată conduce la demiterea unui ministru. Dezideratul limitării exceselor puterii executive este satisfăcut,declarativ, prin obligaţia de a prezenta în termen de cinci zile  ordonanţele de urgenţă la Camere, ca şi prin limitarea numărului de asumări ale răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului.

În fapt, ceea ce pare  de netăgăduit este faptul că această  propunere de revizuire, în ipoteza adoptării ei, va marca un ascendent  al Premierului, constituţional  şi simbolic .  Viitorul Preşedinte, oricine ar fi acesta din urmă, nu va fi decât un demnitar cu puteri limitate. Este o opţiune care, pe termen lung, se poate dovedi decisivă în conturarea  echilibrului politic de la noi. Combinaţia dintre puterea personală şi administrarea maşinariei de partid din  Camere îi conferă şefului de  guvern poziţia cea mai influentă.  Parlamentarizarea regimului maschează întărirea, masivă, a prerogativelor Premierului.

Şi o remarcă finală. În 2009, cetăţenii României au votat în cadrul unui referendum validat, în favoarea unei reforme a  Camerelor.  Nimic din această exprimare a  voinţei naţionale nu a mai contat, în 2013. Lecţia revizuirii din  2013 poate fi rezumată fără dificultate- în România, stăpânii politici au identităţi diferite, în vreme ce ei, supuşii fără de glas, cetăţenii, sunt şi vor fi aceiaşi.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. NU votati constitutia neo-comunistilor

    In primul rind nu se face nici o consultare a cetatenilr acestei tari si mai mult rezultatul referendumului prin care s-a votat renuntarea la senat si un parlament de max 300 de parlamentari nu este luat in considerare. Aceasta constitutie nu este a plagiatorului si a repetentului si trebuie lasati oameni calificati sa intreprinda acest demers. Dupa simulacrul fsn-ist urmeaza aceasta mizerie usl-ista ambele formatiuni fiind in fapt urmase ale pcr.
    Nu votati romani aceasta piesa ieftina de teatru, poporul trebuie sa decida si nu acesti trecatori slujbasi care au impresia ca au drept de viata asupra noastra.

    Nu votati pina nu procesul de revizuire va implica tot poporul, NU este constitutie lui tonta si adormila ci a ROMANILOR.

  2. De ce este capabila actuala putere s-a vazut inca din vara trecuta, ce va fi de facut vom vedea, intrucat mai avem vreo sase luni pana la validare si multe se vor intampla.
    Doresc sa exprim o nedumerire: „daca candidatul la funcţia de prim ministru provine din cadrul partidului care a obţinut cel mai mare număr de mandate în parlament, iar acesta nu beneficiaza de sustinerea unei majoritati parlamentare (situatie cu grad ridicat de probabilitate)”, ne vom afla in imposibilitatea formarii unui guvern/guvern stabil in cazul incropirii unei majoritati conjuncturale.
    Asa ar fi, sau imi scapa ceva?

  3. Domnule profesor,

    Sunt un cetatean cinstit care am ramas in tara mea convins fiind ca se poate trai decent si civilizat si aici, dupa 1990, totul fiind doar o chestiune de timp. Din pacate, timpul a trecut si am luat – cum se spune in popor – teapa. Daca vreti sa va realizati rostul va rog eu scrieti aici tot ceea ce trebuie sa inteleaga oamenii despre intocmirea statului nostru, juridic si politic si cum credeti altminteri, pentru ca oamenii sa priceapa ce e normal si ce s-ar potrivi mai bine. Acest lucru cred ca este esential pentru ca jigodiile care vor sa faca iar treaba de mantuiala sa nu mai duca oamenii cu presul. Spuneti oamenilor cum trebuie sa renuntam la ordonantele de urgenta sau sa le folosim numai in caz de necesitate stricta, acesta fiind singurul mod de a revitaliza viata parlamentara. Spuneti-le cum trebuie sa ne decidem cum sa nu stricam echilibrul administratiei si care e adevarata miza a regionalizarii. Spuneti-le si despre cum trebuie transata problema „semi-prezidentialitatii” republicii noastre. Acum e foarte important ca dumneavoastra si colegii dumneavoastra sa deschida mintea oamenilor curiosi si care vor sa inteleaga. Multumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro