O solidaritate criminală

Moțiunea de cenzură de săptămâna trecută a fost un simplu exercițiu de digitație politică. Un semn, fără doar și poate necesar, că Opoziția politică parlamentară încă există, că nu a fost deocamdată total anihilată de tăvălugul PSD-ALDE care își dorește să facă din Parlamentul României o nouă Mare Adunare Națională.
Poate că e singurul lucru bun ce se poate spune despre respectivul gest politic.Textul Moțiunii era prost conceput, semănă mai degrabă cu un pamflet, un editorial, părea o simplă compoziție literară școlărească ce nu izbutea nici pe departe să dea adevărata măsură a dezastrului politic, economic și în planul imaginii externe a României reprezentat de guvernarea PSD-ALDE.
Așa după cum am subliniat în alte câteva comentarii anterioare, încă și mai dezastruos a fost modul în care PNL și președintele acestuia, dl. Ludovic Orban, au managerizat moțiunea, au negociat cu cei care, la o adică, le puteau aduce voturi.
Respingerea categorică a moțiunii (ca să treacă acesteia i-au lipsit vreo 66-67 de voturi ceea ce e imens în situația dată) a însemnat o gură de oxigen pentru Putere. Îndeosebi pentru Comisia Iordache care și-a continuat, în cel mai stahanovist mod cu putință, acțiunea de măcelărire a legilor justiției. Nepăsătoare nu doar la protestele Opoziției, ale adevăratelor organisme și organizații ale magistraților, nu la aplauzele iresponsabile ale creației artificiale a unei inse pe nume Gârbovan Dana, altminteri suspect de mult promovată de organismele de presă fidele puterii PSD-ALDE, ale manifestanților #rezist.
Acestora li s-au adăugat săptămâna trecută îngrijorarea exprimată de președintele Comisiei de la Veneția, dar și luarea de poziție comună a nu mai puțin de 12 ambasade din Capitala României ale unor țări aliate. Textul respectivei declarații comune intitulate Importante țări partenere fac apel la România să ia în considerare posibilul impact negativ al amendamentelor la legile penale a fost postat pe site-ul Ambasadei SUA la București. Drept pentru care, drept pedeapsă, caraghioasa, iresponsabila troică de la București, Dragnea, Tăriceanu, Dăncilă, a vboicotat recepția de Ziua Națională a SUA. Iar dl. Tăriceanu a mai emis și năstrușnicul panseu că ambasadorii țărilor occidentale nu știu cu e să trăiești sub amenințarea arestării. Nu știu fiindcă nu au comis matrapazlăcurile cum a făcut ilustra persoană a președintelui Senatului României.
Dacă artizanul celebrei Ordonanțe 13 de odinioară, analfabetul funcțional Florin Iordache, s-a dat de ceasul morții să scoată pe gură două, maximum trei fraze cât de cât articulate, spuse într-un dialect relativ asemănător limbii române literare, dând asigurări că nu ar exista nici un motiv de îngrijorare (cum să nu existe când, cu numai o zi sau două în urmă, a fost pusă crucea mortuară peste recuperarea extinsă a prejudiciilor aduse de politicieni?, președintele Comisie juridice din Senatul României, dl. Șerban Nicolae, a mai făcut o demonstrație de anti-diplomație, dispreț, aroganță politică. De mitocănie politică în lege. Pelticul, și la propriu, și la figurat, jurist de frunte al PSD, corigent la disciplina „Bun simț politic” dar și la bun simț tout court, a minimalizat semnalul, a încercat să îl ia în derâdere, să îl trimită în derizoriu, arătând astfel că puțin îi pasă de apartenența României la valorile europene și euro-atlantice. Totul cu numai trei zile înainte ca România, prin prim-ministrul Viorica Dăncilă să devină parte în troica de conducere a UE și la șase luni distanță de la momentul în care țara noastră va prelua președinția Uniunii.
Atitudinea d-lui Șerban Nicolae, care imită întru totul pe aceea a funcționarilor de rang înalt din aparatul politic și diplomatic al regimului comunist, (nu își exprima același ins cu ceva vreme în urmă disprețul față de rezistența anti-comunistă?) nu este una izolată. Ea reflectă perfect, întocmai, linia și directivele partidului, recte ale lui Liviu Dragnea. Căruia puțin îi pasă de dezastrul pe toate planurile spre care se îndreaptă România.
Dragnea se vrea scăpat, salvat de perspectiva închisorii cu prețul sacrificării țării. Jalnic e că i se asociază un întreg partid. E vorba despre o solidaritate criminală.