vineri, martie 29, 2024

O sugestie

”Comunică! E simplu!” – așa suna sloganul unei campanii publicitare a unei mari firme de telefonie, acum câțiva ani.

Ba nu-i simplu deloc!

Ieri, la miez de noapte, am văzut doi dintre cei mai importanți oameni în statul român – președintele celui mai puternic partid din țară și premierul – așezându-se, nădușiți, cu privirea încețoșată după o ședință-maraton de cam 6 ore, dinaintea camerelor de luat vederi, spre a transmite deznodământul celor petrecute dincolo de ușile închise; spre a explica, pentru a nu știu câta oară, că totul e bine, partidul e strâns unit în jurul binecuvântatului său program de guvernare și a celor care îl vor aduce la îndeplinire, n-a fost război intern, n-au fost controverse, doar încăpățânarea unor miniștri care, oricât au fost rugați timp de șase ore să nu se retragă din guvern, n-au putut fi înduplecați. Sunt și ei oameni și trebuie înțeleși atunci când mărturisesc că nu mai suportă presiunea exercitată asupra lor. De către cine? Să nu intrăm în amănunte ce nu-și au locul. Demisia, precum se știe, e un act unilateral de voință – de aia se și supune la vot.

Cu fețe congestionate de efort și iritare, ambii leaderi au declarat, gratulându-se cu ”dragă Mihai” și ”dragă Liviu”, că, de fapt, nu a fost nicio problemă reală la mijloc: doar o pană de comunicare, pentru care până și șeful psd-ist a găsit de cuviințe să-și facă mea culpa.

Eu unul, stimați tovarăși, m-am săturat să ascult aceeași placă zgâriată, cu același refren: orice lucru contrariant s-ar fi întâmplat în sau din inițiativa PSD, e tradus în termeni de ”deficiențe de comunicare”.

PSD-ul a avut, în alegeri, o echipă redutabilă de experți internaționali, și, lucru încă și mai rar, disciplina de partid care să-i facă să le urmeze sfaturile: să nu care cumva să enerveze în vreun fel votanții hotărâți să doarmă pe laviță în ziua votului. Ce-a urmat, știm cu toții: o participare electorală de mai mare jalea, numai bună pentru partidele cu un substanțial electorat captiv.

După alegeri, însă, panele de comunicare par să fi devenit o regulă. Să fi plecat între timp experții? Să se fi spart disciplina de partid?

Ipoteza din urmă pare, deocamdată, nu tocmai plauzbilă, cel puțin la nivel declarativ. Organismele de decizie, cum a fost CEx-ul de aseară, ni se spune că hotărăsc prin vot unanim. Ba mai mult: votul lor unanim reafirmă, o dată în plus, unitatea partidului – chiar și atunci când, așa cum ne-a explicat președintele formațiunii politice, toți cei de față, fără excepție, au plecat acasă, în urma victoriei repurtate colectiv, dezamăgiți. Probabil că dacă s-ar fi supus la vot și desființarea DNA măcar câțiva ar fi ieșit din ședință mai optimiști.

Ar mai fi totuși un detaliu legat de comunicare. În alegeri, coaliția PSD-ALDE dorea să informeze despre ce promite să facă. Acum se vede în situația de a explica ce a făcut, ce face, ba chiar, adesea, ce vrea să facă. Altă Mărie, altă pălărie, altă strategie – cu sau fără experți.

Am aflat, de pildă, în aceeași epocală conferință de presă, că până și ministrul transporturilor ar fi avut rezultate remarcabile, dar… nu a știut să le comunice. În prezența membrilor CEx i s-a oferit prilejul să spulbere orice îndoială privind activitatea sa, doar că a dovedit aceeași îndărătnicie ca și celelalte două doamne ministru în a nu-și retrage demisia, în ciuda tuturor rugăminților.

Din câte îmi amintesc, aproape că nu există sector de activitate, atât în guvernarea lui Grindeanu cât și în cea a lui Tudose, aflate, din acest punct de vedere, într-o exemplară continuitate, în care să nu i se fi imputat ministrului de resort, de regulă prin vocea purtătorului de cuvânt al partidului, dl. Liviu Dragnea, ”grave erori de comunicare”. Mulți au plătit, peste noapte, cu funcția, pentru că vreun porumbel se grăbise să le iasă pe gură. Excepție fac dl. Daia și dl. Pop, fiecare în felul său un geniu al comunicării.

Am o umilă sugestie pentru îmbunătățirea strategiei de comunicare a partidului călăuzitor: să publice, de pildă, stenogramele discuțiilor purtate în CEx aseară. Toată lumea ar ieși în câștig: PSD-ul și-ar consolida credibilitatea, iar cititorii s-ar distra pe cinste. Deși, parcă nu ne mai vine a râde.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Am mai spus-o, „expertii internationali” sunt analisti comportamentali care au fost platiti cu 4 milioane euro pentru castigarea alegerilor. Misiunea lor principala a fost sa indeparteze atentia publicului de la calitatea ofertei umane, pe care au directionat-o catre „programul de guvernare”, prezentat ca un adevarat panaceu pentru Romania.
    Nu stiu cu cat au fost platiti cand au fost adusi de urgenta pentru a rezolva perioada protestelor, insa imediat dupa aceea au inceput sa caute inlocuitori mai ieftini in piata.

  2. Nu,multumesc!
    Acesti patetici indivizi nu au talent, nu au anvergura, nu au carisma, nu au simtul umorului, nu au vocabular, adica nu poseda niciuna din calitatile unui comic de calitate!
    E o adevarata arta si comedia asta…
    Or, ideea n-ar fi aceea ca nu-mi mai vine sa rad (ador asta!), ci ca nu ma amuza orice clovn provincial cu bancuri rasuflate si grimase simiesci…

  3. În acest spirit e remarcabilă formularea de aseară a lui Liviu (Dragnea și nu Pop de această dată):

    [Stănescu] … a fost votat în unanimitate cu excepția…. [lui Nicu Bănicioiu]

    Merită reținută.

  4. Buna initiativa! Din pacate PSD nu e un „partid” si nu reactioneaza la sugestii. Scaune muzicale pentru securisti mai vechi sau mai noi. Catusele sau strada sint singurele care ii misca.

  5. Cand o sa intelegeti ca problema nu e la psd?
    Ei au o baza (minoritara dar) omogena si stabila, cu dorinte simple, ca de microorganisme.
    Problema este la ceilalti: daca vedeti ca psd este „ciuma” si totusi nu ati descoperit leacul, inseamna ca sunteti tot in evul mediu timpuriu. Nu aveti decat sa scoateti prapurii in strada sa dati cu tamaie… daca nu ardeti ciuma, nu distrugeti sobolanii, nu iesiti la lupta chiar cu riscul sa fiti alaturi de vecinul cu care v-ati certat finca dadea muzica prea tare sau v-a afumat cu gratarul dar, de altfel, nu aveti ce sa impartiti.
    Cand o trece ciuma o sa discutati despre orele de muzica si despre orele de batut covorul si altele ca astea.
    Dar, daca stiti cum se combate ciuma, nu stati in casa si asteptati sa treaca de la sine sau nu sperati ca nu o sa va ocoleasca.
    Si politica poate sa fie facuta de oameni onesti, ca si afacerile de durata. Trebuie sa crezi ca se poate. Daca nu exista destui care sa creada, nu mai este nicio sansa.

    • Cind o sa se inteleaga? dar dece sa se inteleaga, cind e mai usor sa dai vina pe pesedisti si pe „ştirbii” care i-au votat!?
      Care pesedsti sint uniti si cind se cearta, pe cind dreapta si intelectualii se sfisie intre ei pentru care-i cel mai care :P de iti vine sa crezi ca se mimeaza opozitia si antipesedismul.

      • Cum influenţează prezenţa la vot rezultatul votului.

        Datele problemei:
        Să presupunem că sunt 100 de votanţi, care au de ales între mai multe persoane: A, B, C, etc.
        Un număr de 30 de votanţi vor să voteze persoana A.

        Cazul 1
        Din 100 de votanţi se prezintă la vot 40 şi din ei 30 votează persoana A.
        Calculez în procente voturile persoanei A. Împart:
        Numărul de voturi pentru A / numărul total de voturi = 30 / 40 = 0,75 =75%.
        Deci persoana A a primit 75% din voturi, ceea ce reprezintă o MAJORITATE.

        Cu o majoritate de voturi, persoana A a câştigat.

        Cazul 2
        Din 100 de votanţi se prezintă la vot 80 (mai mulţi) şi din ei 30 votează persoana A
        Calculez: Din cei prezenţi au votat persoana A, în procente, 30/80= 0,375 = 37,5%.
        Deci A a primit 37,5% din voturi. Observăm că 37,5 % este mai mic decât jumătate (50%), deci procentul rezultat nu reprezintă o majoritate din voturi (ci o MINORITATE).

        Cu 37,5% din voturi persoana A câştigă sau pierde, după cum se află în una din următoarele două situaţii:
        I. Persoana A are cel mai mare procent din numărul voturilor şi atunci a câştigat. De notat că nu a câştigat cu majoritate de voturi (37,5% este mai mic decât jumătate din voturi) ci cu o MINORITATE.
        II. O altă persoană (oricare dintre persoanele B, C, etc.) are cel mai mare procent din numărul voturilor şi atunci ea câştigă şi prin urmare persoana A pierde.

        Rezumând:
        O prezenţă slabă la vot are ca efect câştigarea alegerilor de către persoana A, cu majoritate de voturi.
        O prezenţă mare la vot poate avea ca efect pentru persoana A fie perderea alegerilor, fie cîştigarea alegerilor cu o minoritate de voturi.

        NOTĂ:
        Procentul mare cu care PSD a câştigat alegerile parlamentare este rezultatul prezenţei foarte slabe la vot (absenteismului), obţinută prin MANIPULARE.
        Ei au spus mereu în campanie că dacă se merge sau nu la vot ei tot vor câştiga şi au îndemnat la absenteism. Şi-au asigurat astfel câştigarea cu o MAJORITATE de voturi a alegerilor. Majoritate care acum le permite să facă ce vor.

        Dacă manipularea nu ar fi funcţionat, o prezenţă mare la vot ar fi făcut ca, chiar în caz de câştig, PSD să câştige cu o MINORITATE de voturi şi astfel în parlament ar fi existat opoziţie puternică.

        • Demonstratia este simpla.
          Problema este ca B si C (sau eventual, concurenta lor directa D, E … samd sa zicem ca ati pune si un caz 2.b) nu fac destula propaganda ca sa convinga 70 din 100 sa vina la vot si lasa impresia ca oricum, daca primul loc este asigurat lui A, miza lor ramane trecerea pragului electoral. Ei, si in cazul participarii masive la vot, s-ar putea ca pragul sa fie mai greu de atins pentru jucatorii mici.
          Bomboana pe coliva, la locale, intr-un moment de reverie, dintr-un motiv care imi scapa (*), B si/sau C au considerat ca nu este cazul sa se tina un al doilea tur de scrutin si i-au acordat la vedere lui A, victoria fara lupta.
          (*)De fapt, am o explicatie, dar este prea putin onoranta …

  6. Invariabil, atunci cînd este prins la furat, politicianul român începe să se tăvălească urlînd că dosarul lui ”este instrumentat politic”. Orice politician care este întrebat direct cum a făcut o găinărie despre care știe toată lumea că a făcut-o, începe cu ”înainte de a vă răspunde la întrebare vreau să vă spun că…”, după care începe să bată cîmpii și s-o dea cotită evitînd să răspundă direct și încercînd noi metode de eschivă și prostire a interlocutorului. Sau zice ”altă întrebare!’, confirmînd nesimțirea și tupeul cărora le datorează poziția în ierarhia partidului. Dacă vorbește de mărirea salariilor cu 5%, politicianul zice că s-au mărit cu ”cinci puncte procentuale”, iar sutelor de lei le zice ”milioane”, ca să pară mai mult, așa, ca de la nașu’. Furtul și coțcăriile făcute în gașca lor de infractori este botezat ”lucru în echipă”, trădările, traseismul și șantajul se cheamă ”jocul politic democratic”, iar fac ce vrea mujchiu’ meu se numește ”voință politică”. În cazul nostru, lipsa de comunicare înseamnă tîmpenii făcute la foc automat pe care nu și le pot explica nici măcar ei și pungășeli individuale comise în tentativele de a-l ”face” pe celălalt. Niște dobitoci care și-au lăsat ogoarele în paragină, au venit la oraș și după ce au făcut școala regimentară de șase luni de la Băneasa încununată cu un doctorat, încep să creadă despre ei că sînt Ciurcil, Taleirand și Makiaveli în materie de politică, etalînd prostia și precaritatea intelectuală nativă în discursuri cu o retorică ce pendulează între istețimea unui sergent major și umorul unui șef de post. În ceea ce privește discuțiile din CEx la care faceți referire în finalul articolului dumneavoastră, cred că toate mamele celor aflați în sală pot depune plîngeri pe motiv de abuz sexual, o chestie la care subscriu și eu cu toată plăcerea.

    • 1. Dacă guvernul NU FACE ceva ce a promis – este vina guvernului că nu a făcut.

      2. Dacă guvernul ARE PROBLEMEDECOMUNICARE, vina este împărţită:
      – este vina guvernului că nu a putut (prin comunicare) să convingă poporul de intenţiile lui bune şi
      – este vina poporului că (ascultând ceea ce i s-a comunicat) nu a înţeles că guvernul are intenţii bune.
      Unde este aici verbul “A FACE”? Nicăieri, a fost schimbat subiectul discuţiei.

      Schimbarea subiectului discuţiei este o diversiune. Cu cât cad mai mulţi în capcană şi nu observă că se bat câmpii, cu atât mai bine pentru guvernanţi

  7. Romania este o tara saraca si va fi atita timp cit conducerea politica nu se va preocupa cu programe ample pentru propasirea societatii. Spectacolul jalnic de care vorbiti arata cine sunt si cit orizont au. Nu este viitor in Romania si nu va fi cu asemenea creaturi. Cred ca merita facuta o analiza a investitiilor interne, europene si streine si eficienta lor. Dupa zeci de ani putem trage concluzii la intentiile rusesti, maghiare, turcesti, sirbesti vizavi de economia romaneasca. Daca la cele romaneste si europene mai apar statistici …..

    • Toata lumea vrea partide de stanga la putere, crezand ca ele au o reteta miraculoasa prin care fiecare poate primi dupa nevoi, nu dupa efort.

      Aceasta reteta se numeste socialism, nu e miraculaosa ci a adus saracie peste tot pe unde a fost aplicata.

      Suntem in aceeasi situatie- a dorintei macabre de socialism – asa ca nu vad de ce oamenii se tot plang, Au ce-si doresc.

      Daca le vorbesti despre dreapta, sar de 20 de metri: „si cu saracii ce facem?!” uitand ca metoda cea mai buna de a nu avea saraci este de a avea grija sa nu-I faci. Ori, sansele de dezvoltare pentru a nu mai fi sarac dreapta le otera, nu stanga. Stanga are grija sa bage cat mai multi oameni in saracie, ademenindu-o cu ajutoare sociale, pensii, salarii de la stat si altele de acest fel.

      In Romania nu exista nici un partid de dreapta, nici macar de centru-dreapta. Cum sa apara o guvernare de dreapta?

      Asa ca aducem mereu stanga la putere dupa care formam un imens zid al plangerii mirandu-ne ca ratza macane…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Liviu Papadima
Liviu Papadima
Doctor în filologie în 1999, cu o teză despre literatură şi comunicare. Studii postuniversitare şi stagii de cercetare în România (Bucureşti, Colegiul Noua Europă) şi în străinătate (Universitatea din Viena, Vrije Universiteit, Amsterdam). Absolvent al Facultăţii de Litere din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro