joi, martie 28, 2024

O tara care nu respecta legea si justitia este o tara fara-de-lege, o tara a faradelegii

Discurs ținut de subsemnatul cu ocazia ședinței Plenului CSM de prezentare a Raportului de activitate pe anul 2014, la care a luat parte și Președintele României, în data de 6 ianuarie 2015.

Momentul bilanțului de activitate este nu numai un moment de reflecție cu privire la ce a fost, ci și un moment de comunicare a unei viziuni cu privire la ce va să fie.

Domnule Președinte! Când ați depus jurământul de Președinte al țării, v-ați fixat ca țel creșterea încrederii în autoritatea statului – în mod corect, căci lipsa de încredere în instituțiile statului duce la disoluția autorității lor și, în final, la legea bunului plac și la abuzuri. De asemenea, ați anunțat ca o prioritate respectarea și consolidarea statului de drept. În alocuțiunea mea vreau vă sugerez câteva argumente în susținerea demersului pe care vi l-ați asumat, argumente care se bazează pe promovarea unui anumit tip de cultură civică – cea a lui rule of law (tradusă impropriu prin „stat de drept”, când corect ar fi fost mai degrabă „preeminența legii”).

Grație reformei inițiate în anii 2004-2005, justiția s-a separat aproape complet de politic; din punct de vedere organizatoric, mai sunt unele chestiuni de discutat, dar din punct de vedere funcțional justiția este independentă de politic. Scopul acestei independențe nu este conservarea unor drepturi ale magistraților – deși afirm răspicat că ele sunt necesare pentru asigurarea unui statut economic și social confortabil magistratului. Ci aceasta independență este necesară ca o precondiție a imparțialității judecătorilor și procurorilor, ca ei să fie obiectivi în soluționarea cauzelor pe care le instrumentează. Dar numai magistrații trebuie să fie așa, nu și Justiția – căci ea, Justiția, trebuie să fie întotdeauna de partea legii.

În zilele noastre este foarte vizibilă latura represivă a Justiției. Deși penalul constituie doar 12% din totalul dosarelor soluționate de noi, interesul public este maxim asupra acestora. S-a mers până într-acolo încât se vorbește de un război al magistraților cu politicienii, de o republică a procurorilor, chiar despre o magistocrație sau dictatură a justiției. Eu cred că se ignoră misiunea noastră constituțională, se uită rolul fundamental al justiției – de a menține ocroti și restaura drepturile încălcate, de a proteja libertatea fizică și politică a omului, de a restabili ordinea în societate. Justiția îi ocrotește pe cei corecți, pe cei mulți. Doar cei care încalcă legea pot vedea în magistrați niște inamici. Iar noi trebuie să înfăptuim dreptatea chiar dacă ar fi să piară lumea, fără niciun fel de parti-pris-uri, fără a favoriza și fără a defavoriza pe nimeni. Noi nu trebuie să fim populari, iar deciziile noastre nu trebuie supuse sufragiului. Ci trebuie să dăm hotărâri exclusiv pe baza legii.

Cred că trebuie să conlucrăm cu toții pentru a reda justiției demnitatea pe care o merită. Putem regândi și restaura în mod corect justiția prin două modalități:

  1. Recunoscând rolul Justiției în democrație. Justiția este pilon de bază a societății. Este putere egală cu celelalte două și toate trei trebuie să colaboreze instituțional în Interes Public, pentru Binele comun. Cele trei puteri sunt ramuri ale conducerii statului – deci este paradoxal să se atace unele pe altele, căci asta ar înseamna o dinamitare a Statului chiar din interiorul său. Justiția nu este în război cu Legislativul și Executivul, dar este chemată și sancționeze parlamentarii sau miniștrii care încalcă legea. Căci statul de drept reclamă ca primii care trebuie să fie obedienți legii să fie chiar organele care au elaborat-o și o aplică. Așa se explică sancțiunile aspre și adecvate primite de politicieni și magistrați sancționați în ultimii ani. Astfel se explică reacțiile CSM ori de câte ori un magistrat este atacat în mod nedrept sau vreo hotărâre judecătorească este criticată în mod nefondat în spațiul public (cu o mențiune specială: primului-ministru și ministrului justiției le este cu desăvârșire interzis să comenteze decizii judiciare sau să atace magistrații în mod individual). Și tot astfel se explică de ce nu poate fi acceptată blocarea nemotivată de către Parlament a unor măsuri procesuale în cauzele penale interesând parlamentari sau miniștri ori foști miniștri – acest lucu este contrar principiului statului de drept ce impune separația puterilor: așa cum sistemului de justiție nu are voie să adopte legi sau să se substituie administrației, tot astfel celelalte două puteri nu au voie să blocheze cursul unei cauze demarate legal sau să nu execute hotărârile judecătorești definitive.
  2. Respectând oamenii care activează în sistemul de justiție. Am văzut că în noul Președinte 60% dintre români au încredere (datele sunt din decembrie 2014). Cu referire la Justiție, există două feluri de sondaje : cele privind percepția populației – Eurobarometrul Comisiei Europene a constatat că 44% are încredere în justiția română (datele sunt din octombrie 2013); și cele privind experiența celor care au contact direct cu justiția – sunt mulțumiți de atitudinea, onestitatea și profesionalismul magistraților peste 80% dintre avocați, respectiv 60-70% dintre justițiabili ( datele sunt din iulie 2014). Așadar, oamenii au încredere mare în alesul lor direct, dar și în cei care împart dreptatea – care nu sunt aleși direct, dar care prin această încredere sunt legitimați. Să nu uităm că Președintele este mediator între puteri, iar CSM este garant al independenței justiției și, de aici, rezultă necesitatea unui parteneriat continuu pentru ca justiția să fie o prioritate strategică națională – așa cum trebuie să fie Educația, Sănătatea și, poate, chiar Protecția Mediului.

Dacă este să ne dorim ca oamenii să respecte statul și, în ce ne privește, justiția, atunci trebuie promovate în mod constant mesaje care să le explice cum funcționează acestea. Trebuie să explicăm că într-o republică suveran este nu un individ, ci însuși poporul; că cele trei puteri sunt de fapt funcții care lucrează în numele poporului pentru acest popor; că Guvernul nu este al unui individ, ci al României; că  Justiția protejează oamenii corecți și îi sancționează pe cei care încalcă legea; că magistrații își îndeplinesc obligațiile nu după bunul plac, ci potrivit legii, iar cei care din rândul lor care sunt descoperiți încălcând legea sunt la rândul lor sancționați (în perioada 2005-2014 au fost sancționați pentru comiterea de infracțiuni peste 50 de magistrați și pentru comiterea de abateri disciplinare peste 140 de magistrați).

Legea trebuie cunoscută și aplicată. Judecătorii și procurorii trebuie respectați și cetățenii să se supună autorității lor exercitate legal. O țară care nu respectă legea și justiția este o țară fără-de-lege, o țară a fărădelegii.

Eu cred că cel puțin din anul 2012 înșiși românii au arătat în mod deschis că își doresc o România a statului de drept, în care justiția să fie independentă de politic, iar magistrații să fie onești și profesioniști. Românii își doresc o țară în care legea să fie respectată de toată lumea și în care justiția să se înfăptuiască în mod egal. Eu sunt convins că numai respectând legea țara poate progresa economic și poate astfel deveni un cadru sigur pentru cei care locuiesc deja aici și, de ce nu, un motiv de întoarcere a celor plecați. Avem datoria să îi convingem pe toți aceștia că în România domină nu bunul plac, ci regulile; nu abuzul, ci ordinea; nu interesul privat, ci cel public.

Justiția trebuie acceptată ca o nevoie socială. Dar legea trebuie să devină o valoare socială. Prevenția este mai importantă decât combaterea. Internalizând fiecare dintre noi legea, ea devine morala noastră: oamenii trebuie, în final, să respecte legea nu pentru că există o forță de constrângere care ar duce la sancționarea lor dacă ar încălca-o, ci pur și simplu pentru că legea există. Căci ea reprezintă voința generală prin faptul că este dată de înșiși aleșii poporului, desemnați astfel printr-un mecanism care este definitoriu pentru democrație. Doar respectând legea, suntem liberi (o spun clar Rousseau, Hobbes și Kant).

Fără a uita trecutul, cred că e timpul să ne concentrăm mai mult pe viitor. Aristotel spunea acum 2300 de ani că principiul oricărui stat este educația copiilor. Eu cred că însăși legea poate deveni un instrument de educare morală a societății. Iar oamenii vor putea astfel să înțeleagă că dreptul statului asupra lor a fost înlocuit cu statul de drept aplicabil lor. Că domnia oamenilor asupra oamenilor a fost înlocuită cu domnia legii asupra oamenilor”.

Aparut pe blogul personal

Distribuie acest articol

30 COMENTARII

  1. Lega nu trebuie fetishizata, si Iranul si Nord-Korea au legi si le aplica.Nici nu trebuie confundata moralitatea (educatia morala) cu legalitatea.Exista legi imorale, moral gresite, si e rolul politicului, a societatii, sa le dezbata liber si sa le schimbe.
    ..si sa nu uitam ca „justitiarismul si idealismul sunt patronii tuturor ipocriziilor.”

    • Nu de caracterul legii este vorba in postarea mea, ci de efectul obligatoriu, nenegociabil, al acesteia. Cat despre relatia dintre lege si morala…legea este un minim de morala. Iar tocmai imoralitatea multora a dus la legiferarea multor, prea multor aspecte ale vietii cotidiene.

      • Cand gardienii interiori sunt uciși, trebuie să mărești numărul celor exteriori. Astfel exacerbarea libertății personale și hedonismul crează premisele statului totalitar/polițienesc. Paradoxal nu-i așa?

  2. Ati legalizat vreodata o hotarare? Ati vazut vreodata programul de gravide al arhivelor? Ati vazut in ce conditii lucreaza arhivele si ce cozi sunt la arhive?
    Daca 80% dintre justitiabili sunt multumiti, Ceausescu ar trebui sa fie gelos pe astfel de sondaje.

    • Dumneavoastra incercati sa impingeti in derizoriu o analiza profunda. Autorul va spune despre
      Rousseau, Hobbes și Kant , iar Dvs va plangeti ca stati la coada la nu stiu ce arhiva.
      Mi se pare ca ramaneti prea mult tributar trecutului desi autorul va orienteaza corect cand spune:
      ”e timpul să ne concentrăm mai mult pe VIITOR … Aristotel spunea acum 2300 de ani ”

  3. Excelent, magistral!
    Ceva mai trebuie spus cu apăsare: Justiția aduce progres economic și social pentru că asigură libera concurență și educația în societate.
    Justiția bine făcută, face mai mult decât toți politicienii la un loc. Desigur dacă și legile sun la fel de bune și aici este treaba politicienilor si rolul lor social.

  4. Respectul (de orice fel) se castiga, nu e un dat. Faceti justitie „chiar de-ar fi sa piara lumea” si veti beneficia de respect.

    Pana una-alta, eu ma intreb daca or exista macar 5% judecatori independenti (care sa nu ia spaga sau sa nu execute ordine).

  5. Stimate domnule Danilet,

    ce a raspuns domnul presedinte Klaus Johannis la cele de mai sus?
    Isi doreste cu ardoare sa se intimple ce spuneti dumneavoastra?

    Va multumesc,

  6. Discursul e entuziast … DAR DACA LEGEA E PROASTA, NEDREAPTA SAU INTENTIONAT INDREPTATA IMPOTRIVA POPORULUI ce fac magistratii ? Raspuns: o aplica fara cracnire si cu inversunat elan muncitoresc ca sa nu isi piarda statutul social.
    Nu ati auzit si nici nu o sa auziti in Romania vreun magistrate sustind ca exista legi indreptate impotriva poporului. Dar in Romania au existat magistrati care abia au asteptat sa faca parte din tribunalele poporului care au condamnat oameni pentru infractiuni ideologice.
    NIMENI NU POATE GARANTA ca nu vor mai exista asemenea magistrati … ca doar si ei sunt oameni si li se face foame, sete si din cand in cand mai vor sa-si satisfaca mici placeri ale vietii.

  7. Si inca ceva: respectul se castiga nu se pretinde … insa in Romania unii pretind respect doar pentru ca asa vor ei. Respectul este un sentiment pe care un om il are fata de alt om pentru ca acel om il merita. Este o aberatie sa respectul manistat fata de lucruri inventate de om, fie ca sunt materiale sau abstracte. Poti admira un lucru, o idee, o absractiune, dar e aberant sa respecti asa ceva.

  8. Nimic de obiectat pe fond la cele spuse, am doar cateva probleme de incepator in ale democratiei – nu e clar daca am iesit din tranzitie sau nu, asa ca n-am cum sa fiu prea „consolidat” in domeniu.
    (Daca sunt putin off-topic, imi cer scuze):

    1) Varul meu, care are 11 ani, face parte din poporul roman? Pare ca da. Si atunci, vazandu-va atent cu termenii folositi in text, poate ca o alegere mai fericita pentru ce vroiati sa exprimati ar fi fost sintagma „corpul cetatenilor”, caci despre ei este vorba. (Dealtfel, si maghiarii voteaza si determina actiuni politice in mod identic cu „romanii verzi”). Faptul ca majoritatea foloseste termenul „popor” nu e un argument, dupa cum nu l-ati acceptat nici in cazul „statului de drept”.

    2) „Rule of law” a fost tradus de mai multi ca „domnia legii” (cum dealtfel apare tradus si in ultima parte a textului). Ca sa o traduceti prin „preeminenta legii”, ar trebui sa puteti sustine ca este preeminenta fata de orice altceva (pentru ca nu indicati fata de ce anume e peeminenta – adica are intaietate – si atunci se considera implicit ca are intaietate fata de orice altceva).
    As putea obiecta ca, in opinia mea, nu este preeminenta fata de aparare, de exemplu (fara aparare, nu mai ai, in scurt timp, statul in care sa aplici legea). Traducerea prin „domnia legii” evita astfel de probleme.

    3) „O spun clar Rousseau, Hobbes si Kant” nu se poate lua in considerare ca argument. Este un sofism al autoritatii. Dupa unii Rousseau a spus (si) prostii. Dupa (probabil) altii, Kant a spus (si) prostii. Problema este care sunt argumentele care fac valid si adecvat rationamentul ca daca respectam legea (la Kant inclin sa cred ca nu e vorba de aceeasi Lege pe care o invocati dvs in text) suntem liberi.

    4) Departe de mine sa nu recunosc rolul justitiei intr-un stat democratic. De acord ca „trebuie promovate în mod constant mesaje care să le explice cum funcționează acestea”, respectiv statul si justitia. Totusi, lucrurile nu mi se pare ca stau chiar foarte clar:

    4.1 Statul -> cum e posibil ca fata de mine, cetatean votant, parte a Statului … sa existe secrete? La vot desemnez pe cineva sa ma reprezinte, sa ia decizii, dar nu pentru a ascunde lucruri de mine. Inteleg rationamentul cu legi despre secretizare pe care le-a votat Parlamentul, adica eu prin reprezentanti. Dar ce facem cu intrebari puse unui demnitar oarecare, de genul „Ce anume pozitie a avut ministrul tarii X si ce a spus in cadrul negocierilor?” … la care nu se raspunde?

    4.2 Justitia -> Dvs, ca judecator, cunoasteti prevederile fiecarui articol al fiecarei legi (includem aici OUG, OG, Ordine de ministru, HCL, Directive UE, etc.) aplicabile in Romania? E de presupus ca nu (sunteti si dvs om, ca noi toti).

    Atunci cum impacati acest fapt cu internalizarea amintita in text? In principiu nu poti internaliza „ideea de lege” pentru a construi o morala si astfel sa ajungem la rezultatul la care tintiti dvs. Trebuie sa internalizezi niste principii as zice eu, niste reguli ati zice dvs. Oricum, nu pare sa fie cazul ca s-ar putea internaliza selectiv, unele da, altele nu.
    Omitem sa mai amintim ca avem in practica si legi contradictorii, ceea ce este fatal pentru orice morala.

    In plus, cum impacati acelasi fapt cu cerinta legii vis-a-vis de neinvocarea necunoasterii legii in conditiile in care este OMENESTE IMPOSIBIL sa o cunosti integral (as zice ca nici 1% nu e posibil)?

    Democratia (si Justitia ca parte a ei) nu e chiar vreun mecanism care merge ca uns, dar, intr-adevar, este cel mai bun (inclusiv in sens moral) din cate am incercat pana acum.

  9. Domnule Danilet, cred ca ar fi trebuit, in discursul dumneavoastra, sa va referiti mai mult la respectul pe care magistratii il datoreaza cetatenilor, decat la respectarea magistratilor de catre cetateni. Ca nu gura cetateanului mananca de pe urma magistratilor, ci gura magistratilor manaca de pe urma taxelor si impozitelor platite de cetateni.
    Mda, stiu, imi veti spune ca respectul cetatenilor de catre magistrati este de la sine inteles si ca dumneavoastra, magistratii, respectati cetateanul fara rezerve. Nu asta se vede, insa, in instantele romanesti, incepand cu ICCJ – institutie in care justitiabilii sunt tratati de catre judecatori cu o aroganta fara limite, si in care accesul cetatenilor nici macar nu este permis pe usa din fata a cladirii ci, ca pe vremea lui Ceausescu, cetateanul intra pe o usita mica din dosul cladirii, in timp ce „atotputernicii” functionari intra pe usa din fata.
    Mda, poate imi veti spune ca dumneavoastra, membrii CSM, nu incurajati astfel de practici si atitudini. Sa fie oare asa? Eu, unul, am constatat ca exact dumneavoastra, membrii CSM incurajati abuzurile magistratilor, nedand curs niciunei plangeri formulate de justitiabili impotriva abuzurilor lor. Ca sa imi sustin afirmatiile, puteti „arunca un ochi” in evidenta informatica a CSM pentru a vedea solutionarea plangerilor impotriva abuzurilor completului de judecata formulate in legatura cu dosarul 11/81/2013, dosar in care fosta dumneavoastra colega la CSM, judecatoarea Ilie Ioana Irina – fosta membra inclusiv a Inspectiei Judiciare – s-a pronuntat in 05.06.2014 dar nu a gasit de cuviinta nici pana la aceasta data sa redacteze decizia, astfel incat justitiabilul sa poata beneficia de efectele acelei decizii. Asta fiindca… asa vor muschii ei si ai stapanilor ei din SRI, institutie implicata in dosar.
    Deci, pe scurt, cred ca ar fi cazul ca dumneavoastra, magistratii, sa invatati sa-l respectati pe cetatean, inainte de a-i cere ceteanului sa va respecte!!

    • va dau dreptate, cu un amendament: respectul se invata si se ofera simultan judecator-cetatean, cetatean-judecator. in plus, nu uitati ca magistratii provind din societatea romaneasca, prin urmare avem magistratii de calitatea umana si profesionala pe care societatea noastra ii poate produce. eu insa invit la a arata traseul ce urmeaza a fi parcurs, aspect pe care, din pacate, f.putini dintre colegii mei si dintre cei din afara sistemului, il accepta/inteleg.

      • Justitia este o specie a moralei, aplicata, formaizata, care asociaza penalitati impuse prin forta statului, in spete ale relatiilor sociale. Exista o dinamica a sociatatii, moralei si sistemului legal. Convenirea legala este explicita, modern un demers parlamentar. Morala este o emrgenta cu sanctiuni prin atitudinea corpului social in sensul de grade de excluziune sociaa in cazul violarii individuale a perceptelor morale vehiculate de un grup social. Legea are valoare practica nu are valoare in sine si pentru sine, poate fi de actuaitate, caduca, utila, contraproductiva, drept care se poate ameliora sau abroga, intregu sisem putand fi centrat de un principiu imoral, expresie ingusta a unui interes politic in acord cu o ideologie, nu cu morala. Justitia este o putere in stat exercitata de magistrati care nu au in mod automat si autoritate. Exercita putere si cand opereaza in baza unor legi imorale, si exercita putere institutionaa si cand insisi sunt imorai sau procedeaza abuziv, in fapt ilegal si imoral. CSM ar trebui sa puna in acord factorii concurenti la un exercitiu lega cu autoritate, CSM insusi fiind in acest moment discutabil sub raportu autoritatii. („Autoritate reatie prin care o persoana sau grup accepta ca egitim faptu ca deciziie si actiunile sale sa fi ghidate de o instanta exterioara (peroana, grup, organism).” D.S. Zmfir – Vlasceanu , Ed.Babel, Buc. 1998).

      • Stimate Domnule Danilet,

        Deci nevoia de educatie se simte si in rândul magistratilor.

        Stiu ca se deruleaza programe pentru educarea cetatenilor, in special a tinerilor, dar ce se intampla cu magistratii – care este programul lor de formare dedicat magistratilor, va refer in special la partea legata de comunicarea acestora cu cetateni, daca exista?

  10. In conditiile actuale ale Romaniei, cand coruptia si imoralitatea au infectat intreaga tara, se impune valabilitatea totala a dictonului popular : ‘unde justitie nu e, nimic nu e!’ – parafrazandu-l pe cel lasat mostenire de stramosii nostri de la Roma : ‘Fiat justitia et pereat mundus!”

  11. Felicitari!

    Mi-as fi dorit ca mullte din ideile exprimate in discursul dumneavoastra sa se regaseasca in discursul domnului Iohannis. Dar dansul a luat-o pe alta cale, se pare.

    Cel putin „Doar cei care încalcă legea pot vedea în magistrați niște inamici.” mi-ar fi placut sa aud in discursul domnului Iohannis.

    Cat despre MCV, sa-i multumim Domnului, pentru el si sa nu ne grabim a renunta la el.

    Nu am nicio speranta de mai bine de la oamenii politici. Dar imi pun speranta in Justitie si in cei ce o sprijina. Avem nevoie de o Justitie intransigenta, impartiala, independenta si profesionista. Este singura care poate reforma, in timp, societatea romaneasca si, in special, clasa politica.

  12. „noi trebuie să înfăptuim dreptatea chiar dacă ar fi să piară lumea” ; cine face astfel de afirmatii n-are ce cauta in „aparatul” de justitie. Rolul presedintelui este de a pastra echilibrul puterilor in stat, iar justitia este si ea o institutie a statului si ca atare trebuie sa-i slujasca interesele. Romania nu are nevoie de prigonirea si incarcerarea intreprinzatorilor autohtoni, daca vrea cu adevarat sa devina o tara capitalista.

  13. Opiniile prezentate in acest material reflecta o persona corecta, cu calitati morale si, in mod sigur, un profesionist in domeniul justitiei. Domnule Cristi Danilet, daca asa gandesti cu adevarat dumneata esti omul de care tara are nevoie. Asemenea oameni trebuie promovati la conducerea justitiei. Felicitari

  14. Va apreciez opiniile si activitatea dar din pacate cat timp in Romania mai exista pana si la Curtea Constitutionala, judecatori ca Mona „Pivnisieru”, nu se poate vorbi de justitie si lege. Ba chiar noul presedinte isi propune sa aduca alta pivnicereasa la Cotroceni in CSAT, pe T Nitu sau alt nu-stiu-cine.

  15. S-a văzut ce se poate întâmpla în România în unul din astfel de cazuri: judecătorul Costiniu, corupt dovedit (a luat şpagă 200.000 euro), e condamnat definitiv la 4 ani cu suspendare (!), se pensionează cu o pensie de 16.000 euro lunar şi poate practica şi avocatura că Baroul îi dă voie. Oare ce zic ceilalţi judecători de asemenea verdicte şi asemenea legi?!

    • Ulterior cazului Costiniu – o rusine pentru justitia romana – am propus modificarea legii: azi, un magistrat daca este condamnat pt coruptie, pierde pensia de serviciu chiar daca hotararea apare dupa pensionarea sa.

      • Pot sa va precizez ca intr-o democratie (ex. SUA) toate sentintele date de catre respectivul Costiniu ar fi considerate viciate si s-ar cere rejudecarea? Pentru simplul motiv ca daca a luat spaga odata este foarte posibil sa fi facut acest lucru si in spetele anterioare.

        Pot sa adaug ca intr-o democratie (ex. SUA) daca cineva este arestat „preventiv” pentru vreo 3-4-6 luni iar apoi este gasit nevinovat respectivul da in judecata municipalitatea, politia, pompierii si hingherii si se alege cu despagubiri de cateva sute de mii de dolari? Asta, spre deosebire de Romania unde poti sta ani buni in puscarie dintr-o eroare judiciara (comisa fara voie, dar de cele mai multe ori cu voie) si sa nu capeti nicio compensatie?

        Da, justitia romana s-a transformat intr-o supraputere care nu mai da socoteala nimanui de greselile facute, conform principiului antic „shit happens”!

        • Din pacate pentru dvs, ati dat peste cineva care cunoaste si sistemul de drept american, si pe cel romanesc. Si nu aveti dreptate.
          1. In nicio democratie nu se intampla ce descrieti dvs. Ar fi si ilogic: daca fac azi o prostie si sunt prins, nu inseamna ca tot ce am facut pana ieri si nu am fost prins este o prostie. Din contra, democratia presupune securitatea juridica a raporturilor sociale, adica legi si hotarari stabile. Nimeni nu poate reveni asupra unei hotarari judecatoresti definitive decat in cazuri extreme.
          2. Si in Romania, daca esti arestat pe nedrept, poti da statul in judecata si obtine despagubiri.
          Justitia nu este insa supra-putere si nici presedintele Iohannis nu a spus asta.

  16. Sunt un simplu pensionar si cred, ca in etapa in care suntem, cel mai important lucru este acela ca Justitia FUNCTIONEAZA !!!

  17. Termenul de „justitiabil” include si reclamantii din procese? DEX pare sa sugereze ca nu.
    O rata de satisfactie de 60-70% inseamna totusi ca 30-40% din justitiabili NU sunt multumiti. Adica undeva intre 1 din 2 si 1 din 3. Suficient cat sa merite un „action point”, dupa parerea mea.

    • Da, justitiabilul este cel care apeleazala sau este chemat in justitie, persoana fizica sau persoana juridica.
      Evident ca sunt si oameni nemultumiti.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristi Danilet
Cristi Danilethttp://cristidanilet.wordpress.com/
Cristi Danileţ este judecător din anul 1998, iar în perioada 2011-2016 a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Este promotorul educației juridice în școli și licee www.educatiejuridica.ro si membru fondator al asociației Voci pentru Democrație și Justiție www.vedemjust.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro