vineri, martie 29, 2024

O zi obișnuită în România

Agentul Vasilică este de serviciu azi, cu rolul de a prelua apelurile redirecționate de la 112 pentru răpiri, dispariții, violuri, violență domestică. Oftează și își bagă o scobitoare în colțul gurii, în timp deschide computerul. Iarăși o grămadă de telefoane de la toate puștoaicele care se cordesc cu unii și apoi țipă viol. Iarăși gospodine disperate, plictisite de viața lor, pe care tot el trebuie să le salveze. Când l-au luat n-au știut? Ce mare chestie că îi mai dă și bărbatul o palmă uneori? O merită, dă-le dracu! Vasilică începe chiar să se enerveze, doar gândindu-se la aceste ifose nejustificate. Simte nevoia să se relaxeze. E singur în birou, se gândește să intre puțin pe porn hub. Zis și făcut. Vasilică se relaxează, se aude telefonul sunând.

Daria are 14 ani și este abandonată de mică, locuiește într-un centru instituționalizat. Nu e fericită, în centru nu se întâmplă niciodată nimic, e bătută atunci când cere ceva sau e obligată să ia medicamente să se calmeze. S-a săturat de viața asta, dar a cunoscut un băiat pe facebook și a invitat-o în oraș. Se întâlnesc în câteva ore. O dată ajunsă la întâlnire, Daria e împinsă într-o mașină chiar de el, în care mai sunt alți 4 băieți. E dusă într-o cameră și e violată cu sălbăticie. Fuge pe stradă, reușește să sune la 112, dar agentul Vasilică era ocupat chiar atunci și linia era ocupată. Vede o mașină cu 2 polițiști și niște jandarmi, aleargă spre ei cu sângele șiroind, dar îi e frică să spună ce i s-a întâmplat. E în șoc. Nu îi vine să creadă că Viorel, băiatul de pe net, a trădat-o în acest fel. E singură pe lume, nimeni nu o ajută, dar e inocentă, fragilă, vulnerabilă, pură în naivitatea ei. Această fragilitate trebuia cotropită, această inocență trebuia frântă. Dur, cu brutalitate.

Alexandra are 15 ani și locuiește într-o localitate fără transport în comun. Merge cu ocazia, împreună cu vecini sau oameni de prin zonă. E frumoasă, zveltă, plină de viață, încrezătoare în oameni. Se oprește un bărbat în vârstă, care pare inofensiv. Se urcă cu el, se vede că face curse de ocazie în mod regulat. Imediat se blochează ușa mașinii, se aude un click. Vrea să coboare, dar e lovită. I se aruncă niște bani peste față și e făcută curvă. A nimerit un psihopat obsedat sexual în libertate. Vrea să-și scoată telefonul, dar i-l smulge și îl aruncă pe geam. E disperată. Ce se va întâmpla cu ea? Cine o va ajuta. Alexandra va suna la 112, dar agentul Vasilică, după ce a văzut atâtea filme porno, crede că are de-a face cu altă curvă fugită de acasă și nu o ia în serios, pare plecată cu unul de bunăvoie și acum nu are curaj să le spună părinților. Vede că a fost dată dispărută și își face datoria să le spună el că Alexandra a plecat cu Făt Frumos. Alexandra va muri a doua zi, după ce o noapte întreagă a fost torturată, bătută, violată de un bătrân psihopat de 66 de ani, pe deplin conștient că ea era un copil. Un copil frumos a cărui frumusețe, fragilitate și inocență trebuia frântă, dar nu oricum, trebuia să nu mai rămână nicio urmă a trecerii frumuseții ei prin lume. Frumusețea trebuie anihilată, să fie înlocuită de urâțenie. Înaintea ei o serie de suflete inocente și corpuri frumoase au fost poluate cu răutate, urâțenie, ură, violență, apoi frânte, în bucăți din care au rămas doar câteva oase albe rispite pe un câmp sau într-un râu. Frumusețea nu va salva lumea.

Luiza are 19 ani și a avut o ceartă cu prietenul ei. Acesta a lovit-o foarte rău peste față, apoi a sărit cu picioarele pe ea, fiind căzută la pământ. O doare tot corpul și abia respiră, a apăsat-o rău în piept. E și însărcinată cu copilul lui, dar el e gelos. A plecat nervos de acasă și a zis că o omoară când se întoarce. Luiza se târăște până la geanta ei din care scoate telefonul și sună la 112. O doamnă îi răspunde cu voce plictisită și îi spune că nu înțelege unde se află, pentru că vorbește prea încet. Îi spune să sune din nou, că ține linia ocupată. Prietenul Luizei se întoarce și se enervează când o vede că plânge și nu a curățat propria baltă de sânge până s-a întors el. O dă cu capul de gresie până o omoară. Apoi își deschide o bere și lasă corpul acolo. Luiza era frumoasă cândva, a trebuit să îl enerveze și uite ce s-a întâmplat, el n-are nicio vină, i-a spus de atâtea ori să nu-l mai enerveze. Femei proaste. În plus, clar îl înșela, altfel nu ar fi plâns, era vinovată, merita să o pună la punct, nu l-a respectat și asta nu e vina lui.

Dimineața, devreme, Ionuț, împreună cu o serie de copiii minori, cu vârse între 7 și 17 ani, unii chiar mai mici sunt urcați într-un microbuz condus de un bărbat robust, scund, cu privire tăioasă și mustață, care le vorbește dur. Toți sunt speriați, mamele lor nu sunt cu ei, s-au pierdut de părinți sau au fugit chiar ei de acasă, acolo erau bătuți și agresați chiar de tatăl lor. Unii nu mai țin minte cum arată părinții lor, au fost abandonați de mici. Domnul cu mustață îi împinge, copiii simt că e violent. Pleacă în străinătate, dar nu știu unde, nu au acte, nu li se spune nimic, sunt înfricoșați și stau înghesuiți. Cel mic a făcut pe el și plânge, însă toți sunt prea speriați pentru a se preocupa de ei. Oh, dar iată un polițist și niște jandarmi care trec chiar pe lângă ei și se uită fix la omul scund cu mustață. Ușile se închid cu zgomot, sunt ferecați înăuntru acum, abia mai respiră și nu au apucat să vadă zâmbetul complice dintre cei doi. Vor fi înțepeniți aici, în microbuz aproape o zi. Vor ajunge noaptea târziu într-un loc nou, cu o limbă pe care nu o cunosc. La vamă nu i-a dat nimeni jos din mașină, nu a venit nimeni să-i salveze. Sunt preluați de un bărbat înalt și slab, cu o cicatrice pe față, care vorbește română. Urlă la ei și îi lovește, îi urcă în alte mașini, separați băieții de fete. Nu știu unde merg, nimeni nu înțelege nimic.

Ce are de-a face psihopatia cu răul social sau personal? Absolut totul. Fie că suntem conștienți sau nu, fiecare zi din viața noastră este atinsă de efectele psihopatiei în lumea în care trăim. Într-o societate dezumanizată, ca a noastră, vorbim despre Răul macrosocial, despre psihopatie la nivel de stat. Imaginați-vă ce înseamnă acest lucru: un stat fără conștiință, populat de la cel mai mic nivel până la cel mai înalt de oameni fără conștiință, amorali, fără niciun sentiment de vină sau regret, indiferent ce fac. Psihopatul Gheorghe Dincă nu se simte vinovat, a declarat acest lucru avocatului său; polițiștii care au preluat apelul Alexandrei la 112 nu se simt vinovați, nici cei care au întârziat descinderea la casa ororilor, nici cei care se uitau la victima violului plină de sânge din mașina poliției, nimeni nu se simte vinovat, nicio preocupare pentru stare de bine a prietenilor, celor din jur sau chiar a familiei. Psihopații sunt cinicii egocentrici, care își oferă lor orice plăcere, nimic celor din jur, nimic societății, din acest punct de vedere sunt complet inutili evoluției umane. Sunt însă cei mai buni cameleoni, cei mai buni mincinoși – pentru ei minciuna este o plăcere – ducerea în eroare și păcălirea celor din jur o imensă satisfacție, de aici aroganța extremă și o desăvârșită lipsă de rușine, acel tupeu pe care îl întâlnim deseori în jurul nostru poate fi indiciul unei psihopatii. Psihopații nu au rușine pentru ceea ce fac sau spun, nici nu pricep, fiind lipsit cu desăvârșire de conștiință și amorali, lipsiți cu desăvârșire de empatie și compasiune, pe scurt nu au nimic uman, cu excepția înfățișării, arhitectura interioară este betonată, rece, nu pătrunde nimic acolo, este întunericul abisului. Cu toate acestea, natura i-a înzestrat pe psihopați cu o abilitate extraordinară de a prelua orice personalitate este necesară pentru a seduce pe cei din jur, ei neavând niciuna interioară și proprie sieși,  ceea ce arată lumii este doar o carcasă pe care o umplu temporar cu diverse alte personalități pe care le copiază de la cei din jur, iar apoi le abandonează când trec la următoarea persoană de interes. De aici amnezia psihopatului criminal cu privire la victimele sale, el își amintește doar strict plăcerile pe care i le-au produs, nicidecum chipul sau numele lor. Frumusețea și identitatea lor nu contează, ci strict ceea ce a putut obține de la ele: plăcere sexuală, erotică, carnală, exercitarea dominației și puterii prin violență, bucuria amorală a ducerii în eroare prin telefoanele date părinților, cu lipsa de scrupule tipică psihopaților.

Este tragic că oamenii își imaginează că psihopatia este o boală mintală. Deloc. Avem de-a face cu profilul unor oameni periculoși, complet amorali, lipsiți de rușine și gata să facă orice, oricând, pentru a-și atinge niște scopuri, oricât de macabre, cu o inteligență ieșită din comun, nefiind afectați de vreo emoție, ceea ce îi face uneori mult superiori ca perspicacitate și simț al observației oamenilor normali, mult mai puțin atenți la gestică, mimică și cuvinte. Aparența poate fi a unei brute primitive, nu și mintea diabolică, chiar dacă percepția realității este distorsionată, în sensul că el, psihopatul este cel mai deștept comparativ cu toți cei din jur, nu este vinovat că femeile vin singure la el, nu este vinovat că l-au enervat atât de tare, nu îi pare rău că a fost obligat să le ucidă și incinereze, l-a iritat puțin timpul alocat. Ceea ce regretă cu adevărat e faptul că a fost prins, viața de plăceri ilegitime s-a dus, dar acum ascultă radio-ul și nu este obligat să își asculte gândurile, asta chiar nu suportă, pentru că își dă seama uneori că nu e un om normal, dar îi trece repede, când îi vine în minte alt plan de manipulare, în fond de ce să se plictesească, când poat să păcălească?

Vi se pare înspăimântător că Statul Român, prin ministrul de interne, poliție, jandarmerie și alții, încearcă să ascundă faptul că are un aparat de funcționari fără conștiință, adică este amoral cu privire la nevoile cetățenilor români? Nu. Este o abordare tipic psihopatică, să ascunzi și să deraiezi discuțiile către scenarii cu trafic de minore când ai un caz clasic de omor cu criminal în serie. De ce să nu o faci, dacă poți? În fond tu știi că ai o problemă cu traficul de ființe umane din anii 1990, sunt maldăre de rapoarte prin toate sertarele, doar n-ai avut timp să te ocupi, în fond cine te obligă să fii responsabil? Cine te poate opri? Niște protestatari pe care îi poți gaza, din nou, ca să se învețe minte? Ce or să facă, când tu, Statul, ai toată puterea și știi cum să disimulezi că îți pasă, când de facto ți-ai acoperit bine urmele complicității și nu te interesează decât să îți fie ție bine, în structurile și sistemul psihopatic creat de tine, cu oamenii tăi, care mint la fel de sistematic ca psihopatul-criminal? Pot muri o mulțime de victime, dar ele erau oricum frânte, nimănui nu-i pasă, o să treacă. O zi obișnuită în România. 2019. August. Vara infernului nostru, într-un stat psihopatic.

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. „Este tragic că oamenii își imaginează că psihopatia este o boală mintală. Deloc.”

    ??? cum?

    Ce se intampla pe platforma contributors?

    Avem un autor care, de la mare distanta, afla si asculta grozavia mioritica si acuza toata tara de isterie.
    Apoi avem o autoare care, tot de la mare distanta, descopera si acuza America cea plina de fobii si rasisme.
    Iar acum avem inca o autoare care vede psihopati peste tot in jurul ei. si acuza.

    macar schimbati numele forumului: ‘clinica_de_diagnoze_sociale’, sa stim si noi ce riscam cand ne’ndesam in cap minunatiile astea eseistice.

    Si la subiect: NU. NU asta e Romania. cei cativa indolenti, incompetenti functionari ce se ciocnesc astazi cu cei cativa exaltati, conspirationisti politicieni in devenire NU definesc o tara. In fapt ei nu definesc nimic, ci doar reilustreaza o mai veche galceava..

    • Liderul definește grupul. Aparatul administrativ este pus de lideri. Care sunt aleși prin vot liber de către grup. Liderii și deci, aparatul administrativ numit de ei, definesc grupul.
      Negarea nu ajuta. :|

        • :))) atunci liderul definește grupul care prin neprezenta la vot i-a validat pozitia.
          Grupul trebuie să învețe să își asume și consecintele care decurg din nepăsare. (A nu merge la vot este egal cu a nu își asumă responsabilitatea votului/nepasare).
          Repet, grupul are liderul pe care îl alege, pentru că și neprezenta la vot este o alegere conștientă.

      • „Liderul definește grupul”
        Numai si numai in dictaturi. Si chiar si in alea cu forta. In rest fiecare se defineste cum vrea, in functie de ce/cine doreste, iar daca dumneavoastra o considerati pe Vasilica un soi de portret-robot al natiunii-psihopat-criminale [?..am zis bine? poate era sociopat-criminale?] cu care va identificati apai cine’s eu sa ma pun in calea dorintelor voastre? N’aveti decat, draga domnule. Dar nu mai vorbiti in locul altora. Si acum o platitudine: majoritatea covarsitoare a cetatenilor romani – va garantez si la nevoie organizam un referendum [ :) ] – NU SUNT VASILICA! ok?

        sa aveti o zi buna!

        • Intorc spusele dumnevoastră: „apai cine’s eu sa ma pun in calea negațiilor voastre?”
          Sigur, nici eu, nici dumneavoastră, nu suntem Vasilica. Și totuși, ea este acolo și ne reprezintă. Ne place sau nu ne place. Considerați că ați făcut totul pentru că Vasilica sa nu ne reprezinte? V-ați implicat, ați încercat să fiți chiar dumneavoastră în poziția de reprezentare pe care o are Vasilica? (Dacă sunteți plecat din tara, atunci da, ați făcut că Vasilica sa nu va mai reprezinte. Eu sunt in Ro si, cu tristete, accept că ne reprezintă pe toți care am fost, sau nu, la vot).

          • Si eu sunt prezent in Romania. Prezent fizic si politic. Nu o sa va raspund la..interogatorii penibile de genul ‘ati facut totul ca sa…?’ Ma astept sa intelegeti ca e jenant sa va adresati asa unui interlocutor pe care nu’l cunoasteti.

            Faceti cateva confuzii in terminologia politica. Nu’i bai, sunt atat de frecvente incat s’au imprimat in mentalul colectiv, ala batut de soarta [ :) ] O sa explic scolareste, cu liniute:

            1] Vasilica nu reprezinta niciun cetatean roman in afara calitatii de sef al executivului unde are capacitati limitate si delegate de reprezentare a statului si negociere in numele Romaniei. Ea a fost aleasa europarlamentar, iar populatia niciodata nu a votat pentru un Guvern Vasilica si nici nu incape vorba ca ar face asa ceva in caz ca i s’a propune vreun tandem uzual in democratiile reprezentative in care Vasilica ar ocupa locul de premier. Vasilica conduce un guvern si un partid, daca vreti, ea e reprezentativa pentru membri acelui partid.

            2] cel care ne ‘reprezinta’ -in limbaj de drept constitutional- este presedintele tarii. Aceasta functie este cea plebiscitata de popor, nu cea de premier.
            art 80 din Constitutie
            „(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.”

            3] prin urmare daca tineti neaparat sa fiti ‘definit’ sau ‘reprezentat’ de un politician ar fi trebuit sa va referiti la Johannis.

            Deci, inca o data: Vasilica NU ma defineste si nici nu ma reprezinta, in plus nu cunosc pe nimeni care sa creada asa ceva; sunteti probabil primul roman care aluneca atat de grav in fatalism incat sa aiba imboldul de se identifica cu o oaie pentru ca asa i’a susurat un cor de Miorite prapastioase. Dar poate e doar un sentiment abisal de moment -firesc in urma traumei societale produsa de macabrul caz Caracal- ce a impins la suprafata o mai veche rusine nerostita -aceea de a fi condus de o Vasilica- si a transformat’o in marota autodistructiva [in care tineti cu dinadinsul sa va legati cumva fiinta de Vasilica si sa va si autoflagelati public cu absurditatea situatiei ca un om inteligent sa ajunga sa fie condus, pardon, ‘reprezentat’ de o natanga antologica]; dar sunt sigur ca ratiunea va prevala si in cazul dumneavoastra. Deja dupa un schimb de 3 replici remarc o oarecare revenire la…nuante :)

            • :) Aveți dreptate, președintele reprezintă poporul și este ales de oameni. Vasilica reprezintă doar Administratia acestei țări. Și conduce Administrația. Legile sunt făcute că Administrația sa fie mai puternică decât Președinția că putere executivă și legislativă. :|
              Admit impolitețea de a mă adresa prea direcf unui necunoscut. Dar nu v-am privit că pe un necunoscut, ci că pe un nemulțumit. Aveți scuzele mele.

            • @Stefan
              Va multumesc frumos pentru raspunsul amabil.
              [si nu, nu era nevoie de scuze, insa apreciez enorm gestul dumneavoastra… rarisim in spatiul virtual]

    • Va inselati,autoarea de fata a scris un art exceptional,de ce va e frica de diagnostice sumbre? e plina tara de psihopatie ,jos si sus, oamenii au devenit cumplit de amorali,prefacuti,mincinosi,fals religiosi,nepasatori la comunitate (daca or fi fost vreodata) si cautattori de bani ieftini,placeri ieftine,etc etc pina la viol,crima. Ceilalti,cei empatici sint minoritari

      • „de ce va e frica de diagnostice sumbre”
        Frica?! Pai cum ar putea sa’mi fie frica daca’s satul? O fi si asta o boala, o fobie, ceva…frica de diagnostice? Un soi de ipohondrie pe dos? Despre ce vorbiti, doamna, ca, sincer, eu nu pricep nimic din acuza asta.

        A trecut mai bine de un deceniu de publicistica virtuala in care sumedenie de diagnosticieni d’astia [recte analisti cu veleitati medicale] au rostogolit fara nicio jena in mintile rumanilor axiome despre ‘patologia neamului’. Specialisti ce nu putea sa’i mai incapa pamantu’ au gasit spatiu online sa’si reverse gogomaniile panicarde din categoria ‘simt enorm si vaz monstruos’.

        Dumneavoastra chiar credeti ca se poate iesi cu atat usurinta din registrul metaforic -unde da, poti sa spui in gluma despre un oarecare ca’i sarit de pe fix, tacanit, aiurit- si intra in cel stiintific si social unde sa acuzi cu voce grava un popor intreg de ‘psihopatie’? E oare sanatos ca orice individ fara studii medicale sa se pronunte zi de zi asupra starii de sanatate mentala a natiunii? O fi oare o activatate sanatoasa sa pui diagnostice in sfera psihiatriei de la distanta? fara sa cunosti efectiv oamenii despre care vorbesti?

        Deci nu, nu mi’e frica de hiperbole, doar mi s’a acrit de ele…

    • @euNuke – Va recomand sa cititi Political Ponerology a psihiatrului polonez Andrzej Łobaczewski, daca vreti sa intelegeti la ce ma refer. Nu vad psihopati peste tot, e mai subtil de atat si teoria nu imi apartine, se intampla sa o consider adecvata Romaniei.

      • Va multumesc frumos de recomandare. Imi permit si eu una: ‘Satta’, de Boozoo Bajou, pe repeat, intr’o duminica. Pe unii chiar i’a ajutat.. :)

    • Când trăiești într-o bulă roz, te pocnește realitatea crudă peste ceafă, rău de tot! Acești autori creionează din imaginea societății, imagine reală. Omul este un paradox, cu o față frumoasă dar și hâdă.
      Doamna Postelnicu a subliniat foarte bine.

      • „Când trăiești într-o bulă roz”
        Pai sigur ca trebuia sa se iveasca si un forumist care sa ma dea in vileag, ca deh, ma cunoaste bine: da domnilor, este adevarat, eu traiesc in comuna Bularoz, judetul Guraderai.. :), unde procentul de psihopati este sub 3%, iar somajul sub 2…

    • @euNuke: Aveti dreptate. Despre acel autor: are mai multe articole in care acuza fara sens. Ca sa citez un comentariu „justificat” al lui ‘hanuope’, „isi uraste viata” si pe romanii din tara dupa exprimare, „dar nu e in stare de mai mult asa ca isi revarsa frustrarile pe unde apuca”.

  2. ”Sunt însă cei mai buni cameleoni, cei mai buni mincinoși – pentru ei minciuna este o plăcere – ducerea în eroare și păcălirea celor din jur o imensă satisfacție, de aici aroganța extremă și o desăvârșită lipsă de rușine, acel tupeu pe care îl întâlnim deseori în jurul nostru poate fi indiciul unei psihopatii. Psihopații nu au rușine pentru ceea ce fac sau spun, nici nu pricep, fiind lipsit cu desăvârșire de conștiință și amorali, lipsiți cu desăvârșire de empatie și compasiune, pe scurt nu au nimic uman, cu excepția înfățișării……………………………………………………Ceea ce regretă cu adevărat e faptul că a fost prins, viața de plăceri ilegitime s-a dus, dar acum ascultă radio-ul și nu este obligat să își asculte gândurile, asta chiar nu suportă, pentru că își dă seama uneori că nu e un om normal, dar îi trece repede, când îi vine în minte alt plan de manipulare, în fond de ce să se plictesească, când poat să păcălească?”
    Nu am dat copy paste întregului paragraf, am pus puncte înainte de încheiera lui pentru că acest comentariu nu este o teză de doctorat, dar cred că tocmai ați dat o definiție clară și exhaustivă a politicianului. Nimeni nu i-a luat la puricat și nu le-a făcut vreo evaluare psihiatrică decît atunci cînd a fost prea tîrziu iar rezultatul acțiunilor și transpunerea ”voinței politice” a împricinaților a dus la rezultate catastrofale pentru societate. Un pilot face în fiecare an două examinări medicale care cuprind evaluări și teste psiho severe pentru a-i putea fi încredințate viețile a două-trei sute de oameni și tot se mai întîmpla ca un nebun să scape nedepistat. Un președinte, prim ministru, ministru, etc. nu este verificat niciodată pe bune dacă este apt la mansardă să hotărască pentru zeci de milioane de suflete, iar ce se întîmplă acum este rezultatul acțiunilor întreprinse de psihopați care conduc, dau legi, le aplică și nu pățesc nimic, decît dacă se întîmplă vreo revoluție sau izbucnește vreun război civil și sînt împușcați. Altminteri sînt ”sancționați la urne” dacă sînt politicieni, scoși la pensii cu cinci cifre dacă sînt ”din sistem” sau pur și simplu lăsați în pace fiindcă sînt inamovibili și se prăbușește statul de drept dacă sînt băgați la pîrnaie sau li se taie din pensiile obscene. Uneori, dar extrem de rar, cîte unul din ăștia care au făcut tot felul de nenorociri intră pentru scurt timp la bulău fiind sacrificat ritualic, după care iese rapid și se bucură în continuare de pensioară și de traiul boieresc pe care l-a dus toată viața. Chestiile astea și lipsa unei examinări psiho pe bune sînt motivele pentru care România e mereu surprinzătoare și avem președinți care plîng în direct sau urmăresc cu atenție / preocupare cum se dă foc țării și d-aia trăim așa de bine, hă-hă-hă!

    • Din pacate nu este vorba numai de oamenii alesi ci mai ales de oamenii care aleg aceste specimene. Se poate spune ca este un cerc vicios dar se poate rupe daca cetatenii, turmentati sau nu, isi doresc acest lucru.

      Tot ceea ce vedem acum este rodul unor ani indelungati de prosteala pesedista sau mai grav de coabitare, evident non-conflictuala, intre pesedeaua rosie si un alde tranchilizat/osificat dupa modelul ciumei rosii. Totul a inceput cu manechinul in 2004 si culmineaza acum cand rahatul, va rog sa ma scuzati, a iesit prea mult la suprafata si a inceput sa si miroase urat…

      Dar este foarte periculos jocul mediatic pornit – institutii importante care sunt menite sa apere cetatenii sunt supuse, pe buna dreptate, unei discreditari dar viata ar trebui sa mearga inainte si aceste institutii ar trebui sa fie revitalizate pe noi concepte, cu oameni noi. Va fi un efort maxim dar cred ca merita pentru ca romanii merita ceva mai bun – acum nu stiu daca si ei isi doresc acest lucru, dar eu personal imi doresc.Acum nu stiu daca sunt turmentat sau nu – cred ca inca nu am ajuns inca la starea de abureala..

    • @cetățeanul turmentat – cred că tocmai ați prezentat o posibilă soluție aici: testări psihologice / psihiatrice pentru politicieni, după aceleași standarde ca testele pentru piloții din aviația de pasageri.

      Inițiativa ”fără penali în funcții publice” ar fi mult mai eficientă sub forma ”fără psihopați în funcții publice”. Toate țările civilizate au capacități de testare pentru piloții cu licență ATPL.

      • Ce simplu ar fi!

        Numai ca e o problema pentru adeptii unei asemenea solutii: ce se intampla daca pica testul chiar ei?

        :-))

        • Se pot da niște teste fără mediatizare și se poate forma un nucleu dur de susținători ai măsurii tocmai din cei care au trecut testele.

          Nu sunt așa de speriat, sunt teste pentru oameni normali, nu pentru agenți secreți care să reziste la interogatorii când sunt capturați de inamic :)

          • Din pacate, nu exista asa ceva.

            Orice test psihologic are o marja foarte serioasa de eroare dupa cum este bine cunoscut faptul ca exista persoane absolut normale (destul de multe) cu un mod de gandire nepotrivit pentru anume intrebari.

            In plus organizarea unei asemenea testari este in realitate imposibila. De cati specialisti e nevoie? Unde sunt pregatiti? Cum sunt inregistrati? Care este instanta de apel?

            Cum am mai spus, societatea nu este o corporatie sau un SRL.

            • @Dedalus – ați uitat de la ce a pornit discuția: de la testele pe care le dau piloții din aviația de pasageri. Deci nu trebuie reinventată roata, toată logistica pentru acele teste există deja și funcționează, în multe orașe din Europa.

              ”Instanța de apel” poate fi alt centru de testare, cine n-a trecut testele de la Viena n-are decât să demonstreze că le trece pe cele de la Frankfurt. Dar în practică nu se întâmplă asta, rezultatele la teste sunt aceleași peste tot.

            • O baterie de teste îi spune psihologului dacă ești apt sau nu pentru ceva. Evaluările făcute la 6 luni și rezultatele testelor periodice dau tabloul clinic care consemnează modul în care evoluezi. Toate nasoalele pe care le faci sînt trecute la dosar și omu’ discută cu tine ca să vadă dacă ești ok sau nu după ce le-ai făcut. Atunci cînd apar deranjamente se pun toate cap la cap și dacă subiectul nu realizează de ce și în ce fel deciziile luate l-au băgat în belea, este tras pe dreapta. Asta dacă n-a făcut-o prea de oaie și nu mai au pe cine trage pe dreapta. Simplu, eficient, fără demisii de onoare, gargară de presă, demonstrații și bătăi cu jăndarii. Pleacă omu’ acasă și se apucă de agricultură, de făcut șaorme sau de băut, depinde de ce talente are.

        • @Dedalus – inclusiv în PSD, cred că ”lupii tineri” care și-au încercat puterile și au trecut asemenea teste ar înlocui cu foarte mare entuziasm ”vechea gardă”, folosindu-se tocmai de rezultatul testelor ca argument :)

          Susținerea de care se bucură PSD în rândul electoratului ar face ca ”remanierea” întregului partid prin asemenea teste să fie mai mult decât utilă pentru România.

          • Incercati sa dati un astfel de test.

            O fi el aplicabil la pilotii de avioane de linie sau de lupta (si stim bine ca si acolo da rateuri), dar in viata reala e cu totul altceva.

            Un test nu poate fi „bun la orice” – adica nu exista nici un test care sa stabileasca cu precizie ca esti un om de caracter, sau ca iti iubesti mama. Sau chiar daca ne putem imagina un test prin care sa se afle cat de mult iti iubesti mama (!) acela nu ar fi bun in nici un caz ca sa determine cat de mult iti iubesti tatal – spre exemplu.

            Care ar fi obiectivul unui test dat unui politician?

            In primul rand ar trebui vazut carui politician ar trebui sa i se aplice. PSD de exemplu are 200,000 de membri (datele pe care eu le stiu, poate situatia e diferita – dar aici e vorba doar despre ordin de marime). Trebuie sa dea toti astfel de teste?

            Sau ministrii doar? Bine, conducerea de partid? Dragnea nu avea functii in Guvern. Ok, hai si cadrele de conducere din partid! Care? Doar cele de la guvernare, sau si cele din opozitie?

            OK, hai doar cele din Guvernare!

            ///

            Ce obiective ar avea un astfel de test, ce ar stabili el? „A fi nebun” sau „a fi rau” nu are semnificatie in psihiatrie. Trebuie stabilita constelati de maladii care ar fi semnificative.

            OK, cineva trebuie sa faca asta. Cine, cum, cand? Nu e vorba despre pilotarea unui avion, ci despre conducerea politica. Ce e semnificativ si ce nu? Stabilesc psihiatrii? Cum, trebuie sa le dam mai intai ceva la care sa se raporteze. Ce? Cine le da? Cand, cum si sub ce supraveghere?

            In fine, ati prins ideea – e pur si simplu imposibil.

            La nivele inalte ale conducerii statului (presedinte de exemplu) se fac controale anuale. Dar sa nu le exageram nici acelora puterea si semnificatia. Nu e timp pentru controale amanuntite oricum.

          • @Dedalus – nu e vorba despre membrii PSD in corpore, e vorba despre cei care vizează numirea în funcții publice. Și nu e vorba despre pilotat avioane, nu propune nimeni testarea aptitudinilor de zbor. A explicat @cetățeanul turmentat ceva mai sus cum se pune problema, dpdv psihiatric.

            • P.S. – Dragnea era președintele Camerei Deputaților, e tot funcție publică și aceea. Șefii diverselor instituții publice se încadrează în același peisaj. Ce ziceți, Blejnar sau Necolaiciuc ar fi trecut asemenea teste, la vremea lor? Eu vă asigur că nu.

            • Ramane valabil oricum restul argumentelor: ce inseamna din punct de vedere psihiatric (nu la nivelul unui cetatean) a fi nebun in sensul in care nu poate fi ….?

              De fapt – CE nu poate fi? Daca luam functia publica in sensul sau larg, vom avea sute de mii de persoane de testat. Ce sens ar avea?!

              Nici la piloti nu a reusit tetarea pe deplin: sa ne amintim de cel care a proptit avionul de pasager intr-un munte.

              De fapt, in mod normal, electoratul nu va mai alege persoane cu probleme psihice, sau va sanctiona partidele ce propun asa ceva.

              De aceea este de fapt nevoie de o transparenta reala, de media. Si de partide responsabilizate prin confruntari repetate la vot. Dureaza, dar asta e calea, nu testarile.

      • @Dedalus – Andreas Lubitz nu era psihopat, era depresiv. Lui îi datorăm obligativitatea testelor pentru piloți cu licență ATPL, până la el testările erau lăsate la latitudinea companiei care îi angaja.

        Andreas Lubitz era sub tratament psihiatric, dar legea germană era atât de grijulie cu drepturile pacientului, încât psihiatrul nu avea voie să contacteze compania aeriană pe tema asta. Andreas Lubitz ar fi trebuit să spună singur la companie că trebuie suspendat de la zbor, evident că nu s-a dus. Pe lângă asta, mai avusese un episod sever în timpul școlarizării. N-ar fi trebuit să primească licența ATPL niciodată, dacă n-ar exista în Vest obsesia de a integra pe toți cei cu afecțiuni psihiatrice.

        În rezumat, discuția trebuie păstrată la nivelul depistării psihopaților din politică, nu e cazul să o extindem la toate afecțiunile psihiatrice și nici la toate nivelele, nu e cazul să ajungem până la funcționarii de la Cadastru sau de la Registrul Comerțului.

  3. Acuma e putin reductionist sa zici ca Tulburarea de personalitate antisociala aka psihopatia clinica explica totul, in literatura se disting doua tipuri de psihopatie primara si secundara, una cu un substrat genetic/neurobiologic, sistemul lor limbic functioneaza diferit, sunt incapabili de empatie, impulsivitate crescuta, agresivitate si lipsa reperelor morale (in general se considera ca e vorba de criminalii psihopati) si cea secundara in care se incadreaza sociopatii si care au skiluri mai dezvoltate spre manipulare sociala. Problema e ca sunt intre 1-4% din populatie, insa vestea buna e ca nu toti au neaparat porniri criminale, cu toate ca crimele economice pot fi la fel de grave veziSnakes in Suits: When Psychopaths Go to Work , Babiak si Hare.
    La nivel subclinic se vorbeste de vreo 19 ani, de asa zisa Triada neagra (Dark Triad) care cuprinde trei elemente Psihopatie, Narcisism si Machiavelism trasaturi cu un grad de suprapunere de 30%, adica cand o ai pe una cam ai si 30% din celelalte insa aici poate fi vorba si de faptul ca au elemente comune de ex. egocentrismul narcisistului e prezent si in cazul psihopatiei sau caracterul manipulatoriu din machiavelism se intalneste in celelalte doua, toate cele trei caraceristici sunt de nivel subclinic deci in principiu omul e functional din toate punctele de vedere insa e mai nasol penru cei din jur. Problema e ca genul asta il intalnim din plin in viata de zi cu zi si deloc surprinzator printre cei care ne conduc, tipii care studiau chestia asta (Paulhus) zicea ca Trump (cu cca. 10 ani inainte de a fi ales) si Berlusconi au trasaturi DT, de asemenea in psihologia industriala se vorbeste de comportamente contraproductive care au un impact econimic deloc de neglijat datorat persoanelor cu trasaturi DT.
    Asa ca sa nu va mire ca suntem condusi de psihopati clinici sau subclinici. Ca o nota, in multe profesii cei cu DT/Psihopatie prospera, top 10 meserii sunt CEO, Avocat, Om de media, Agent de vanzari, Chirurg, Jurnalist (sic!), Politist, Cleric, Functionar public.
    Eu zic ca Romania a devenit un mediu propice pentru dezvoltarea subspeciilor astea si acuma dincolo de abjectia crimelor din Caracal, ar trebui sa ne preocupe caracterul si personalitatea celor care ne conduc si pe care ii alegem pentru ca nu-i asa, zambesc frumos, ne ung la suflet cu vorbe atent alese, isi pun consilieri care sa le scrie speechuri placute, fac focus-grupuri ca sa stie ce ne doare si se imping si se trag in frunte ca apoi sa ne poate fwte ca niste psihopati ce sunt. Si sa nu uitam ca psihopatul se considera un pradator iar noi restul suntem priviti ca potentiale prazi, el e lupul si noi oaia.

    • @Anonymous – foarte bune explicații, mai ales că ați oferit în final și soluția. Ce fac ciobanii pentru a-și apăra oile? Apelează la câini, care sunt aceeași specie cu lupul. Câinele de stână știe să scoată psihopatul din el doar atunci când se luptă cu lupul sau cu ursul, în rest îl ține sub control și nu se manifestă.

  4. Statul roman actual trebuie reformat din temelli, iar psihopatii trebuie plasati exact acolo unde le este locul: in azilurile de nebuni sau in puscarii.

  5. Si toate acestea nu s-ar fi intamplat daca in RO 2019 cetatenii sai ar fi fost oarecum mai instariti, mai interesati de educatie si de morala si ar fi manifestat oarece spirit civic.

    Nimic nu se schimba peste noapte si mereu vor exista suficiente retineri, ca sa nu le numesc blocaje, si daca nu este perseverenta in urmarirea nu a caii celei mai facile ci a celei corecte, oneste atunci nimic nu este.

    • „Nimic nu se schimba peste noapte” este o lozinca ca oricare alta, menita sa mentina oamenii intr-o stare vegetativa de eterna speranta a unei schimbari iluzorii care va veni treptat, incet, foarte incet, .probabil intr-o alta viata…ca asta-i fatalitatea, nu?
      Particularitatea cuvantului „nimic” este ca se poate inlocui deseori, ca sa nu zic „mereu”, cu „totul”!
      Priviti in jur, si veti vedea ca „totul se schimba peste noapte” : oameni mor si se nasc, se declanseaza cataclisme sau se evita dezastre, apar conflicte, se gasesc solutii, se instaleaza boli, se vindeca muribunzi, etc., etc.
      Romania si romanii nu fac exceptie de la singura constanta a vietii : totul se schimba, in fiecare moment.
      De aceea, sugestia mea ar fi sa nu mai asteptam, sa nu mai speram, ci sa actionam!
      Mai bine un sfarsit dureros, decat o durere fara sfarsit…

  6. Inca o data, asa cum ne-a obisnuit in ultima vreme, doamna avocat Claudia Postelnicescu contribuie, prin acest eseu lansat in spatiul public de platforma Contributors, la o clarificare a fenomenului social din Romania acestor zile.
    Raul individual (personal) si cel social sunt ingemanate. Indivizi izolati actioneaza amoral, agresiv, fara cea mai mica urma de rusine si compasiune fata de semenii lor, pentru ca mediul creat de Statul in care traim este axat pe aceste „valori”. Statul, prin institutiile sale „bolnave” cu care suntem obligati sa interactionam in fiecare zi, este cauza psihopatiei sociale. Statul, prin „deraierea” de la starea de fapt si constructia permanenta de adevaruri-alternative la realitate, este cauza psihopatiei sociale. Metode de creare a psihozelor in masa, preluate din activitatea militara si aplicabile pe timp de razboi, sunt folosite cu succes in Romania, pe timp de pace, asupra propriilor cetateni…

    • Pericolul e ca o discutie exagerata, intinsa in timp si in suprafata, cu detalii care de care mai crude, sa banalizeze tema. O crima, un viol, devin „normalitate”, daca in fiecare zi discutam despre asta.
      Nu am TV romanesc si nu am urmarit prea atent acest subiect. Desigur e cutremurator ce s-a intimplat, dar din nefericire se intimpla peste tot, nu e o consolare e doar un adevar.

      Singura chestie absolut deosebita, specific romaneasca, as zice, e comportamentul catastrofal al politiei si a celor de la 112. Nu vad insa cum ar putea fi corectata aceasta monstruoasa incompetenta, lene criminala…

      • Se corecteaza de la sine in momentul in care a ajunge operator 112 (sau politist etc.) devine rodul unor eforturi personale serioase. Si daca alternativa la aceste eforturi este o viata plina de privatiuni si dificultati.

        In Romania de astazi toata lumea o duce excelent, indiferent de efortul personal (ba chiar cei lenesi o duc foarte bine, mai bine decat cei care invata, se preocupa de soarta lor etc.).

        Alimentati de o redistribuire mascata, de imprumuturi de la copii si alte asemenea surse, puturosii Romaniei o duc mult mai bine decat cei harnici si responsabili.

        Aparatul guvernamental (si sectorul public in general: educatia, cercetarea) s-a umflat nepermis si mai nou isi aduce proprii „sclavi” sub forma contractelor pe termen limitat pentru diverse activitati care cer efort (vezi hoardele de „evaluatori” de la diverse ministere).

        De ce ne miram ca fiind cetatenii unei bule, ne doare pe toti in basca de orice?!

  7. Nu am cum sa fiu de acord cu umanizarea lui Dinca si exact asta face autoarea. Vrea sa ne convinga de faptul ca Dinca e un om obisnuit, ca multi romani sunt psihopati sau altfel spus ca toti ar trebui sa ne simtim in pericol. Pur si simplu nu e adevarat, nu exista nenumarate cazuri de criminali in serie. Dinca e o exceptie. In rest, putem vorbi de o schimbare comportamentala la nivelul populatiei, de degradarea educatiei, moralitatii, de calitatea execrabila a serviciilor pe care le platim statului roman,etc. Cauza e reprezentata de disolutia statului care voteaza legi pe care nu le aplica. Dar sa spui ca traim printre psihopati, asta e prea mult. Si inca ceva, de ce trebuie sa povesteasca de faptul ca operatorii de la 112 se uita la filme porno – in timpul serviciului, cred ca asta vrea sa spuna autoarea? Are dovezi? Am impresia ca a ajuns o obsesie pentru ea povestea asta cu pornografia (a mai scris un articol si acolo era aceeasi poveste) si nici o obsesie nu te poate apropia de adevar. Oare Dinca a fost transformat intr-un psihopat de filmele pornografice? Criminali in serie exista dinainte de existenta cinematografiei…

    • Deloc. Ma tem ca ati inteles intentia mea pe dos. Nu-l umanizez deloc, dimpotriva, arat ca Raul exista, ar fi bine sa il identificam la timp si sa ne ferim, insa, intr-o societate dezumanizata, psihopatica, este dificil. Oricum, psihopatia se manifesta pe un spectru, exista tendinte si caracteristici incipiente sau foarte ridicate, adica toate cele noua indicii identificate de psihiatrul american Robert Hare.

      • „insa, intr-o societate dezumanizata, psihopatica, este dificil.”
        Mai repetati mult asta si, cine stie, poate o sa ajungem cu totii dereglati psihic, dar nu psihopati, ci maniaco-depresivi.. :)

        Deci nu, nu suntem o societate psihopatica, nu suntem nici mai dilii ca altii [de pilda rusi, arabi, coreeni], nici mai intregi la minte si echilibrati ca unii, putini in lume [elvetieni, canadieni, finlandezi]. Nici nu cred ca se poate spune -cu exceptia poeziei- despre o societate ca este nebuna, psihopata sau anormala.

        Dinca este o exceptie, la fel si militienii din Caracal [chit ca mai sunt gramada ca ei prin tara]. Au si alte popoare exceptiile lor, metehnele lor, sinistroseniile lor. Nu suntem deloc speciali.

        Daca America ar fi reactionat atat de nevricos, de patetic, de fatalist la ucigasii ei ultramediatizati probabil nu ar mai fi existat acum. Ar fi fugit toti din tara. Dar America are exceptionalismul ei, de tip pozitiv, puternic in mentalul colectiv, care i’a ajutat pe oameni sa revina la luciditate rapid. Dumneavoastra insa si multi alti intelectuali, din pacate tare multi si influenti, cultivati un exceptionalism romanesc pagubos: ‘ca la noi, la nimenea!’ in care tot ce’i mai urat, mai puturos, nai nasol in tara asta este scos in fata si vanturat in continuu prin ochii nostri. Daca vreti sa se schimbe ceva in bine va asigur ca atitudinea asta negativa nu duce nicaieri, iar discursul belicos, caustic, panicard ce selecteaza si hiperbolizeaza Raul [asa, cu majuscula, este?] sigur nu inchide ranile, destule, ale bietilor oameni s’asa agitati si necajiti de toate.

        Am vazut mai sus diverse propuneri despre ce se poate face. Am citit sute de asemenea comentarii -unele adevarate studii- ce avansau proiecte de reformare a societatii/statului/administratiei. Asa era si inainte, in presa scrisa, vreme de vreo 20 de ani. Nu s’a schimbat nimic. Stiti ce ar putea sa schimbe ceva? Pai o vorba buna, dar repetata zilnic [ca o contrapondere la realitatea negativa], o pilda sugubeata, ceva care sa inspire romanul, sa’l impulsioneze sa se apuce de treaba si sa mai lase naibii politichia si despicatul firului in paispe.

        • Puterea intr-un stat democratic se exercita prin intermediul partidelor politice.

          Mentalul colectiv se formeaza prin schimb de idei, altfel cum?

          Asa cum exceptionalismul SUA s-a format in sute de ani, si mentalul capitalist al Romaniei are nevoie de ceva timp pentru a se forma. Deocamdata, el se gaseste la nivelul unei parti foarte mici a electoratului – alegerile o dovedesc- dar va creste in timp (sau nu).

          Rabdarea e o virtute, dar rareori esti rasplatit pentru ea :-)

        • Autoarea incearca o explicatie din perspectiva patologiei caracterului.

          E interesant si neobisnuit. Doar ca ponerologia politica a fost construita pe experienta raului nazist, nu cred ca poate explica raul institutional promovat de institutiile democratiei vestice in unele situatii.

          A doua mare problema pe care nu o inteleg in ponerologie este minimizarea rolului credintei si bisericii (ca institutie).

  8. Imi pare rau de lumea in care traieste dna autoare, dar eu traiesc intr-o alta lume. Lumea mea nu e perfecta dar nici psihopata nu e. O vorba inteleapta spune ca lumea e in ochiul celui care priveste si eu cred asta. Sunt de acord ca traim intr-o lume unde nepasarea si neimplicarea sunt majoritare, dar nicidecum psihopatia sau sociopatia. Nepasarea, neimplicarea coroborata cu lipsa de caracter si de valori morale fac ca pradatorii sa iasa la suprafata precum spuma in ciorba. E adevarat ca traim intr-o lume pacatoasa fara repere morale, fara proiecte nobile, fara tinte inalte, da, asta e adevarat, dar la asta au contribuit din plin si elitele noastre autosuficiente, narcisiste, care au devalorizat adevaratele valori morale ca sa puna in loc valori inventate de imaginatia lor bogata. Sa nu se supere dar acum au ceea ce au semanat. Adevaratele valori sunt persiflate, dispretuite, batjocorite si socotite retardate. Si inca nu s-a ajuns in vale, panta e tot mai abrupta. Iar ei, elitele, ce fac? Ori se complac, ori se vaicaresc, ori se lamenteaza in metafore cu staif. E nevoie de implicare, de empatie, de valori morale, de educatie, de caracter, de o elita responsabila care sa-si merite numele si atunci lucrurile se vor schimba. Altfel ne lamentam degeaba si facem teorii cu panglici doar de dragul teoriei.

    • Nu elia schimba poporul, ci invers!
      Astazi, elita romaneasca e parte a problemei, deci solutia nu poate veni de la ei, ci exclusiv de la noi, anonimii.
      Nu e nevoie sa asteptam sa fim desavarsiti moral, nici sa ne autoflagelam ca nu suntem sfinti, trebuie sa ne asumam, si sa ne resptectam, asa cum suntem! Doar atunci vom reusi sa ne amelioram, sa ne eliberam de prejudecatile auto-victimizante si de permanenta auto-devalorizare, tipic romaneasca, un fatalism distrugator si mortifer care a generat acest Stat monstruos caruia i-am incredintat vietile noastre.
      Totul este cat se poate de coerent : daca iti pretuiesti viata si ti-o respecti, nu astepti zile mai bune ca sa ti-o traiesti, nici pe Mesia ca sa te scape de incompetenti, ci actionezi imediat la sursa problemelor!

  9. Nu cred sa existe natiune fara psihopati si mai cred ca orice grup social, mare sau mic, are gradul sau de psihopatie. Per a contrario, as fi mort si (?) in Rai.

    Romanii apartin si ei lui Homo sapiens (sigur sunt si unii care spun ca … dar sa ne pastram macar noi in afara psihopatiilor – cat putem :-)).

    Asa ca ideea de a-i educa pe cetateni sau de a alege numai politicieni „curati” si „destepti” este cel putin naiva, sau de a avea functionari corecti si competenti doar prin examene. Dintr-o turma de oi nu ai cum alege cateva gaini punand conditia de examen de a avea pene :-),.

    De-asta politica e mai mult decat efortul de a aduna „specialisti” si „nepenali” intr-un grup minunat de experti in ale economiei si administratiei.

    Functionarii din SUA, Germania sau Botswana, Niger sau Guatemala sunt la fel cu cei din Romania. Diferenta o face politica, modul in care socetatea este controlata de politic in fiecare tara.

    Dar noi refuzam aceasta evidenta si asteptam o modalitate prin care administratia sa devina competenta, exclusiv pe calea masurilor administrative. Acelasi lucru il dorim si de la cercetarea stiintifica, si de la educatie – acum si de la justitie si politie.

    Nu merge cum vrem, nu se poate (nimanui nu i-a resit vreodata) – iar in loc de solutia evidenta, incepem sa ne plangem.

    • Aici, ponerology:
      http://www.survivorshandbook.com/wp-content/articles/political-ponerology.pdf

      Inteleg incercarea autoarei de a oferi o explicatie din aceasta perspectiva.
      Singura mea intrebare in acest context este daca intr-adevar avem de-a face cu cauza, sau cu efectul, in cazul Romaniei.
      Personal, m-as feri sa plasez analiza pe acest teritoriu, pentru ca nu mi-ar oferi un instrumentar.

      A considera raul ca o boala psihica este, se pare, productiv sub aspectul explicatiei, dar mult mai putin eficient in a raspunde la intrebarea „Ce-i de facut?” decat alte abordari, fie ele si limitate sau primitive. Dupa mine, e o fuga de probleme, nu o cale de a le rezolva. Dar este o parere personala din putinul pe care l-am citit despe ponerologia politica.

  10. Daca ar afla romanii de ce se intampla in tarile occidentale s-ar lua de cap. cazuri similare intamplate in occident, omorul celor 2 fete din Caracal, fiind trecut undeva la faptul divers, n-ar ocupa spatiul public exculsiv timp de 2 saptamani.
    Nu inseamna ca occidentalii n-ar reactiona, diferenta, ei au mai mai multa incredere in instutiile statului dacat o au romanii si pe buna dreptate.
    Asemenea cazuri se vor intampla in continuare insa reactia instutiilor statului roman trebuie sa fie cu totul alta, una profesionala si competenta.
    Doar astfel romanii vor recapata increderea si se vor simtii mai in siguranta.
    O „buba” enorma a acestor institutii sunt increngaturile cu lumea interlopa, a relatiilor de depenenta intre diferiti indivizi ai acestora. Coruptia, cumetriile, „bunele cunostiinte” , ” am cineva care te rezolva” etc.etc. sunt mai periculoase decat psihopatii care se afla printre noi, ei devin vizibili doar dupa comiterea faptelor in schimb legaturile indoielnice si coruptia sunt de multa vreme cunoscute insa tolerate, de toti si nimeni nu reactioneaza a afara presei care are insa cu totul alte interese, intr-o vara lipsita de evenimente politice majore, cazul Caracal le-a venit ca o manusa, raiting, raiting si iar rainting, circ pt. prosti.

  11. Minunat articol, crunt de adevarat, pentru ca dna Postelnicescu exprima un punct de vedere deloc obisnuit, al unui specialist, o explicatie pentru cele rele -care-s destule in RO.- rele pe care le aflam, dar ne temem sa ni-i le asumam ca efect al unor erori colective.
    Toata lumea comenteaza continutul/forma/un detaliu acolo, ceva din articolul de mai sus, dar nimeni, absolut nimeni, nu se leaga de „Subiect si subiectii”. Nimeni nu incearca sa explice reactia celor direct vinovati; cum ar fi aceea a celor doi politisiti care s-au blocat mental, in fata unei situatii teribil de neplacute: „ce o fi ci cu asta, plina de sange?. Ce ghinion pe noi sa o intalnim…Si ce ar vrea lumea, sa o luam in masina sa o ducem la spital, sa ne murdareasca masina? Cine…? o japita?”. Poate ca o si cunosteau, asa din…vedere. Vezi cazul politistului din Timisoara…”tatal catelelor/prostituatelor”. Despre ala ce parere aveti?.
    Sau nu recunosteti domnilor comentatori, reactia pe viu a „omului recent”, descris atat de subtil si obraznic (vai desigur) de catre dl. Patapievici?. Sau reactia lichelelor dlui. Liiceanu?. Cam asa arata „astia”. Apoi, incercati sa va puneti in locul „politistului’delicvent”, sau al „jandarmului bataus” de la 10 august…Sau re-aminiti-va figurile manifestantilor PSD, de la 6 iunie Bucuresti, a celor intervievati, de ura funciara pe care o citeai in ochii lor, de numultumirea lor fata de „Intelkectuali”, pe car eoricand ar dori sa-i mai poata bate ca la mineriada…Si ganditi-va la procurorul corupt de adminstratia orasului…oricare ar fi aceea, sau incompetent, adept al principiului, „prezumtiei de vinovatie”. Stim cu totii prea bine ca nu-s toate bune in Romania, dar ne agatam cu disperare de „adevarul” nostru meschin, de flasele imagini oferite gratis la Tv, despre oamenii muncii cei cinstiti, dar si de adraslelel lor si inca si mai mult de acelea ale protipendadei noastre politice sau finaciare. Cum le spune…? Beizadele…
    Ganditi-va cum ati fi reactionat chiar dvs. in locul politistilor care au amendat o femeie in varsta, care nu a s-a grabit sa treaca strada. In filme…am fi vazut cum „politistul bun”, ar fi sarit din auto ca sa o ajute !!!. In film…ca in realitate s la noi se intamplaprecum in bancul acela sovietic „made in Erevan”, cand cetateanul sovietic/roman, nu castigase la lotto o masina, ci i-i se furase bicicleta…
    Dar domnilor teoreticieni, asa-i ca nu-l puteti intelege pe Dinca?. Nu va vine sa credeti ca „omul asta e chiar atat de rau si inca pe atata. Cum ?, omul asta al nostru, cetateanul nostrum asta “romanesc”, sa fie chiar asa?. Nu se poaaaateeee….Caci noi astia care citim si comentam, „Noi” suntem buni, noi ne comportam civilizat, noi suntem precum bizonii mioritici aia cuminti care pasc iarba pe minunatele noastre pajisiti, avand permanent privirea spre pamant indreptata. Ganditi-va la atitudinea noastra „pozata instant” la intalnirea cu un politist in uniforma, cu mai multi politisiti intalniti pe…strada, sau la atitudinea noastra a fiecaruia, in fata ghiseul de la Politie. Cum e?. Ca la americani?. Ati urmarit atitudinea cetatenilor (romani) intr-o sala cu ghisee, la Politie?. Ati vazut ce liniste este acolo?. Cata disciplina…dar si cata teama, pe care aproape ca o simti, o vezi in ochii oamenilor. Iar daca vre-unul se da cocos, toata lumea se cutremura , dar nu indignata de atitudinea “militianului” neobrazat, ci a faptul ca, “sa vezi acum ce urat se vor purta cu noi, din cauza aluia”, ala care “se ia in gura cu ei”. E nebun.
    Ba nu e nebun deloc. Noi suntem inca sub efectul ororilor romanului…”1984″ al lui Orwell. Inca suntem pe acolo si inca vom mai fii o vreme.
    Amintiti-va despre actiunile bine intentionate ale minerilor…nici astazi clarificate si nici clasificate la locul…potrivit. Si acolo, la mineriada, au murit oameni. Ba inca sa le si multumesti, cum se cheama asta?. A…,desigur ca nu la fel de oribil ca in cazul …Dinca. Trebuie sa socotim si sa clasificam crimele cu masura…potrivita, nu sa globalizam. Unde ne sunt teribilii nostri procurori, care sunt parca asmutiti din lesa, de catre stapanii lor; care stiu prea bine cat o pot intinde…ca totusi, nu mai e ca “inainte”. Dar toitusi, asa din simpla curiozitate, de ce nu este rezolvat “dosarul mineriadei” nici dupa atatia si atatia ani?. Probabil pentru ca procurorul dezleaga tainele, numai avand consimtamantul…stapanului. Care isi are si el interesele Lui. Precum un dumnezeu al societatii omenesti de aici, de pe pamant.
    Domnilor comentatori si teoreticieni, acum, dezamagiti, iar tara devine inca mai trista, desi-i plina de humor(…Blaga) .
    Va inaginati ca jandarmii nostri au avut atunci la 10 aug. vre-un sentiment de mila cand ii bateau pe „contravenienti/reclacitranti” ?. Sau ca „provocatorii”, daca „a fost asa ceva acolo”, aveau mila la o adica fata de jandarmi?. Toti imi par la fel de rai. Violenta face parte din firea omului si ea desigur ca trebuie controlata. Daca, nu, ii bai mare.
    Nu e cazul sa vorbim despre procente… de oameni normali si oameni nebuni; psihopati. Asta ne indeparteaza de la realitatea concreta, de la starea deplorabila a lucrurilor pe care le constatam in jurul nostru, fara a avea curajul de a intervenii…Inainte de a ne pretinde „Drepturi”, trebuie sa ne indeplinim obligatiile cetatenesti, alea simple, crestine.
    Ca si…”Criminalii se spovedesc, nu-i asa?”.
    Cand dl. Severin Butoi, psiholog criminalist, a concluzionat ca admiterea (din nou) pedepsei cu moartea ar trebui rediscutata in agora, confrati de-ai domniei sale, au sarit ca arsi, infierand democratic, ideia. Pai de ce?. Ia puneti-va dvs. in rolul victimei potentiale, aflate in mana unui psihopat de genul “Dinca”. Sa va vad atunci cum ati reactiona, cum v-ar consuma frica, mintile. Si apoi, scapati (din ghiarele lui si asta nu e un euphemism), ganditi-va ce ia-ti face…Si atunci, daca „subiectul” este un rebut uman pe care-l constatati cu propriile dvs. simturi (omenesti…), cum ati reactiona ?. V-ar mai fi mila de…cel rau?.
    Vorbim asadar despre un rebut “uman” (?) care spre deosebire de robotul scapat de sub control, poate face mai mult rau decat acel robot. Intr-un anume fel si Dinca s-a comportat precum un robot, aflat sub comanda interlopilor, aflati si ei in relatii bune cu notabilitatile linistitului orasel Caracal; care-si redescopera o anume “traditie”. Care desigur ca pe noi cei aflati la o distanta de siguranta, suficienta, nu ne impresioneaza.
    Si inca un lucru, asupra caruia merita sa meditam.
    „Scriptura noastra crestina”, nu ne invata cum sa inlaturam raul si nici cum sa-l pedepsim atunci cand ii constatam prezenta intre noi. Ce sa facem cu „aia rai”?. Este inca un motiv serios, pentru care ii admir atat de mult pe…evrei. “Dinte pentru dinte”, nu farafastacuri teretice cu pretentii, emanatii ale unor idealisti rupti de realitatea asta atat de concreta si…rea; cel putin uneori. Caci despre asta trebuie sa discutam, adica despre modul in care pedepsim raul, pentru ca -se pare- el (inca) nu poate fi inlaturat, distrus . Este foarte buna formula (mistica…) promovata de catre religia noastra crestina: raul = diavolul. Ca sa nu mai filosofam atata, despre ca o fi asa, ca nu o fi asa, ca…Cum spunea parintele Arsenie Boca si nu numai el, “Diavolul doreste si iata-l reusind, sa credem ca, “el nu exista”. El este asa numai o inchipuire mistica de-a noastra, o…prostie. El nu exista desigur…tovarasi.
    Observ cu tristete, ca nimeni nu reactioneaza la fel de “atent” la durerea parintilor victimelor, a rudelor si a prietenilor. Totul se invarteste in jurul…”senzationalului”, a faptelor criminalului, urmarite cu o placere…sadica ?, de catre specatorii acestui spectacol mediatic, absolut ingrozitor, presarat cu tot mai multe imagini morbide. Ganditi-va la o chestie simpla: cat timp pierdeti in fata TV. in cadrul spectacolului, „Dinca si ai lui” ?. Vi-i se pare desigur simpatic primarul din Caracal, care afirma cu blandetea proverbiala a romanului : „Orasul nostru este un oras linistit cu oameni linistiti”. Asa este domnule primar!. Dar asa sunt toate orasele Romaniei…pana cand lucrurile (desigur nesupravegheata cu competenta si profesionalism…), scapa de sub control. Contradictia dintre linistea patriarhala „tolerata” de ilustra ignoranta si incompeneta a “alesilor administratiei/sistem”, si faptele antisociale desfasurate de catre cei lasati liberi sa-si faca “jocul”, probabil cunoscut de fapt si din nou acceptat fie din inconstienta, fie datorita efectului beneficiilor personale obtinute(…), desigur ca ne zguduie. Constiinta, sau numai “linistea” pe care cu greu ne-am construit-o in jurul nostru, a proprietatii noastre private, a “cercului” nostru, care devine tot mai ermetic, dorindu-l mai impenetrabil. Pentru cat timp insa?. Pentru ca nu ne place sa fim deranjati cu astfel de chestii. Pai n-au cerut si parlamentarii nostri, sa fie “liniste, ca sa poata lucra in liniste”. Fara stresssssssu…..l asta stupid al vulgului si al evenimentelor neplacute. Sa fie relatate numai lucrurile frumoase, sa ne bucuram de ele, asa cum ne bucuram de “Cantarea Romaniei”. Sa vorbim numai despre “olimpicii nostri” elevi, numai despre rezultatele bune ale celor mai buni dintre noi. Sa uitam de necazuri, sa ne imbatam cu apa rece. Si apoi, alta data, o s-o facem si mai lata. Iata ca si folclorul ne demasca caracterul, de fapt.
    Si atunci, nu are dreptate dna. Postelnicescu, cand ne ingrozeste, cu realitati carora nu reusim sa le dam de cap?. Exprimam in schimb cu dezinvoltura, ba chiar cu „morga”, importante obiectiuni, protestand impotriva macularii lumii noastre ideale, lume pe care ne-am construit-o in jurul nostru, imaginandu-ne ca devenim invulnerabili, la prezenta si influenta si actiunile raului. Privim ororile, din fotoliul spectatorului multumit ca nu i se intampla lui, acea porcarie aflata in oribile imagini…colorate.
    Nimeni nu poate supravietui intr-un glob de sticla. Desi multi incearca.

    • Vedeti Dvs, a existat o vigilenta – vecina de vis-a-vis de Dinca care a sunat in miez de noapte, pe la ora 3 AM, si a anuntat la Politie ca acolo se intampla ceva suspect sa trimita o masina sa verifice care este situatia – si nimic nu s-a intamplat. Vigilenta a mai sunat odata, pe la 5 AM, si a insistat sa se faca o verificare, dar a fost potolita ca organul stie ce are de facut si ca cetateanul/cetateana sa doarma in pace… Oare???

      SI aici tot cei care ar trebui sa ne apere au gresit.

      Cam gresesc repetat pentru ca in fruntea lor a fost pusa o gospodina care nu avea habar de ceea ce este MAI-ul si care sunt atributiile institutiei – ea trebuia sa ii asigure mereu spatele lui Daddy.

      Nu natia este bolnava, si nu vrem sa traim intr-un clopot de sticla, stim cine sunt cei care sunt alaturi de noi, dar problema este grava: tocmai institutiile statului ne lasa prada criminalilor si nu au mila de noi – oare de ce isi primesc salariile din contributiile noastre??? Oare de ce ies mai devreme la pensie decat alti salariati??? Oare de ce au pensii speciale???

      Si trebuie sa mai spun ceva – domnul Presedinte doarme linistit.Va multumesc.
      Este vorba despre siguranta cetateanului asa cum si securitatea externa este tot in atributiile Presedintelui si nu ma intereseaza daca este sau nu este in concediu sau in campanie – trebuie sa faca mai mult si sa mai lase alte treburi pentru noi, astia care nu traim intr-o clopot de sticla.

      • „trebuie sa facă mai mult …”

        Pentru că nu vreau să vă contrazic, vă adresez rugămintea să exemplificați cu 2-3 măsuri pe care Președintele Republicii „trebuie” să le adopte. Vă mulțumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Claudia Postelnicescu
Claudia Postelnicescu
Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București și un master în studii europene și globalizare la Universitatea din Birmingham, UK. Activează ca avocat independent, specializat în litigii de drept privat, consultanta si drept european/drepturile omului (www.cpacj.ro). Doctorand al Universitatii din Tübingen, Institutul de Stiinte Politice, pe tema constructiei identitatii Uniunii Europene. A colaborat de-a lungul timpului cu Observator Cultural, România Liberă, Vivid, Money Channel, La Punkt.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro