Home » Analize »Global / Europa »Opinie »Orientul Mijlociu »Sinteze » Citesti:

Obama si Kerry în tumultul crizei siriene: „răzgândaci”, pragmatici sau abili negociatori?

Serban F. Cioculescu septembrie 11, 2013 Analize, Global / Europa, Opinie, Orientul Mijlociu, Sinteze
11 comentarii 1,327 Vizualizari

Oricâte instrumente ar avea la dispoziţie, un politolog, un polemolog ori un istoric nu au cum să ştie azi în ce fel vor interpreta experţii din viitor evoluţia războiului sirian şi mai ales intervenţia unor state sau entităţi din afară. Putem vedea cu ochiul liber că războiul civil a devenit tot mai „murdar”, purtat fără scrupule şi fără pic de umanitate atât de criminalii în solda guvernului cât şi de cei din rândurile opoziţiei. Nu putem şti exact cine şi cum a executat faimosul atac cu gaz sarin iar raportul experţilor ONU mă tem că va fi denaturat şi politizat într-un mod care îl va face inutilizabil pentru un observator dornic să cunoască adevărul. Plec de la ipoteza că totuşi a avut loc cel puţin un atac cu arme chimice, fiind greu de crezut că imaginile cu sute de sirieni întinşi pe jos, morţi sau în agonie, ar fi doar o făcătură. Inspectorii ONU dar şi jurnalişti ai văzut cadavrele şi răniţii, deci nu avem de-a face cu fantome.

Ceea ca atrage atenţia e atitudinea SUA, manifestată prin acţiunile preşedintelui Obama şi ale secretarului de stat Kerry. Chiar dacă aş fi antiamerican convins, ceea ce nu e cazul, mi-ar fi greu să îi consider doi inşi iraţionali, visceral agresivi, sanguini peste medie. Din contră, ştim că preşedintele democrat a câştigat al doilea mandat arătând că se preocupă de criza socio-economică internă, de soarta americanului de rând, rămas fără job sau fără casă, în nici un caz dornic să se avânte în „cruciade” pentru triumful binelui, pe banii contribuabilului naţional şi pentru gloria personală. Obama era menit să fie antiteza lui George Bush Jr, „artizanul” războaielor din Afganistan şi Irak.

Or, surpriză maximă, Obama şi Kerry tot declară de vreo două săptămâni că dacă se va dovedi vinovăţia guvernului şi preşedintelui sirian pentru atacul chimic din luna august, America va ataca „chirurgical” cu rachete şi bombe lansate din avioane faciltăţile militare dar şi diverse unităţi industiale folosite de armata siriană. Cu precizarea că oficial nu îşi propune să schimbe guvernul cu forţa ci doar să elimine posibilitatea dictatorului Assad de a îşi mai ucide proprii cetăţeni. O paranteză: nici NATO când a pornit bombardarea Libiei în 2011 nu a avut mandatul ONU de a schimba regimul dar finalmente a făcut-o! Aşadar de ce să cred că americanii vor lovi doar „cu porţia”, şi se vor mulţumi să „taie acul” viespii bashariste, lăsând-o totuşi în fruntea statului? Ştim că Turcia, Arabia Saudită şi Qatar (principalii sprijinitori ai rebelilor sirieni) îndeamnă SUA să răstoare regimul Assad. Dar mă întreb ce garanţii oferă liderii acestor ţări privind securitatea populaţiei siriene de religie alawită (dar şi a restului şiiţilor, a druzilor, creştinilor şi grupului etnic kurd)? Mai probabil e că nu prea le pasă de nimic altceva decât de eliminarea unui personaj care e considerat drept un pion al Iranului şi un mare persecutor al musulmanilor sunniţi. În rest nici Turcia şi cu atât mai puţin Arabia Saudită ori Qatar nu sunt recunoscute pentru grija specială pe care o au pentru minorităţi. Până acum câţiva ani a fi kurd în Turcia era garanţia unei vieţi chinuite şi nesigure, cu toate că acum regulile UE pentru aderare au obligat statul turc să ia măsuri de protecţie a acestui grup. A fi şiit în patria lui Ibn Saud (care găzduieşte Mecca şi Medina) e o situaţie nefericită şi asigură marginalizare politico-economică şi religioasă. Cât despre performanţele democratice ale Qatarului mai bine mă abţin să comentez. În celaltă parte a baricadei, Iranul nu renunţă momentan la sprijinirea regimului Assad, deşi pare dispus să facă unele concesii. Nici el nu excelează când vine vorba de protejarea minorităţilor etnice (kurzi, baluci, azeri) ori a celor religioase (musulmani sunniţi, evrei, bahai etc). Iar gruparea şiită libaneză Hezbollah ştie că dacă pierde Siria va primi mult mai greu ajutor din partea Iranului, ceea ce explică ferocitatea cu care luptă în oraşele siriene de partea forţelor armate guvernamentale.

Revin aşadar la obsesia lui Obama şi Kerry de a ataca Siria, cu sau fără mandat al CS-ONU, dacă se va dovedi folosirea armei chimice. Obama a anunţat încă din 2011, primul an de război civil sirian, că recursul la arme de distugere în masă e o „linie roşie” pe care cineva o poate trece doar cu riscul unei reacţii americane directe. Ce s-a întâmplat mai departe? Premierul britanic Cameron s-a dat pe mâna Parlamentului care i-a respins planul şi a obligat Marea Britanie să nu mai fie aliatul de bază al SUA ca în 2001 şi 2003. Rămâne Franţa ca potenţial partener de atac, aceeaşi Franţă care în 2002-2003 se dădea de ceasul morţii şi denunţa agresivitatea americană faţă de Irak, cot la cot cu Rusia şi China! Acum, cu socialistul Hollande în frunte, Parisul vrea să repete isprava din Libia iar preşedintele nu are nici o intenţie să lase parlamentul să decidă.

În schimb, iarăşi surprinzător, Obama a decis să lase cele două camere ale parlamentului să îi dea (sau nu) undă verde pentru un atac. Reacţia duşmanilor şi criticilor constanţi ai Americii a fost cea aşteptată – Obama ar fi aşadar un şef de stat slab, purtat de vânt, indecis, care nu are curaj să treacă la acţiune. Sau poate se teme să nu adâncească criza economică de acasă, spun analiştii ceva mai avizaţi. Mai ales că nu controlează şi camera Reprezenanţilor şi Senatul şi ştie că o mare parte a populaţiei se opune clar ideii de a ataca Siria. Dar de ce să nu credem că e un om moral, cu convingeri etice, care nu poate închide ochii la ce s-a întâmplat în Siria, anume atacul cu arma chimică? În ciuda a ceea ce ne spun cinicii şi în general adepţii şcolii „realiste” a relaţiilor internaţionale, uneori moralitatea chiar contează în politica externă a marilor state, mai ales a celor democratice. Dar în acest caz nu ar fi mai logic să bombardeze simultan şi poziţiile rebelilor, mai ales ale islamiştilor din Al Nusra şi Al Qaeda? Dacă ar fi să îi trimit un email preşedintelui Obama, pe adresa Casei Albe, poate că aşa l-aş sfătui să facă. Mai ales că presupun că există destule informaţii relevante privind „amplasamentele” diverselor grupuri de rebeli. Dacă tot ştie că există „băieţi răi” în ambele tabere (cu precizarea că în tabăra lui Assad, toţi sunt presupuşi a fi malefici, pe când la rebeli undeva între 10-30%, adică islamiştii, teroriştii), de ce nu ar lovi Obama îm ambele butoaie cu vipere? Bum bum şi uraaa, Siria devine un loc liniştiti şi vesel, cu oameni buni ca pâinea caldă! Bun, aşa o fi, dar dacă aceşti „bad boys” sirieni se înconjoară cu scuturi umane, cu sute de civili nevinovaţi, atunci cum lansezi rachetele Tomahawk? Păi voi de victime colaterale nu aţi auzit? Bombardezi ca să eliberezi, să faci bine… Ca să fiu puţin ironic, poate că şi victimele potenţiale ar trebui să fie uşurate la gândul că mor sfârtecate de proiectile „prietenoase” dar insuficient de bine ghidate de om, cel supus mereu erorii. Dacă Obama nu ar fi dorit să se complice şi nici să anunţe că linia roşie a fost violată, putea pur şi simplu să spună că nu crede că a avut loc vreun atac chimic, că totul pare o înscenare şi cu asta basta! OK, dar în acest caz, poate că metoda atacului chimic se răspândea, văzând agresorii că sunt ignoraţi. În epoca internetului, a filmelor pe Youtube, a Twitter-ului, nu mai poţi pretinde că nu ştiai ce s-a întâmplat, aşa cum au spus în anii 50 mulţi occidentali referitor la masacrele comise de Hitler contra evreilor inclusiv după ce începuse al Doilea Război Mondial.

A treia surpriză e legată de atitudinea Rusiei, care a cerut Siriei să renunţe la armele chimice, să le puă sub control, internaţional, spre a nu risca un război cu SUA şi Franţa. Iar Obama şi Kerry au sugerat că ar fi dispuşi să accepte aceste măsuri. Bun, aşadar se merge către o soluţie paşnică, negociată? Aş vrea să cred acest lucru dar ceva în sinea mea mă face să cred că zarurile sunt aproape aruncate. În primul rând Obama şi Kerry au făcut prea mult tam tam iar dacă dau înapoi acum, chiar prin negociere cu Rusia, riscă să iasă „şifonaţi” ca imagine externă. În plus, chiar dacă Siria renunţă, ce se întâmplă cu cei care deja au comis atacul din august cu sarin sau ce-o fi fost? Vor fi iertaţi? Trimişi „la pensie”? Să nu uităm că „şoimii” (durii) din Partidul Democrat dar şi cei din opoziţia republicană îl îndeamnă pe Obama să nu cedeze atât de uşor. Iar lobby-ul militar, cel format din politicienii asociaţi unor firme celebre de armament, avioane, helicoptere militare etc. au tot interesul ca America să folosească arme şi să cumpere altele. Asta deşi SUA va reduce bugetul militar cu vreo 400 miliarede USD în zece ani! Pe urmă mai intervine şi Israelul, care oficial stă neutru, nedorind să învingă rebelii dar nici Assad. Premierul Netanyahu se teme că o renunţare americană la a pedepsi Siria va îmboldi Iranul să fie tot mai agresiv faţă de Israel. Evident, noul preşedinte iranian Rohani a dat semne discrete de deschidere către SUA, şi chiar către Israel, dar cine mai stă să ia in calcul asemenea gesturi abia vizibile, când, iată, Siria e aici, „obraznică”, divizată, plină de sânge şi numai bună de lovit oleacă cu nişte rachete? În fond, cât de departe va merge şi Rusia în apărarea Siriei lui Assad? Că doar nu credeţi că ar risca un război cu SUA şi Franţa, nu? Dacă occidentalii şi chiar rebelii sirieni (de pildă Armata Liberă Siriană) îi garantează baza militară de la Tartrus (pentru o viitoare flotă în Mediterana, aşa cum anunţă unii comentatori militari ruşi), şi continuarea achiziţiei de arme, Moscova se poate reorienta rapid. Eventual îi poate da azil politic lui Assad şi câtorva apropiaţi. După care îşi va vedea senină de afaceri, as usual.

În fine, rămâne să vedem dacă Obama şi Kerry sunt nişte bieţi „răzgândaci”, ori nişte inşi flexibili şi raţionali sau doar buni strategi care „adorm” vigilenţa adversarilor şi fac ce şi-au propus. Să fie oare zilele regimului Assad numărate?

www.lapunkt.ro

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. Corneliu Cazacu spune:

    Toate ar fi bune si frumoase daca una din premisele importante ale rationamentului dv. n-ar fi contrazisa de realitate.

    Republicanii sint in marea lor majoritate impotriva unei lovituri doar fiindca a fost propusa de Obama. Indiferent ce-ar face presedintele american, republicanii il vor critica, criticindu-ri propriile opinii atunci cind presedintele isi schimba intentiile.

    De fapt, cred ca ad-lib-ul lui Kerry s-ar putea sa fi fost salvator pentru un presedinte si un establishment care nu e foarte dispus sa continue aventurile militare in Orientul Mijlociu.

    E un fel de farsa politica, fiindca exista un consens ca ambele solutii sint proaste, doar ca opozitiei republicane ii e indiferent ce se intimpla, rolul ei fiind de a-l compromite pe presedinte, indiferent de costuri.

    Pe undeva seamana cu atitudinea politica in Romania cu privire la Rosia Montana, unde diversii actori si-au schimbat opiniile in functie de cum bate vintul.

    E posibil ca Assad sa fie un dram mai inteligent ca Saddam si sa inteleaga ca respectarea macar acum in ceasul al 12lea a unui acord ii va putea livra o gura de aer. Daca nu, va avea probabil soarta lui Saddam.

    Vom trai si vom vedea.

    http://tv.msnbc.com/2013/09/09/gopers-against-a-syrian-strike-now-that-obama-is-for-it/

    http://www.wnd.com/2013/09/u-s-military-leaders-oppose-syria-strike/

    • Lupul Monarhist spune:

      Syria este una din tarile nesemnatare a intelegerii privind utilizarea armelor chimice. 98% din tarile acestei planete sunt. Razgandirea regimului Assad -care initial a promis retaliere in cazul unei actiuni militarea aliate- vine ca urmare a presiunilor de la Casa Alba. Votul in Congress a fost doar amanat, optiunea militara este pe masa, port-avioanele americane raman in dispozitiv.

      • tratate spune:

        Israel e semnatar al vreunui acord international privind armele nucleare sau chimice ?
        Are arme nucleare fara va fi parte in NPT si nici in Agentia Internationala de Monitorizare si a utilizat wdm, fosfor alb impotriva populatiei civile.
        Hai sa fim seriosi…..
        Dupa ce ONU a demonstrat iar americanii au recunoscut ca au inventat toata povestea cu Saddam , ce mai conteaza raportul ONU ?
        Daca va arata ca autorii sint USA si Israel, de-aia si incercati sa decredibilizati invocand o imaginara “denaturare si politizare” a raportului , what next ?
        O sa invadati USA si Israel, ca sa le luati armele de distrugere in massa, pe care le-au utilizat criminal de enspe ori pina acum, or what ?
        USA nu recunoaste nici conventia internationala privind tortura , so what ?
        Se stie cine sint criminalii, au recunoscut public si s-au declarat mandri.
        Vinovatii si-au recunoscut vina, mai lipsesc mijloacele de a-i pedepsi.

  2. Mircea Prodan spune:

    Pai si dumneata ce crezi? Ii ataca ori ba americanii pe sirieni, ca nu m-am lamurit?!
    Toate bune..

  3. Lupul Monarhist spune:

    Presedintele Obama a articulat foarte bine in discursul de marti seara ce are de gand sa faca:

    http://www.washingtonpost.com/world/middle_east/obama-speech-on-striking-syria-sparks-little-global-reaction-kerry-lavrov-prepare-to-meet/2013/09/11/c7f47546-1ae2-11e3-82ef-a059e54c49d0_story.html

    NU populatia decide o actiune militara. Populatia isi alege reprezentantii odata la 4 ani si acestia pot fi consultati de presedinte sau NU pe subiectul unei actiuni militare. Cum in cazul de fata SUA nu este amenintata direct, nu exista o criza de securitate nationala, Obama a decis sa ceara opinia Congresului american in privinta problemei din Syria. NU era obligat sa faca acest lucru, ca sef al executivului si comandant al armatei avea dreptul sa porneasca actiunea militara fara consultarea legislativului.

    Asa functioneaza sistemul republican-reprezentativ. Nu referendumuri, nu balacareli la televiziune intre politicieni si jurnalisti, nu mahala generalizata, nu demonstratii care paralizeaza circulatia.

  4. Petre Opris Petre Opriş spune:

    Dragă Şerban,
    Când am văzut primele fotografii difuzate de agenţiile de presă americane şi franceze cu trupurile unor cetăţeni şi copii zăcând într-o clădire, mi-am adus aminte de imaginile difuzate în decembrie 1989 de aceleaşi agenţii de presă, înfăţişând trupurile neînsufleţite de la morga Spitalului Judeţean din Timişoara. Mai tărziu, imaginile respective s-au dovedit a fi doar manipulări odioase ale unor jurnalişti (străini şi/sau români), dornici de senzaţional. În realitate, nu a existat nici un genocid în România, nu au decedat 60.000 de cetăţeni în decembrie 1989, ci doar aproximativ 1200. Este foarte rău faptul că cineva moare în timp ce luptă pentru o cauză nobilă, dar ceea ce doresc să subliniez este faptul că fotografiile din Siria anului 2013 seamănă foarte mult cu cele din morga spitalului din Timişoara, din decembrie 1989.
    Cu stimă, P.

    • Serban F. Cioculescu serban cioculescu spune:

      Draga Petre, sunt de acord cu tine ca e foarte posibil ca episodul atacului cu arme chimice sa contina o doza masiva de manipulare. Pe diverse forumuri arabesti s-a scris negru pe alb ca o parte din cei care se zbateau intre viata si moarte dupa atac, cu aparente de intoxicare, in realitatea “isi jucau bine rolul”. In fond de ce ar fi dat Assad cu aceste arme, din moment ce stia cat risca si oricum fortele lui militare se aflau in plina cucerire a uor zone controlate inca de rebeli. Era oarecum ilogic. Insa acum zarurile sunt aruncate. Daca Obama si Kerry, adica reprezentantii primei puteri militare a lumii sunt convinsi ca “demonul” e Assad, va fi foarte greu sa le schimbe cineva convingerile. In studiile de relatii internationale se tot vorbeste de psihologia decidentului – bias, convingeri, neuro-science, idei pre-existente, grila cognitiva, coerenta cognitiva, teoria rolului etc. Obama deja si-a asumat rolul de “salvator” al sirienilor nevinovati, toata informatia de care dispune se structureaza astfel incat sa identifice clar vinovatul… Evident, stie ca si printre rebeli sunt 20-30% extremisti religiosi si ma gandesc ca deja a pus la cale ceva din contra acestora. Dar tinta principala e Assad. Oricum ma tem ca si dupa ce Assad va fi eliminat (in caz ca asa se va intampla) va continua razboiul civil, dar de data asta intre numeroasele grupuri de rebeli. Vor lupta intre ele dar si contra kurzilor care deja vor autonomie. Daca nu vor avea arme chimice, biologice etc se vor omori metodic cu gloante, iar daca prin absurd ar ramane si gara munitie ar pune mana pe sabii, cutite, bate, pietre….cam ca in Rwanda unde in 1994 in 8 luni au murit un milion de locuitori masacrati de alti locuitori (tutsi ucisi de hutu). Sper sa ma insel. Mersi pt mesaj si urari de bine!

  5. Darrell spune:

    Nu poti pretinde prea mult de un “community organizer” inconjurat de ideologi si de de “yes man’. Chiar daca incompetenta lui Obama devine din ce in ce mai vizibila in realiutate el continua sa reprezinte in mintea multora ca un mare intellect si nimic nu le poate schimba opinia despre acestui “empty suit”.
    E de necrezut ca dintre toii sefii de stat din limea intreaga numai un sarlatan ca Putin a reusit sa arate cu degetul la Imparatul gol pusca.

    • Corneliu Cazacu spune:

      Parerile comentatorilor americani – indiferent de spectrul politic caruia apartin – sint mult mai nuantate decit ale dv.

      Sint curios daca aveti acelasi dispret fata de Bush jr.

      PS E “yes men” in plural …

  6. Ela spune:

    Dle S.F Cioculescu,dupa titlul zeflemitor pe care-l atribuiti celor care s-ar razgandi – si care ar redeveni respectabili in ochii dvs in cazul in care,de fapt n-ar face-o,ci ar aplica o abila strategie – cred ca nu cunoasteti zicala “doar idiotii nu se razgandesc!”
    O privire sumara in jur,poate fi suficienta ca sa-i sustina valabilitatea…nu?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Serban F. Cioculescu


Serban F. Cioculescu

Dr. Şerban F. Cioculescu (n. 1972) este cercetător ştiinţific în domeniul studiilor de securitate la Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară din Bu... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)