joi, martie 28, 2024

Obiectivele președintelui Iohannis

Președintele Klaus Iohannis mi-a infirmat pronosticul din comentariul publicat pe site-ul contributors.ro sâmbătă trecută și a luat totuși parte la ședința Consiliului Național al PNL.
Prezența domniei-sale acolo a generat o serie întreagă de controverse, de dispute, chiar în rândul celor care până deunăzi îi imputau neimplicarea.
De pildă, europarlamentarul Cristian Preda nu a pierdut ocazia de a-i trage președintelui o săpuneală, spunând că astfel acesta ar fi zădărnicit ceea ce a construit de vreo patru ani încoace. Adică deosebirea evidentă de fostul președinte Traian Băsescu! Și câte ode i-a mai înălțat dl. Preda domnului Băsescu!
Unii au pretins că discursul prezidențial de sâmbăta trecută ar reprezenta o piatră de hotar, o relansare, o reintrare în luptă, alții au edictat că nu am avut de-a face decât cu un exercițiu de egolatrie, de retorică submediocră, de spectacol de teatru de mâna a doua.
După părerea mea, președintele Iohannis nu s-a dus la Consiliul Național al PNL în primul rând de dragul liberalilor. Cu ei a rezolvat ceea ce trebuie și putea să rezolve pentru moment și în văzul lumii cu câteva zile mai înainte, cu ocazia întâlnirii dinadins neținută secretă, de la Vila Lac Doi. Atunci dl. Iohannis a dezamorsat tentativa de puci împotriva d-lui Ludovic Orban, nu fiindcă ar fi tocmai încântat de prestația acestuia, ci pentru că știe că nu de așa ceva ar avea nevoie liberalii în acest an de dinaintea alegerilor prezidențiale. Președintele i-a impus d-lui Orban să plătească prețul, acesta însemnând anularea modificărilor dorite de acesta la Statutul partidului, modificări al căror rost ar fi dus la întărirea poziției acestuia în partid, cu riscul creșterii nemulțumirii răzvrătiților. Printre care se numără și mulți dintre cei susținuți odinioară, nu tocmai inspirat, chiar de dl. Iohannis, inși care se fac vinovați de rezultatele dezastruoase la alegerile din 2016 ale liberalilor. În frunte cu etern gureșa doamnă Alina Gorghiu. Sunt și lucruri subterane pe care le are de rezolvat dl. Iohannis în PNL, printre care chiar încercările d-lui Călin Popescu-Tăriceanu de a prelua cât mai mult din partid, numai că ele se vor consuma de acum încolo și deloc în văzul lumii.
Alte două au fost prioritățile d-lui Iohannis, alte două categorii de receptori a avut în vedere prioritar discursul domniei-sale de sâmbătă. Mai întâi, vârfurile PSD-lui cărora a dorit să le mai transmită și pe această cale că s-a cam terminat și cu binele, și cu gluma. Dl. Iohannis a spus clar că se află în luptă cu social-democrații. Criticile acide la adresa guvernării, a d-lui Liviu Nicolae Dragnea, a d-nei Viorica Vasilica Dăncilă sunt continuarea respingerii în cascadă a legilor adoptate în vremea din urmă de majoritatea parlamentară PSD-ALDE. Văzând că ALDE a dat vizibil în spate, că nu îi mai cere atât de vehement suspendarea, dl. Iohannis s-a decis să riște. A plănuit să îi asmută pe nervoșii, pe agitatele de serviciu ale PSD-lui ca și trompetele mediatice din serviciul acestora. Sâmbătă au susținut recitaluri în consecință etern inflamatul domn Codrin Ștefănescu, Olguța cea de viață și de chefuri, etern îndurerata fostă secretară, vida Carmen Dan, care și-a mai dat o dată măsura incompetenței cu ocazia scandalului prilejuit de plăcuțele mașinii înmatriculate în Suedia.
În al doilea rând, dl. Iohannis a avut în vedere acea parte a electoratului care s-a declarat dezamăgită de prestația domniei sale din ianuarie încoace. De cedările în fața PSD-lui începute odată cu noua șansa acordată acestuia prin acceptarea candidaturii pentru funcția de prim-ministru a d-nei Dăncilă, continuate cu felul în care a procedat în cazul revocării din funcția de procuror-șef al DNA a d-nei Laura Codruța Kὄvesi și încheiate cu promulgarea modificărilor la Legea 303.
Primul obiectiv a fost pe deplin îndeplinit. Cel de-al doilea, în măsură mult mai mică. Semn limpede că de aici încolo este nevoie de consecvență. Va putea oare dl. Iohannis să renunțe la comoditate și să se arate consecvent cu sine?
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Dl Johannis a pierdut partida, din cauza nehoteririi si stilului Dsale ” oblomovist” de munca , inca din perioada imediat urmatoare anularii ordonantei 13 si, definitiv atunci cind a confirmat Guvernul Dancila.
    Nimeni si nimic nu-i dadea dreptul de a-si bate joc in asemenea masura de functia sa, de cei care l-au votat si in final de o intreaga tara si de viitorul ei. Si toate astea in scopul cistigarii unor luni de liniste iluzorie.
    Nu cred ca este in stare acum, cind a pierdut aproape totul, in afara de fotoliul in care sta . Ultima rectificare bugetara ii lasa aproape in fundul gol pe Dsa si intreaga , pompos denumita, ” Administratie prezidentiala „. Sa dea Dumnezeu sa mai aiba banii pentru weekend-urile la Sibiu.
    Nu cred nici ca mai exista vreo posibilitate de a demite guvernul si a convoca alegeri anticipate.
    Rezonabil ar fi sa fie demn si sa lase locul liber la urmatoaree alegeri pentru un alt presedinte .
    Rezonabil ar fi sa se ocupe in ultimul an pe care il are de unirea opozitiei sub un nou lider .
    Are Dl Johannis aceasta intelepciune ? Este cineva in tara si mai ales in afara. capabil sa-l convinga sa faca ceva si pentru Romania ?
    Va fi oare in stare sa fie demn si sa spuna ( citez si adaptez aproximativ ) :
    ” E unul care cinta mai bine decit mine ?
    Sa-i fie tarii bine si lui cu-atit mai bine ! ”
    Sa-l gaseasca si sa-l promoveze pe acest om.
    Poate el exista si , cine stie, se cheama Dacian Ciolos !
    Eu unul nu vad pe altul.
    Dumnezeu sa-i ocroteasca pe Romanii din tara ! Pe cei ce au ales strainatatea, cu toate durerile inadaptarii, i-a ajutat deja Dumnezeu .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro