Home » Opinie » Citesti:

Pandemia, economia, colonoscopia și “politichia”

Lucian Bondoc aprilie 8, 2020 Opinie
16 comentarii 1,743 Vizualizari

Menționam cu o altă ocazie(1 ) că atât timp cât vor fi menținute restricțiile de circulație de masă în contextul pandemiei COVID-19, economia se va deteriora rapid indiferent de câți bani se aruncă pe piață. Motivul esențial(2 ) este acela că rețeta standard pentru gestionarea crizelor economice (axată, în principal, pe protejarea puterii de cumpărare și pomparea de bani în sistemul de creditare/finanțare) nu are cum să funcționeze ca de obicei pe perioada unor astfel de restricții. Pur și simplu, nu se pot consuma banii respectivi în proporțiile prezise de teoriile economice clasice dacă se stă acasă.

Prin urmare, o dezechilibrare între social și economic și o supra-aglomerare de măsuri la începutul pandemiei (pentru că, din păcate, suntem destul de departe de final) riscă să aibă un efect mult mai mic proporțional decât de obicei în evoluția economiei și să și lase România fără resurse tocmai când ar conta.

Aceasta pe lângă facilitarea unui număr excesiv de derogări speculative față de ce s-ar putea, de fapt, respecta în continuare și care vor afecta societatea și economia ani buni de acum încolo, inclusiv printr-un val de litigii la sfârșitul stării de urgență(3 ).

Consecința logică ar fi aceea că măsurile economice și sociale trebuie dozate bine atât în privința criteriilor de eligibilitate, cât și a magnitudinii și ordinii cronologice.

Dacă s-ar putea păstra toate beneficiile pentru toată lumea pe termen mai lung (1-2 ani) – cu atât mai bine. Dacă însă nu se poate face asta (ceea ce, din păcate, e foarte probabil), ar fi mai rațional să se diferențieze între situații și să fie manifestată prudență în prima parte (cu o abordare focusată pe nevoile traiului zilnic) pentru a mai avea resurse pentru stimularea consumului “clasic” la momentul la care se va vedea „luminița” de la capătul tunelului și se va putea aprecia și distanța până la ea.

Pentru că a apărut o „întrecere” între multe forțe politice din Parlamentul României în materie de propuneri cu tot felul de avantaje, aș pleda pentru ideea că această abordare nu este adaptată bine nu doar logicii economice, dar nici celei politice obișnuite. Aceasta în speranța că volumul final de aiureli va fi mai mic.

În acest sens, aș aminti că logica politică obișnuită este, din păcate, diferită pe paliere importante de cea economică și aceasta nu doar în România.

Dacă raționamentul economic implică cicluri în care efectele se leagă de cauze anterioare și fiecare an are o importanță similară, logica politică a învățat empiric că votul nu ține de cumpănire obiectivă așa de mult cum s-ar crede și că anii nu au aceeași valoare.

Mai precis, modul în care funcționează creierul nostru face ca amintirile mai vechi care nu ne-au marcat profund emoțional să se estompeze rapid – inclusiv legat de faptul ca destui politicieni nu fac nimic bun ani de zile – și numeroase aspecte să fie perceputemai mult prin prisma a ceea ce s-a întâmplat în ultimul timp. De asemenea, interesul pe termen scurt “bate” de multe ori interesul pe termen mai lung.

De aceea, pomenile electorale, asfaltarea de drumuri și tăierea de panglici se observă în proporții semnificativ mai mari în anii în care au loc alegeri.

În ultimele decenii, psihologii au și confirmat științific acest comportament des întâlnit de relativizare a experiențelor, fiind un aspect bine documentat în prezent.

Unul dintre studiile în acest sens privește experiența unei colonoscopii(4 ). Nu am avut încă „plăcerea” unei astfel de operațiuni, dar în studiul respectiv s-au experimentat două tipuri, una “obișnuită” și una mult mai lentă.

La “cald”, datele au indicat că o colonoscopie obișnuită dura aproximativ 8 minute, punctul maxim de disconfort pe o scară de la 1 la 10 era de 8, iar punctul de disconfort la final era de 4. În celălalt caz, durata a fost de 23 de minute, punctul maxim de disconfort tot 8, iar finalul de 1 și ceva.

Câteva zile mai târziu, opiniile subiecților indicau că a doua colonoscopie a fost cea preferată ca experiență, deși punctul maxim de disconfort fusese același, iar durata fusese de aproape 3 ori mai mare.

Contase clar mult experiența pe final.

Cred că nu trebuie făcute colonoscopii pentru a rezona cu concluziile studiului de mai sus. De altfel, mulți stomatologi și doctori pediatri știu din practică ce important este să-i dai copilului tratat la finalul ședinței o diplomă de curaj sau o acadea (pentru o revenire la consult fără mari “drame”). Cam la fel procedează și mulți politicieni, ba’ chiar au fost deschizători de drumuri în materie.

Ce aduce în plus studiul de mai sus (pe lângă altele), este confirmarea științifică. O parte din iraționalul omenesc a ajuns în destule privințe predictibil rațional-științific.

Românii nu reprezintă vreo excepție, cu toții fiind predispuși în diverse grade la comportamente similare. Ultimii 30 de ani au și arătat în destule ocazii acest lucru. Nu a ajutatnici faptul că nivelul mediu de expertiză economică și de informație este scăzut.

Așa că nu e chiar surprinzător faptul că, nefiind clar când vor fi alegerile locale si parlamentare, dar bănuindu-se ca nu se pot amâna prea mult, o bună parte din politicienii noștri s-au apucat de treabă. Plouă cu inițiative în Parlament.

Ca să fie clar, nu mă refer la proiecte care vizează cu adevărat asigurarea celor minim necesare traiului românilor afectați profund de pandemie.  Aici nu ar fi de discutat mare lucru, societatea putând, de altfel, asuma aceasta un timp îndelungat (fiind, totuși, de discutat care este nivelul concret de asigurat).

Nu ar trebui să se înțeleagă din cele de mai sus nici că Parlamentul nu ar trebui să încerce să remedieze orice măsuri guvernamentale proaste sau incomplete sau că ar fi vreo forță politică care să dețină adevărul absolut.

Problema la care mă refer ține de excese, chiar și pentru logica politicianistă, raportat la contextul atipic în care ne aflăm.

Or, deși nu e cazul tuturor, majoritatea proiectelor care au început să curgă „în sprijinul poporului” nu au nicio analiză în spate, deși oferă mărinimos de la sume raportate la modelul economic anterior crizei, scutiri, amânări la plata multor lucruri și alte beneficii sau pretinse beneficii(5 ), până la a trimite câteva zeci de procente din deținuți acasă (cam cum stă restul populației în prezent).

Cum e adaptată o măsură la realitatea efectivă pe sectoare? Vom vedea după și o dregem atunci. Cum ține cont o propunere de diferențele de nevoi și de situații? Nu trebuie complicate lucrurile chiar dacă simplificările dau des în simplism. Cât costă efectiv o măsură și de unde o să vină fondurile necesare? Ce contează, se subînțelege că decizia este necesară pentru salvarea oamenilor și restul sunt detalii – se vor găsi bani; românii care încă mai mișcă economic, o parte din multinaționale că doar „știm” că au profitat de munca noastră până acum, statul la modul abstract, noi toți peste 2 ani, generațiile următoare, ceva din toate, vom vedea, nu trebuie să ne gândim acum.

Măsurile care nu arată vreo reflecție rezonabilă în spate ar trebui respinse ferm și taxate comunicațional pentru că resursele sunt limitate și vremurile ar trebui să impună un plus de responsabilitate, nu un minus. Uneori trebuie acționat și mai în pripă, sub urgența momentului, dar ideea că nu e timpul analizei, ci direct al acțiunii, este evident, în general, profund eronată.

Trebuie înțeles bine și din punctul de vedere al logicii politice că deși pandemia COVID-19 seamănă cu studiul menționat mai sus sunt și diferențe importante, în principal pentru că:

  1. nu doar că suntem în cursul “colonoscopiei”, dar nu se știe încă durata;
  2. cu siguranță nu am ajuns nici măcar la punctul maxim de disconfort;
  3. spre deosebire de colonoscopia mai lungă din studiul de mai sus, pandemia nu poate avea o perioadă bună spre final, ci una dificilă, cu o presiune mare pe resursele semnificativ reduse până atunci;
  4. nu este deloc exclus să nu se poată menține trendul cheltuielilor și să nu mai fie în curând resurse suficiente pentru toți oamenii care vor avea nevoi sociale crescute;
  5. o supra-doză de populism acum riscă să lase politicienii fără cadouri eficiente disponibile tocmai când ar fi mai relevant politic și să seteze prematur un nivel artificial cu care oamenii se vor obișnui;
  6. o abordare dezechilibrată nu doar că poate epuiza economia până la momentul la care ar avea nevoie de un sprint, dar e probabil să fie apreciată politic mult mai puțin decât se crede și chiar să genereze frustrări. În astfel de perioade extreme destui români simt că niciun partid nu dă de la el și că cineva trebuie să plătească pentru tot ce se dă (de aceea și trebuie mare atenție la integritate pentru că scandaluri pot fi mai dăunătoare ca de obicei);
  7. când se va pune problema modelului internațional de implementat spre finalul pandemiei – printre altele, cu dilema unei Uniuni Europene mai integrate sau dimpotrivă, cu un stat mai puternic (și în ce?) sau nu, cercuri concentrice, etc – România riscă să se prezinte la discuții clamând abstract interesul național, dar cu:
    • economia puternic fragilizată, în parte artificial;
    • capitalul românesc supra-“avariat” și mai ușor de cumpărat;
    • segmente potențial și mai mari de populație învățate într-o logică de pasivitate economică și de așteptare de asistență și de soluții de la alții, fără prea multe obligații înapoi;
    • segmente din elitele de facto încleștate în lupte pentru felii dintr-un „tort” mai mic;
    • segmentele cele mai active din economie și societate mai înclinate spre adaptare tehnologică, aceasta necesitând fie mai puține resurse umane (deci mai puține locuri de muncă), fie unele mai bine formate decât media actuală.

              8. la momentul la care se va ieși din pandemie și modelul socio-economic va fi reluat în linii mari, politicienii vor fi evaluați pentru ceea ce vor face atunci (și ar trebui să păstreze rezerve pentru aceasta).

                Atât pe plan economic, cât și uman, „traversarea prin deșert” impusă de COVID-19 ar trebui să fie folosită pentru încurajarea implicării și stimularea celor care fac lucruri responsabile. În orice caz, este necesară evitarea confuziilor dintre (a) nevoie și speculație, (b) manipulare și informație confirmată/analiză, (c) lipsă reală de opțiuni și pasivitate sau (d) empatie și iresponsabilitate.

                Desigur, ca să nu fiu acuzat de naivitate, recunosc direct faptul că punctele de mai sus au și limite politice. Pentru interesul general, finalul „colonoscopiei” e legat de cel al pandemiei, pe când pentru mulți politicieni acesta e mai devreme, ținând de data alegerilor locale sau parlamentare.

                Sper, însă, ca aspectele menționate să contribuie la un număr mai mic de pomeni electorale și de erori, contextul fiind parțial suprapus și atipic din motivele descrise.

                NOTE

                1 http://www.contributors.ro/administratie/coronavirusul-mersul-inapoi-in-timp-%c8%99i-dilemele-duratei-%e2%80%93-de-ce-trebuie-ajustate-unele-abordari/

                2 Dezvoltat mai pe larg în articolul respectiv.

                3 Ce se întâmplă acum va genera oricum (și nu doar în România) numeroase litigii, dar volumul acestora riscă să fie crescut artificial mult semnificativ de derogări excesive pe perioada crizei.

                4 Au fost, de fapt, mai multe studii (e.g Ariely, 1998;Ariely și Zauberman, 2000, etc). Cifrele au mai variat, dar raportul relativ era similar.

                5 De exemplu, o plafonare a prețurilor negândită foarte bine poate avea efecte negative mult mai mari decât efectele pozitive.

                Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



                Currently there are "16 comments" on this Article:

                1. Harald spune:

                  Economia unei țări e mult prea complexă pentru a putea fi controlată de funcționarii statului, oricât de bine intenționați ar fi ei (ceea ce în România oricum nu e cazul).

                  Statul român poate injecta bani în economie doar ca să favorizeze oligarhii ”buni”, dar aceia vor fi bani aruncați. România fiuncționa deja în regim de avarie, atât timp cât se baza pe cei 80 – 100 de milioane de euro trimiși de diaspora în fiecare săptămână. În practică, acele remitențe făceau ca numărul celor care plecau în fiecare săptămână din țară (2 – 3.000) să nu se tripleze.

                  La scara Uniunii Europene, România e ca un sat unde oamenii trebuie neapărat să meargă la oraș ca să lucreze. În acel sat se cheltuie o mulțime de bani pe navetă, unii oameni își construiesc într-adevăr case noi, asta face ca în sat să prospere câteva magazine și 2-3 depozite de materiale de construcții, dar pe termen lung satul e condamnat de depopulare. România întreagă e condamnată la depopulare, dacă modelul economico-social din perioada 2000 – 2020 se păstrează.

                  Dacă vrea să schimbe această tendință, statul român trebuie să reducă fiscalitatea aberantă asupra muncii și să reducă sau să elimine cerințele birocratice absurde aplicate activități economice reale. Ca exemplu concret, Registrul Comerțului ar trebui să copieze pur și simplu cerințele Companies House din UK, pentru absolut orice domeniu, fără nimic în plus.

                  Injectarea de bani în economie este o falsă soluție, promovată tocmai de bugetari și de cei bine conectați la resursele statului. Efervescența antreprenorială din anii ’90 este cea care poate salva România, nu injectarea de bani în economie.

                  • Kurt spune:

                    @Harald
                    România are azi acces la fondul de 100 miliarde Euro ale Comisiei UE pentru șomaj tehnic/Kurzarbeit. Ţelul e salvarea intreprinderilor mici și mijlocii din țară. După încetarea pandemiei începe relansarea economiei. Firmele terbuie să supraviețuiască. Banii de la Comisia UE.27 sunt un ajutor la nevoie.
                    De acord cu exitul tinerilor în ultimii 30 de ani. Trebuie găsită o cale pentru cei care nu doresc meseria de „lucrător degajat în vest”.
                    Sezonierii, căpsunarii, „lucrătorii degajati în vest” au trimis miliarde de Euro fiecare an la familiile lor din țară. A fost proiectul cel mai reușit în România după eliberarea 1989 din naționalcomunismul ceaușist. Acum vor veni mai puțini Euro din cauza granițelor „naționale” închise de la sezonierii blocați acasă în țară. Bertelsmann calculează pagubele anuale din cauza granițelor „naționale” închise pe an la 140 miliarde Euro, deci budegtul UE.27 pentru anul 2020.

                    Liberté, Égalité, Fraternité. Acum e nevoie de Fraternité.

                    În Euro sunt 500 miliarde din partea Comisiei pentru UE.27.

                    • Harald spune:

                      @Kurt – nu intelegi economie. Orice bani aloca statul, sunt luati tocmai din economia reala. In momentul cand devalorizezi moneda, iei in mod arbitrar bani tocmai de la cei care produc ceva real. Si mai termina cu repetat aceleasi lozinci in fiecare comentariu. Daca ai ceva de scris dupa mintea ta, scrie. Dar textele in limba germana copiate din diverse publicatii pot foarte bine sa lipseasca, nu ntereseaza pe nimeni.

                      • Kurt spune:

                        @Harald
                        Nu mă interezează deloc părerea unui regățean în privința Declarației de la Alba Iulia 1918 și limba maternă.
                        Nu cred că am jucat în aceiasi divizie vreodată. Nu mă interezează popor, neam, Națiunea ceaușistă, vocabularul naționalist.
                        Termină am auzit de la pui de securiști făcuți la beție. Au un miros de gură …. …

                        • Harald spune:

                          @Kurt – cu regățeanul ai dat-o în bară big time, Bucovina nu era în Vechiul Regat. Dar dacă tot nu te interesează, cu ce ocazie pe-aici? Ce-ar fi să predici punctele de vedere ale Berlinului pentru oricine te interesează pe tine, dar nu pentru regățeni?

                          • Kurt spune:

                            Pentru tineri, elevi și studenți din tară. Bucovina de nord / sud …..

                        • Gheorghe spune:

                          Pai, si de ce nu scrieti in limba dvs. natala, sa va inteleaga toata lumea .. ?

                  • Roland spune:

                    Nu cred ca face bine disputa, peste anumite limite. Pentru nimeni, nici pt autor, nici pentru voi 2. Sunt sigur ca a fost o zi epuizanta ..
                    In alta ordine de idei, revedeti amandoi dezbaterile pe marginea articolelor dlui. Gratian Mihailescu (chiar,oare ce mai face”), in care la un moment dat (dle. Kurt, de tinut minte), a ramas fara raspuns intrebarea “si daca Buc, intinde Ardealului o nota de plata cu investitiile neamortizate si cu proprietatile de stat, in Ardeal, oare ce se va intampla? si, cat de mari vor fi?. Dle Harald, erati un participant activ … Cu drag, pt amandoi si regretul ca ziua a fost grea, Roland

                    • Kurt spune:

                      @Roland
                      Accept atacurile sub centură nu numai de la H. Libertatea cuvântului, libertatea expresiei au fost cucerite 1989 după eliberarea din naționalcomunismul ceaușist cu prețul a sute de vieți omenești. Spiritul civic dezlănțuit 19289 va birui, nu mai poate fi asuprit.
                      Numai cu dezbateri contradictorii se pot vedea „intesese”, concepte și idei. Nu mă preocupă prea mult „politica”. Mă interesează aici pe contributori mai mult soluții pentru tinerii, elevii și studenții din tară. În vremuri mai grele, vitrege, înainte de eliberarea din naționalcomunismul ceaușist 1989, am avut prilejul limbii materne la școală și la liceu, un succes românesc. Am avut parte de dascăli serioși cu bun simț.
                      Azi nu avem voie să cedăm. Am văzut multe în est și în vest, în „socialism” și în capitalism. E altă poveste.
                      De acord, nu trebuie luate în gură ….

                      • Harald spune:

                        @Kurt – care ”atacuri sub centură”, când tu desconsideri regățenii chiar în timp ce vii aici să le predici învățăturile Cancelariei de la Berlin? Asta înțelegi tu prin libertatea de exprimare, să predici adevărurile oficiale ale regimului în sute de comentarii? Ai măcar un singur exemplu de dezacord între opiniile tale și cele ale regimului de la Berlin?

                        • Kurt spune:

                          Karpatenrundschau Sibiu Hermannstadt
                          Banater Zeitung Tmisoara Temeswar
                          Deutsche Allgemeine Zeitung București
                          Sunt surse de inspiratie. Sunt ziarele oficiale in România. Nu prea le citești?
                          Ziarele in limba germană au fost inaintea „regătenilor” in Hermannstadt, Kronstadt, Temeswar.
                          Politica nu e o disciplină care mă preocupă prea mult. Der Spiegel scrie cea ce redau din când in când. Tiraj de 1 milion, cititori milioane…. ….

                          Libera circulatie a persoanelor e un tel al Berlinului pentru Presedintia temporară UE din Iulie pâna Decembrie 2020.
                          Stapânirea pandemiei și depăsirea urmărilor stau pe prim plan. Reducerea restricțiilor impuse se va face pas cu pas: libera circulație a persoanelor în UE și reconstituirea Pieței Comune UE.
                          „Suveranitatea UE” înseamnă independență mai mare în domeniul sănătății, producerea de medicamente și echipament în UE. E nevoie de autonomie mai mare în infrastructura digitală.
                          Sunt multe de regândit, de reconstruit. Sunt de acord cu toate.

                          România nu e în ZE.19 Zona Euro, nu e în Schengen.
                          Liberté, Égalité, Fraternité. Acum e nevoie de Fraternité & Santé.

                2. Valentin Mircea Valentin Mircea spune:

                  Lucian, m-ai pierdut încă de la titlu, de când cu ”colonoscopia”. Existau multe alte exemple pe care puteai să le dai și există o teorie antropologică a lui Aristotel, absolut remarcabilă, care notează că omul este singura ființă în stare să previzioneze și care este gata să sufere ceva negativ, dacă aceasta este condiția pentru a ajunge la ceva pozitiv în viitor.
                  Toate cele bune!

                  • Lucian Bondoc Lucian Bondoc spune:

                    Valentin, de acord cu ce spunea Aristotel mai sus, dar am incercat sa arat altceva – (a) pe de o parte ca multi politicieni stiu ca daca dai ceva oamenilor, chiar daca nu o faci din proprii bani si nu ai analizat consecintele in alte directii, destui dintre acestia vor uita ca nu s-a facut mare lucru util anterior si ii vor vota si (b) pe de alta parte, ca pandemia este totusi atipica si ce stiau politicienii de obicei nu o sa functioneze la fel proportional fata de costul pe ansamblu pentru Romania si ca a proceda ca de obicei e disproportionat. Cat despre exemplu, e adevarat ca e discutabil literar, dar din multe carti citite, l-am retinut usor si ideea demonstrata de acesta mi se pare important de cunoscut (si retinut) in general. Toate cele bune!

                    • Valentin Mircea Valentin Mircea spune:

                      Ei bine, aici este cuiul problemei.
                      Pandemia nu era câtuși de puțin imprevizibilă. Se știa de mult timp și au fost suficiente avertismente că va exista o mare pandemie. Era, practic, inevitabil să apară o pandemie mare, așa cum așteptăm și un cutremur, fără a ști exact când se va întâmpla.
                      Cu toate acestea, au existat destule state, printre care și România, care aui acționat precum greierele, adică nu au ținut cont și nu s-au pregătit.
                      Închiderea economiei și efectele asupra cetățenilor și companiilor puteau fi evitate, prin luarea din timp de măsuri de creștere a capacităților de tratament în spitale, de exemplu. Statul român nu a fost într-o situație de forță majoră. Putea și ar fi trebuit să ia măsuri înainte, așa cum și după apariția epidemiei putea să ia măsuri mai puțin intruzive, gen izolarea absolută a persoanelor vulnerabile și continuarea funcționării societății, în rest, ceea ce fac Suedia și Japonia, de exemplu.
                      Se vor ridica probleme juridice interesante după această perioadă și se va ridica cu siguranță ideea răspunderii juridice și a despăgubirii celor afectați. Așadar, nu este vorba de secuvinism și de ajutoare, ci de compensare.

                3. Ursul Bruno spune:

                  Si restul Europei ? aceleasi practici.

                  • Lucian Bondoc Lucian Bondoc spune:

                    Legat de restul Europei – as face 3 precizari si lista cateva exemple de aspecte care cred ca ar trebui avute in vedere:
                    (i) articolul se refera in principal la valul de propuneri din Parlament IN PLUS de ce a dat deja Guvernul si din care multe sunt, din pacate,cu totul deconectate de vreo analiza economica si chiar sociala.
                    (ii) si dintre masurile adoptate la nivel guvernamental, calibrarea intre social si economic mi se pare deficitara in prezent si este diferita la noi fata de ce vedem in alte tari si nu ma refer la mijloacele evident mai mici ale Romaniei, ci la raportul dintre ele, continutul unora si logica din spate.
                    (iii) dupa cum spuneam si in articol, mi-as dori ca toata lumea sa poata primi de undeva orice isi doreste, dar cred ca orice om rational trebuie sa analizeze daca o masura este sustenabila, si daca nu este, ce ar trebui prioritizat si cum, simpla idee ca lucrurile se vor rezolva de la sine in final fiind gresita in sine.
                    Pe fond, cres ca este foarte important de plecat de la idea ca un tratament vindecator nu va fi disponibil larg mai devreme de 12-18 luni si ar trebui estimari atente pe sustenabilitatea masurilor si dinamicile din economie intre timp, plecand de la astfel de durate inapoi.
                    Sunt sectoare care nu vor arata la fel – intrebarea este daca investitia nu ar trebui sa vizeze in principal reconversia bazei materiale a acestora sau a unei parti.
                    Daca se sta acasa, intrebarea este daca are rost sa te referi la 75% din salariul mediu pe economia anterioara desi perioada cat se sta acasa reprezinta un alt model economic, unde cheltuielile obisnuite sunt semnificativ mai mici. O intrebare legata de aceasta este daca nu ar trebui, oricum, sa corelezi plafonul cu faptul ca o parte din cheltuielile, altfel, obisnuite, se amana prin alte acte normative cu multe luni de zile. O alta intrebare este daca criteriile de eligibilitate si un nivel de 75% din salariul mediu in contextul actual nu descurajeaza initiativa si genereaza un volum artificial de mare de asistati, impiedicand reperarea corecta a problemelor unde ar trebui o reconcentrare si riscand o problema mare de contrast cand masurile se vor opri.
                    Daca tot se amana unele cheltuieli, ce se va intampla cu adevarat cand ele vor redeveni scadente?
                    Ar fi mult mai bine sa poti sa cresti sprijinul spre final, cand poate fi si cheltuit, decat invers.
                    Cum te asiguri ca oamenii vor avea locuri de munca atunci cand lucrurile vor reveni la normal? Care era aportul pe sectoare la PIB-ul Romaniei in 2019, versus aportul de locuri de munca? Care dintre sectoarele respective au sanse reale sa reintre in normal dupa criza si cu ce gradualitate? Ce ar trebui facut intre timp pentru a te asigura ca o vor si face, riscul fiind ca Romania sa cheltuiasca prea mult pe aspecte care sunt mai putin importante acum si sa nu mai aiba spre final, la momentul la care altii pot sa furnizeze stimulente pentru investitii in alta parte.
                    Ce ar trebui facut pentru a te asigura ca motorul economiei va fi functional si pregatit cand lucrurile se reiau si nu va suferi pierderi greu de recuperat printr-o debalansare exagerata intre social si economic?

                    Raspunsul la cele de mai sus nu e atat de greu de identificat macar in linii mari, dar trebuie diferentiat adaptat, implicat specialisti in analiza lor si stabilit principiile pentru un plus de eficienta.
                    Si, desigur, foarte important va fi sa repornim economia printre primii. Este relevanta si chestiunea testarilor, aceasta meritand o discutie mai detaliata.



                Comenteaza:







                Do NOT fill this !

                Autor

                Lucian Bondoc


                Lucian Bondoc

                Absolvent al cursurilor Facultății de Drept, U.B (1998), Colegiului Juridic Franco Român de Studii Europene(1998), ciclului internațional lung al Ecole Nationale d’Administra... Citeste mai departe


                Carte recomandata

                Esential HotNews

                E randul tau

                Domnule Teodorescu, calculul scorului relativ de influenţă (SRI) e destul de simplu. Pentru fiecar...

                de: Alexandru Babes

                la "Competiția de proiecte de cercetare Idei 2020, impresii la cald"

                Carti recomandate de Contributors.ro

                DEMOCRAȚIA SUB ASEDIU ROMÂNIA ÎN CONTEXT REGIONAL

                Carte recomandată de contributors.ro

                Cauta articole

                iunie 2020
                Lu Ma Mi Jo Vi Du
                « Mai    
                1234567
                891011121314
                15161718192021
                22232425262728
                2930  

                contributors.ro

                Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
                Contact: editor[at]contributors.ro

                MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

                "Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

                (An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)