Home » Opinie » Citesti:

Pentru introducerea serviciului militar obligatoriu

Virgil Iordache iulie 16, 2016 Opinie
130 comentarii 3,049 Vizualizari

A mai avea discuţii ideologice după încă o crimă în masă este un moft.  Nu mai este foarte clar pentru ce scriem, educăm copiii sau facem cercetare. Mâine cineva ar putea încerca să îi arunce în aer pe stradă.

Problema are trei părţi. Prima este că cineva ar putea să încerce asta, a doua este incapacitatea cetăţenilor de a se apăra, adesea laşitatea lor, a treia e îndreptăţirea că e bine aşa, că statul trebuie să facă totul.

E ceva ce nu vrea populaţia de pe aceste meleaguri de la stat fără nici un efort de organizare proprie, fără iniţiativă personală ? Cred că dacă eram teleportaţi în vestul sălbatic în vremea colonizării am fi dispărut în şase luni cu totul.

Deocamdată a dispărut doar virtutea curajului, iar statul trebuie să o suplinească. Virtutea curajului e esenţială pentru existenţa unui stat.

Când statul comemorează sau Biserica pomeneşte eroii ambele au în vedere nişte oameni care au ucis ca să îşi apere ţara şi au fost omorâţi apârând-o. Mausoleul de la Mărăşeşti e tot despre astfel de oameni.

Într-o societate în care valorile nu sunt impuse top-down, ci emerg bottom-up, cum au fost cândva cele occidentale şi cea americană, nucleele sociale violente aflate la originea terorismului pot fi neutralizate în numele dreptului la autoapărare şi mânie. Sau măcar poţi avea o reacţie demnă, care să inducă respect adversarului care a trimis criminalul. Indiferent cine este el în realitate.

Într-o societate în care toţi oamenii se uită mai întâi la reglementări şi politici publice înainte să acţioneze pentru a-şi apăra proprietatea şi viaţa cetăţenii pot fi ucişi  permanent de un duşman infiltrat sub privirile neputincioase ale statului. Iar entităţile şi statele adversare îşi râd în barbă, eventual mai ţin şi discursuri de solidaritate.

Din câte pot să îmi dau seama cultivarea curajului în Europa se reduce la sporturi extreme, şi acestea privite ca o ciudăţenie. E trendy să nu mai poţi tăia nici măcar o găină, ca să faci o ciorbă la ţară.

Cum proiectul european nu va fi schimbat la scara de timp a vieţilor noastre, iar pentru noi e un avantaj decisiv să fim în Europa dată fiind înapoierea culturală şi economică, tot ce putem spera este să operăm în acest cadru:

·         susţinând lichidarea surselor externe ale terorismului,

·         făcând ceva pentru ca oamenii să aibă mai mult curaj şi responsabilitate.

Deocamdată la noi acasă suntem vulnerabili, e ca-n brânză. Nu mai există o reacţie de auto-apărare cetăţenească. Fugim mâncând pământul şi din faţa hoţilor, darămite din cea a unor eventuali terorişti.

Odată în 783 am intervenit împotriva unui hoţ şi când am fost ameninţat cu cuţitul toată maşina a paralizat. Am trecut peste capetele călătorilor peste bănci până la şofer fără ca nimeni să spună ceva. Un poliţist mi-a spus mai târziu “să nu mă mai bag vreodată”, pentru că au avut chiar ei oameni sub acoperire bătându-se cu hoţii, iar după ce i-au imobilizat victima a refuzat să depună plângere. De frică.

Sunt multe surse ale acestei laşităţi generalizate pe care o vedem dramatic cu ocazia unor atacuri, deocamdată în Europa, dar şi în mod cronic în instituţii, în lipsa iniţiativei împotriva celor corupţi, sau care pur şi simplu aruncă gunoiul din maşină la stop pe geam.

Una dintre ele este fără îndoială incapacitatea bărbaţilor de a se mai apăra măcar pe sine, darămite pe cei din jur. Funcţia de protecţie pe care prin natura biologică a lor şi mentalitatea tradiţională o puteau exercita la scara unor evenimente unde statul nu poate preveni totul a fost externalizată instituţiilor. Cerem statului să ne apere partenera cu care mergem pe stradă. Dar statul poate doar să reducă densitatea hoţilor şi să-i elimine pe cei mai periculoşi în limita unui buget existent. Să aperi costă.

Avem nevoie de o cultivare a curajului. De o educare a lui. Asta nu se face prin eseuri ideologice. Tradiţional se făcea prin armata obligatorie.

Nu suntem încă în situaţia Israelului ca să avem nevoie de armată şi pentru fete şi pentru băieţi.

În ce formă se poate face astfel încât bărbaţii să fie capabili să aibă o reacţie de apărare, aceasta e treaba profesioniştilor în domeniu. Armata în comunism era concepută greşit. Mult timp pierdut.

Viitorii recruţi, dintre care unii vor ajunge poliţişti, ar putea fi învăţaţi să tragă la ţintă, astfel încât să ucidă un criminal prin parbriz dintr-un foc, nu prin 30 – după ce a omorât cu camionul 80 de oameni, ca la Nisa.

Mămăligile nu pot susţine un stat.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "130 comments" on this Article:

  1. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Sau “armata ar trebui sa fie obligatorie, dar din alte ratiuni, in primul rand cele ce tin de responsabilitate si datorie”, spune un prieten.

    Mi se pare o perspectivă complementară importantă.

    Da, e posibil ca nu antrenarea curajului să fie argumentul cel mai important.

    • ion daniel spune:

      Hai sa pornim de la fapte:

      - cei care au tras au fost politisti. Oameni care se presupune ca sunt antrenati sa foloseasca pistolul din dotare
      - arma cu care au tras este un pistol de mic calibru cu problemele de rigoare(nu are destula putere sa treaca prin otel, daca tragi de la mai mult de 10 metri sansele sa lovesti tinta sunt reduse, numar limitat de gloante etc)
      - era plin de oameni in jur.
      - un camion la 60 la ora face 1 KM intr-un minut. Pana scoti pistolul deja nu il mai vezi
      - daca toti oamenii de la eveniment ar fi avut pregatire militara ce ar fi facut? S-ar fi tarat prin noroi mai bine? Ar fi sarit din fata camionului mai repede ? Niciunul nu avea o arma asa ca la ce te ajuta ca ai invatat sa tragi 10 gloante cu AK-47 in armata?
      -cu toate ca nu au fost in armata au fost oameni care s-au sacrificat in incercarea de a opri camionul. Vezi motociclistul din filmuletul jurnalistului neamt si cel care chiar a contribuit major in lichidarea dezaxatului (http://www.hotnews.ro/stiri-international-21160212-eroul-necunoscut-care-incercat-opreasca-atentatorul-din-nisa-plus-mari-semne-intrebare-legate-politia-franceza.htm)
      In concluzie, daca dumneavoastra , care ati facut armata , ati fi fost acolo, erati la fel de inutil si incompetent ca si oricare dintre oamenii de acolo care nu au facut-o

  2. Un prieten spune:

    Serviciul militar constituie o experienta/scoala care nu poate fi dobandita in alte imprejurari, cu beneficii atat pt individ/barbat cat si pt societate.

    • popica spune:

      Am facut armata si drept sa spun este o prostie. Am trecut si prin asa zisa “Revolutie 1989″ si sunt satul si acum de cat de multa prostie exista si inca exista in Armata Romana. Eu unul, desi am facut armata, fiind total apt pt serviciul militar, nu as fi de acord ca toti barbatii sa fie obligati pentru satisfacerea stagiului militar. Vorbesc de aceste lucruri pt ca le-am trait si am simtit pe propria piele incultura multora. Au fost obligati pt satisfacerea stagiului militar, persoane care aveau epilepsie si daca s-ar fi declansat o astfel de criza tocmai cand avea glontul pe teava, ne curata pe toti. Aviz celor care vor stagiul militar obligatoriu si eu au livret militar si nu stiu sa tina arma in mana pt ca n-au facut nici macar o zi de instructie. Prefer 70.000 de soldati profesionisti , in locul celor 1.000.000 de soldati neinstruiti sau cu probleme medicale, etc.
      Atat am avut de spus!

  3. victor L spune:

    - Serviciu militar obligatoriu”?
    Nici nu vreau sa ma gindesc la cite vorbe de dulce veti primi.
    Se impotriveste lumea la votul obligatoriu, dar la armata obligatorie se sparie gindul :P
    Cu serviciul militar obligatoriu ajungem iarasi la peste un milion de racani, care vor trage 10-20 de cartuse in doi ani si vor performa in tragerile “la rece”.
    Si adio dotare.
    Pentru lasitatea noastra altele ar fi solutiile; ceva din educatie.

  4. Leo spune:

    Domnule,

    Imi vin in cap cateva obiectii.

    Prima e de natura filozofica – desi recunosc ca nu e filozofia mea, ci mai degraba a dvs. Daca imi aduc bine aminte, scrie “intoarce si obrazul celalalt”, nu “da-i un pumn in gura”. Mai era una, cu “sa nu ucizi”, parca. Si nu tin minte sa fi avut exceptii, etc.

    Urmatoarele sunt de natura mai degraba practica.

    Daca inveti populatia sa traga precis la tinta, sa ucida cu mainile goale, samd, atunci inveti POPULATIA sa traga la tinta, sa ucida, samd. Intreaga populatie, cu teroristi cu tot. Nu mai trebuie sa-i ia de la zero in taberele Daesh si Al Qaeda, le face doar “facultatea”.

    Accesul populatiei la arme de foc in scop de autoaparare are un succes foarte, foarte FOARTE limitat in State.

    Din cate umbla zvonurile, trupele speciale nu prea folosesc mijloace letale atunci cand pot pune in pericol viata civililor. Ma rog, FSB-ul inteleg c-a facut asta, cu un succes, din nou, destul de relativ. Cu alte cuvinte, banuiesc ca un tragator ar fi evitat sa traga cata vreme ar fi fost civili in linia de foc.

    Mai ramane, fireste, si problema escalarii. Cand un hot stie ca nu risca mare lucru, intra in casa ca atare sau talhareste la amenintarea cutitului. Daca are o banuiala ca ar putea fi primit cu arma letala, ce credeti ca va face?

    De acord cu dumneavoastra, ceva trebuie facut. Insa imi pare ca alegeti cele mai proaste optiuni.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Aşteptăm să fie un atentat şi la Bucureşti şi luăm după o decizie ?

      gânduri bune,

      • Leo spune:

        Treceam astazi prin piata Victoriei si era o multime de oameni in fata la muzeul Antipa. Cu un dreapta luat de volan nenoroceam cateva zeci. Cum prevenim ca un dezaxat sa ia dreapta de volan? Luati in calcul toate cazurile: in autoturism sau in camion.

        Un motociclist cu o arma cu surdina poate probabil lichida zeci sau sute bune de oameni pana sa fie oprit.

        Cu o arma low-tech, cum ar fi mortierul, poti face un macel de la distanta.

        Toate acestea NU pot fi prevenite in totalitate; preventia se poate face doar la nivel de servicii de informatii.

        In Romania se moare de coruptie – avem mai multi morti pe sosele si in spitale decat au murit in toata Europa in atentate.

        Ah, si observ ca ati neglijat sa-mi raspundeti la cele cateva obiectii :)

        • Adrian B spune:

          Ati vazut prea multe filme proaste daca ati emis ipoteza cu motociclistul care trage sute de gloante cu arma cu surdina fara ca nimeni sa il auda (ca doar are surdina, asa e in filme), sa il vada sau sa reactioneze cand oamenii cad pe strada. Si normal ca motociclistul conduce motocicleta, trage, schimba incarcatoare, totul la 6 maini. Poate are un pasager care face asta, dar tot ar produce o reactie in cateva secunde si de unde arma, ca in Romania populatia nu detine legal arme (desi sunt probabil mii spre zeci de de arme in Romania, doar ca nu legal)?

          • Leo spune:

            Domnule,

            As spune ca dumneavoastra ati vazut prea multe filme, daca optiunea Hollywood va apare ca prima si unica, cu pistoalele automate in maini, incarcatoare fara sfarsit, samd.

            Prefer sa nu dezvolt ideea, tocmai pentru ca e foarte usor aplicabila.

  5. Ghita Bizonu' spune:

    Domunle Iordache

    am asa o impresie ca nici dvopastra nu prea le aveti cu armata … , ar putea fi învăţaţi să tragă la ţintă, astfel încât să ucidă un criminal prin parbriz dintr-un foc, nu prin 30
    UIn singur glontz asta este treaba de lunetist. Sau ma rog daca ai doar o “tzapina”. Ca in rest tragi nene! Daca ai arma automata pui pe automat si tragi juma de incarcator. Daca ai pistol sau revolver tragi pana ce trebuie sa reincarci! (In Franta acum vreo 35 de ani unii au incercat sa dea peste un ministru. Aparat de 2 insi “specializati” care au scos pythonii de .357 si au tras 12 gloante au sfaramat parbrizu cei 2 din masina .. Insa scoala de tir rapid fac doar cativa nu toti caralii de strada. Ca costa – cca 1 luna si multa munitie!!)

    Cat despre ce scrieti mneavastra .. lasitatea generalizata.. pai asta se obtine in decenii… Ala scoate cutitu, tu reuseti sa oi dai una “ghiolbaneasca” sau “ciobaneasca” de da coltu’ ala (se mai intampla) si apoi o judecatoare cu ochi inocenti iti explica ca asa cum l-ai ucis (bafta tampita – ala a cazut si s-a lovit la cap de ceva!) tu trebuia sa iii iei cutitu din mana si sa ii tii morala citand din editorilaulul Scanteii (sau azi din Sfintii Parinti) Pui laba pe un hot si ala normal! Se zbate, da la gioale ca nu vrea la tzuhaus .. ii dai catvea sa il calmezi – alta judecatoare te va acuza de nu mai stiu ce deviatii pisice (ca si pisica e rea ca alearga dupa bietul soricel).. hm .. prin 1970 un hot prins in autobuz era predat gata fragezit si tare dornic sa dea declaratie si aia care il predau nu erau “agresori” ci cetateni model!
    Oricum nu prea aveai ce face la Nisa… ca intamplator nu erau nici forte de ordine in zona .. si ca trasu cu arma cand esti in multime …. e cam prohibit. Si nici nu aveau cand sa reactioneze (poate doar un ins antrenat la tir rapid. Dar astia sunt rari! Grupari de interventie, agenti antidrog , antimafia nu caralii de strada)

    Cat depre armata de conscriptie, obligatorie sunt de acord. Ca la vecnii pe care ii avem ar fi cazul ca barbatii sa fie in stare sa stie sa tina arma in mana. Si sa fie pregatiti sa crape cu folos ptr patrie.
    Dar asta duce la o alta discutie.. Cum ramane atunci cu cestii preum multiinculturalismul, internationalismul si sa nu fim nationalisti tovarasi?!

    PS – ma taiat catvea pasari. Si nu as avea reticente nici sa ma folosesc de arma …

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Tocmai că ştiu ce vorbesc. N-o să dau detalii din armata facută, Tot ce pot să spun e că după 30 de ani n-am uitat seria armei.

      gânduri bune,

      • Alius spune:

        La cata prostie era in armata, as fi printre primii care ar vota contra, daca serviciul militar va fi similar celui facut de mine(inceput pe vremea lui Ceasca si terminat dupa “revolutie”.

        Niste constari personale in urma serviciului militar facut de mine (la TR):

        - mancare cu viermi, soareci si alte alea (stiu, in caz de razboi manaci orice, dar.. pana acolo totusi…);

        - exercitii si marsuri prin noroi, numai ca sa-i vad fata ranjita de placere a ofiterului;

        - trageri cu 3 gloante si alea trase de anumiti “tragatori”, ca sa dea bine la raportare;

        - fireste, dupa trageri trebuiau cautate toate (absolut toate) tuburile, caci altfel nu se pleca de la trageri pana nu erau gasite;

        - simulari de atacuri la baioneta (!!!), cu strigate de “uraaaaaaaaaaaaaaaaa”, ca in Primul Razboi Mondial;

        - ofiteri, care vorba aceea, au facut toata viata lor armata, plangand de frica si ascunzandu-se sub paturi (a se citi “paturi”, nu “pături”) in timpul revolutiei, spunandu-ne nou, niste pustani de 18 ani, ca lor le este frica pentru faptul ca au familii, pe cand noi nu avem nimic de pierdut …

        - alt ofiter care, tot in timpul revolutiei, ne-a vazut pe noi (un grup mic) glumind si razand, a venit spre noi zbierand ca “de ce radem, ca in curand o sa fim morti si noua ne arde de ras???.

        Dumneavoastra nu ati trait acea perioada in armata, sa vedeti reactiile APV-istilor, care ar fi trebuit sa ne fie niste exemple, sa ne imbarbateze etc.. Niste cacaciosi, majoritatea lor. Zmei pe timp de pace si niste fetite de 5 ani pe timp de razboi. Nu mai vorbesc de umilirile si bataile date pifanilor care faceau armata la Termen Lung.

        Asta ca sa va demonstrez faptul ca nu armata te schimba si te pregateste, ci modul in care se face armata.

        Dumneavoastra tineti minte seria armei. Eu tin minte ca le-au trebuit 2 saptamani sa-mi schimbe niste bocanci care ma strangeau si mi-au facut bataturi de-mi sangerau picioarele. Si mi-au schimbat bocancii, dupa ce m-au amenintat cu arestul, cu tot felul de pedepse pentru ca nu mai vroiam sa execut ordinele. Cam asta a fost armata obligatorie pentru mine. Plus o parte placuta: atunci cand ne-am razvratit si ne-au dat drumul acasa mai devreme cu trei luni de zile. Asta m-a uns pe sufletel.

        Cat priveste situatia din autobuz, e o explicatie si mai simpla: cel care ameninta cu cutitul, se intoarce a doua zi in acelasi autobuz si nu mai ameninta; de data aceasta ti ti-l baga direct in burta. Cata vreme acesti borfasi sunt tratati cu indulgenta, nu o sa prea gasiti amatori de riscuri care sa intervina.

        • secuiu spune:

          Degeaba ai facut armata grea ca nu s-a lipit nimic bun de tine.

          • Alius spune:

            Corect! Nu s-a lipit nimic de mine, la fel cum nu s-a lipit nimic de aproape nimeni. Si nu am spus ca am facut armata “grea”, ci asa era atunci armata “normal”. Deci concluzia, degeaba faci armata obligatorie, ca nu se lipeste nimic de tine: nu esti mai “barbat”, mai curajos, mai viteaz, mai inteligent si in general “mai”. Fina observatie, nota 10!

            De tine ce s-a lipit? Probabil ca si tu tii minte seria armei, ceea ce este foarte-foarte util in viata si mai ales intr-un conflict militar.

            P.S.: trebuie sa fiu totusi obiectiv si sa spun ca s-a “lipit ceva” de mine – ca sa reusesti, trebuie sa dai spaga. Eu nu am dat si nu am plecat in nici o permisie, desi regulamentar trebuia sa am minim 3.

  6. Alex spune:

    Costa prea mult plus ca fizic 90% nu ar face fata.

    • Prostu' satului spune:

      Daca pot sa-si tina loaza acasa si prin baruri si cluburi ani de zile, parintii il pot tine si 3 luni intr-un boot camp pe banii lor. Si n-ar costa deloc mult, cu arme si munitie cu tot.
      N-ar face fata fizic TOCMAI pentru ca nu fac sport, nu fac antrenamente, nu fac nimic in general (decat cel mult omoara jde mii de pokemoni, sau ce fac cu/in imbecilitatea asta noua).
      E ca si cum ati spune – nu-l trimit la scoala ca e prost si n-ar face fata. Corect, tineti-l atunci acasa ca o sa se destepte nevoie mare.

  7. Kay spune:

    Sunt de acord cu dvs in mare (desi cred ca e si un pic de confuzie intre ideea de spirit civic si ideea de curaj), cu doua exceptii:
    * nu mi se pare ca omoratul unei gaini (sau inabilitatea de a o face) are legatura cu curajul, ci mai degraba cu abilitatea de a empatiza sau nu cu suferinta unui animal. Nu tre’ sa fii curajosul satului ca sa te pui cu o biata pasare practic fara posibilitate de aparare, din contra, un las adevarat nu va ezita sa “se dea viteaz” lovind in cei mai slabi decat el. Deci numai prezenta sau absenta curajului nu mi se pare ca are relevanta aici.
    * credeti ca daca era prezent campionul mondial la tir ar fi nimerit soferul 100% din prima? Intreb pentru ca una e sa te antrenezi la tinta fixa in conditii de calm, si alta este sa fie noapte, tinta mobila (si om mai ales, introducand in ecuatie si probleme de constiinta), nivel de adrenalina ridicat, cadavre in jur si probabil oameni tipand… Da, ok, e mai bine sa ai oameni antrenati sa traga la tinta decat sa n-ai (desi si antrenamentul ala trebuie mentinut, nu ajunge sa ii antrenezi un an si gata, dupa aia “functioneaza” toata viata), dar si aia tot oameni vor fi si deci failibili. Nu exista solutii perfecte la situatii din-astea, decat daca vine Superman si distruge el dintr-un foc tot. Asa din fotoliul de acasa toti putem critica politistii francezi din seara respectiva, fara a lua in calcul nivelul de stres si alte elemente de genul.

  8. Catalin spune:

    Probabil e timpul sa renuntam la mentalitatea “soft” care a dus la desfiintarea serviciului militar. Cu bunele si relele lui acesta ofera posibilitatea dezvoltarii unor abilitati din ce in ce mai rar intalnite in zilele noastre.

  9. carebear spune:

    “Viitorii recruţi, dintre care unii vor ajunge poliţişti, ar putea fi învăţaţi să tragă la ţintă, astfel încât să ucidă un criminal prin parbriz dintr-un foc, nu prin 30 ”

    asta e deja pregatire de trupe speciale, nu de armata, si ideea ca patriotismul trebuie indus obligatoriu e ridicola(se numeste spalare pe creier), in SUA nu e serviciu militar obligatoriu si oamenii par destul de “saritori”

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Înclin să cred că n-aţi făcut armata. Trupe speciale e altă mâncare de peşte.

      gânduri bune,

  10. Harald spune:

    Modelul cultural occidental demasculinizează bărbații și face asta nu doar prin situațiile obișnuite din viața de zi cu zi, ci inclusiv prin lege. Lege care e pusă adesea în aplicare de bărbați deja demasculinizați. Ceea ce se petrece e de fapt castrare psihologică și nu putem spera ca țara să fie apărată de eunuci.

    Nu e ceva nou, s-a mai întâmplat în Grecia și Roma antică. Dar nici nu e ceva ce să se poată schimba, 500 milioane de oameni au o inerție socială imensă. Castrarea psihologică începe din copilărie, din familie, iar societățile socialiste de azi o accentuează pe toată durata vieții, Germania și Suedia fiind de departe cele mai bune exemple.

    O iliustrare cam vulgară, dar una dintre cele mai recente remarcate de subsemnatul în Germania începând de prin 2004, este faptul că li se cere bărbaților să folosească toaleta numai în poziția așezat. Este una dintre cele mai insidioase forme de castrare psihologică, iar de la ”bărbați” crescuți în asemenea condiții chiar nu ne putem aștepta să apere ceva.

    Undeva se va produce inevitabil o fractură în acest model cultural: ori bărbații europeni vor redeveni bărbați și vor forța abandonarea modelului, ori musulmanii vor ajunge să domine Europa și vor forța ei abandonarea modelului. A doua variantă pare mult mai probabilă, clasa politică actuală are nevoie de castrarea psihologică a membrilor societății pentru a se menține la putere și va continua să facă asta până când toată societatea va sucomba sub asalturi din exterior.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Aţi prins esenţa mesajului. Sunt mai optimist ca dumneavoastră.

      gânduri bune,

    • Emil spune:

      Haideţi domnule, lăsaţi-o mai moale, aţi găsit sursa relelor, faptul că bărbaţii occidentali sunt castraţi psihologic pentru că nu li se permite să urineze din picioare. Ar fi de râs dacă nu ar fi trist.

      • Harald spune:

        @Emil – definiția violului în Suedia vă place mai mult, ca formă de castrare psihologică? Îl întrebăm și pe Julian Assange?

    • Josef Svejk spune:

      Bravo! Neașteptat de mult bun simț și realism în comentariul dumneavoastră. S-o fi ofilit cumva gena multiculti-poliic-corectă ? :P

    • Mircea Modan MirceaM spune:

      Tare de tot ai cu buda de-a-mpicioarele!
      Zau, pai noi care ne dechidem la prohab la foc automat, pe marginea drumului fara nici o apasare (sa nu-mi spuneti ca vedeti si prin UK asa ceva, chiar, se “practica”?),la tara ce sa mai vorbim, buda in fundul curtii, e cam departe iarna, merge si pe la coltul casei, pe langa birt sau prin boscheti, curat de-a-mpicioarelea, nu?ar trebui s fim niste zmei?
      Iar aia din Vaslui, “necastratii”, niste parazmei?
      Lasitatea tine de altceva, cred eu, nu de cum si unde scoti madularul, sportul ar fi o solutie, in special cel de contact. SI da, armata ar fi o solutie, dar nu cum o stim si am facut-o noi.

      • Harald spune:

        @MirceaM – nu ați înțeles esența. O societate occidentală bolnavă cum e cea germană caută să reprime tot ce i se pare a fi o manifestare a masculinității. Era vorba despre folosirea toaletei acasă, în condiții civilizate, nu despre utilizarea unui copac în spațiul public. Societatea britanică e mai sănătoasă decât cea germană la capitolul ăsta, folosirea copacului în public e sancționată cu amendă și aici, dar liga gospodinelor și mass-media de aici nu dezbat și nu încearcă să impună folosirea toaletei în poziția așezat.

        Rezultatul reprimărilor manifestărilor de masculinitate nu e neapărat lașitatea, rezultatul e lipsa de responsabilitate pentru tot ce se întâmplă în jur. ”Nu mă interesează, nu e treaba mea, există autorități care să rezolve problema”.

    • andrei spune:

      Așa, măcar de curiozitate, vedeți cum folosesc wc-ul bărbații ăștia necastrați psihologic și ne-demasculinizați de care ar trebui să ne apărăm. S-ar putea să vă re-evaluați evaluarea.

      • Harald spune:

        @andrei – fiecare societate are uzanțele ei, manifestările masculinității în societățile islamice diferă evident de manifestările occidentale. Însă societățile islamice nu reprimă manifestările de masculinitate (așa cum le înțeleg ele). Numai societățile occidentale reprimă manifestările de masculinitate (așa cum le înțeleg ele).

        Dacă în satul tău bărbații folosesc toaleta stând în cap, aia e manifestarea masculinității la tine în sat, iar un bărbat adevărat, capabil să-și apere femeia și copiii, va folosi toaleta stând în cap, fiindcă ”așa fac bărbații”. Are neapărată nevoie de asta, ca o modalitate de a-și confirma responsabilitățile masculine. Acum e mai clar?

  11. cric cricus spune:

    Armata obligatorie, mijloc de educatie pentru cei care nu sunt intr-un sistem educational postliceal. In general, fondurile pentru educatia universitara sunt risipite pe insi fara perspective prin sistemul fara examen la universitati ca fabrici de diplome. In schimb, fondurile economisite ar permite celor care nu sunt potriviti studiilor universitare sa-si gaseasca un loc de instruire potrivit priceperii lor, in sisteme cu comanda autoritara, in care initiativa este minimalizata si alocata majoritar ierarhic, unor insi selectionati cu posibilitati superioare.

  12. Cristi C spune:

    Sunt tare curios ce propuneți. Să port un cuțit permanent la mine? Dar un box? Sa lupt cu mainile goale impotriva cuiva care le detine? Daca le-as avea cu mine, as incalca Legea 235/2007, privind regimul armelor si munitiilor. Aceasta adauga urmatoarea definitie:

    “2^1. arma alba – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune in pericol sanatatea ori integritatea corporala a persoanelor prin lovire, taiere, impungere, cum ar fi: baionete, sabii, spade, florete, pumnale, cutite, sisuri, boxuri, castete, arbalete, arcuri, bate, maciuci si bastoane telescopice;”.

    Si, in functie de circumstante, chiar si nefolosit te poate duce la dosar penal pentru port ilegal de arma alba. Asta daca treci de spitalizare. Aceea pe care o vei avea daca iti exprimi civismul fara sa ai pregatirea fizica si psihica de a lovi un om si de a te feri de lovituri. Eu credeam ca solicitati introducerea artelor martiale de autoaparare in scoli (licee).

    • Nautilus spune:

      Există o teorie care circulă prin două categorii sociale aparent opuse, dușmane. Adică printre hipstării castrați psihologic și printre conservatorii neoprotestanți.

      Teoria asta zice cam așa: e periculos să oferi cuiva frustrat, ”castrat psihologic”, posibilitatea să fie ceea ce își dorea, dintr-o dată, fără limitări, ca în proverbul cu țiganul ajuns împărat.

      Cu numai câteva decenii în urmă, structura socială închisă (cu autoritatea absolută a părinților, cu angajament pe decenii întregi în aceeași companie, cu salariile mici și acces foarte redus la bunuri ca mașina, frigiderul sau televizorul, cu serviciul militar obligatoriu, cu presa controlată, până și cu criminalitatea controlată, de mafii, lideri, baroni ai drogurilor) crea un sistem de restricții care să te împiedice să ieși în calea pericolului și o formă de cooperare și încredere între diversele clase sociale.

      Abia după ce omul a crescut până la 20 de ani (încorporarea se făcea la 20 de ani, nu la 18) într-o astfel de structură socială puteau veni oamenii Statului și aplica instrucția cu bocancul peste fund.

      They say if we could just reduce government to the size it was back in, say, the 1950s, then America would be vibrant and free again. But the underlying sociology and moral culture is just not there anymore. Government could be smaller when the social fabric was more tightly knit, but small government will have different and more cataclysmic effects today when it is not.David Brooks, New York Times, 2013

    • Adrian B spune:

      Conform art. 372 din nou Cod Penal portul de arma alba s-a relaxat la interzicerea in 3 circumstante, altfel fiind considerate permise prin hotarari judecatoresti in aceasta speta.

  13. Dan S spune:

    Cel mai important drept al unui individ e cel la viata. Statul/Patria/Tarisoara/Neamul n-au niciun drept nici sa-mi ceara sa-mi dau viata pentru ceva si nici sa ucid in numele a ceva. Punct. Iar daca insista sa ma imbrace in verde, mai bine fug in Spania la capsuni decat sa-mi risc pielea pentru spatiul carpato-danubiano-pontic. Il puteti pastra voi, patriotii, intelectualii lui Base, Mandruta si Nicolae Guta, desi banuiesc ca asta din urma o sa aiba brusc turneu pe la Castellon, ca e baiat destept.

  14. un_batrin spune:

    Incercati sa loviti o tinta in miscare (cum ar un taler de tir sau daca aveti taria un iepure pe cimp) si apoi mai vedem cum este cu impuscatul soferului cu un singur foc. Si sa nu uitam ca in situatiile ante-mentionate se trage cu alice (sint citeva zeci sau sute intr-un cartus) nu cu glont. Performante ca cele din filmele americane nu ating decit putini profesionisti care se antreneaza zi de zi pentru asemenea actiuni. In plus sa nu uitam ca un sigur cartus costa cel putin 1 euro iar antrenamentul implica un consum de zeci de cartuse pe sedinta. In ce priveste armata obligatorie este un c…t. A spera ca cineva va fi pregatit dupa asa ceva este ca si cum am crede ca ai putea ajunge campion de arte martiale urmarind filmele cu Bruce Lee. Am facut armata pe vremea lui cesca si nu mi-a folosit la nimic.

    • Prostu' satului spune:

      Ar fi mai multe de spus, dar o sa ma rezum la una singura.
      Munitia este MULT mai ieftina decat credeti dvs. “La liber” se poate lesne achizitiona cu un sfert de dolar bucata – deci maximum 20 eurocenti, nu minimum un euro. https://www.classicfirearms.com/ammunition/
      Costul (pentru ca armata, sau ce-ar fi ea, presupun ca nu cumpara de pe Internet sau de la supermarket) este cu siguranta semnificativ mai mic.

      • un_batrin spune:

        Daca credeti ca pregatirea se face cu munitie secondhand fabricata in seculul trecut m-am lamurit. Apoi sa nu uitam specificul acizitiilor din Ro.

      • Harald spune:

        @Prostu’ satului – nu costul muniției e problema. Masa, cazarea și transportul pentru sute de mii de neaveniți, care n-au nicio treabă cu armata, asta e adevărata problemă a societății. Plus că 90% dintre APV-iști erau niște incompetenți în genul lui Gabriel Oprea, se țineau numai de șmenuri cu alimentele, cu cazarmamentul, cu șpăgile pentru permisii etc.

    • Adrian B spune:

      Gresiti foarte mult, veniti in poligon si o sa vedeti. Un cartus cu alice nu are sute de bile, ci mai putin de 20 si costa 1.2 lei – un leu si douazeci de bani. Un cartus de pistol de calibrul .22 (pentru antrenament) costa 50 de bani, unul de 9mm mai putin de 1 leu. La o sedinta in poligon antrenamentul optim e cam o cutie (50 de cartuse). Jandarmii in Romania nu trag o cutie pe an :(

      Da, cu antrenament talerele se pot lovi foarte usor, dar necesita timp si costa. Cu un pistol pentru a nimeri pe cineva prin parbriz la 30 de metri din 3 focuri e peste posibilitatile unui tragator mediu, cu o pusca se poate usor.

      • un_batrin spune:

        Domnule nu mai vorbiti din auzite. Numarul de alice variaza intre 36 (pentru 28 grame si diametrul de 5mm care este maximum permis in RO si peste 800 pentru cele cu diametru de 1,8 mm cam cit sint cele pentru talere care au 2 mm, exista si cartuse cu peste 36 g). Cit despre pret acesta variaza intre 2 si 3 lei la orice magazin de arme din RO. In rest sa nu comparam pregatirea militienilor nostri cu cea a trupelor de elita. Acestea din urma nu cumpara munitie de pe internet. Oricum ar fi foarte interesant daca la o manifestare de masa ca cea de la Nisa un sfert din participanti ar veni inarmati cu carabine cu munitie de razboi si alt sfert cu pistoale din categoria celor militare. Nu de alta dar cele ale politiei nu au forta de penetrare tocmai pentru ca exista o mare probabilitate sa fie folosite in mediul urban si nu este cazul sa treaca prin 5-6 persoane ca un glonte de AKM!
        Daca doriti sa vedeti cum e cu numarul de alice: https://en.wikipedia.org/wiki/Shotgun_shell.

        • Adrian B spune:

          Daca dvs. credeti ca un articol din Wikipedia e sursa adevarului absolut, nu va contrazic. Daca sunteti aproape de Bucuresti si veniti in poligon o sa vedeti cat costa munitia in magazinul poligonului, nu pe net, si din ce e compusa. Nu o sa va pun in fata manualele, ci cartusul fizic la care puteti sa numarati numarul si dimensiunea alicelor, daca va intereseaza.

          • un_batrin spune:

            Domnule,
            Cereti unui vinator sa va taie un cartus si numarati alicele. Cartusele de jucarie de la poligon nu au legatura cu cele din viata reala si de aceea sint ieftine. Incercati sa vinati fazani pe cimp si o sa vedeti ca este altceva decit sa dobori talerele care pleaca la comanda si dintr-un loc cunoscut si mereu acelasi. Diferenta dintre munitia din poligonul recreational si viata reala este cam aceeasi dintre o papusa gonflabila si o femeie adevarata. Cit despre Wikipedia nu aveti decit sa verificati din alte surse si veti vedea ca in acest caz este corecta. Poate asta va lamureste:
            http://www.shotgunlife.com/shotguns/guns/shotgun-shells.html
            Va las placerea sa convertiti tolii in mm si unciile in grame! Distractie placuta in poligon.

          • dan_popescu spune:

            Ca vinator cu state vechi va recomand:
            Gh. Feneser, M. Bodea, I Cartciu, ABC-ul vinatorului, ed. ceres, 1974, pag.139.
            Era o lectura obligatorie pentru obtinerea permisului de vinatoare cind nu exista internet-ul.

  15. florin spune:

    La 18 ani, tinerii care nu isi continua studiile sau nu au un loc de munca, poate n-ar strica sa treacă prin stagiul militar…

    • Harald spune:

      @florin – nu stagiul militar obligatoriu e soluția. Înainte de 1989 aveau loc destule drame absolut inutile, tocmai datorită stagiului militar obligatoriu. Numai că respectivele drame nu apăreau în presă, știa doar doar familia care își primea acasă băiatul în sicriu de zinc. La un moment dat se crease chiar un pattern: miercuri plecau acasă în permisie, miercurea următoare veneau înapoi, iar vineri se împușcau pentru că se certaseră cu prietena care îi părăsise. (Vineri era de-obicei prima zi când figurau din nou în planul de pază, având astfel acces la AK-47 și cele 60 de cartușe din dotare).

      Pe de altă parte, prin 1995 aveam în grupul de cunoștințe un tip cam tolomac, se cunoștea că nu făcuse armata și fusese ”băiatul mamei”, deși trecuse de-acum de 25 de ani. Ei, după ce a lucrat 6 luni în construcții în Turcia, s-a schimbat total, devenise un tip serios pe care chiar puteai să te bazezi. Adică în procesul de maturizare nu armata în sine era necesară, ci o perioadă în care respectivul să se descurce singur, pe cont propriu. Asta remrcasem și la colegii de liceu din internat. Unii dintre ei făcuseră și gimnaziul tot în condiții de internat și erau mult mai serioși și mai ”reliable” decât noi, cei din oraș.

      Deci nu armata obligatorie e soluția, aceea a fost ”cumplit meșteșug de tâmpenie”. Mulți dintre ei o făceau la munci agricole sau în construcții, nu vedeau o armă cu lunile, iar muniție aproape niciodată. Dar procesul de maturizare avea loc și asta e de fapt ceea ce lipsește hipsterilor de azi.

  16. Alfred Singer spune:

    Domnule dar n-ar trebui sa pornim si cate un razboi din cand in cand, ca aia e adevarata “cultivare a curajului”? Nu vrei sa mergi la razboi, esti mamaliga, nu conteaza, introducem razboiul obligatoriu. Dar politia de ce-o mai platim? De ce sa n-aiba fiecare mascul o arma si abilitati de comando sa stie sa se apere singur?

    Nu are nicio treaba armata cu educatia. Educatia se face in alta parte si armata are alt scop, apararea tarii, nu e curs de auto-aparare. Armata noastra e profesionista, ca majoritatea armatelor din NATO si EU.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Nu, n-ar trebui.

      Distorsionaţi mesajul transmis de text cu rea intenţie. E suficient de clar ce am spus.

      gânduri bune,

    • Alfred Singer spune:

      Nici vorba, nu e rea intentie, e vorba de sarcasm. Poate ca nu va place, insa un comentator nu are la dispozitie un spatiu echivalent articolului sa-si spuna parerea si e normal. Prefer sa nu fiu sarcastic dar in unele situatii e cea mai buna varianta. Sunt convins ca il practicati si dvs. Ce am vrut sa spun: ca confundati categoriile, scopul cu efectul, si am recurs la o exagerare. Uitati-va in filmele americane la caracterul personajului veteranul de ‘nam. Admirabil si de invidiat. Totusi nu-i trece nimanui prin cap sa trimita tinerii la lupta pentru a le modela caracterul. Armata e pregatirea pentru razboi, asta e scopul si daca dvs. militati pentru armata pentru efectele ei benefice (care exista si ele, fara indoiala) militati pentru scopul ei, adica pregatirea pentru razboi. Realitatea va contrazice (nu aia cu peste 50% care isi doresc armata), vedeti ce s-a intamplat in lume. Armata s-a privatizat, nu mai traim intr-o lume in care trebuie sa fim pregatiti oricand sa ne dam viata ca vine peste noi hoarda migratoare si ne omoara familia. Ratiunile razboiului modern (daca se poate vorbi de asa ceva) sunt cu totul altele si cred ca are fiecare dreptul sa nu fie erou, intr-o afacere care in cea mai buna parte nu-l priveste direct deloc. Nu va temeti, daca se intoarce roata istoriei si navalesc din nou hoardele peste noi va fi amata obligatorie. Dar nu suntem acolo.

  17. vitansandu spune:

    Ceva despre necesitatea ca individul sa-si mai poarte si el de grija, nu sa lase totul pe seama sistemului, a statului. Nu mult dupa nefericitul Colectiv (unde, intre noi fie vorba, s-au inghesuit cateva sute intr-o locatie care normal putea primi cateva zeci), la un alt eveniment, de data asta la Piatra Neamt, parca, s-au adunat vreo trei mii intr-un spatiu pentru vreo trei-patru sute. Noroc de solist care a decis sa suspende spectacolul tocmai pentru a nu se ajunge la o tragedie. Pai indivizii care se inghesuie astfel pentru a isi satisface niste nevoi secundare sau tertiare (nevoile primare sunt cele de hrana si imbracaminte), chiar nu au nici o responsabilitate pentru propia viata? Mereu trebuie sa fie de vina statul, sistemul pentru evenimente provocate (si) de victimele acestor evenimente?

  18. Emil spune:

    Nu ştiu care este statistic vorbind, proporţia din rândul populaţiei generale a celor care, atent selectaţi şi foarte scump pregătiţi, ar fi capabili să lovească din primul foc de armă, fără pagube colaterale, un astfel de ucigaş, în condiţiile cunoscute – noapte, presiune psihologică imensă, urletele răniţi, maşina care se îndreaptă spre tine cel mai probabil, e la 20-30 metri, şi tot aşa. Probabil că undeva la maxim 1-2%. Şi cel mai probabilă aceştia alunecă în definiţia de manual a psihopaţului. O fi bun serviciul militar, dar în cu totul şi cu totul alte condiţii decât a fost el umplut de rahat, şi nu în cazuri legate de ce discutăm aici.
    Vreţi să ştiţi de ce s-a ajuns la laşitate generalizată? Pentru că din 30 decembrie 1947 încoace în ţara asta au fost căutaţi, identificaţi şi puşi cu botul pe labe (până prin anii 60, exterminați pe la canal, Piteşti, şamd.) cam toţi cei capabili să dea dovadă de curaj moral. De aia.
    Citeam undeva (Mark Solonin – “Butoiul si cercurile” parcă), că atunci în 1939 când şi-au luat în primire partea de Polonie care le revenea conform pactului Ribentropp – Molotov, la ocuparea unuia din oraşele universitare, cekiştii şi-au făcut timp să citească cele câteva mii de lucrări de licenţă şi de bacalaureat care fuseseră susţinute în vară. Au identificat vârfurile acelor generaţii şi i-au deportat cu familii cu tot în Siberia.

  19. mike_the_hunter spune:

    Stimate domn,

    Eu am facut armata ca soldat TR inainte de a intra la facultatate.In viata civila, sunt prof.univ.
    Insa in armata romana am gardul de capitan in rezerva si in livretul militar o hartie care imi spune ca in 24 de ore trebuie sa prezint in locul X daca voi fi solicitat sau se anunta in presa.Sunt gata s-o fac si azi desi sunt dincolo de varsta de pensionare a armatei . Armata mai are putini rezervisti.
    Dv. ati facut armata? Daca nu ce -ar fi sa dati un exemplu personal si nu numai articole pe Contributors. Armata inseamna si inteligenta si curaj , si de ce nu si siretenie, tactica,strategie, nu numai salturi inainte cu arma. Si azi mai insemna pentru ofiteri cunoasterea limbii engleza, operarea pe calculator si multe ,multe alte activiatati intelectuale. Deci, ce ziceti?

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Eu am reţinut că nu trebuie dată nici o informaţie în public cu privire la ce am făcut în armată.

      gânduri bune,

  20. Josef Svejk spune:

    Nu cred că serviciul militar obligatoriu e răspunsul la această problemă. În cazul României ar costa enorm și practic ar ucide armata profesionistă a țării. Care așa de mică cum e ea, cu 75000 de combtanți, e în mod cert mult mai capabilă ca vechea armată comunistă de aproape 300000 de combatanți bazată pe conscripție.

    În mintea mea cea mai bună soluție ar fi un corp de rezerviști voluntari în adaos la armata profesionistă.

    • nicu spune:

      nu stiu de unde scoateti aceste cifre….cred ca sunteti in eroare, dar totusi la nivel de trupe combatante nu trebuie sa ne bazam pe mai mult de 15000, restul burtosilor nu fac decat sa administreze sistemul.

  21. Ștefan A. spune:

    Armata era in ultimii ani ai RSR , in un hal fara egal .

    Acum evident daca se inroleaza obligatoriu vreo 120.000 de tineri anual , va fi divers . :) :) :)
    Sa scoata statul haine , bocanci , paturi , sapunuri , cratite si mancare pentru toti acestia , va epuiza imediat tot bugetul ministerului . Cu ce mai ramane (ca oricum nu ramane nimic ) se va face “instructie” .
    :) :) :)

    • Absurdistan spune:

      Eeee, avea si armata farmecul ei. Nu invatam nimic dar ne distram pe seama ofiterilor. Eu nu eram asa “dastept” dar aveam camarazi “in termen” inteligenti care stiau mai multe despre arme, strategii, istorie militara decit “profesionistii”. Acestia nu puteau raspunde la macar o intrebare elementara. Aveam tot folclorul militar imortalizat de Bacalbasa si Braescu la dispozitie, pe viu. “Cind veniti la armata va lasati inteligenta la poarta” ni s-a spus.

      Intreaga armata era un microcosmos al societatii multilateral dezvoltate. Se fura in draci. Se mituia pentru orice permisie. Biroul colonelului era tapetat cu cartuse Kent si sticle de bautura.

      Bocancul sting imi avea un defect si mi-a creat o deformare a labei piciorului de care continuu sa sufar si acum la batrinete, cu dezvoltari reumatice. Nu mi s-a aprobat niciodata cererea de a il avea schimbat. Soldatii erau aproape literalmente infometati – cartofi, carne numai de 23 august, cind aveam o supa de fasole (care in foamea noastra ni se parea gustoasa) cine gasea o boaba de fasole in farfurie striga in cantina “n-o mai cautati fratilor, la mine este.

      Frumoase vremuri. O viata aproape la fel de educativa si spirituala precum viata de la minastire, cu toate ca calugarii maninca mai bine, pentru ca sint inca si mai smecheri decit militarii de cariera.

      • Lucian spune:

        De 3 ani de zile lucrez cu echipe de până la 15 oameni. Și pentru că a munci cu omul e greu dar și frumos, am ascultat și poveștile din aramtă a peste 25 dintre ei (sunt în total 80 de muncitori). Parcă ați fi unul dintre ei.

  22. Absurdistan spune:

    Solutia este, ca intotdeauna, mai multa ortodoxie. Sa se dea ortodoxie pe piine ca sa crestem barbati adevarati, atleti ai lui Cristos.

    Exemplul cristic al sfintilor si calugarilor ortodocsi ne arata unde s-au cuibarit rezervoarele de agresiune masculina de care avem nevoie. Pacat ca se bat mai mult intre ei, totusi.

    https://www.youtube.com/watch?v=6nPZx-87qk8

    .

    (-:

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Nici vorbă, avem nevoie de nişte păcălici care să plângă în hohote la prima bubiţă :) Şi să leşine când donează sânge (pardon, ei doar să primească atunci când ar fi nevoie, de donat să doneze fraierii).

      gânduri bune,

      • Absurdistan spune:

        Faptul ca “atletii” lui Cristos isi trag cu sete cu pumnii si cu crucile in cap unul altuia linga Sfintul Mormint nu inseamna ca ar dona singe la nevoie. Sa nu confundam setea de bataie cu generozitatea. Plus ca inca nu se stie ce pozitie “teulogica” are cleru’ cind e vorba de stiintele astea medicale dracesti venite de la Vestu’ pacatos.

        Mai bine tratam cancerul cu agheazma si infarctul cu iconite.

    • Prostu' satului spune:

      Nu. Solutia este sa luam la misto credinta altora chiar si atunci cand religia n-are nicio legatura cu subiectul articolului si al discutiei.
      Dupa care, transpunand gestul in lumea reala, daca o astfel de mistocareala gratuita ne aduce un dos de pe palma peste ochi, sa ne asezam in fund in mijlocul strazii, sa ne tanguim si sa cerem ajutorul,. in ordine – ASUR, societatea civila pe ansamblu, guvernparlamentpresedintie, CEDO, UE, SUA – scancind amarnic ca ne sunt incalcate drepturile.

      • Adrian B spune:

        Aveti dreptate, daca un adult crede in Mos Craciun trebuie tratat ca un caz medical, nu luat ma misto.

        • Prostu' satului spune:

          Cred ca pur si simplu ar trebui lasat in pace, ca parca ne laudam cu toleranta noastra si-o cerem si altora. Sau si toleranta se aplica tot selectiv?
          Nu-l duceti la medic pe credincios, nici macar la figurat, asa cum nici el nu va taraste cu forta in fata preotului. Nu stiu cum o fi prin alte parti, dar in Romania ultimilor ani religia cea mai militanta a devenit ateismul.

      • Absurdistan spune:

        E, chestia asta cu dosul de palma e din teologia musulmana, sa nu amestecam borcanele cu martirismul shmenaro-ortodox.

  23. Ionut spune:

    Problema este tratata intr-un mod extra-simplist. Daca asta va este intr-adevar parerea, mai bine va lasati de analize: aveti nivel de maistru.
    Mai degraba pareti a actiona ca agent de influenta. Si in acest caz ar trebui sa va lasati: ati tras asa de tare de subiect catre armata obligatorie, ca nu faceti un serviciu celor in interesul carora scrieti astfel de prostii.
    Daca curajul ar putea fi diseminat in societate prin armata, atunci s-ar putea rezolva in acelasi fel si cu lipsa de disciplina, statul dezordonat la coada, lipsa de punctualitate si probabil ca mai putem gasi multe chestii rezolvabile de disciplina pe care se presupune ca armata le inoculeaza in oameni prin natura ei.
    Cine a facut armata stie ca ceea ce spuneti este de o stupiditate jenanta: ce anume din armata te invata sa ai curaj? Trasul cu arma?
    In general, poate fi curajul (care este o trasatura de personalitate) inoculat prin antrenament?

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Mai e o variantă, să fie pur şi simplu o opinie, o reacţie rapidă. Ceea ce şi e. Scrieţi şi trimiteţi, vă vor fi publicate.

      Rostul lor e să genereze discuţii, pro şi con, nu să clameze un adevăr. Ceea ce văd că a şi făcut, e acoperit întreg spectrul de argumente şi poziţii în comentarii.

      Mi se pare bizar că într-o ţară în care există drept la liberă exprimare există oameni care iau o exprimare a opiniei ca orice altceva decât este. Sau poate că nu postaţi din România.

      gânduri bune,

  24. Radu spune:

    Ne trebuie doua lucruri in Romania si in UE:
    1. Serviciul militar obligatoriu.
    2. Dreptul de a purta arma de foc pentru oricine a facut armata.
    Astea ar trebui sa fie sfinte.

    • Adrian B spune:

      Aveti si un argument pentru teoria enuntata? Nu de alta, dar unii dintre noi suntem curiosi, chiar daca nu foarte inteligenti ca sa ne prindem singuri.

    • Alius spune:

      Asta e tare rau. La cati “bad guys” fac armata cand este obligatorie, arme le mai trebuie. Sau presupuneti din start ca cei care fac armata devin patrioti. La cati “baieti de cartier” si alte grupari si etnii o sa faca armata obligatorie, nu ma indoiesc ca atunci cand vor iesi din armata si o sa puna mana pe arme, o sa fie Wild Wild West in tara.

  25. Adrian spune:

    Testările de la incorporare puteau părea ridicole pentru unii. Personal, le-am catalogat la timpul lor(meu) totalitar-ineficiente, pe scurt comuniste. Era imediat după Revoluție și (recunosc, nu mă așteptam) mi s-a replicat, și anume că sunt de proveniență..americană. Se prea poate, subiecte de la bacalaureatul internațional (examen de maturitate.. civilă) sunt întrucâtva similare. Dar una e civilia, alta milităria. Ultima e știință.

    • Emil spune:

      Cât e de ştiinţă milităria la noi, stau mărturie hoardele de doctoranji şi doctori păstoriţi de semidoctul Oprea. Restul e gargară.

  26. Falstaff spune:

    Teoretic, serviciul militar nu e o idee rea, cu precizarea foarte clara ca este obligatoriu numai pentru cei neintegrati in societate (nici la studii, nici la munca), DAR deschis tuturor celorlalti care doresc sa-l faca!
    Practic, este o idee proasta, datorita OAMENILOR presupusi instructori si formatori! Cu militarii de azi din Ro, badarania, lipsa de educatie si frustrarile lor, nu faceti decat sa asigurati perenizarea mediocritatii si a indobitocirii, la care adaugati abilitatea manuirii armelor!!!
    Scapa cine poate…

  27. kinn spune:

    Copilării.

    Pentru oamenii deștepți și capabili (occidentalizați) armata e o mutilare a personalității, iar în ceea ce privește haimanale, ele n-au nevoie de curaj fiind aplecate oricum spre agresivitate.

    Singurul avantaj pentru societate ar fi ca tinerii semi-abrutizați si vesnic cu PET-ul in mana primesc o cura de dezalcoolizare si se mai trezesc.

  28. Prostu' satului spune:

    D-le Iordache, am inteles foarte bine mesajul dvs. si, in cea mai mare masura, va impartasesc opiniile.
    Am facut si eu armata, impotriva vointei tatalui meu, care voia si putea sa ma “scuteasca” (e drept ca nici el nu s-a straduit prea tare – m-a intrebat, eu am refuzat si el n-a mai insistat). Nu din vreun elan patriotic sau de alta natura, ci din jena fata de toti colegii si prietenii de liceu.
    La vremea respectiva (inceputul anilor 80) cele noua luni mi s-au parut si mie cum li s-au parut aproape tuturor – o prostie, o pierdere de vreme, o “deturnare” de la fagasul firesc pe care curgeau vietile noastre (basca dificultatile de readaptare in primul an de facultate) etc., etc., etc., melodia cunoscuta.
    Pe masura trecerii timpului am inceput sa vad lucrurile mai nuantat si-a trebuit sa admit, nu fara oarecare surprindere, nu numai ca multe dintre lucrurile invatate sau traite in doar acele cateva luni mi-au fost de mare folos in viata, dar, mai mult, ca nu le-as fi putut invata DECAT acolo (si in niciun caz nu ma refer la lucruri pana la urma triviale, gen manuirea unei arme).
    In ceel din urma am ajuns la concluzia ca, vazut ca parte din procesul de educatie pentru viata a unui viitor barbat, acel an de armata a fost cel mai important din toata educatia formala pe care am primit-o.
    Asta este perceptia mea si nu intentionez sa polemizez pe seama ei, fiecare, fireste, e liber sa creada ce vrea.
    Asa incat, in loc de concluzie – poate ca un stagiu militar obligatoriu de un an (sau mai mult) ar fi exagerat. Poate.
    Dar n-as vedea nicio problema intr-un stagiu intens de 2-3 luni – pe deplin suficient, in opinia mea, pentru pregatirea militara de baza – eventual urmat vreme de inca 2-3 ani de stagii mai scurte, de cate o luna. Cui nu-i place, n-are decat sa se refugieze la capsuni, in Spania, cum spunea cineva mai sus – dar cu atentie, pentru ca si acolo o sa dea peste altii care gandesc la fel, ca nu e cazul sa se apere singuri, altcineva trebuie sa faca asta pentru ei, ca doar platesc taxe, nu?

    In ceea ce priveste atentatul de la Nisa, vad ca mai toti comentatorii se leaga de afirmatia dvs. cf careia un ins care a facut armata obligatorie ar fi fost in stare sa-l termine pe ala dintr-un singur foc. Si eu sunt de aceeasi parere – afirmatia e o exagerare – dar nu asta e punctul esential in toata povestea.
    Esentiale sunt altele – bunaoara faptul ca ala n-avea ce cauta acolo cu ditamai camionul de 20 de tone, ca – culmea!!! – politia de fapt l-a intrebat ce cauta acolo, el le-a dat un raspuns stupid, dar aia erau chiar mai imbecili decat el asa ca l-au lasat in pace, ca autoritatile s-au dovedit stupefiant de nepregatite pentru un atentat, pana la urma, destul de previzibil, sau ca nemernicul a fost oprit urmare a eforturilor unui civil necunoscut, nu bravilor camarazilor ai lui de Funes.
    Un articol bun si comentarii asijderea, care ma scutesc de mai mult efort, aici, http://www.hotnews.ro/stiri-international-21160212-eroul-necunoscut-care-incercat-opreasca-atentatorul-din-nisa-plus-mari-semne-intrebare-legate-politia-franceza.htm

    O sa inchei cu trei observatii:
    1. Ma uit la tinerii din jurul meu, generatia asta de 20-25 de ani, si ma incearca un sentiment amestecat, de spaima, oroare, mila, exasperare… Din munca la corporatie la terasa din Centrul Vechi, de aici prin oras la vanatoare de pokemoni si acasa la somn, ca maine e o noua zi, asta-i viata celor mai buni dintre ei. Nu le mai ramane vreme, energie si interes, de exemplu, pentru un vot. Altii, nici macar atat, o adunatura de cocalari.
    2. Autoritatile franceze se dovedesc in continuare a fi o turma de oi proaste, care behaie inspaimantate ca o sa vina iar lupul, dar nu fac nimic concret.
    3. Un bun prieten de-al meu urmareste foarte atent tot ce tine de Franta, pentru ca sotia sa lucreaza in Paris. Ultimul lucru pe care l-am auzit de la el, deunazi, este ca “nici pana acum n-au fost in stare sa dea de urma celor vreo 10-20 de costume de protectie anti-chimica si anti-biologica furate asta toamna”.
    C-o fi asta, c-o fi alta, francezii par perfect pregatiti sa fie luati din nou prin surprindere cat de curand.

    • Nautilus spune:

      Birocrația franceză (și, între anumite limite, cea europeană) nu e o turmă de oi proaste doar în acest caz, e o turmă de oi proaste în general.

      Motivul l-a spus deschis un jurnalist basarabean (după încăierarea de pe Maidan, el vorbea de ucrainieni…) și l-au sugerat și niște occidentali.

      În lumea post-2000, recrutul tipic al forțelor de ordine e un băiat de la țară sau din cartiere rău-famate, cu prea mulți mușchi și prea puțin creier, care știe că singura lui șansă de a scăpa de sărăcie este să aibă un serviciu stabil, cu uniformă, leafă mărișoară și eventual o casă cu credit subvenționat și garantat de Stat. Pentru asta e dispus să facă sacrificii, să suporte antrenamentele chinuitoare și bocancii instructorului peste fund.

      Sacrificii pe care unul care vine ”dintr-un mediu puțin mai avut” nu le face; caută să facă o meserie mai profitabilă, la ghișeu, la calculator, la șaormărie, la videochat, oriunde altundeva. Fiindcă nu e presat de sărăcie. Dacă pe lângă serviciu mai face și o școală, intră la vreo firmă, tot la munca de birou sau la o muncă manuală bine plătită.

      Exemplele se văd pe stradă: dacă te uiți cine e Guardia Civil (jandarm) în Madrid, lucrător la aeroport în Bruxelles, polițist municipal în Florența sau șofer în transportul public din Paris, începi să crezi că Stan și Bran erau niște gentlemani. Ca în bancul cu mexicanul campion olimpic, oricine a fost în stare să fie altceva, a dat din coate și a fost.

      În anii 1970, numărul de atentate teroriste (când cu palestinieni, când cu basci, când cu irlandezi) în Europa era de 10 ori mai mare decât în prezent. Dar structura socială închisă de care am pomenit mai sus compensa lucrurile.

      Spre exemplu, existau puține motive pentru birocrația europeană să angajeze arabi ca la primăria din Bruxelles sau țărani semianalfabeți ca în armata și jandarmeria de azi. Fiindcă majoritatea populației erau din clasa muncitoare, făceau armata și veneau de bună voie după joburi la stat. Nu erau facultățile apărute ca ciupercile după ploaie și nici toată lumea să caute joburi ușoare la ghișeu sau la șaorma.

  29. padre spune:

    O initiativa si un efort laudabil la care putem adera mai multi; dvs propuneti o masura administrativa pentru a combate o stare de spirit evidenta: lasitatea sau oportunismul lipsit de discernamant. Fara a depasi granitele tarii, incerc sa identific cauza acestei lasitati a omului democrat, inconjurat sau sufocat de politica grijulie a unui stat la fel de democrat.
    Explicatii ar fi destule, masuri de reinventare a curajului la fel, apreciez deosebit disciplina si spiritul cazon la care va ganditi dvs, dar cand privim obiectiv raportul dintre stat si om, intr-o formula echitabila de oarece echilibru natural, constatam ca statul este primul care-si incalca grobian rolul, moment in care si omul incearca sa reechilibreze balanta. De unde rezulta o atitudine civica egoista, aproape disperata sa reziste in fata grijilor statului paternal, o lasitate de necontestat pentru omul presupus liber si modern.
    Asadar omul simplu(coleg de troleibuz cu dvs, nicidecum milionar de succes al democratiei noastre originale) isi permite sa fie deosebit de grijuliu cu propria persoana pentru ca nu mai are incredere in nici o regula institutionala sau civica actuala si prezumat democratica: dupa 26 de ani inca nu stim cine a tras in noi, avem si noi, in sfarsit si Doamne pazeste-ne de, bogatasii nostri, suntem liberi, in sfarsit si Doamne ajuta, sa emigram unde vedem cu ochii pentru ca, ca la noi, democratie si echitate institutionala nu mai gasim decat in tarile lumii a treia.
    Asa ca pana la reinstituirea serviciului militar obligatoriu ar fi mult mai indicat sa cerem statului corectitudine si transparenta cat se poate, in prima faza, dupa care dvs, urmat de distinsii dvs colegi intelectuali, puteti initia un dialog cinstit cu oamenii din spatele functiilor oficiale ale acestui stat desosebit de grijuliu, dupa modelul de corectitudine cazon re-inspirat. Ceva de genul simplu: mai draga d-le ministru politic ales de majoritatea alegatoare, cum vezi dta reactia de sustragere la plata taxelor si impozitelor in conditiile in care chiar dvs personal, impreuna cu alti colegi politici alesi de majoritate, va impiedicati intelegator, dpdv financiar desigur, in fata aceleiasi obligatii absolut normale oricarei democratii!
    Pun deosebit accentul pe implicarea dvs si a intelectualitatii dintr-un motiv aparent banal oricarei societati: omul, indiferent de statura sociala sau profesionala, face cam ce fac si ceilalti participanti la democratie, nu neaparat ce glasuiesc “politically correct” oficialitatile din fruntea statului care mai este, inca; deci incercam sa normalizam o stare de fapt inainte de a o disciplina, dupa care Dumnezeu cu mila; doar suntem campioni recunoscuti la constructia de biserici si chiar de catedrala a salvarii neamului!, intr- o tara in care se moare, real si documentat, cu zile.

  30. Leo spune:

    Revin.

    Multumita sporturilor extreme de care spuneati mai sus, am avut cui pune intrebarea “cum opresti cu arma de foc camionul de la Nisa”. Raspunsul profesionistilor:

    1. Prima alegere, glont de mare putere (12,7×99) in blocul motor. Cea mai sigura metoda, tinta mare, nu pui pe nimeni in pericol. Fireste, trebuie sa ai pusca, si o au doar trupele speciale sau armata. Cu munitie standard 5,56 nu faci nimic.
    2. A doua alegere, deja proasta: foc automat frontal in cabina. Noapte, miscare, oameni, element surpriza, sansele sunt reduse.
    3. A treia alegere, foc de arma de mana frontal in cabina. Si mai proasta, pentru ca arma e semiautomata si are incarcator mic. Dupa cum s-a vazut, functioneaza, insa prost.

    In principiu, un soldat antrenat ar fi putut sa execute foc lateral in cabina, cu sanse mult mai mari, dar cu fereastra de oportunitate mai mica.

    Incheiat fiind raspunsul de la profesionist, v-as intreba cum ar fi fost afectata situatia daca TOATA lumea – barbati, femei, copii – ar fi avut o forma de pregatire militara.

    • Adrian B spune:

      Ati auzit cate ceva bine, dar nu complet.
      1. Da, cea mai buna solutie e un glont de calibru mare in motor, doar ca la camioane motorul e un pic mai in spate dupa ceva agregate (radiatoare, compresoare) si s-ar putea sa fie nevoie de 2-3. Se poate, doar ca politia nu foloseste asemenea pusti in mod normal pentru ca sunt foarte mari si foarte grele. Am tras cu asa ceva, reculul e infiorator, nu se poate trage decat culcat, per total nu se putea aplica la Nisa.
      2. A doua cea mai buna varianta e foc semi-automat catre cabina. Un incarcator de 5.56 are intre 20 si 30 de cartuse, suficient pentru un asemenea caz, mai ales daca e mai mult de un gragator. Focul automat nu are precizie, mai ales cand e o multime de oameni in jur. Problema e ca politia de pe strada de obicei nu are o asemenea arma pe umar.
      3. Solutia cea mai realista, date fiind circumstantele, e focul cu arma din dotare, de obicei pistol de 9mm cu 15-17 focuri in incarcator si 1-2 incarcatoare de rezerva. Se pot trage cu precizie destul de buna 17 focuri in 5-6 secunde, doar ca politistii nu sunt antrenati pentru asa ceva. Din pacate politia prin Europa nu e antrenata sa foloseasca armele, in special in Romania. Am intalnit politisti si jandarmi veniti in poligon sa se antreneze pe banii lor, ca “antrenamentul” asigurat la serviciu era derizoriu, trag anual o cutie de cartuse.

      • Leo spune:

        Seamana destul de bine cu ce spune sursa mea. Nuantari:

        1. Cine e calificat sa traga munitia respectiva n-ar avea nevoie de mai mult de-un glont. Cica doar blocul motor sau cutia de viteze il pot opri. Habar n-am, nu am folosit.
        2. Cu focul automat, inteleg ca problema tine de situatia tactica – camion in miscare, noaptea, in multime. Nu stii exact unde in cabina e tinta – presupun ca nu sta drept, cu un bec aprins in gura.
        3. Cu arma de mana, inteleg ca un soldat antrenat pentru asta ar fi avut timp sa goleasca un incarcator frontal, sa schimbe si sa traga si lateral. Inteleg ca un politist sau trupete ar fi apucat poate sa traga cateva gloante frontal.

        Toate cele mai de sus nu vin din experienta mea, ci de la sursa. Daca e exact sau nu, nu garantez. Omul mai adauga un lucru la care nu m-am gandit: daca ar fi fost in multime cu arma la sold s-ar fi gandit nitel inainte s-o scoata. Ce-ar fi facut politia locala daca, in momentele alea, vedeau un civil necunoscut, tragand cu arma in mijlocul publicului?

        • Adrian Ba spune:

          Sursa dvs. are dreptate, cred ca diferentele provin din informatia pe care ati inteles-o gresit sau care s-a pierdut pe drum. Eu va spun din experienta proprie, profesionala, cu sanse mai mici de confuzie din cauza intermedierii.

    • Harald spune:

      @Leo – dacă toată lumea ar avea pregătire militară, majoritatea politicienilor ar trebui să își caute o meserie cinstită :)

      Ronald Reagan, Helmut Kohl sau Charles de Gaulle ar fi cam singurii acceptați să conducă o țară, păcălicii din zilele noastre ar fi luați de guler pe stradă.

      • Vali spune:

        You made my day, man!
        Așa e: bărbații adevărați i-ar lua de guler pe păcălicii ăștia numiți politicieni.
        Dar ”puterea poporului” (democrația și legile ei) i-ar băga în pușcărie pe bărbați pentru că au dat niște șpițuri în cur unor nemernici.
        Pentru că …

    • Nautilus spune:

      Leo: ceva mă face să cred că fie răspunsul profesioniştilor a fost altul, fie profesioniştii glumeau.

      Unul care ştie ce poate face 12,7×99, sau 14,5×114 rusesc, ştie şi că nu se trage cu aşa ceva între oameni şi clădiri locuite. În afară de război, unde victimele colaterale nu mai contează.

      (Mai ştie şi că o astfel de armă cântăreşte 15-16 kg, poliţia nu patrulează cu ea pe stradă şi în timpul necesar pentru a o aduce de la secţie până acolo criminalul mai poate călca alte zeci de oameni, dar logica şi aventurile lui Rambo nu prea se suprapun.)

      • Adrian B spune:

        Daca intrebarea era “cum opresti un camion” atunci o pusca de calibru mare e raspunsul corect. Daca se completeaza cu “au politistii de strada asa ceva?” atunci raspunsul e “niciodata” din mai multe motive, inclusiv cel mentionat de dvs (greutatea). Dar partea cu “nu ar trage in multime” e incorecta, un eventual ricoseu poate rani sau ucide 1-2 persoane, dar nu poti spune “am lasat un camion sa omoare 80 de oameni si sa raneasca 200 pentru ca desi aveam arma si posibilitatea de a trage m-am gandit la posibila victima a unui ricoseu” – ar fi stupid, iar stupizii nu pun mana pe asemenea arme.

        • Nautilus spune:

          Cu puţini ani în urmă, exact pe vremea când lumea juca Panzer General 3D şi Sudden Strike, era foarte la modă istoria ultimului mare război. Cel din care noi, românii, am ieşit pe targă, fără Basarabia, şi cu Gherla şi Aiudul la schimb.

          Şi pe atunci întreabă unul (american redneck. El însuşi s-a descris aşa. Adică mânca Biblia pe pâine cu mâna dreaptă şi îşi gâdila puşca cu cealaltă mână sau cu alt organ :) ): “dom’le, americanii aveau arme M2 în .50BMG (12,7x99mm), care fac prăpăd, în timp ce naziştii ăia nu, să ştiţi că MG-42 e splendidă, dar trage tot cu acelaşi calibru ca şi puştile militare obişnuite, nu.50 inch!”

          Lumea care citea mesajele lui face cam aşa: :o uluită de inepţiile tipului şi nu răspunde.

          Şi atunci apare alt american, care era mai în vârstă, fusese tanchist în armată în anii 1970, şi îi zice redneckului: “băiatu’, ar trebui să mai pui mâna pe carte şi să gândeşti un pic. Crezi că germanii erau proşti? după cum au ţinut piept la jumătate din planetă, se pare că nu. Ei aveau de rezolvat o problemă: cum opreşti un asalt cu multe vehicule blindate uşoare, susţinute de avioane de atac la sol zburând jos. Şi pentru asta chiar şi muniţia germană în calibrul .50 (13,2x64mmB) era insuficientă, nu asigura că poţi doborî avionul sau găuri blindatul uşor dintr-o rafală scurtă, cât ai timp să tragi. Aşa încât Wehrmacht practic nu folosea arme în calibrul .50 în număr semnificativ, în toate locurile unde ar fi fost nevoie de aşa ceva, ei aveau mitraliere / tunuri-automate în calibrul 20mm.MG FF, Oerlikon FF 20, , 2cm KwK 30, FlaK 30 în montaje cu 2 sau 4 ţevi la un loc, şi, în cele din urmă, MG 151/20.”

          Se vede treaba că oamenii de acum 3 generaţii cunoşteau prea bine proverbul “ia un ciocan mai mare”.

      • Leo spune:

        Exact asta a spus si omul, exact asta am zis si eu:

        Trebuie sa ai pusca si sa fie in teren. La Nisa nu aveai nici un motiv sa instalezi lunetist pe acoperisuri. Arma e grea a naibii si glontul trece prin aproape orice.

        Insa omul imi spune ca asta ar fi fost de departe solutia bazata pe arma de foc pe care ar fi ales-o, daca ar fi avut de ales. Considera ca ofera raportul maxim risc/beneficiu.

        Fara arme de foc, au diverse alte solutii, cu plase, tepi, samd… care nu se afla nici acelea in dotarea politistului de pe strada.

        Bineinteles, nu pot garanta ca omul e 100% sincer :)

  31. Danut Munteanu spune:

    Ideea de OBLIGATIVITATE e imbecila. Daca sunteti amator, duceti-va dvs si faceti nu stiu ce instruire militara. Daca soldatii/jandarmii francezi nu au reusit sa-l impuste din prima pe dementul camionagiu, pun pariu ca dvs dupa instruire impecabila ( in ROMANIA ! ) veti fi fost capabil sa il impuscati inca de cand inchiria camionul.
    Dreptul de a refuza sa pun mana pe o arma indiferent de motiv este mai sfant decat dreptul meu de a sfida butaforia electorala romaneasca.
    Vreti asasini ? Ok, platiti din impozitele dvs si lasati-i pe cei care nu au o viata, ci doar instincte de ucigas , sa va apere.
    Eu nu sunt interesat de asa ceva : nici sa ma apere pe mine, nici sa ii apar eu pe altii…

    • Draga Danut Munteanu spune:

      Poate ca nu iti plac armele. Dreptul tau.
      Poate ca nu crezi in Dumnezeu. Alegerea ta.

      Dar daca vreodata cineva va incerca sa iti intre in casa lovind in usa de la intrare cu toporul, primele doua lucruri pe care le vei face vor fi:
      1. Sa suni pe cineva care are o arma.
      2. Sa te rogi sa ajunga la timp.

      ***

      E o mica problema cu neutralitatea. Dupa cum a observat Trotsky, “You may not be interested in war, but war is interested in you.”

      ***

      Si Churchill a avut ceva de spus despre pacifisti si neutri:
      “If you will not fight for the right when you can easily win without bloodshed, if you will not fight when your victory will be sure and not so costly, you may come to the moment when you will have to fight with all the odds against you and only a precarious chance for survival. There may be a worse case. You may have to fight when there is no chance of victory, because it is better to perish than to live as slaves.”

      ***

      Pancarta la un meeting: “I carry a gun because a cop is too heavy.”

      ***

      Un discipol isi intreaba maestrul: “Ma inveti artele martiale, dar vorbesti despre pace. Cum se impaca cele doua?” Maestrul ii raspunde: “E mai bine sa fii un razboinic intr-o gradina decit un gradinar intr-un razboi.”

      P.S. Bonus:
      http://3.bp.blogspot.com/-jeVXlV0fzx4/Vr47kAffQDI/AAAAAAAAcwY/YODtPbvJ214/s640/men.jpg

      http://forgifs.com/gallery/d/227065-2/Modern-feminism-pepper-spray-backfire.gif

  32. Adrian B spune:

    Un prim gest prin care barbatii din Romania ar putea demonstra ca au curaj ar fi sa ignore o chemare in armata. Nu e vorba doar de curaj aici, e vorba de a fi in stare sa judece si sa actioneze conform propriei vointe, nu condusi de statul paternalist, si atunci demonstratia ar fi sa il ignore pe taticul stat, constient si motivat.

  33. Mircea Modan MirceaM spune:

    Problema este reala, lipsa de curaj si frica (la nivelul individului mediu) sunt chestiuni care ne afecteaza mai mult decat credem. Am ajuns sa ne uram pentru cat de hoti si lasi suntem, la modul general sau chiar in cazuri particulare, uneori exageram, dar uneori avem dreptate.
    Daca privim in urma cred ca mai toti avem momente de lasitate si de curaj, si, cu siguranta, am vrea sa fi fost tot timpul curajosi.
    Nu se poate, exista un prag, diferit de la individ la individ, la care se “amorseaza” curajul de a reactiona atunci cand poti alege intre a-ti risca pielea sau a pune botul in pamant.
    Cum ridicam acest prag?
    Ar trebui sa analizam intai frica. Fericiti cei care se nasc “fara de frica” as zice, dar astia sunt putini. Majoritatea, chiar si cei curajosi simt frica, dar si-o inving. Cum? Poate din jena, rusine, poate printr-o minima pregatire. Dvs ziceti ca armata ar fi o solutie. Daca e aia pe care o stim noi nu e. Mai degraba cateva luni se sporturi de contact, in care sa “incasezi”, vei vedea ca nu e nici o tragedie sa fii lovit, daca ai minime cunostinte de autoaparare. Nu-ti va mai fi frica sa te pui cu un ghiolban, sa reactionezi cand simti ca trebuie sa o faci, cand altii sar calul. Va creste , poate, nivelul de reactie mediu, va scadea pragul peste care ne invingem frica, aia “cotiidiana”. Ar creste respectul pe care ni-l purtam, ar creste si respectul pe care ni-l poarta “dusmanii”
    Armata obligatorie ar fi valabila daca ar realiza acest minim grad de instructie (inclusiv lupta corp la corp) privind autoapararea si reactia in sitiuatii obisnuite, nu doar cateva trageri cu o pusca pe care nu o sa o mai vezi toata viata.
    Situatiile grele nu nu pot fi tratate decat de oameni superantrenati. Alta gasca-n alta traista.
    P.S. Evident ca am avut si eu momente de lasitate, dar si de curaj real, cand mai toti se ascundeau in boscheti. In timp am incercat sa ridic pragul, nu am reusit atat cat as fi vrut… chit ca am facut armata!

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Vă mulţumesc pentru comentariu.

      Există profesionişti în domeniu care să spună cum se poate face treaba asta, şi state cu exeperienţă ca Israelul.

      A aştepta să pice pe noi sau a ignora cu presupoziţia că niciodată nu ni se va întâmpla nouă mi se pare inacceptabil.

      gânduri bune,

    • Adrian B spune:

      Lipsa de curaj a aparut din lipsa oricarei posibilitati sau nevoi de a avea curaj. In Romania daca aveai un cutit de vanatoare pe munte intrai la puscarie pentru port ilegal de arma alba, daca te intalnesti cu ursul fugi chiar daca esti vanator, ca nu ai voie sa il impusti fara aprobare, daca iti intra cineva in casa si ii dai o palma puteai face puscarie. Cum sa fii curajos in conditiile astea, daca cineva jefuieste o femeie in autobuz si intervii te trezesti cu dosar penal ca ai stresat talharul, in cazul in care pentru a-l opri sau imobiliza nu ii scrantesti un deget de la picior si mai ai parte si de vatamare corporala.
      Deci, unde e loc de curaj in conditiile astea? Curaj sa ce?

    • Harald spune:

      @MirceaM – vedeți că efectul unor asemenea antrenamente, deși e real, merge în ambele sensuri: cele mai temute grupări interlope au în componență tocmai astfel de ”sportivi”. Adică o dată antrenați, se găsește cineva care să aibă nevoie de ei tocmai pentru capacitățile dovedite la antrenamente

  34. ion spune:

    armata obligatorie nu are scop sa faca din toti soldati inalt calificati. Scopul este sa ai o masa de oameni care pot opri inamicul pe o perioada scurta de timp, pana vin trupele cu adevarat pregatite, e un fel de scut pentru profesionisti, o masa de manevra. Carne de tun cu alte cuvinte, daca intelegeti sensul.

  35. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Mulţumesc tuturor comentatorilor.

    Opiniile sunt diverse, dar cred că se desprinde ideea că e o posibilitate de luat în discuţie şi dezbatere, astfel încât obiectivele de siguranţă şi mentalitate a cetăţenilor să fie atinse cât mai eficient, fără tentative de mutilare a personalităţii din partea cadrelor ca pe vremea comunismului (cunoaştem cu toţii anecdotica întâmplărilor absurde, din nefericire cât se poate de reală).

    gânduri bune,

  36. Mihai Badea spune:

    Măsurile pe care le propuneți erau eficiente în secolul trecut. S-a trecut la un alt nivel. Atentatul de la Nisa stă mărturie că măsurile strict militare nu mai sunt eficiente. Dacă trebuie investit puternic undeva este în știința psihologiei.

  37. andrei spune:

    Frica dumneavoastră de atentate e, într-o oarecare măsură, de înțeles. Dar ca om ce vă pretindeți lucid și plin de curaj poate că ar fi mai nimerit să nu scrieți atunci când sunteți cuprins de frică că e foarte probabil să nu nimeriți adevărul pe care îl căutați.
    Altfel, după ce vă trece frica, poate vă gândiți la unele lucruri, cum ar fi:
    1. Oamenii, oricât de antrenați ar fi în trasul cu arma, nu prea trag spre alți ca să ucidă. E ceva nenatural. Dacă nu credeți, puteți căuta ceva studii, că sunt disponibile, despre motivele pentru care chiar în război mor puțini raportat la numărul foarte mare de focuri trase.
    2. Cei care pot trage să omoare sunt foarte puțini și, prin urmare, improbabil să fie mereu și peste tot unde sunt teroriști.
    3. Frica, ca și în cazul dumneavoastră, poate conduce la reacții nepotrivite, cum ar fi ca un om cu armă și pregătit să vâneze teroriști, așa cum doriți dumneavoastră, să tragă după oameni complet nevinovați doar pentru că i s-a părut că ar fi teroriști.
    4. Ca să fie eficientă strategia dumneavoastră ar trebui ca oamenii să aibă și acces la arme. Ceea ce, din fericire, nu prea se întîmplă. Dacă s-ar întâmpla ar fi probabil ca mulți să moară degeaba. Cazul statelor din SUA unde deținerea unei arme letale e permisă și a procentului mare de omoruri cu armă de foc e destul de ilustrativ.
    5. E total ineficient să pregătești toată populația pentru cazuri de genul ăsta care, oricum, sunt foarte rare.
    Și ar mai fi lucruri la care, după ce vă mai trece spaima, să reflectați dar poate le găsiți singur.

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Sunt uimit de felul în care vorbiţi cu atât detaşare după moartea a 80 de persoane pe stradă.

      gânduri bune,

      • andrei spune:

        Eu sunt uimit că asta ați înțeles. Comntariul se referea la articolul dumneavoastru nu la ce s-a întâmplat la Nisa.

    • Adrian B spune:

      Aveti in mare parte dreptate, mai putin cu exemplul cu detinerea de arme: in Europa sunt tari unde 30% din populatie detine arme legal (practic la nivel de familie media se duce spre 1 arma in medie per familie; desigur ca nu toate familiile detin o arma, media nu e indicatorul cel mai bun). Germania, Franta, Norvegia, Suedia, Islanda, Elvetia, Austria, Finlanda – practic jumatate din tarile europene mari. SI nu se impusca lumea pe strada crezand ca sunt teroristi, nici macar cand se cearta acasa, doar au o alta cultura.

  38. Sergiu Simion spune:

    In acest caz , cititorii unei platforme de talia Contributors.ro se intalnesc volens-nolens cu o proba autentica de umor involuntar . Profesorul Virgil Iordache care conform fisei biografice “cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură.”( http://www.contributors.ro/author/virgil-iordache/?bio ) ne delecteaza cu o colectie impresionanta de alegatii (postulate, opinii, pareri , umori personale sau chiar enormitati ) avand probabil convingerea intima ca simpla enuntare a unor convingeri si experiente personale este suficienta in economia unui articol aparut in spatiul public si exact atunci cand discuta o tema serioasa .
    Rezultatul este unul foarte relaxant pentru cititorii platformei :

    „E ceva ce nu vrea populaţia de pe aceste meleaguri de la stat fără nici un efort de organizare proprie, fără iniţiativă personală ?”

    „Deocamdată a dispărut doar virtutea curajului, iar statul trebuie să o suplinească.”

    „Virtutea curajului e esenţială pentru existenţa unui stat.”

    „Într-o societate în care toţi oamenii se uită mai întâi la reglementări şi politici publice înainte să acţioneze pentru a-şi apăra proprietatea şi viaţa cetăţenii pot fi ucişi permanent de un duşman infiltrat sub privirile neputincioase ale statului.”

    „Din câte pot să îmi dau seama cultivarea curajului în Europa se reduce la sporturi extreme, şi acestea privite ca o ciudăţenie. E trendy să nu mai poţi tăia nici măcar o găină, ca să faci o ciorbă la ţară.”

    „Nu mai există o reacţie de auto-apărare cetăţenească. Fugim mâncând pământul şi din faţa hoţilor, darămite din cea a unor eventuali terorişti.”

    „Odată în 783 am intervenit împotriva unui hoţ şi când am fost ameninţat cu cuţitul toată maşina a paralizat. Am trecut peste capetele călătorilor peste bănci până la şofer fără ca nimeni să spună ceva. Un poliţist mi-a spus mai târziu “să nu mă mai bag vreodată”, pentru că au avut chiar ei oameni sub acoperire bătându-se cu hoţii, iar după ce i-au imobilizat victima a refuzat să depună plângere. De frică.”

    „Una dintre ele este fără îndoială incapacitatea bărbaţilor de a se mai apăra măcar pe sine, darămite pe cei din jur.”

    „În ce formă se poate face astfel încât bărbaţii să fie capabili să aibă o reacţie de apărare, aceasta e treaba profesioniştilor în domeniu.”

    „ Viitorii recruţi, dintre care unii vor ajunge poliţişti, ar putea fi învăţaţi să tragă la ţintă, astfel încât să ucidă un criminal prin parbriz dintr-un foc, nu prin 30 – după ce a omorât cu camionul 80 de oameni, ca la Nisa.”

    Parole d’honneur ?!

    O asemenea colectie de sentinte , maxime si paralogisme proferate cu o usurinta debordanta si extrase parca din dialogurile elevate ale mirobolantului serial „Las Fierbinti”, a fost chiar o surpriza pentru aceasta platforma , dar lucrurile nu s-au oprit aici.
    In deplin acord cu sine si cu principiile enuntate anterior , autorul face apologia curajului in general, dar aplicand modelul Ludwig Wittgenstein ( „despre lucrurile despre care nu putem vorbi trebuie sa tacem” ! ) si o exemplifica cu puterea exemplului personal .
    Rezultatul este inca o data suprinzator . Desi ne aflam in 2016 , un profesor universitar cultiva in comentariile facute la articol dispretul nealterat pentru civili si viata civila existent la unii militari,etc. inainte de 1989 si face apologia armatei , secretului, trupelor speciale,etc. exact in termenii mentalitatii de buncar specifice …căprarilor de altădată :

    „Tocmai că ştiu ce vorbesc. N-o să dau detalii din armata facută, Tot ce pot să spun e că după 30 de ani n-am uitat seria armei.”

    „ Înclin să cred că n-aţi făcut armata. Trupe speciale e( s.n.) altă mâncare de peşte.”

    „ Nici vorbă, avem nevoie de nişte păcălici care să plângă în hohote la prima bubiţă . Şi să leşine când donează sânge (pardon, ei doar să primească atunci când ar fi nevoie, de donat să doneze fraierii).”

    Nu este prima data cand profesorul Virgil Iordache recidiveaza si confunda spatiul public cu un spatiu unde crede ca nu exista nici o responsabilitate si oricine poate scrie orice .

    Hazul este altul . Cu ceva timp in urma autorul nostru ii admira calduros ( ba chiar ne indemna sa-i iubim !! ) exact pe cei pe care acum ii condamna cu atata vehemenţă pentru ca atunci domnia sa nu era preocupat atat de problema curajului civic, cat de „gandurile bune” pentru toata suflarea planetei :

    „ Susțin ipoteza că autenticitatea este bună întotdeauna și că trebuie să o desprindem de efectele ei instituționale. Avem ce admira și la securiști, și la fundamentaliști islamici, dacă sunt autentici. Îi putem iubi și pe unii și pe alții.” ( sic! )

    Virgil Iordache – Semnificatia morala a institutiilor totalitare ( ?!)
    http://www.contributors.ro/editorial/semnifica%C8%9Bia-morala-a-institu%C8%9Biilor-totalitare/

    Aceasta năstruşnică ipoteza a fost amendată inca de la enuntare ( http://www.contributors.ro/editorial/semnifica%C8%9Bia-morala-a-institu%C8%9Biilor-totalitare/#comment-144288) .

    Hazul este ca acum autorul a intrat de unul singur in dilema lui Buridan si trebuie sa aleaga tot singur intre salvarea planetei prin iubirea fundamentalistilor sau decimarea lor curajoasa cu pusca in mana si prin exemplul personal. Ca sa citam un celebru profet contemporan, noi asteptam…

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      O să vă invit la lansarea cărţii când o să pun textele într-un loc, văd că aveţi deja recenzia făcută.

      Pe fond însă văd că nu aţi comentat nimic, nici nu prea e de comentat, sunt nişte lucruri pe care le gândeşte prea multă lume:

      http://www.agerpres.ro/social/2015/05/11/inscop-58-4-dintre-romani-sunt-de-acord-cu-introducerea-serviciului-miliar-obligatoriu-12-57-03

      gânduri bune,

    • Absurdistan spune:

      Pentru prima data, in fata acestei analize necrutatoare (si adevarate!) simt nevoia sa ii iau apararea caracterului profesorului Iordache, dupa ce am suferit zeci de predici ale domniei sale.

      Fara sarcasm, dupa ce ne-am incrucisat in unele polemici, il simt ca pe un om bun la suflet, cu calitati autentice, saritor, cinstit, in general prietenos. Cred ca in viata reala este un om pe care te poti baza – I mean it! Cred ca daca iti este prieten si il suni la doua noaptea, mai Virgile, am nevoie de tine, acum, VA VENI. Asta e mare lucru si e mult deasupra calitatii morale a clerului in care crede domnia sa. Din acest punct de vedere, IL RESPECT pe dl. Iordache.

      Problema – derivata din increderea oarba in institutii religioase profund corupte, dar nu limitata la acestea din urma – este credinta ca daca urmezi fara analiza autoritatea “X” rezultatul va fi, no matter what, “Y”. La domnia sa pina si armata are ceva “sacru” – dinsul “a retinut” din armata, din “ReGhe1″, ca o scriptura incontestabila prin definitie, ca nu poti vorbi public de tinta “pept” numarul unu, de secretele strategice ale geniilor de la Marasesti [incluzind-o pe Jeanne d'Arc a ortodoxiei romanesti, Ecaterina Teodoroiu], de patura murdara si rupta, de abuzurile comandantilor. Sa nu ne vaicarim, sa suferim barbateste, ca sfintii ortodocsi hranindu-se cu lacuste pe virful stilpului de lemn. (Nu e singura data cind ortodoxia si circul se intilnesc, spiritual vorbind.)

      Cu toate ca discretia aceasta este mai mult o manifestare intrinseca a tutelarei complicitati romanesti intru coruptie, simtamintele domniei sale sint fundamental nobile, chiar daca nechibzuit investite, dupa parerea mea.

      Nu este o mare deosebire fata de “disciplina” calugareasca – daca nu te speli (ca e “desertaciune” asa ca mai bine sa puti si sa-i oripilezi pe pacatosii dusati), daca te dai cu capul de pamint, daca repeti ca un patefon stricat cuvinte magice (precum searbada si masochista “rugaciune a inimii”, un fel de “Hare Krishna” al ortodoxiei) de mii de ori, un rezultat magic si “garantat” va aparea, negresit. Trist dar de neignorat, ca realitate a dezvoltarii intellectual-”duhovnice” pe care ne putem baza in aceasta virsta de tranzitie, spre Dumnezeu (sau dracu’) stie ce.

      Doamne-ajuta indeed!

      • Alfred Singer spune:

        Asta e un fel de atac la persoana pe dos. Nu cred ca intereseaza pe nimeni persoana dlui Iordache si ce face dumnealui cand il suna un prieten la nevoie. Pe cititori ii intereseaza ce scrie si am impresia ca ii place sa se joace cu focul. Si pentru un intelectual asta nu e semn de curaj ci de iresponsabilitate. Ii mai place sa se joace cu cifrele – nu cred ca mira pe nimeni cati doresc reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Cautati cati doresc reintroducerea comunismului, veti obtine un procent asemanator. (Astept cu interes articolul “Pentru introducerea comunismului”.) Orice sistem in care putini dau si multi primesc va fi dorit de multa lume, nicio surpriza aici.

        • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

          În schimb interesează ce spune un psiholog care face analiză pe text fără să cunoască persoana.

          Este exact invers faţă de ce spuneţi, comentariul domnului Simion este un atac murdar la persoană. Nu mă deranjează, alţii au fost scuipaţi în ochi pe stradă şi demonizaţi la televiziuni. Mi-a asumat astfel de lucruri ca posibile.

          Comentatorul a dat nişte elemente relevante în mod normal pentru un psiholog care nu vrea doar să se bage în seamă. Dacă elementele sunt pozitive evident că nu mai au nici o importanţă pentru cineva pe care îl interesează doar contrarea mesajului articololului printr-un atac la persoană fără efect.

          Articolul şi-a atins ţinta din câte se pare.

          gânduri bune,

          • Sergiu Simion spune:

            „ În schimb interesează ce spune un psiholog care face analiză pe text fără să cunoască persoana.”

            Pardon ? Adica un cititor poate avea o opinie despre interesantul dvs text numai daca va cunoaste in carne si oase ? Din (ne)fericire pentru dvs, aici se discuta articolele, nu persoana autorilor sau cititorilor…

            „Este exact invers faţă de ce spuneţi, comentariul domnului Simion este un atac murdar la persoană.”

            ?! Dincolo de decretele dvs imperiale , unde va sunt si argumentele ?

            „ Articolul şi-a atins ţinta din câte se pare.”

            Desigur . Articolul dvs este o mirobolanta pledoarie pentru mentalitatea de tip buncar si probabil ca ati fi fost aplaudat la scena deschisa daca ati fi sustinut aceasta dizertatie de exemplu in fata SCMD – Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (http://sindicatulcmd.blogspot.ro/) , dar nu cred ca ati fi avut acelasi feed-back si de la colegii dvs universitari ( despre studenti, nici nu mai vorbim…) .

        • Alfred Singer spune:

          Aici m-ati pierdut. Nu stiu de ce nu poti face analiza pe text fara sa cunosti persoana. Nu stiu de ce comentariul dlui Simion e atac la persoana (l-am citit integral, e drept ca e lung si n-am insistat). Nu stiu de ce nu respingeti si panegiricele si atacurile la persoana in aceeasi masura daca vreti sa puneti pe taraba idei si sa nu fiti luat in vizor ca persoana. Asadar eu n-am inteles nimic dar ma bucur ca articolul si-a atins tinta, inseamna doar ca nu era pentru mine.

      • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

        Mulţumesc pentru cele spuse, sunteţi mult prea bun cu mine.

        Aş remarca faptul că folosiţi termenul suflet, care în contextul cutural al nostru e de sorginte creştină. Mă bucură că îl folosiţi şi cred că este bine că el a intrat în mentalul colectiv chiar şi decuplat de folosirea lui creştină.

        gânduri bune,

  39. baraka spune:

    Politistii trag prost pentru ca nu au facut armata. Super teza cuprinsa in 750 de cuvinte.

    Keep up the good work!

  40. Mămăligile nu pot susţine un stat spune:

    Asa e domnule Iordache, “Mămăligile nu pot susţine un stat.” Nici popoarele ai caror barbati au fost emasculati de mici.

    Dar ce ziceti de reactiile majoritatii cititorilor?

    Eu unul sint perplex. Nu stiam ca am decazut in halul asta ca popor, desi ar fi trebuit sa imi dau seama cind am citit ca in Romania poti fi ucis (si mincat) pe strada de ciinii vagabonzi, iar poporul sare in apararea ciinilor, in timp ce politrucii tin discursursuri sforaitoare despre grija fata de cetatean. Ieri citeam ca un urs ataca oameni pe strazile din Brasov, dar ca sa il impusti (“sa il recoltezi”, cum scria in stire in limbajul corect politic destinat menajarii sentimentelor fiarelor padurii) iti trebuie aprobare de la nu stiu care minister din Bucuresti. De ce nu si de la CSAT sau de la vreun komisar european? Sau de la Curtea de la Haga, ONU, HRW, OMS… ?

    Eram la curent cu vitejia romanilor, despre care stim din istorie cu cita abnegatie si spirit de sacrificiu isi abandonau casele, nevestele si copiii si fugeau mincind pamintul din calea turcilor ca sa se ascunda in codrii cu care, zice poetul, erau frati de fiecare data cind se zvonea ca “navaleste turcul”.

    Dar ce vad aici, daca esantionul e cit de cit reprezentativ, ma face sa cred ca numaratoarea inversa pentru Romania ca stat cit-de-cit INCA suveran si independent a fost pornita (simultan si coordonat in sistemul de invatamint, in ONG-uri si in mass media) de vreo 20-25 de ani si e deja prea tirziu pentru a mai putea fi oprita.

    Asta e, unele popoare mai si dispar.

    Domnule Iordache, un articol care ar putea sa va mai reconforteze:

    Ancient History All Over Again by Taki Theodoracopulos

    • Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

      Comentariile cititorilor reflectă mentalitatea actuală a românilor şi interesele lor.

      Eşantionul nu e reprezentativ, dar dă o imagine destul de cuprinzătoare.

      Să ne ferească Dumnezeu să avem nevoie să ne apărăm ţara în viitorul foarte apropiat.

      Mulţumesc pentru atitudinea din comentariul dumneavoastră.

      Toate cele bune,
      Virgil Iordache

      • Adrian B spune:

        Ati sarit la apararea tarii, chiar “sa ne aparam tara”. Simtiti ca tara asta va apartine ca sa v-o aparati? Faptul ca m-am nascut intr-un loc in care o organizatie numita statul roman isi asuma proprietatea nu induce un sentiment reciproc, tara asta nu imi apartine, nu am cerut sa fiu cetatean, doar ca nu pot trai pe pamanturile stramosilor mei fara un buletin. Daca aveti o tara aparati-o, dar vedeti daca oamenii si pamanturile pe care le aparati va apartin sau doar pretindeti ca va apartin.

    • Adrian B spune:

      Daca erati la curent atunci ce va mira? Credeti ca dintr-un neam de iobagi neinarmati va iesi vreodata un popor curajos si mandru? Credeti ca “oastea cea mare” cu furci, topoare si coase, e altceva decat un mit istoric inventat pentru a trezi patriotismul in cei suficient de imbecili incat sa creada ca o armata regulata bine inarmata se opreste din drum din cauza unei adunaturi jalnice?

      Nu, in SUA pionierii care au cucerit vestul cu arma in mana (nu cu postari pe Facebook) sunt acei europeni care mai aveau o urma de curaj, restul au ramas sa se aplece si mai tare. In vestul europei trubadurii cantau despre cavalerii inarmati care faceau fapte de vitejie. In Romania cine facea fapte de vitejie, doi haiduci si o mana de talhari alde Terente? Un popor supus, neinarmat, reprimat (1907), manat ca pe vite de comunisti si adormit cu pomeni electorale de cei de dupa comunisti, va scoate oameni curajosi? De unde, unde sunt modelele, unde sunt exemplele? Pe cine sa urmeze, pe Florin Salam sau pe Iordanescu?

  41. Mihai Badea spune:

    Merită reamintit că robotizarea va afecta inclusiv acest domeniu. Alături de drone, roboții militari vor face posibilă uciderea instant a oricărei persoane de pe pământ. Și totuși, dispariția terorismului nu poate veni de la tehnologie.

  42. un_batrin spune:

    Dupa ce am citit comentariile constat ca cele mai multe sint de parere ca cetatenii ar trebui sa fie mai activi (prin utilizarea fortei eventual chiar a armelor) in apararea ordinei. Adica sa preia sarcinile fortelor de ordine si sa intervina impotriva “delicventilor”. Asa ceva nu se intimpla nicaieri in tarile civilizate. Asemenea societate ar orice dar nu democratica si poate fi intilnita in tarile fundamentaliste islamice. Acolo “cetatenii revoltati” isi fac dreptate singuri eventual ca un cetatean isi omoara sora pentru ca l-ar fi facut de rusine (http://www.foxnews.com/world/2016/07/17/pakistani-models-brother-says-killed-her-for-honor.html). Esenta democratiei este ca statul sa actioneze in interesul cetatenilor nu ca cetatenii sa faca ceea ce ar trebui sa faca statul. Altfel putem desfiinta statul si fiecare se descurca cum poate. Doar ca asta nu a functionat nici macar in vestul salbatic. Chiar si acolo orice comunitate isi alegea un serif care, teoretic, mentinea ordinea si siguranta cetatenilor.

    • Harald spune:

      @un_batrin – faceți un salt cam mare de la atitudinea civică de a interveni în cazul unei dispute pe stradă și crimele din motive ”de onoare” din Pakistan sau Afghanistan.

      Acolo problema cu ”onoarea” e un pic mai nuanțată decât cred europenii: ei își vând fiicele sau surorile pe bani, iar dacă respectiva se duce gratis cu cine îi place ei, familia e ridiculizată pentru că n-a reușit să obțină bani pentru ea. Adică sunt considerați fraieri de către restul comunității, în asta constă ”onoarea” pe care și-o apără ei. În timp ce dacă o omoară pe respectiva nu mai sunt fraieri, că în felul ăsta ea nu mai există, deci nu mai beneficiază nimeni de ea gratis.

      În Europa ar fi dezonorantă tocmai situația inversă, a primi bani pentru fiicele familiei. Acum spuneți dvs.care dintre cele două culturi dă dovadă de superioritate morală.

      • un_batrin spune:

        Ar trebui sa cititi in articol in ce a constat dezonorarea.

        • Harald spune:

          Păi, nu e exact situația descrisă în precedentul comentariu? Cât timp toată familia trăia din banii produși de ea din modelling (de parcă asta ar fi meserie de călugărițe) aparențele erau cât de cât salvate. Dar când s-a apucat să pună poze explicite pe Facebook lăudându-se cu aventura ei, presiunea comunității a apărut imediat, prin acel mesaj postat pe Twitter ”fraiere, nu vezi ce face soră-ta?” Cine ar mai fi fost dispus să plătească familiei pentru ea, atât timp cât a devenit clar cu ce se ocupă?

    • Adrian B spune:

      Nu are nici o legatura democratia cu apararea individuala a vietii si proprietatii; daca intra un talhar peste tine in casa si tot ce faci e sa suni la politie, pana vine politia esti de mult mort, iar daca statul e democratic sau autocratic sau dictatura nu are nici o importanta.

      Nu e vorba de substituirea politiei, e vorba de o reactie in absenta politiei, altfel ne-ar trebui cate 3-4 politisti la fiecare cetatean ca sa il pazeasca 24/7.

  43. Diana spune:

    Degeaba se plange Harald de “demasculinizare”. Fiecare este asa cum este – mai curajos, mai las…Cunosc barbati de o lasitate crunta, pe care nu te poti baza nici un moment. Si nu vorbesc neaparat de curaj fizic. Acest lucru nu tine de constrangeri din exterior – unul din cele mai rele momente in acest sens le-am trait pe la inceputul anilor ’70, cand, nu-i asa, armata era “obligatoare” iar domnii se bucurau de (mult) mai multa apreciere. Mai ales in copilarie lucrurile astea au importanta lor si nu uiti invataturile niciodata.
    Sunt insa pe deplin de acord cu faptul ca ar trebui sa ne cultivam responsabilitatea individuala intru apararea vietii si a proprietatii. Din pacate insa nu in armata se invata asa ceva. Cel mult inveti sa fii “pasiv agresiv” sau “macho”.

    • Harald spune:

      @Diana – stimată doamnă, @Harald nu ”se plânge” :P @Harald are propria lui scară de valori și nu dă doi bani pe ce crede restul societății despre acea scară de valori. Dar pentru că lui @Harald i-ar plăcea ca lucrurile să meargă mai bine în societatea românească, are obiceiul să comenteze lucrurile despre care lui i se pare că merg prost.

      În altă ordine de idei, sigur că în viața reală există bărbați de toate felurile, dar depinde ce trăsături de caracter valorizează societatea. Orice persoană, oricât ar fi de lipsită de curaj, dacă simte nevoia să acționeze oricât de puțin, poate schimba lucrurile în bine. În timp ce dacă i se pare normal să nu acționeze în niciun fel pentru că așa l-a învățat societatea, lucrurile merg de la sine spre rău.

      Am o mulțime de astfel de exemple și o să aleg unul cât se poate de minor, cu toată lipsa de modestie de care sunt capabil :) . Pe la 02:30, într-o noapte ploioasă, pe aeroportul din Birmingham, un tip (tot român) a venit la mine și mi-a arătat o fată în parcare: ”e străină, plânge … ”. N-a făcut nimic în plus, mai departe m-am implicat eu. dar în felul ăsta lucrurile s-au putut rezolva.

      Ne cunoaștem de câțiva ani, e un tip care se teme și de umbra lui și nu s-ar fi implicat în niciun fel. Dar măcar atât a făcut, a spus cuiva despre care știa că o să se implice, nu a trecut indiferent mai departe.

  44. Marian P spune:

    Domnule Iordache,
    Felicitari pt articol. E o tema la care ma gandesc de ceva timp ca raspuns organizat al societatii la o lume care s-a schimbat dramatic de la caderea zidului Berlinului pana acum. In esenta aveti dreptate, insa eu vad pregatirea militara a tineretului (si nu numai) ceva diferit de serviciul militar obligatoriu. Ceva adecvat amenintarilor actuale care sa permita coagularea la nivelul comunitatilor si asigurarea capacitatii de cooperare a indivizilor.
    Nu vom deveni nici democratie adevarata nici tara competitiva fara indivizi responsabili si implicati.
    Deoarece ati pus public tema in discutie, fara a va fura paternitatea ideii, o sa incerc sa constitui un grup de initiativa care sa o sustina (intr-o forma putin diferita de a dvs, dar cu aceleasi scopuri) acolo unde o sa fie posibila si sa incercam sa atingem masa critica.
    Marian P, ofiter in rezerva

  45. Ovidiu Deceanu spune:

    România e un stat pe cale de dispariție. Nu știu de ce vă mai bateți capul cu ” armata obligatorie”.
    Cu șmecheri ca Ponta și Oprea la conducerea statului românii nu sunt decât carne de tun în cazul unui război. Când o să recunoaștem odată că suntem un neam falit ? Un popor prăpădit cu apucături de codoș.
    Mai bine vă apucați de învățat limba rusă. Capul plecat sabia nu-l taie. Așa am supraviețuit … Acuma, dintr-o dată suntem zmei. … Până vin rușii să ne dea una peste bot de vom vorbi singuri.

    Auzi, armata obligatorie în Românistan :) )) Penibil.

  46. Bărbați din alte vremuri spune:

    Teddy Roosevelt a fost unul dintre cei mai admirati presedinti (1901-1909) ai USA. A tinut la Casa Alba un leu si un urs ca animale de companie si avea tot timpul un pistol asupra lui cind se plimba prin Casa Alba desi, cu centura lui neagra la jiu-jitsu si cu istoricul lui de campion de box, nu prea avea nevoie de el.

    Facea zilnic antrenamente de jiu-jitsu si box. Chiar si-a pierdut un ochi intr-un meci amical de box pe cind era presedinte (si “amanuntul” l-a tinut secret fata de marele public). Prin comparatie, ultimii trei gloriosi presedinti americani sint “barbati” care tineau pe linga ei catei pufosi, faceau jogging sau pedalau pe biciclete (si cadeau in cap si se zgiriau pe nas). Spre deosebire de cei trei, Teddy Roosevelt nu a trimis niciodata oameni sa moara in razboaie fara sens, desi el era mai mult decit incintat sa riste sa-si rupa gitul luptindu-se cu ursii.

    Tipul a fost, pe rind, crescator de vite, ajutor de serif, explorator, supervizor de politisti, asistent al Secretary of the Navy, guvernator al New York-ului si erou de razboi. In 1898 a infiintat primul regiment de cavalerie compus din voluntari, cunoscut sub numele de Rough Riders. Rough Riders sint faimosi in America pentru istorica si singeroasa sarja (The Battle of San Juan Hill) din timpul Spanish–American War, dar putini stiu ca, deoarece au fost nevoiti sa renunte la cai, the Riders au atacat ca niste infanteristi.

    Roosevelt a primit scrisori de la cavaleristii din armata care se plingeau ca trebuiau sa calareasca 25 de mile pe zi la instructie. Ca raspuns, Teddy a calarit 100 de mile de la rasaritul pina la apusul soarelui, la 51 de ani, pur si simplu suprimind, astfel, dreptul oricui de a se mai plinge de ceva vreodata. Si omul suferea de astm.

    Cind isi facea campanie pentru al treilea mandat, Roosevelt a fost impuscat in piept de un nebun si, in loc sa isi trateze rana, si-a tinut discursul de campanie cu gaura singerinda produsa de glont la vedere.

    Cind a murit, un politician a zis: “Moartea trebuie sa-l fi luat in timpul somnului, pentru ca daca Roosevelt ar fi fost treaz s-ar fi lasat cu bataie.”

  47. padre spune:

    Sa stam stramb(in cel mai rau caz) si sa judecam drept omul din spatele personalitatii care mai este: curajul, ca si lasitatea, reprezinta o calitate umana a individului dobandita si cultivata in comunitate ca reper de raportare a propriei persoane peste cadrul comunitar. Poate fi curajos, poate fi indiferent sau poate fi las, sau oportunist, ca cam la fel se traduce.
    E destul de complicat sa analizam , identificam corect cauzele, premisele si aparitia etichetei de curajos sau pe langa, dar destul de usor de vazut ca sentimentul firesc de incredere, in lege sau comunitate, este aproape nul; de unde si atitudinea refractara a non implicarii in viata sociala dictata de regulile acelei comunitati. Reguli mai mult sau mai putin scrise, dar de actualitate.
    Ma mir nespus ca acest sentiment simplu de neincredere scapa cu obstinatie atentiei majoritatii oamenilor care mai gandesc cu capul personal, neplecat inca vreunei doctrine sau reguli nescrise, dar respectate cu sfintenie de majoritate. Neincredere care genereaza un efect in cascada asupra omului sau comunitatii confuze. Confuzie abil exploatata atat de hotul din tramvai cat si de cel institutional, democrratic ales.
    Reintroducerea serviciului militar obligatoriu mi s-ar parea vrednica de discutat doar in cazul in care societatea ar fi guvernata de o politica responsabila, normala si echitabila de la cel din varfu statului pana la cel de la baza lui.
    Altfel ne scarpinam, iarasi, pe dupa urechea stanga cu mana dreapta ca sa dovedim lumii! ca cunoastem temeinic invatatura sintagmei moderne de politica correcta.

  48. Virgil Iordache Virgil Iordache spune:

    Mulţumesc încă odată tuturor celor care au contribuit prin comentarii la dezbaterea iniţiată de acest text.

    Nu ar fi existat această discuţie fără victimele de la Nisa şi din alte atentaet. Dumnezeu să le odihnească, iar nouă să ne dea înţelepciunea să găsim o cale pentru a preveni pe cât de stă în puteri astfel de tragedii.

    gânduri bune,

  49. gsg9 spune:

    Serviciu militar obligatoriu, buna asta :)

    - unde’i cazeaza, ca unitatile militare le’au desfiintat

    - ce le dau sa manance, cu ce’i imbraca, ca nu prea au fonduri

    - cine’i instruieste

    - cu ce’i inarmeaza, ca au taiat armament intr’o veselie, cred ca nici AKMuri suficiente n’au sa dea la recruti sau munitie

    In final credeti ca daca ai tras cu pusca esti barbat?

    Si ce’or sa faca, or sa le dea armele acasa ca in Elvetia? Ca daca armele sunt in rastel si teroristul pe strada nu e mare scofala.

    In Elvetia cu elvetienii o merge, la romani va dati seama ce’ar iesi :)
    S-ar impusca pe un loc de parcare si ce hai ar fi sa primeasca ungurii din Harcov arme, ca sunt si ei tot cetateni romani

    Problema principala cu recrutii sau mai bine zis cu lipsa lor este ca avem armata profesionista si rezerva canci, aia care au mai satiscafut stagiul militar au mai imbatranit. Deci mor activii in combat si dupa aia nu mai vine nimeni dupa ei

    Relativ la cazuri de terorism astia cu serviciul militar obligatoriu efectuat nu ajuta la mare lucru.
    Sunt aia cu armata si jandarmeria inarmate in strada si tot nu le’a ajutat la mare lucru

    Sa dai arme la toata lumea pe strada ca in Israel, unde si femeile fac armata serioasa, nu merge in Europa pacifista socialista multi-culturalizata

    Politicul de la noi nici nu o sa vrea sa auda de asa ceva

    Politicul nostru nu are nevoie de oameni instruiti, curajosi, care sa reactioneze si sa ia decizii, sa isi asume riscuri

    De arme la purtator sau permise de port-arma pt civili nici atat, politicului ai este prea frica ca ei vor fi primele tinte potentiale. Si un prea vor :)

    Politicul are nevoie de prosti cuminti sa munceasca, sa plateasca taxele si sa voteze si in Romania sunt destui d’astia, actually majoritatea, aia care au avut o farama in cap s’au carat deja

  50. NN spune:

    Poate ne salveaza masculinitatea feministele militante: https://www.youtube.com/watch?v=XJ0BBq1dVqI
    Cand vor avea si barbatii europeni curajul celor de la Femen, scotandu-si, in loc de sani, masculinitatea la vedere, si chiar in mod sfidator, o sa consider Europa salvata.
    E drept, cei la la Charlie Hebdo au incercat ceva asemanator, dar au patit ce-au patit, si apoi chiar Papa a declarat ca nu se face asa ceva, ca ala nu-i umor, bla bla bla…

  51. delfinasul spune:

    nu este bun stagiul militar

    sa se faca ca in occident -cei iesiti la pensie cu experienta si cu varste intre 45-55 sa faca obligatoriu la alegere trei luni armata pe an fiind f eficienti si f profesionisti cu costuri minime. se bat cu caramida-n piept ca apara tara dar vor tilicari noi cu costuri enorme si fara experienta.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Virgil Iordache


Virgil Iordache

Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)