vineri, martie 29, 2024

Petre Daea, Tudorel Toader și Habarnam. Sau cum să spargi norul cu toporul

Ori de cîte ori îl ascult pe domnul ministru Daea, am senzația că cele mai barosane domenii ale cunoașterii naturii umane sunt agricultura și psihologia. În afară de psihologie, tot ce se mișcă e în agricultură, îmi vine să zic. Adică ce nu rezolvă psihologia, epuizează agricultura. Vă mărturisesc: colecționez declarațiile domnului Petre Daea așa cum colecționez (într-un fișier) declarațiile lui Ted Bundy. Sigur, unul e inginer agronom, iar altul criminal în serie. Singurul lucru care îi unește pe cei doi e persoana care scrie acest text. Petre Daea e o combinație inedită de inginer agronom, forță fizică, fire sensibilă, premiant în activitatea agricolă și creator care practică o epistemologie inedită. Epistemologia agrară. Mi-l închipui cu mare încîntare căutând în sol cu mintea şi cu degetele soluţii pentru a creşte plantele în Ţara Românească. Îmi închipui că plăntuțele suntem noi oamenii (în procesul nostru de devenire interioară), mintea și degetele inginerului agronom intervenția supranaturală, iar Țara Românească raiul. Inginerul calculează cărările noastre și ne ghidează pe calea adevărului botanic.

Iată:

„În afară de om, tot ce se mișcă e în agricultură. De la insectă până la vacă, de la râmă până la porc și de la orice altă specie până la… o altă specie. Exact, de la orice buruiană până la orice plantă. Și această complexitate te obligă de multe ori să lași la o parte probleme în prezentare, probleme care suscită interes, motiv pentru care v-aș ruga să-mi îngăduiți să mă completeze colegii și apoi vă stau la dispoziție cu orice întrebare și stăm aici cât doriți dumneavoastră pentru a vă răspunde la întrebările pe care le veți pune, în așa fel încât să socotim că astăzi am venit la un bilanț în fața comisiilor de specialitate, pentru a spune ce-am făcut și respectând atributul dumneavoastră constituțional de control pe care toți trebuie să-l respectăm, iar în ceea ce mă privește mă simt onorat să mă adresez dumneavoastră astăzi.” (aici)

„Eu v-am spus dumneavoastră, şi aici sunt lipsit de modestie, că eu sunt premiant şi am fost premiant în activitatea mea agricolă. Rămân legat trup şi suflet de această activitate pentru că pe aceasta o ştiu şi mi-ar fi greu să fac alta la vârsta mea, deşi nu sunt lipsit de forţă fizică şi de capacitate mentală să înţeleg întrebarea dumneavoastră unde m-ar putea duce. Nu o să primiţi un asemenea răspuns pentru că eu rămân consecvent răspunsului iniţial şi v-am spus că indiferent unde îmi puneţi întrebarea răspunsul este acelaşi. În al doilea rând, eu sunt agronom, sunt inginer cu facultatea la zi, şi rămân în activitatea aceasta zi de zi. Rămân în activitatea mea de inginer agronom căutând în sol cu mintea şi cu degetele soluţii pentru a creşte plantele în Ţara Românească, în aşa fel încât şi dumneavoastră şi eu şi toţi care ne văd să aibă satisfacţia că putem să realizăm în agricultură ce ne propunem: să asigurăm hrana ţării şi să fie bine pentru toţi.” (aici)

„Având cap mă şi doare capul şi sigur că accept şi întrebările celor care nu au înţeles durerea de cap. Eu am foarte multă aplecare pentru a înţelege sensul fiecărei întrebări. Răspund pentru ceea ce fac şi am emoţii ca să nu greşesc, iar emoţia aceasta vine din răspunderea conştiinţei mele profesionale. Tot timpul am fost atent să nu greşesc, tot timpul am emoţia lucrului bine făcut, mă străduiesc şi dacă le fac cu emoţie şi dacă şi rezultatul este bun cu atât mai mult mă emoţionez şi îngăduiţi-mi să vă mai dau răspunsuri.” (aici)

„Ştiţi de ce merge oaia cu capul în jos? Îi este ruşine de televiziuni, de ce vorbesc despre ea. Se jenează. Oaia a unit generaţii, oaia a descoperit muntele şi a populat muntele. Oaia a dat mâncare şi ne-a îmbrăcat, oaia a dezvoltat industria lânii, oaia a creat localităţi, a generat comune şi frumoase comune, uitaţi-vă în Sibiu, oaia a sudat generaţiile, tata cu fiul, bunicul cu nepotul. Mărginimea Sibiului este construită din lâna oii, din brânza oii, din mielul oii. Astăzi, sigur că oaia are doar dorinţa de a fi înţeleasă de toți.” (aici)

„Lângă oaie găseşti o frunză, lângă frunză nu poţi să găseşti o oaie.” (haiku agronom)

Nu l-am urmărit cu același interes pe ministrul Justiției, Tudorel Toader, dar fiindcă toate titlurile ziarelor din 22-23 februarie îl conțineau, i-am citit și eu raportul în 20 de puncte privind activitatea managerială de la DNA/propunerea de revocare din funcție a procurorului șef, Laura Codruța Koveși (aici). Citindu-l, m-am gîndit la Petre Daea, Habarnam & personalitatea histrionică. Pe Petre Daea l-am prezentat mai sus. Habarnam e prichindelul-personaj-de-carte care purta o pălărie albastră-albastră, pantaloni galbeni-canar și o bluziță portocalie cu cravată verde. Ni se spune că astfel, gătit ca un papagal, hoinărea zile de-a rîndul prin oraș și născocea fel de fel de aiureli pe care le povestea tuturor. Ajuns, în urma unei călătorii cu balonul, în Orașul Verde, le dă pe spate pe prichinduțele naive și exaltate, explicîndu-le cum îl rugau pe el colegii să născocească ceva fiindcă era atît de deștept:

– Născocește, frate, ceva, hai născocește.

– Fraților, m-am cam plictisit să tot născocesc, mai născociți și singuri, le spuneam.

– Nu suntem în stare! Că doar noi suntem prostuți, pe cînd tu ești deștept (șef de promoție). Ce te costă?

– Bine, le-am spus. Vă că nu pot să scap de voi! O să născocesc. Și am început să mă gîndesc.

Le povestește cum a confecționat el un balon de călătorie (de fapt îl confecționase Știetot):

– Dar cum ați construit balonul (raportul), a întrebat Ochi-Albaștri (Tolo)?

– O, asta a fost o muncă uriașă! Toți prichindeii noștri au lucrat zile și nopți de-a rîndul. Unii îl întăreau cu cauciuc, alții îl umflau cu pompa, iar eu umblam încolo și încoace fluierînd … adică nu fluierînd, ci spunînd fiecăruia ce are de făcut. Fără mine nimeni nu pricepea nimic. Trebuia să le explic la toți, să le arăt tuturora. Era o muncă de mare răspundere, pentru că balonul (raportul) poate crăpa în orice clipă. Am avut și două ajutoare, pe Șurubel și Piuliță, meșteri la toate. Pot face orice, însă mintea le merge greu. Lor trebuie să le lămurești și să le arăți totul. Uite, de aceea a trebuit să le explic cum să fie cazanul. Ei, și cînd s-a pornit treaba: cazanul (statul de drept) clocotea, apa (și modificările legislative) împroșcau, aburul (CCR) șuiera, grozav ce era acolo!

Princhinduțele îl ascultau pe Habarnam cu răsuflarea tăiată. Povestește, poveștește! strigau prichinduțele în cor.

Cireașa de pe tort, ca-ntr-o conferință de presă, Habarnam le poveștește călătoria propriu-zisă cu balonul, adică cum stă treaba în cer:

– Și, cum vă spuneam, continuă Habarnam, zburăm, deci, tot mai sus. Deodată bum! Și ne oprim. Ne uităm și ce să vezi? Ne-am izbit de un nor. Ce-i de făcut? Am luat toporul și am spart o gaură în nor. Iarăși am început să urcăm. Deodată, cînd ne uităm, vedem că zburăm cu picioarele în sus: cerul era jos, iar pămîntul deasupra.

– Cum așa? De ce? se mirară prichinduțele!

– E o lege a naturii, explică Habarnam. Cine ajunge deasupra norilor zboară întotdeauna cu picioarele în sus. Așa am ajuns pînă la cea mai mare înălțime, unde gerul era de o mie de grade și o zecime. Toți au înghețat. Balonul s-a răcit și a început să coboare. Eu însă am fost șiret, poruncisem mai înainte să fie puși în coș saci cu nisip (de fapt Știe-Tot îi pusese). Am început să aruncăm sacii. Și am aruncat, am aruncat pîna n-a mai rămas nici unul. … Balonul s-a făcut pe dată mai ușor și s-a ridicat din nou. Ei, și apoi, dintr-o dată, cînd mi ți s-a rostogolit în jos și cînd mi ți s-a izbit de pămînt, cînd a sărit iarăși în sus și cînd s-a izbit… Eu am căzut din coș (guvern) – buf, cu capul de pămînt.

Înfierbîntat, Habarnam lovi cu pumnul în masă și nimeri plăcinta. Umplutura țîșni în toate părțile. Prichinduțele se speriară, cît pe ce să cadă de pe scaune.

Citind rechizitoriul domnului ministru Tudorel, vedeam statul de drept, cazanul clocotind, oaia aceea jenată care merge cu capul în jos, pantalonii galben canar ai lui Habarnam, insecta, vaca, speciile, plantele, norul piureu, („Parcă n-am eu altă treabă decît să cred că norul este abur! Norul este piureu. Ce, parcă n-am mîncat eu piureu, zău așa!”), sacii de nisip, balonul prăbușit. Guvernul e călătoria cu balonul, Ministerul Justiției e cerul, norul e justiția, iar România e înnebunita posesoare a unor nori (justiții) care se pot sparge cu securea. Iar toporul cu care se sparge o gaură în nor e – spuneți dumneavoastră ce e – buna judecată, personalitatea, inteligența, conducătorilor noștri? Cine ajunge în guvernul României, începe să zboare cu picioarele în sus. Situația țării noastre e la 1000 grade și o zecime („ În România ne aflăm într-o cu totul altă paradigmă: nimeni n-a…”).

Personalitatea histrionică

Cum e histrionul? Păi, înainte de toate, histrionul e distractiv. Purtările lui au ceva ridicol. Ceva iese în evidență, ca un palton pus invers. Amuzamentul pe care îl stîrnește insul histrionic ține și de ingenuitatea lui. Naturalețea cu care își trăiește propria persoană. El e distractiv fiindcă nu își dă seama că e distractiv. El e serios și totuși pe tine te pufnește rîsul. De ce? Ce e de rîs la faptul că cineva caută în sol cu mintea? Sau că cineva rămîne legat trup şi suflet de această activitate pentru că pe aceasta o ştiu şi mi-ar fi greu să fac alta la vârsta mea, deşi nu sunt lipsit de forţă fizică şi de capacitate mentală să înţeleg întrebarea dumneavoastră unde m-ar putea duce. Nu o să primiţi un asemenea răspuns pentru că eu rămân consecvent răspunsului iniţial şi v-am spus că indiferent unde îmi puneţi întrebarea răspunsul este acelaşi. Sau că oaia se jenează? Ce ne împiedică să fim pe deplin convinși de prestație? Conține informație, emoție, seriozitate. De ce avem senzația de pantaloni (oaie) puși (pusă) invers?

Personalitatea histrionică are ceva ce ține de procesare superficială. Datele realității sunt asimilate și stocate neglijent (neatent), parcă. Pasiunea/emoția există, dar baza de date e compusă vag, difuz, global, impresionistic, dispersat. Nu sunt reci ca psihopații, sunt chiar calzi. Dar căldura lor nu are mare adîncime. Apare la ei o lipsă de răbdare în raport cu complexitatea. „In contrast cu căutarea activă și prelungită a detaliului de către compulsiv, histrionul tinde să răspundă rapid și este extrem de susceptibil la ceea ce este imediat impresionant, evident, frapant”. Histrionii se plictisesc repede, nu au răbdare să stăruie asupra lucrurilor. Lor le trebuie o idee generală despre lucruri/evenimente (de pildă, o idee generală și cam neclară despre activitatea managerială a unui procuror-șef). Această procesare superficială explică de ce impresiile lor capătă forme foarte năstrușnice. Strîmbe. (Senzația de oaie pusă invers: eu rămân consecvent răspunsului iniţial şi v-am spus că indiferent unde îmi puneţi întrebarea răspunsul este același). Și la nivel de gramatică, și la nivel ideatic. Lucrurile prea precise, prea factuale, prea sistematice, prea filosofice, prea existențiale obosesc. Așa cum filtrează complexitatea, reducînd-o la niveluri lejere de internalizare, la fel filtrează trăirea interioară. Histrionii tolerează greu stări mentale neplăcute. Tristețea e complexă. Durerea și mai și. Așa că nu se complică. Preferă emoțiile și trăirile frumoase. Personalității histrionice îi sunt la îndemînă traiul plăcut, starea de bine. Ușurătatea. Optimismul. Partea plină a paharului. Anturajul voios și activ. Exterioritatea, cu alte cuvinte. Se îndrăgostesc/se atașează de impresia de tată (histrionul ca tată), de familie, de adevăr (histrionul luptînd pentru adevăr) de soț (histrionul ca soț), de șef (histrionul ca șef), dar ele rămîn vagi, nedeterminate complet. Eșecul impresiilor de a dobîndi substanță. În loc de factualitate, romantism și fantazare. Cum ar veni, histrionul e plin de clișee. Cînd emoționalitatea e ușoară, angajamentele suferă. Histrionii nu pot în mod profund devotați. Sau dacă sunt – după criteriile lor sunt, fiindcă se ridică cu ușurință la propriile standarde – devotamentul, dragostea lor nu împlinesc cu desăvîrșire. Categoriile de cunoaștere a lumii și a celorlalți sunt foarte largi (intră multe și pestrițe într-o categorie) și ignoră discriminările fine. Lucrurile nu sunt procesate la acea adîncime care îl umple pe om de conflicte si serioase procese de conștiință. Dacă îi privim cu atenție și îndelung, observăm relația lor nediscriminatorie cu lumea/ceilalți. Prieteni, rude, copii, cunoștințe – toți sunt o ocazie să-I furnizeze histrionului atenție și dragoste. El trăiește prin relațiile cu ceilalți. Dar trăirea e populistă.

Încă ceva. Histrionii pot fi duși cu zăhărelul. Dacă îi atingi la „coarda sensibilă”. Tocmai fiindcă, așa cum spuneam, emoționalitatea (coarda lor sensibilă) lor e globală, impresionabilă. Susceptibilitatea la clișee, cum spuneam mai sus. Un psihopat manipulează de minune un histrion. Fiind relativ ușor de lingușit, cad în capcanele în care cei lucizi și reci nu cad. Ei sunt pionii trimiși la înaintare.

Marea pacoste histrionică? Histrionul are inimă, dar o inimă neglijentă care poate produce multe belele. Inima ușuratică a histrionului are intenții bune, dar fiindcă tratează sarcinile/standardele vag și superficial, produce incompetență. În aceste condiții, înțelegem cum ne pricopsim cu o oaie neobișnuită (raport devastator), care stîrnește rîsul. E ca-n poveste. Habarnam știe ceva-ceva despre soare, dar știe ceva la modul superficial. Habarnam știe ceva-ceva despre aerul rece de la mare înălțime, dar știe ceva la modul superficial, poate chiar pe dos (vezi zburatul deasupra norilor cu picioarele în sus și cele o mie de grade și o zecime).

Legătura histrionului cu puterea. Histrionul vrea să fie rege. Dar nu e un narcisist ultracompetitiv & lipsit de scrupule. El e mai degrabă un narcisist care vrea afecțiune. Histrionul are o parte exaltată predispusă fanteziei (preamăririi) și pierde ușor simțul proporției și o parte complexată și timidă care resimte rîsul care îl pîndește în jur. Pe jumătate crede in propria măreție (e naiv ca un copil), pe jumătate e conștient de privirea critică a autorității competente. Singur, în fața oglinzii din dormitor, și-a așezat coroana de rege pe creștet, dar știe că trebuie să îl confirme cei din sufragerie. Cind își face apariția în sufragerie, nu știe dacă i se va recunoaște coroana sau nu. Dacă ceilalți cred în apariția lui, se va umfla în pene, dacă se va rîde de el, va internaliza umilința. Atenție, o va internaliza pînă la un punct. Așa cum am arătat, histrionul e superficial, la el nimic nu se consumă sfîșietor. Dacă ar internaliza rușinea pînă la capăt, ar fi un evitant copleșit de rușine de sine/ de groaza de evaluare negativă. Dacă ar fi superficial și nepăsător pînă la capăt, ar fi un psihopat. Histrionul nu e nici una, nici alta. Sau e puțin din fiecare.

Histrionul e un căldicel.

E viu, dar e viu în maniera vestimentației de papagal a lui Habarnam.

În concluzie.

Cînd Habarnamii conduc guverne, cînd mi ți se rostogolește în jos și cînd mi ți se izbește de pămînt, cînd sare iarăși în sus și cînd pleznește cu o trosnitură asurzitoare

Cădem toți – buf, cu capul de pămînt.

Sfîrșit.

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Petre Daea imi aminteste de alt ministru al agriculturii, tovarasul Zaroni; cel care umbla cu trei manusi, ca asa vazuse el la unii domni, ca in mina inmanusata tineau o alta manusa.
    E drept, ma distreaza. Simbolul sau pare a fi OAIA :P
    Dar in aceiasi masura ma dixtreaza si pretentiosii. Ministrului agriculturii Daea, chiar impatimit de agricultura (un taran get-beget cu ceva scoala), i se cere sa fie cu manere si vocabular de fin intelectual academic..
    N-are taranul un limbaj elevat.
    Stiu, e pesedist, iar de astia trebuie sa ridem si sa strimbam din nas, ca atunci cind patrundem intr-un grajd ori in staulul oilor.
    Dar ce face rau in ministeriatul sau agricol are importanta.
    NB,
    taranii s-ar putea distra si ei pe seama ministrului „genunche”, cum ne dixtram noi pe seama ministrului Daea.
    E drept, sint amindoi din acelasi GIO

  2. Foarte, foarte placuta lectura, scrieti foarte bine.
    Trecand de la forma la fond (ca doar noi suntem seriosi si profunzi, nu ca histrionii astia), ii faceti o mare nedreptate lui Daea punandu-l alaturi de TT.
    Daea o fi el histrion si toate celelalte (si intr-adevar, e aproape imposibil sa nu te pufneasca rasul cand il auzi vorbind), insa:
    1. Cel putin in raport cu mai toti ceilalti ministri ai acestui guvern este un tip ultra-competent, cu experienta de-o viata exact in domeniul pe care il… hmmm… pastoreste si avand si suficienta experienta administrativa, sa-i zic asa, pentru ca poti fi profesional foarte bun si in acelasi timp un manager/ministru slab. E drept, si TT se spune c-ar fi competent pe felia lui, insa…
    2. Spre deosebire de TT, n-am auzit pe nimeni sa-l acuze pe Daea de altceva decat de stangacii relativ minore (chiar daca multe). Cea mai grava crima de care stiu eu sa fi fost acuzat e ca a anagajat-o pe fi-sa nu-sh ce bagatoare de seama la Apia, sau asa ceva.
    3. Cel mai important, in calitatea sa de ministru nu stiu ca Daea sa fi facut sau macar sa fi incercat sa faca vreo nefacuta – la adresa agriculturii romanesti, sau chiar in general – macar pe departe comparabila cu mizeria la care se deda chiar in aceste zile TT.

    Asa ca, pentru mine cel putin, histrionici sau nu, TT ramane un nemernic, iar Daea un tip pitoresc si un ministru decent – vorba ceea, poate singurul. Cat despre personalitatea lui histrionica, as spune ca se imbina in mod destul de reusit cu obsesia lui pentru oaie. Sa ni-l imaginam ca pe un baci cumsecade – cam asa ar vorbi si acela, nu?

    • Asta cu Daea ultracompetent m-a dat jos de pe scaun!
      Una e sa fii presedinte de CAP (cred ca ar fi unul bun, adevarat), si alta sa faci analize si sa iei decizii privind dezvoltarea rurala. Care nu e doar agricultura, dimpotriva, e din ce in ce mai mult altceva. Ca asa se numeste ministerul D-sale, al agriculturii si dezvoltarii rurale!
      PNDR este varza, banii merg total aiurea, poate o sa am tmp sa detaliez cu ceva concreteturi, chiar merita, sunt lucruri structural grave, care se vad din avion, daca esti in domeniu. Practic se irosesc bani buni pe tot felul de aiureli, avem mii de oameni care administeraza un sistem parazitar care , si mai grav, distorsioneaza grav piata libera, cat o fi si asta!
      Nici in zona de agro lucrurile nu merg prea bine, subventii la vaci care nu exista, la cele care exista nimic, la porc nimic, doar oaia in sus, oaia in jos, impozite pe venituri inexistente, subventionare discretionara care avantajeaza marile CAp-uri, ups, ferme, acciza la motorina ptr tractoare care nu vad asfaltul mai mult de 5% in toata viata lor, haos la APIA, planuri ortofoto care nu pusca deloc cu parcelarele, masuratori cu cloaftarul pe teren si veriicari satelitare cu GPS-ul, apoi ne miram ca nu corespund, carduri de sateni adusi an de an din cauza „inrosirii” parcelelor care se suprapun, milioane de procese care au la baza haosul asta…cam asa arata situatia gestionata de ultracompetentul asta!
      Habarnam este pistol cu apa pe langa simpaticul habarnist, baci Daea!

      • Eh, iata ca acum avem o baza de discutie, vorba rabinului.

        Asertiunea cu ultra-competenta era una comparativa, daca ati fi citit cu putin mai multa atentie. In tara orbilor…

        Toate celelalte sunt foarte probabil adevarate, nu va contrazic, ca stiu ca stiti mai bine (fara urma de ironie), „de la firul ierbii”, insa situatia trebuie judecata tot comparativ – sub Daea situatia a) s-a inrautatit, b) a ramas la fel, c) e mai buna decat pe vremea predecesorilor sai?
        Pentru ca, daca ne uitam la cateva alte ministere importante – Interne, Munca, Transporturi, Finante, Educatie, Sanatate… si, desigur, Justitie – pare destul de clar ca guvernele PSD au deteriorat si ce-aveam, bun-rau, cum si cat era.

        Si, repet – articolul se refera, exact ca si comentariul meu, la doar doua personaje. Dvs. Daea vi se pare mai toxic decat TT? Asta e intrebarea…

        • Nu e mai toxic, de acord.
          Autoarea vorbea insa, extrem de inspirat, de histrioni,
          „Personalitatea histrionică are ceva ce ține de procesare superficială. Datele realității sunt asimilate și stocate neglijent (neatent), parcă. Pasiunea/emoția există, dar baza de date e compusă vag, difuz, global, impresionistic, dispersat.”
          „Histrionii se plictisesc repede, nu au răbdare să stăruie asupra lucrurilor. Lor le trebuie o idee generală despre lucruri/evenimente (de pildă, o idee generală și cam neclară despre activitatea managerială a unui procuror-șef). Această procesare superficială explică de ce impresiile lor capătă forme foarte năstrușnice”
          „Marea pacoste histrionică? Histrionul are inimă, dar o inimă neglijentă care poate produce multe belele. Inima ușuratică a histrionului are intenții bune, dar fiindcă tratează sarcinile/standardele vag și superficial, produce incompetență.”
          Daea in talpi, nu alta!
          Pe de alta parte TT este altceva…mult mai „rau”
          Da , are o procesare superificala, pentru ca una riguroasa nu putea fi folosita ca argument, nu ducea unde voia stapanul, de aceea lipseste pasiunea, emotia. Este doar o sluga care executa ordinele boierului, fara inima, stie ca e cam aiurea, de aia s-a tot codit..a insailat ceva, ceva, sa fie de-un pretext.
          Un histrion sau o sluga?…evident ca prefer histrionul :P, e mai sinmpatic si digerabil, recunosc!
          insa asta nu-l face competent…sa nu le amestecam. E doar mai simpatic (daca esti insa in raza lui de actiune iti trece rasul cat ai zice…behehe)

  3. With all due respect, nu e cam deplasată prezentarea unei tulburări de personalitate folosind ca exemple manifestările unui personaj din literatura pentru copii?

    Ficțiunea izvorâtă din mintea unui scriitor sovietic rămâne totuși ficțiune.

  4. Avem de a face cu un filosof al căcărezei de oaie și un poet al patului germinativ îngrășat cu bălegar. Asta nu ar fi nicio problemă dacă omul și-ar urma tratamentul cu sedative ușoare și ceaiuri calmante la el acasă, din păcate acest nene aparent inofensiv are pe mînă un minister, iar terenul lui de joacă este o țară întreagă. Nu este vina lui că a îmbrăcat halatul doctorului și acum îi consultă pe toți cu stetoscopul, vina este a celor care l-au scăpat de sub supraveghere și a noastră că zîmbim și îl lăsăm în pace în loc să chemăm ambulanța ca să rezolve cazul.

  5. foc de simpatic, si totusi Habarnam este cel mai dragut, mai ales ca-i avea pe Stie-tot, pe Piulita si pe Surubel.
    Astia nu au decit oi.

  6. Am ras cu pofta.
    Si m-am gandit la cat de habarnamist sunt si de cate ori m-am dat dimineata jos din pat sa cuceresc regatele care le-am visat. Si-am ras cu amareala si cu frica in san. Pentru ca s-a ridicat ceata si regatele nu erau regate, erau niste campii pustiite si parjolite in timpul marilor mele cuceriri.

    • chapeau bas !
      Personalitatile Simbiotice Sunt Bipolare in cazul Contemporanilor Adulatori si Activisti ai P$D si ALD€ ( includ si pe Victor Viorel Ponta pretins pro Romania)

  7. Totusi, Daea nu minte. E sincer si priceput la meseria sa. Adica are habar. Habarnam ar putea fi Dragnea., Stie-Tot nu poate fi decat Valcov. Cin’ sa fie Surubel si Piulita? Olguta-Piulita, Surubel-Tudorel? Ca prichindutele care asculta cu gura cascata tot ce li se spune, stim cine ar putea fi.

    • Dacă Olguța-i Piulița, Șurubel e sigur Claudiu Manda. Tudorel este Mîzgălici-Împestriţatu fiindcă de cîte ori dă peste o coală albă se apucă de mîzgălit rapoarte cu care plictisește lumea la tv. Cît despre Daea care priceput și sincer, e un proverb care spune că Dumnezeu să te ferească de prostul harnic.

      • Observ cu o oarecare parere de rau ca, exact cum anticipam, atentia, ostilitatea si batjocura comentatorilor se indreapta mai degraba spre Daea decat spre TT, desi in opinia mea cel de-al doilea le merita mult mai mult decat primul.
        Sa fie oare un semn ca forma este (iarasi) mai importanta decat fondul? Sau ca Daea, cu vorbirea (si posibil si gandirea) lui impleticita e o tinta mai usoara decat TT, cu care probabil nu multi s-ar incumeta sa poarte o polemica profesionala?
        Altfel, as fi interesat de cateva exemple din care sa reiasa indubitabil ca Daea e prost. Ce a FACUT ca sa-l catalogati drept prost, nu ce si mai ales CUM a spus?

        • TT nu este prost, este canalie, ceea ce este tragic. Logoreea frenetică și dezlînată, asociațiile ciudate și ilogice de idei și lipsa totală a simțului ridicolului denotă prostia lui Daea, o prostie veselă și cu un tonus optimist. De făcut nu a făcut nimic, cu excepția angajării odraslei (ca și TT) în cadru ministerului pe care îl conduce, ”ca să-și facă un rost în viață”, după cum mărturisește inteligentul și capabilul ministru. Un citat dintr-un interviu este concludent în privința IQ pe care îl posedă;
          ” Întrebat ce face fiica sa în minister, Petre Daea a răspuns: ”E treaba celor care-i dau de lucru. Eu nu știu ce face, m-aș bucura să facă ceea ce trebuie, aș fi interesat să facă ceea ce spune”.
          De spus, a spus fata ce face prin minister, vrea să meargă la Vama Veche și are nevoie de sponsorizare, așa că bagă un e-mail către colegi ”„Hey people, Sâmbătă plec în Vamă cine vrea să ajute cu 10 lei pentru drum să vină la Biroul de Presă. Relaxarea face munca mai ușoară. Mulțumesc, Dana”, a scris fiica ministrului, într-un mail trimis către mai mulți colegi, la data de 19 iulie.” (De aici https://www.bugetul.ro/dezvaluire-incredibila-fiica-ministrului-petre-daea-le-cerut-bani-colegilor-ca-sa-plece-la-mare/.)

          • Va cerusem un lucru aparent simplu – sa dati cateva exemple din care sa rezulta ca Daea e prost.
            In loc de asta, ati reciclat povestea cu fi-sa (poveste pe care o mentionasem oricum si eu de-o saptamana), concentrandu-va exact pe partea irelevanta din acea poveste sordida – anume ca fi-sa le-a cerut bani colegilor ca sa se duca in Vama.
            Plus alte cateva volute retorice legate tot de exprimarea bolovanoasa a lui Daea.
            Nimic despre ce-a facut ca sa fie catalogat drept prost.
            Noroc ca intre timp daduse dl. Modan un raspuns mai convingator.

            N-as insista in reincalzirea ciorbei asteia daca n-as vedea-o ca o demonstratie despre cat de usor e sa judeci pe cineva fara sa ai de fapt habar despre subiect. „Se stie” ca Daea e pesedist, asadar nu poate fi decat ticalos sau/si prost. QED. Dupa care orice face/nu face, spune/nu spune ipochimenul este interpretat in mod corespunzator.

            Tip de judecata care se aplica intotdeauna numai celorlalti, pe care nu-i sustinem.

  8. Daca langa oaie e o frunza iar langa frunza nu o oaie, inseamna ca langa DNA sunt infractori care vor ca langa ei sa nu fie DNA. Nu?!
    Daca vedem in spatiul public personaje desprinse din „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, cum ar putea arata cei invizibili din esaloanele inferioare, carora li s-a marit cresterea pentru munca plina de abnegatie pentru partid?!

  9. Până la urmă, cred că putem vorbi de inventatorul limbajului furajer. Altminteri, discursul impecabil al d-lui Petrecuoaia aduce cu metafizica clitoridiană, cu tot cu sinergia faptelor, de acum două decenii.

  10. Inca un articol excelent.Va multumim!

    Dar nu ne putem abtine sa nu ne punem o intrebare- de unde au aparut , totusi, aceste personagii simpaticute si, mai ales, ce cauta aceste semicazuri clinice la varf in politica romaneasca. Cine, oare, si de ce i-a selectat? Sa fie oare o strategie, o tactica abisala sau pur si simplu aceste personaje- triste si comice in acelasi timp-sunt usor de manipulat?

    Ceva de genul- zaharelul si biciul. Plus ca una e sa fi comic si un neica nimeni si alta e sa fi comic, complex, intelept, cult si mare specialist, ministru.

    Una este sa ai negi si sa evoci limba de lemn stalinista si figura unui aprozarist si alta este sa fii mare jurist, Profesor Universitar, Ministru de justitie.

    Selectie inversa. Ce misto este sa fim haiosi sa ne credem supergenii si sa scoatem panglici pe gusa.

    Hainele noi ale Imparatului.Baietii sunt in pielea goala, de fapt.

    Si daca nu ar fi dramatic, chiar ne-am permite sa radem.

    Dar aceste personaje ciudatele si, in ciuda panglicilor scoase pe guse, subtiri, conduc o tara. Romania.Si se duce naibii.

    Cu drag.

  11. România a scăpat temporar de histrioni. Cel puțin de aceia mai colorați și împopoțonați.

    Dar lumea între timp s-a cam umplut de ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andrada Ilisan
Andrada Ilisan
Psiholog clinician. Licențiată în psihologie la Universitatea Babeș-Bolyai (cu lucrarea "Mama Borderline și copilul dezorganizat. O investigație din perspectiva teoriei atașamentului"), master în Psihologie Clinică ("Rolul figurii semnificative de atașament ca factor etiologic și de menținere a simptomatologiei borderline"), absolventă a Școlii de Analiză existențială și Logoterapie, SAEL România, în cadrul căreia s-a format ca psihoterapeut. În 2021 a publicat cartea “Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică”.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro