Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Political fiction : Monarhie in Romania

Dragos Filipescu decembrie 18, 2016 Opinie, Politica & Doctrine
40 comentarii 2,124 Vizualizari

“In laturi cu putredul vechi stavilar,

E ceasul de sfanta’ncordare.

Unirea si pacea si munca-i stegar [sic!]

Republicii noi populare”.

(Zdrobite catuse – Imnul Republicii Populare Romane 1948-1953, versuri de Aurel Baranga)

“Astazi M.S. Regele (Regina) a avut consultari cu liderii PSD si PNL, in vederea desemnarii noului prim-ministru”.

“O brigada a Armatei Regale Romane va participa la misiunea de mentinere a pacii in Yemen”.

“Ascultam Imnul Regal al Romaniei, dupa care arbitrul va fluiera inceputul partidei.”

Astfel ar suna comentariile din presa sau stirile intr-o realitate virtuala, in care in Romania ar exista forma de stat monarhica. O oroare pentru unii, un vis frumos pentru altii (mult mai putini).

Dincolo insa de aceste detalii de “atmosfera”, important e fondul. Poate fi intr-adevar monarhia o solutie potrivita pentru Romania de astazi? Care sunt criteriile care conteaza cu adevarat in aceasta evaluare si aspectele care trebuie analizate?

Impactul asupra vietii politice. In cazul monarhiei, seful statului este impartial, in afara suspiciunilor de ingerinta in relatiile dintre partide. Imaginea unui partid ar fi reprezentata exclusiv de liderii sai si de activitatea sa, fara a fi asociata – nici in bine, nici in rau -  cu prestatia sefului statului. In acelasi timp, monarhul trebuie sa dispuna de instrumente concrete de sanctionare a derapajelor altor institutii ale statului sau partidelor politice.

Atributiile constitutionale ar trebui sa permita monarhului sa fie suficient de activ pentru a nu se limta doar la elementele “decorative” (primiri de ambasadori si acordari de decoratii). Romanii au dovedit ca isi doresc un sef de stat implicat. In acelasi timp insa, atributiile unui rege trebuie gandite echilibrat, limitele clar precizate, astfel incat acesta sa nu acumuleze putere excesiva, avand in vedere ca va putea exercita aceasta putere pe viata.

Bugetul. Unul dintre cele mai invocate subiecte in discutia despre monarhie este legat de costurile de “intretinere” a unei Case Regale. Persista idea ca monarhia presupune cheltuieli exorbitante, pentru a-i intretine fastul si opulenta. Precizam ca bugetul administratiei prezidentiale pe anul 2016 a fost de 12,5 mil.EUR, reprezentand 0,04% din total cheltuieli bugetare; in 1938, lista civila a Casei Regale era in suma de 40 mil. lei, reprezentand 0,13% din bugetul acelui an. E adevarat insa ca 1938 era anul de varf al economiei romanesti interbelice si in acelasi timp anul instaurarii dictaturii regale, deci putem presupune ca era si anul de varf al extravagantei regelui Carol II. In majoritatea monarhiilor europene insa, bugetul alocat caselor regale nu mai este ceea ce era candva, iar fastuoasele palate regale pot fi vizitate ca muzee, intretinerea lor ca monumente de patrimoniu fiind in interesul statului. Este evident insa ca bugetul Casei Regale ar trebui dimensionat proportional cu puterea economica a tarii. Se mai adauga un argument legat de costuri: ca exemplu, pentru cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale din 2014 au fost cheltuiti de la bugetul de stat aproape 40 de milioane de euro (10 milioane euro pentru fiecare an de mandat prezidential); in cazul monarhiei, nu se mai pune problema acestor cheltuieli.

Exemplul personal al Regelui/Reginei si al familiei regale. Persoana monarhului este extrem de importanta in abordarea emotionala a discutiei despre monarhie. Monarhul trebuie sa isi castige respectul in fata tuturor partidelor politice si mai ales in fata cetatenilor. Sa manifeste la randul sau respect si empatie, nu autism, nu aroganta, nu “pompa”, sa se preocupe de problemele Romaniei – sociale, culturale, economice si – in masura in care i-o ingaduie Constitutia – politice. Presa libera speculeaza si amplifica orice deviere de la un comport adecvat, iar pentru a fi acceptata monarhia se bazeaza in mare masura pe imagine. De asemenea, este elementar sa existe solutii constitutionale pentru situatia in care monarhul nu isi poate exercita atributille din motive de varsta, starea sanatatii, etc.

Stabilitate si prestigiu – acestea sunt date de insasi neimplicarea monarhului in disputele politicianiste. Mesajul unui rege este mult mai credibil si are legitimitatea data de continuitate si de viziunea pe termen lung asupra evolutiei tarii sale, spre deosebire de premier sau presedinte, care – ca politicieni – gandesc inevitabil pe termen scurt, in cheie electorala. Politicienii au de castigat alegeri. Un monarh poate sanctiona atat populismul cat si elitismul autist al politicienilor, fara a fi banuit ca sustine pe ascuns interese de partid, ci doar interesele natiunii.

Traditie si istorie. Adversarii monarhiei aleg cu grija exemple negative  – coruptia si autoritarismul lui Carol al II-lea, extravagantele printului Harry, politicienii verosi din perioada monarhica a Romaniei (spre deosebire de imaculatii de astazi !).  Desigur, exista mult mai multe exemple opuse, trecute insa sub tacere. Dezinformarile si xenofobia (regii au fost “straini”, spre deosebire de Gheorghiu-Dej, Ceausescu, Iliescu sau Dragnea care, ce e drept, sunt romani sadea) iau locul argumentelor masurate.

Adevarul este ca toate marile reusite din istoria Romaniei, toate punctele programatice ale ceea s-a numit “idealul national” – fondarea Romaniei ca stat, Independenta, Marea Unire – s-au indeplinit nu doar pe timpul monarhiei ci si cu implicarea directa a monarhului (domnitor, principe, rege). Domnitorul Cuza a unit sub sceptrul sau doua principate romanesti, astfel fondand practic statul national roman, care ulterior – tot sub conducerea sa – a trecut prin reforme decisive. Principele Carol a condus in mod nemijlocit, dintr-o modesta casa taraneasca din Poradim-Bulgaria grupul de armate Vest (ruso-romane)

Carol I – Domnitor al Romaniei 1866-1881, Rege al Romaniei 1881-1914

grupate in jurul Plevnei, cucerind realmente cu arma in mana independenta tarii sale. Apoi, devenit rege, a consolidat economic si politic Romania, in fruntea careia a domnit in total 48 de ani. Regele Ferdinand a pus pe primul plan interesul national al Romaniei si a decis ca tara sa lupte impotriva aliantei conduse de Germania si a dinastiei de Hohenzollern, tara si familia carora le apartinea prin nastere. Decizia sa a contribuit la desavarsirea Romaniei Mari in 1918. Regina Maria si Regina Elisabeta sunt de asemenea figuri memorabile in istoria nationala.

Traditia este importanta pentru ca, fara traditie, este greu de acceptat ca “functia suprema in stat” sa fie detinuta pe viata si mostenita de urmasi. Iar aceasta traditie a fost intrerupta brutal in Romania in 1947. Insa discutia despre traditie si istorie este net dezavantajoasa republicii. Doua treimi din istoria republicana a Romaniei au insemnat dictatura comunista, iar modul scandalos in care monarhia a fost abolita in Romania este (sau ar trebui sa fie) bine-cunoscut.

Este discutabil daca forma de stat monarhica poate avea o influenta semnificativa asupra evolutiei economice a unei tari; poate conta intr-o anumita masura plusul de stabilitate politica pe care il ofera. Se spune adesea ca tarile cele mai dezvoltate economic sunt si cele mai prospere. Este in mare masura adevarat – exemplele tarilor scandinave, Japoniei si a monarhiilor petroliere (dar absolutiste) din Golf sunt cele mai relevante. Din topul primelor 25 de state ale lumii cu cel mai ridicat PIB per capita, nu mai putin de 16 au forma de guvernamant monarhica (sursa: FMI 2015). Ramane insa de analizat daca aceste tari sunt prospere pentru ca sunt monarhii sau au putut sa-si mentina forma de stat monarhica pentru ca sunt prospere. La fel de adevarat este ca exista si suficient de multe exemple de state republicane cu economii foarte puternice – Statele Unite, Germania, Elvetia, etc.

Desigur, exista si contra-exemple referitoare la monarhie. Cazul extrem este Nepalul – o tara saraca, in care un regim monarhic vechi de sute de ani a luat sfarsit in conditii greu de imaginat, dar ceea ce a urmat (o republica impusa de maoisti) nu a schimbat in bine situatia acestei tari. Oricum, faptul ca asemenea cazuri sunt exceptia si nu regula este un argument care pledeaza in favoarea monarhiei.

Schimbarea formei de stat nu ar rezolva toate problemele Romaniei – de exemplu coruptia. Nu am intentionat sa fac o pledoarie pentru monarhie ci doar pentru o evaluare corecta a ceea ce a fost si a ceea ce poate fi monarhia in Romania. In climatul actual, de nationalism si populism exacerbat, este greu de imaginat fie si numai o dezbatere echilibrata pe aceasta tema. Un efort de analiza obiectiva s-ar putea insa sa ii conduca pe multi romani la concluzii surprinzatoare.

Cazuri in care unele tari au trecut de la republica la monarhie nu sunt multe in istorie, dar asta nu ne indreptateste sa credem ca – odata cu generatia noastra – evolutiile in aceasta privinta au devenit ireversibile. Oricum, atentie la lunile decembrie din anii urmatori! Se pare ca este luna celor mai mari reusite dar si a celor mai mari crize pentru monarhia romana. In decembrie au avut loc Marea Unire si caderea Plevnei, dar si abdicarea fortata a Regelui Mihai sau renuntarea la tron a lui Carol II si criza dinastica din 1925.

Surse:

Legea bugetului de stat pe anul 2016

www.presidency.ro

Ştefania Ciubotaru, „Aspecte ale vieţii cotidiene la Curtea regelui Mihai I – venituri şi cheltuieli (1940-1947)”, în vol.Monarhia în România. O evaluare. Politică, Memorie şi Patrimoniu (coord.: Liviu Brătescu, Ştefania Ciubotaru, Ed. Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2012)

http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-prezidentiale-2014/cat-ne-au-costat-alegerile-prezidentiale-banii-ramasi-la-dispozitia-guvernului-1351609

http://www.scritub.com/istorie/DINAMICA-ECONOMIEI-NATIONALE65483.php

Titu Maiorescu, Istoria politica a Romaniei sub domnia lui Carol I, Humanitas 1994

Eleodor Focseneanu, Doua saptamani dramatice din istoria Romaniei (17-30 decembrie 1947), Editura ALL Educational, 1997

Sanchita Sinha, Mufaddal Khumri, Asasinate care au schimbat lumea, Editura Meditatii 2008.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "40 comments" on this Article:

  1. MIHAI 2 spune:

    Aura de SFINTENIE cu care este inconjurata persoana Regelui Mihai nu se poate transmite si nu s-a transmis asupra Principelui Radu , ceea ce o vulnerabilizeza din start si pe sotia sa regala. Adaugati la asta fotomontajul cu Principele dandy Nicolae si cu doamna cu copilul (viitoarea Regina ? viitorul Printz ?) Completati tabloul si cu perechea Paul si Lia , care dupa etaloanele juridice moderne care nu mai persecuta copiii din flori au destula legitimitate, plus un copilas nascut la peste 60 de ani – semn de binecuvantare ?!? – si care mai e botezat si Carol si Ferdinaand , desi pe nașul il chema Traian. *** Asta ar fi un eantion succint de ZESTRE REGALA in rapor cu care problemele imobiliare si functionale ale lui Johannis sunt floare la ureche, avantajul fiind ca in caz de suprasaturare Klaus poate fi si inlaturat.**** Nici solutia monarhica nu poate curata miraculos ADN ul i moral al locului*** Uitati-va la minunata fiica a Frantzei , numia Clotilde care doar ce s-a dat jos din Turnul Effel si deja a 1) reusit sa si puna socrul pe lista de candidati USR si 2) tocmai a tras o imensa salva intr-un razboi pentru putere cum numai tovarasii stiau sa plractice.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Persoana monarhului va fi probabil subiectul central intr-o eventuala viitoare dezbatere pe tema monarhiei in România. Dupa cum stim, nici alte case regale europene nu au fost ferite de probleme cu privire la viata personala a membrilor lor – daca ar fi sa ne gandim doar la printul Charles, printul Albert de Monaco sau cumnatul regelui Felipe al Spaniei, Iñaki Urdangarín. Lipsa de experienta nu este neaparat un argument – sa ne gandim la curajul pe care l-au avut politicienii români in 1866 de a aduce pe tronul României un tânăr ofițer prusac (si cat de bine a “iesit”!). Cât priveşte viața personala, este mai important cum ramâne un rege in cartile de istorie, nu in tabloide.

  2. ion adrian spune:

    Da au fost reusitele principale monarhiei din doua motive :
    a) monoarhia a limitat luptele pentru o putere absoluta intre factiunile politicce, imposibila constitutional
    b) persoana monarhului a fost imediat dupa asta covarsitoare : a si compara domnia lui Carol I si a lui Ferdinand cu cea a lui Carol al II- lea.

    Azi nu se mai pone problema punctul a fiind ingradit de apartenenta noastra la UE si NATO iar pct b este irealizabil asa ca…cu republica inainte.

    • Dedalus spune:

      Apartenenta noastra la UE si NATO este poate o piedica in calea exceselor, dar nicdecum o garantie. A se vedea Turcia (membru NATO). Si cateva state membre UE (nomina odiosa…) in care excesele sunt la ele acasa.

    • Dedalus spune:

      De ce ar fi irealizabil punctual b)? (re-instaurarea monarhiei)

      Orice este posibil astazi.

      Discutia despre monarhie ar trebui purtata in cunostinta de cauza, ori foarte multe personae se afla intr-o mare eroare in ce priveste functionarea monarhiei. Partial eroarea e si indusa de unele forte (politice sau mai putin politice).

      Am putea discuta si ipoteza (nu stiu cat de fantastica este, dar chiar daca este, autorul ne permite…:-)) ca dificultatea re-istaurarii monarhiei in Romania este si generate de forte externe care nu doresc o Romanie puternica.

      • Anonymous 2 spune:

        Scuzati-ma credeti ca prezenta in ecuatia politica din Romania a unui rege/regina al carei singur argument ar fi o legatura de rudenie indepartata cu regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este de natura sa stavileasca visurile de expanisune ale lui Putin in plan extern si rapacitatea financiara a PSD in plan intern?

        Intr-adevar e o ipoteza fantastica. Sau mai degraba o fictiune (fiction). Este un gen literar raspindit, care cu siguranta nu va intari Romania pe plan extern.

        • Dedalus spune:

          Sa nu confundam regalitatea cu persoanele.

          In orice dinastie de pe planeta si in toate timpurile cei care au ocupat tronul au fost mai buni sau mai rai.

          Nu persona este problema, ci forma de stat.

          Cel putin din simplul motiv ca si presedintele unei republici poate fi bun sau rau. Si sunt pe planeta asta si in timp si presedinti buni si presedinti rai.

          Diferenta dintre monarhie si republica este mai curand de natura sociala decat politica. In sensul ca republicii ii lipseste si ii va lipsi intotdeuauna capacitatea de a defini o natiune dincolo de termenii de dictionar.

          Daca ramanem in termenii statului S.A. (cum este din pacate inteles de multi si in present in Romania), presedintele este ales ca si un Director de corporatie: cu misiunea de a imbogati corporatia, de a face profit pentru actionari.

          Daca vedem statul asa, atunci sigur ca monarhia nu are ce cauta. Un director de corporatie il schimbi daca nu aduce profit, ceea ce evident nu ai putea face cu un rege.

          ===

          Deficienta opticii amintite (statul SA) este ca nu creaza putere pentru natiune, pe termen lung. Un intreg cortegiu de fenomene propriu corporatiilor este evident antrenat, si as aminti aici plecarea din tara a multora pentru venituri mai mari, indiferenta fata de viitorul natiunii (vizibila prin dezinteresul fata de educatia nationala), neparticiparea la viata politica a cetatenilor si inca altele.

          Pentru o natiune deja formata si puternica, republica e mai eficienta, pentru ca permite multe forme de reglaj democratic. Dar asta se petrece numai si numai pentru ca exista o constiinta sociala formata, ca parte a natiunii.

          Ori, Romania este o natiune in formare. Posibil sa se coaguleze si direct in forma de republica, nu zic nu.

          Mi-e greu sa cred ca analize de acest tip nu sunt elaborate in cancelariile marilor puteri. Cel putin din simplul motiv ca viitorul ceva mai indeparatat pare intotdeuana putin SF nu inseamna ca nu trebuie analizat daca itneresele nationale o cer… :-)

  3. Adrian spune:

    Cu precizarea că în decembrie nu a avut loc renunțarea la tron a lui Carol II, ci a celui ce a devenit mai târziu Carol II, ar fi util de precizat mai departe și că emanciparea femeilor a avut rol în schimbările de optică privind monarhia. Revenind la cazul Carol II, regina Maria a avut ambiția am zice acum nemăsurată de a-l instala rege (pe primul-născut).

  4. Ion Apucatu spune:

    In cartile pe care le-am citit eu, Cuza a fost ales domn in ambele principate si asa s-a facut unirea. Nu le-a unit el sub sceptrul lui, pentru ca era un simplu colonel de la Galati pana in ziua de 5 ianuarie 1859.

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      Tot prin cartile de istorie mai sunt scrise si altele: una că Unirea a fost recunoscută doar pe perioada domniei lui Cuza ( asta a fost motivul pentru care s-a “forţat mâna” cu un principe străin) si a doua, că familiile domnitoare din Muntenia şi Moldova s-au tot tăiat între ele cam de pe la 1400 încoace, încât nu s-a reuşit formarea unei dinastii autohtone solide, ca, de exemplu în Franţa. Unul din motivele pentru care a fost ales Cuza era că se ştia că nu poate avea copii, deci nu mai putea introduce incă o familie cu pretenţii la tron, pe lângă cele tradiţionale

  5. bugsy spune:

    Monarhia autohtona: Pulp Fiction

  6. Dedalus spune:

    Reagalitea este in principal o reflectare a Traditiei, adica prozaic (si reductionist spus…) un apel la perenitate si valori fundamentale. Pentru detalii as trimite la Evola.

    Nu as vorbi despre persoana Regelui, ca atare. Exemple sunt in istorie si positive (Ferdinand) si negative (Carol al II-lea).

    As indraznic chiar sa spun ca lipsa patosului propriu regalitatii (nu de fix persoana regelui ca fiinta hic et nunc) este una din cauzele marasmului actual al Romaniei.

    ====

    Nu stiu cat este fictiune si cat este probabilitate, dar intr-o lume in schimbare nu exista imposibil… :-)

  7. Anonymous 2 spune:

    Problema legala este forate simpla, fie ca le place sau nu le place unora.

    Regele Mihai a abdicat de bunavoie si nesilit de nimeni (se spune, fortat de imprejurari). Acest fapt este stabilit cu documente clare, semnate chiar de cel in cauza.

    Ar fi interesant de observat ca “imprejurarile” au variat puternic ca explicatie (oficiala) din 1990 pina acum, dar asta este un aspect secundar la problemei.

    O eventuala resturatie a monarhiei, bazata pe interpretarea favorabila a acelor imprejurari, se poate aplica cu exact acelasi argumente si familiei Cuza, si nenumaratilor domnitori maziliti de turci si in ultima instanta chiar lui … Decebal. Ba chiar mai mult, in multe din aceste cazuri, nu exista nici macar un document semnat in baza caruia sa fi fost transferata puterea.

    De aceea, este parerea mea personala ca actualii monarhisti s-ar dezumfla ca un balon daca o eventuala restauratie nu ar mai viza actuala casa de Hohenzollern, ci sa zicem familia Cuza sau familia Basarabilor.

    Deci, ce facem cautam un urmas al lui Decebal? Stati putin, parca mai era si Buerebista inainte…

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      “Actuala casa de Hohenzollern” este de fapt Casa Regala a Romaniei. Nu as vedea un motiv intemeiat pentru a schimba dinastia. Ar trebui insa clarificata problema succesiunii. Cat despre Basarabi si Musatini, acestia au domnit in principatele Moldova si Valahia, nu in principatul / regatul Romaniei.

      • Anonymous 2 spune:

        Va rog sa ma iertati, casa (fost) domnitoare si-a luat cu de la sine putere titulatura “de Romania”, dar ramane “de Hohenzollern” atunci cind vrea sa-si demonstreze legatura cu marile monarhii ale Europei.

        Oricum, raspunsul Dvs eludeaza problema principala, incercind sa abata discutia catre amanunte.

        Indiferent de titulatura casei regale, abdicarea este un act cu consecinte juridice la fel de puternice ca si cea al lui Cuza, care de fapt a deschis drumul casei “de Romania”.

        Incerc sa explic inca o data punctul meu de vedere.

        Exact acelasi tip de argumentatie folosit de casa “de Romania”, poate fi folosit fara nici o modificare de casa “Cuza”, ceea ce ar crea serioase probleme monarhistilor actuali pe temeiul intiietatii. Asa ca nu inteleg de ce argumentatia ar putea fi considerata perfect valabila in primul caz, dar falsa in al doilea caz. Poate din cauza vechimii casei de (…)?

        Norocul Dvs si al altor monarhisti este ca doamna Elena Cuza a renuntat din 1990 la eventuale cereri de orice fel (inclusiv cele de natura materiala) din partea casei ei…intr-un gest pe care eu il consider plin de demnitate.

        Si mai spuneam ca putem usor extrapola argumentatia la domnitorii anteriori, chiar daca Dvs aduceti argumentul formal al dimensiunii teritoriale, din nou in scopul abaterii atentiei de la problema principala.

        Restul este istorie.

        • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

          Ma credeti sau nu, nu sunt monarhist. Privesc monarhia cu respect si simpatie, dar nu pot spune ca sunt 100% convins de faptul ca astazi in România este oportuna si adecvata. Tocmai asta era ideea, este necesar sa existe o dezbatere echilibrata pe aceasta tema… odata si odata. Din pacate, se deviaza de la subiect pe teme false : Carol II a fost dictator si corupt (başca afemeiat!), de ce nu ne intoarcem la Dromihete sau Cuza, etc. Monarhia trebuie analizata cu plusuri si minusuri, fara argumente “alese” cu grija sau care sa duca discutia in derizoriu. Dupa ce clarificam chestiunea de principiu, putem discuta despre dinastie si despre persoane.

          • donquijote spune:

            Asadar, discutia este pur teoretica.
            N-are legatura (sustineti) cu actuala familie regala de Ro.

            Dar, pentru monarhie trebuie totusi, monarh.
            Cum il alegem/numi/gasim? Trimitem o delegatie PSD+PNL+UDMR la o Casa regala (sau la cat mai multe) angajam o firma de crewing, cautam familii regale www, (nu trebuie sa neglijam nicio alternative, inclusive Burkina Faso sau Kampukia?
            Acum e simplu, exista Google, nu trebuie sa-i facem pe oamenii aia sa astepte in audienta la vreun principe fara principat ca sa-i ofere un job. Un click si gata.
            totu’ e sa-l puneti in echipa pe Dragnea si, de maine poporu’ se va uita la rege ca la un presedinte: “.xxx.. apare, soarele rasare”.
            Chiar n-avem probleme.

  8. CetateanulRoman spune:

    Nu mi-ar place sa fiu “supusul” niciunui rege…

    casa regala a Romaniei se afla in afara conditiilor stipulate in Constitutia 1866 (art 82, 83, 84 pina la 96 inclusiv) respective Constitutia 1928 (art 77, 78, 79 pina la 91 inclusiv)

    http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/constitutie/constitutiunea-din-1866.php
    http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/constitutie/constitutiunea-din-1923.php

    Puteti sa intelegeti altceva daca interpretati legea precum psd-ul.

    Posibil ca dreptul la succesiune a tronului sa ne ofere conducatori mai buni decit cei alesi de bobor….
    Nu, regale nu este in afara aranjamentelor politice. Si nici nu a fost. Daor e datoria lui sa aibe grija de casa regala si de caseta regala….. Asa ca poate fi usor cointeresat in diverse manevre aducatoare de venit. Mai ales ca e sigur pe postul lui. Nu e cazul sa romantam perioada monarhiei in Romania; da, pentru tara a fost un salt inainte si am scapat de suzeranitatea inaltei porti dar cea mai mare parte a populatiei traia undeva intre Neolitic si Epoca fierului…. Coruptia era in floare. In timpul domniei lui carol II-lea el era parte activ a coruptiei! Drepturi…. aveau citiva potentate, ceilalti….

    Nu a fost si nu ar putea fi un basm cu printi, printese si zine binevoitoare. Monarhiile constitutionale de azi au rezultat in urma luptei continue a societatii de acolo cu monarhia si/sau biserica oficiala a statului respectiv.

    Basmul in care traim de citeva sute de ani in Romania este Ali Baba si cei n’spe sute de hoti, indifferent cine a detinut puterea…

  9. victor L spune:

    Monarhia?!
    Vise, taica!
    Memorabila formulare:
    – ” In cazul monarhiei, seful statului este impartial, in afara suspiciunilor de ingerinta in relatiile dintre partide.”

    Ce frumoasa este Istoria cu imparati si imparatese, regi si regine, toti iubiti de popolul prosternat in fata imparetialitatii lor.
    Principe Duda, daca tot nu ai ajuns Presedinte (te oferisesi), nu vrei sa ne fii Rege?
    Asa cum spune si @ Anonymous 2 ,
    “Regele Mihai a abdicat de bunavoie si nesilit de nimeni (se spune, fortat de imprejurari). Acest fapt este stabilit cu documente clare, semnate chiar de cel in cauza.”
    S,i complectez din actul de abdicare “a renuntat pentru el si toti urmasii sai”.
    Se grabea sa se casatoreasca.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Daca vreti sa luam in serios acel act de abdicare scris de comunisti, imi permit sa va atrag atentia cel putin asupra a doua aspecte :
      - un rege nu poate abdica “pentru urmasii sai”, ci doar pentru sine ;
      - abdicarea unui rege nu inseamna sfarsitul monarhiei, ci venirea pe Tron a unui alt rege.
      Inainte de a discuta despre persoane -aspect care intr-adevar va conta decisiv intr-o eventuala viitoare dezbatere – ar trebui sa clarificam daca monarhia ca principiu este preferabila republicii in România. Cât despre imparțialitate, putem sa speculam dar un lucru e sigur : presedintii republicii in nici un caz nu pot fi “suspectati” de asa ceva. Şansele sunt mai mari in cazul unui rege, tocmai pentru ca “e sigur de postul lui”, cum spunea mai sus un comentator.

      • victor L spune:

        - ” un rege nu poate abdica “pentru urmasii sai”, ci doar pentru sine ;”
        De unde ati scos-o? exista asa ceva in cutumele fostei case regale romane?
        Uite ca exista un document valabil in care tocmai ca scrie ca abdica renuntind la orice pretentii pentru el si urmasii sai”.
        – “- abdicarea unui rege nu inseamna sfarsitul monarhie”
        Da, uneori abdicarea nu inseamna sfirsitul monarhiei, de acord, dar cind iti pui semnatura in graba pe actul de abdicare, pentru ca te grabeai la casatorie, monarhia aia-i moarta si ingropata.
        In plus, isteria de la inmormintarea principesei de Bourbon-Parma, Ana, ca ar fi fost regina, doar comunistii ne minteau cu atita usurinta.
        NB,
        nu am nimic impotriva monarhiei si a sustinatorilor sai, dar, va rog, nu ne dezinformati la fel ca politrucii comunisti.

        • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

          Nu poți lua o asemenea decizie in numele urmaşilor, aşa cum nu poți sa mananci sau sa respiri in numele lor. Simplul fapt ca – iata – exista un asemenea document, nu este un argument. Semnatura a fost data sub presiune, amenintare si santaj si nu pentru ca Regele “se grabea la casatorie”. Permiteti-mi sa pun mai mult pret pe versiunea Regelui si nu pe a dvs. :)
          Faptul ca invocati “un document valabil” este ca si cum ati legitima acea lovitura de stat, ale carei consecinte nu au fost niciodata validate printr-un referendum cu adevarat liber (sau poate invocati referendumul constitutional din….1991!).
          Acestea sunt intr-adevar dezinformari demne de “politrucii comunisti”.
          Iar daca monarhia in România este “moartă şi îngropată”, asta nu hotaram noi, aici.
          In cazul in care nu ati citit lucrarea lui Eleodor Focseneanu, pe care am mentionat-o ca sursa, v-o recomand. Daca ati citit-o, mai cititi-o odata.

          • victor L spune:

            dle Dragos Filipescu,
            ma uluiti: “Nu poți lua o asemenea decizie in numele urmaşilor, aşa cum nu poți sa mananci sau sa respiri in numele lor.”
            Pai un tata poate dezmosteni urmasii fara mari probleme, printr-un testament. Adica actul de abdicare pe care il tot negati.

            “Mihai Iiu
            Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
            Rege al României

            La toți de față și viitori, sănătate

            În viața Statului român s’au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice și sociale, cari au creiat noi raporturi între principalii factori ai vieții de Stat.

            Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condițiunilor stabilite de Pactul fundamental — Constituția Țării — ele cerând o grabnică și fundamentală schimbare.

            În fața acestei situațiuni, în deplină înțelegere cu factorii de răspundere ai Țării, conștient și de răspunderea ce-mi revine, consider că instituția monarhică nu mai corespunde actualelor condițiuni ale vieții noastre de Stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea desvoltării României.

            În consecință, pe deplin conștient de importanța actului ce fac în interesul poporului român,
            A B D I C

            pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.

            Las poporului român libertatea de a-și alege noua formă de Stat.
            Mihai”

            Din pacate exista un asemenea act.

            • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

              Cunosc textul actului de abdicare. Intr-adevar , un tata isi poate dezmosteni urmasii in privinta unor bunuri materiale, dar sunteti atat de sigur ca – din punct de vedere juridic – un rege poate abdica “in numele urmasilor”? Din cate stiu, succesiunea la Tron se stabilea conform Constitutiei, pe baza principiului legii salice, nu conform vointei unilaterale a monarhului.
              Dar a fost oare aceasta intr-adevar vointa Regelui Mihai? Mai poate cineva astazi, in 2016, sa considere ca acel act de abdicare a fost altceva decat un abuz al comunistilor, un act de forta impus suveranului, nicidecum vointa acestuia? Ce valoare juridica, istorica, politica are un asemenea act?
              Ne indepartam insa de la tema propusa, care nu este nici abdicarea din 1947, nici dinastia, nici persoana Regelui sau a succesorului. Ci monarhia ca principiu. Nu credeti ca ar fi de dorit ca macar seful statului sa gandeasca viitorul Romaniei altfel decat pe 4 ani, cat dureaza un ciclu electoral? Asta ca prima tema de meditatie. Va multumesc.

            • Mihai Badici Mihai Badici spune:

              Dar evident că putem să scriem o constituţie nouă, dacă vrem ne putem lua şi altă familie domnitoare dacă asta nu ne place.
              Eu zic că la 30% prezenţă la vot, nu suntem aşa de departe cum am crede; la lipsa asta de credibilitate a politicienilor e de ajuns un os domnesc cu charismă :) Bine, incă e de căutat, ce e drept :)

            • victor L spune:

              dle Dragos Filipescu,
              daca cunoasteti “textul”, volens nolens, este un document; ne place ori ba, este autentic si cu valoare istorica.
              Daca aveti putin timp, va informez ca am trait, primii 5 ani din viata in Regatul Romaniei, iar ca prima poza de care imi aduc aminte, dintr-un calendar ortodox gen carte, era a unui tinar frumos, in uniforma militara si cu multe decoratii (poza aia imi staruie si acum in memorie).
              Ani multi am “compatimit” si eu ca multi romani pentru regele Mihai. Si atunci cind, in anii `90, a fost fugarit pe soselele Patriei, ca un tilhar.
              Dar mai apoi totul s-a naruit: casatoria ficei mari cu un turnator securist, autopropunerea actorasului Duda, principe de Romania, drept candidat la presedintia Romaniei, alianta fostului rege Mihai cu Felix turnatorul si Iliescu, minciunile ca principesa de Bourbon-Parma, Ana, ar fi fost regina Romaniei, si alte cele, nu te mai pot tine aproape de “impartialitatea” monarhiei.
              Ramine ca document:
              “A B D I C
              pentru mine și pentru urmașii mei dela Tron, renunțând pentru mine și pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca Rege al României.”

            • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

              Pacat ca nu doriti sa dialogam pe tema monarhiei ca forma de stat in Romania, cu plusuri si minusuri, ci ramaneti tot la persoana Regelui Mihai, a ginerelui sau, la dinastie si la acea abdicare care oricum va ramane controversata. Eu totusi insist si va astept cu interes opiniile.
              Va multumesc.

  10. gsg9 spune:

    Bine ca bagasi o poza cu Carol I, de ce nu cu al II-lea cu Lupeasca :) ?

    Toata lumea cand se gandeste la ce buna fu monarhia se gandeste la Carol si Ferdinand si nu se gandeste la Carol II si Mihai

    Carol II cu amantele lui nu l’a detronat pe fi’su? Sarumanushitzele tanti Lupeasca, ce’o mai fi ramas din ele :)

    Dictatura regala?

    N’a inlaturat constitutia din 23 si nu a desfiintat partidele politice?

    Partid unic, Frontul Renasterii Natzionale, patronat de rege?

    Sub el nu s’a faramitzat Romania Mare?

    N’a fugit cu trenul cu tablouri, aur si bani?

    Si el si fi’su niste walking-disasters

    Dar lumea cam evita sa discute despre astea cand propovaduieste monarhia ca gold-standard, oare de ce :) :)

    Ma rog, o monarhie e tot ce ne’ar mai lipsi acuma…

    Pe principiul ca daca INCA se mai pot face pasi inapoi atunci de ce sa nu’i facem

    Ce sa se mai chinuie prostii sa’si mai aleaga presedintele, da’i dracu, cine’i intreaba ce vor, le bagam o casa regala si ai linistim

    Bagatzi bre o monarhie si sa vedetzi ce bine o sa traitzi ca’n Japonia

    Si asta incepand de a doua zi

    Ca oamenii nu mai conteaza, geopolitica nu mai conteaza, conteaza forma de guvernamant si cu cat te intorci mai mult in timp cu atat mai bine

    Si hai sa tiparim si dolari, sa le zicem dolari dambovitzeni si gata avem si moneda puternica, inundam pietzele financiare cu ei si ne’am scos si aici, or sa devina dolarii dambovitzeni valuta de referintza

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Din 81 de ani de monarhie, am avut vreo doi ani si ceva de dictatura regala plus vreo şapte de dictatură legionară, militară, comunistă.
      Din 69 de ani de republică, am avut 42 de ani de dictatură comunistă.
      Nu păreți la fel de dezgustat de republică. Si nici de “abaterile de la morala proletara/burgheza” a unor politicieni republicani sadea, Carol II e singurul “vinovat”.

    • backtracking spune:

      Apoi chiar asa nasol nu e daca Carol II a fugit cu tablouri si aur. Stia ce sa ia cu el. Ceausescu a fugit cu elicopterul si nu a avut loc de bagaje. Saracul Ceausescu presupun ca nici nu avea habar ce sa ia cu el in caz ca ar fi avut ocazia sa fuga cu un tren. La fel de bine, nu cred ca vreun presedinte dupa 89 ar fi stiut cu ce sa umple un tren de trebuia sa fuga. Primul a fost chiar sarac si cinstit: ar fi fugit cu bicicleta?

      Nu pot sa inteleg cum o majoritate a ajuns sa considere ca monarhia e un pas inapoi. Presupun ca progresul inregistrat de la renuntarea la monarhie este indubitabil. Tocmai “pas inapoi” este un fel de spune “non-progres”, iar cuvantul progres imi suna din ce in mai de speriat.

  11. kinn spune:

    Nici n-a castigat bine PSD-ul si deja au aparut astfel de solutii. Azi monarhia. Maine il asteptam pe dl Ciucu cu restrangerea dreptului de vot pentru analfabeti , “de dragul discutiei”.

    Va potoliserati de cand a castigat Johannis cu voturile diasporei, dar acum iar a incput distractia.

    De fapt, e simptomatic pentru impotenta asa-ziselor elite. In lipsa de imaginatie si solutii pentru un viitor mai bun, nu ramane decat trecutul.

    Ma mir doar ca nu tre sa ne intoarcem la vremea lui Stefan cel Mare. Ca doar Moldova era prospera, respectata in Europa, facea fata cu succes imperiilor din regiune, iar coruptii se leganau in streang, si poporul se mantuia prin manastiri. Un ideal, ce mai.

    • backtracking spune:

      Daca stau sa ma gandesc, propunerea cu Moldova nu e asa rea. Moldova ca un fel de Bavaria sub Ludovic al II-lea. Si pana la urma ce e rau in a te intoarce intr-un punct cunoscut care a functionat cat de cat? Cine se pierde in padure nu incearca sa se intoarca/regaseasca locul de unde banuieste ca s-a pierdut?

      • kinn spune:

        Nu cred ca te poti intoarce cand si cum vrei. Monarhia la 1866 era posibila datorita unui cumul de factori istorici si de dezvoltare, care sunt in mare masura irepetabili. M-as fi asteptat ca pe aceasta tema sa existe intuitia ca se gaseste mult mai mult in spatele unei forme de guvernare decat 2-3 avantaje (stabilitate etc). Exista un spirit al timpului. Iar la urma urmei si Ceausescu avea stabilitate …

    • Mihai Badici Mihai Badici spune:

      A existat un moment când l-am suspectat pe Adrian Năstase că ar fi interesat de o astfel de soluţie. Ar fi avut şi motive, partidul lor n-a mai câştigat preşedenţia de pe vremea lui Ilici. Îndrăznesc un pariu, nici tura asta n-o să se întămple …. Aşa, măcar ar fi avut un monarh recunoscător :)

  12. Dedalus spune:

    Discutia cu privire la monarhie, ca alternativa la republica de astazi nu are nimic de-a face cu trecutul. Ca orice discutie politica are de-a face cu viitorul.

    Comunismul, ca si fasciscmul, ca si alte doctrine politice extremiste, se bazeaza pe introducerea unei forme cvasireligioase a Statului.

    Din acest punct de vedere, cu cat o doctrina va fi plasata mai la stanga, cu atat lupta impotriva monarhiei va fi mai hotarata.

    Preponderenta celor care prefer Republica pentru Romania arata de fapt si aceasata contaminare stangista (nu social-democrata, in Romania nu exista social-democratie, dupa cum nu exista nici liberalism/conservatorism).

    Cel putin din registrul de ura persoana-la-persona in care se aduc argumentele anti-monarihe, rezulta exact acelasi lucru: o contaminare stangist -totalitara a constiintei sociale.

    Nu vreau sa spun prin asta ca oricine e “de stanga” ar trebui sa fie anti-monarchist (desi, strict
    theoretic vorbind, asa cam ar trebui) si invers.

    De-asta si discutia este un “dialog al mutilor cu surzii”. Sau altfel spus, in loc de a adduce argumente pr si contra monarhei ca alternativa la republica in viitor, dezbaterea esueaza lamentabil in analiza trecutului – monarhie vs. republica in istoria Romaniai (sau pe aiurea). Ori, exemplele din trecut nu au cum sa fie relevante pentru present.
    \===
    Argumentele pro-monarhie ca de altfel si cele anti-monarhie (sau pro-republica, desi nu e chiar aclasi lucru) se plimba pe un teritoriu al formelor fara fond, al administrateiei non politice si al persoanei ca alternativa la doctrina (si in locuitor al doctrine politice).

    Argumentele pro-monarhie (pentru viiitor) sunt:
    a) o capacitate mai ridicata de mobilizare a populatiei in jurul Statului
    b) o capacitate mai ridicata de rezistenta la laicizarea structurala a societatii (laicizare cu impact asupra valorilor asumate de individ)
    c) o forta mai mare de mentinere a stabilitatii politice

    In acest registru, legitimitatea sau non-legitimitatea Casei de Romania sau aspectele juridice al abdicarii sau alte chestiuni de acest tip nu isi au rostul. Pentru ca nu am avea de ce sa vorbim despre re-instaurarea monarhiei ci despre instaurarea sa. Mare diferenta.

    • Dragos Filipescu Dragos Filipescu spune:

      Va multumesc pentru aceasta interventie. Cu privire la dezbatere, din pacate cam aveti dreptate. Sigur ca nu eu am autoritatea de a o “provoca”, dar nici nu cred ca e imposibila. Inca.

  13. Monarhia apa plata spune:

    Uite de ce castiga mereu PSD in tara asta si face dinastii de Teleorman ,pentru ca unii viseaza micsunele :) ))

  14. Dedalus spune:

    Poate mai incercati un articol. Dupa umila mea parere, subiectul merita.

    Poate ca ar teebui direct pusa problema oportunitatii instaurarii monarhiei.

    In definitiv, in noiembrie 1989 cine ar fi pariat ca o luna mai tarziu comunismul va cadea?

    Istoria nu e matematica,,,,



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dragos Filipescu


Dragos Filipescu

Economist in sistemul bancar, doctor in Finante, specializarea Moneda-Credit Lucrarea de doctorat: Activitatea bancarǎ şi mecanismul plǎţilor (2004) – Universitatea Al.I.C... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Nu ma asteptam sa ajungeti sa dati citate din Basescu... va discreditati, nu-mi amintesc ca exul in ...

de: neamtu tiganu

la "NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)