Home » Educatie »Opinie » Citesti:

Politicieni sau universitarii?

Valentin Cotarta decembrie 9, 2016 Educatie, Opinie
3 comentarii 1,362 Vizualizari

Cat am lucrat la Agenția Consiliului European al Cercetării sau ERCEA am avut privilegiul sa cunosc floarea cercetării științifice din Europa. In anul 2010 i-am adus chiar in tara, dar universitarii erau ocupați, desigur cu politica! Panelurile de evaluare, daca știai sa provoci dezbateri erau fascinante caci luai practic pulsul marilor subiecte aflate in laboratoarele de cercetare. Intr-o zi mi-a venit ideea de a pune in discuție subiectul – Cercetare da, dar politica? Foarte mulți au strâmbat din nas ca fiind ceva urat mirositor. Încet, încet subiectul a prins si dezbaterea a căpătat culoare. Mai ales după ce una dintre fostele colege dintr-un panel de IT fusese recent numita Ministru al Educației in Italia! Deci se poate le-am replicat. Un profesor de la Universitatea Catolica din Leuven a început sa-si verse năduful. Si eu am fost pentru un mandat in Parlament dar mi-a ajuns. Am intrat ca specialist IT in programare si după 4 ani am devenit penibil in fata studenților mei. Dinamica noutăților fusese așa de mare încât parca plecasem de la catedra de zeci de ani. Au apărut gadgeturi noi, telefoanele inteligente, Google scosese Androidul si magazinul de aplicații iar Apple își simțea in pericol poziția dominanta. Java întrecuse limbajele clasice de programare iar GPS-ul devenise un gadget de piața. Am decis sa-mi iau un an sabatic după ce am încheiat socotelile cu politica, am șeruit doctoranzii mei la alți colegi si m-am apucat sa-mi rescriu toate cursurile. Încheiein politica trebuie sa intri atunci când nu mai ai nimic de spus in știința!

Sa ne aruncam o privire spre Parlamentul României unde de peste 4-5 mandate avem profesori universitari, conducători de doctorate (pe banda rulantă), stand cu ochii pe legea educației sa nu cumva vre-un partid aflat la guvernare sa le schimbe status-quo–ul. Nu poți logic sa nu-ti pui întrebarea, ce fel de cursuri si ce fel de doctorate conduc aceștia? Daca cursurile lor au rămas in urma cu 20-30 de ani, daca temele de doctorat sunt prăfuite demult, ce fel de generații scoatem din universități? Ne batem pe ultimul loc in Europa si nu vrem sa facem nici un pas înainte. Iar daca cumva cineva îndrăznește, un „tehnocrat” sau un ministru prin asumarea răspunderii, trebuie imediat revenit la punctul zero caci nu-i așa tara are nevoie de oameni prostiți. De unde sa știe bietul student ca ceea ce i se preda, sunt multe încă cursuri traduse din limba rusa de acum 50 de ani? El crede ca intrând într-o universitate face un pas înainte in cariera si in cunoaștere. Dar, vai, ajuns acasă si stand de vorba cu părinții constata ca aceștia făcuseră aceleași cursuri si care nu le oferă nici o oportunitate pe piața muncii din 2016, caci fie industria a dispărut si totul vine din afara, fie trebuie sa plece in pribegie cu o diploma de valoarea unei hârtii si sa înceapă o alta viată in alta parte. Trebuie sa fii legat la ochi sa nu vezi ca învățământul de ingineri actual este mult sub cel de vremea împușcatului. Si când te gândești ca totul a fost posibil cu universitarii care nu mai pleacă din politica, probabil ca Iliescu – decât cu picioarele înainte. Acești « promotori » ai râului mai au tupeul sa fie si formatori de opinie fără jena de sa-si recunoaște limitele. Pentru ca partidul « LOR » sa câștige alegeri sunt in stare de orice – sa promită intrarea la facultate fără bacalaureat, ca dau 6% din PIB pe educație, ca măresc salariile cu 50% etc. In aceasta tara numită Romania pot ajunge rectori de mari universități fără sa aibă vre-un aport la cercetare sau nici măcar doctorat. E «noaptea mintii» cum numește cineva ceea ce se întâmplă in Romania actuala.

Si iți pui întrebarea fireasca – de ce ajung sau vor ajunge romanii sa conteste valorile europene si occidentale? Simplu, pentru ca cei care își spun profesori universitari si politicieni au rămas atât de in urma in raport cu colegii lor in Vest încât prefera sa meargă sa viziteze orașe la simpozioane decât sa-si prezinte lucrările. Cred ca suntem o tara unica in lume când simpla trecere prin fata unei universități occidentale înseamnă automat o diploma de master. O simpla privire pe CV-urile unora dintre foști miniștrii la educație dar nu numai, arta clar modelul Ponta de a face știința – copy/paste. „Complexul” occidentului apare firesc atunci când iei contactul cu realitatea după ce tu crezi ca profesorii pe care i-ai avut in universitate chiar își făceau meseria pentru care erau plătiți! Si uite așa apare clivajul dintre ceea ce crezi ca ești si realitatea. Partidele populiste, care in fapt au creat aceasta falie o folosesc acum, ca sa excludă romanii care au studiat in străinătate sau „tehnocrații bruxellezi”. Si ca înțelegem si mai bine ipocrizia, PSD-ALDE se face ca uita de d-na Corina Crețu, azi Comisar, de fiul lui Adrian Năstase, de euro-parlamentarii lor care sunt tot „bruxellezi” si „tehnocrați”. Este celebra lozinca a oamenilor care nu au mâncat salam cu soia din anii 90, întoarsă acum împotriva „tehnocraților”. Ba mai mult, Dragnea emite o axioma – tehnocrații nu gândesc (!!!). La fel precum Ponta care spunea despre revista Nature ca este o revista de fluturi, Dragnea ii califica pe absolvenții de MIT, Harvard, Oxford, Paris – oameni care nu gândesc. Evident nu pe toți ci doar pe aceia care îndrăznesc sa intre in politica si sa-i facă concurenta „partidului plin de dottori”. Închei in stilul programului PSD cu un grafic. Nu cu date a căror sursa nu apare in slide-urile pe care le flutura la TV fără sa-l întrebe nimeni de sursa. Un grafic care ne arata unde suntem in realitate si nu in realitatea virtuala pe care ne-o prezinta partidele tradiționale.

In acest grafic (source EC) se vede ca o singura universitate din Olanda are de peste 3 ori mai multe proiecte de cercetare câștigate in competiția H2020 decât toate cele mai bine cotate 11 universități romanești, la un loc. Cred ca orice comentariu, chiar si pentru politicienii romani este de prisos. Cele doua universități clujene si Universitatea București au mai multe proiecte câștigate decât restul de 8 la un loc. Aici ne-a adus oportunismul politic care știe un singur lucru – sa-si consume energia in politica in defavoarea științei.

NB. In toate tarile performante policiticienii se indreapta spre universitati pentru solutii tehnice si de pret pentru proiecte. La noi fenomenul este invers – universitarii se indreapta spre politica – si nimeni nu mai cenzureaza politicul. Aici mi se pare a fi cheia la solutia care a dus Romania in dezastru si a facut din universitati solutii de decor.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "3 comments" on this Article:

  1. neamtu tiganu spune:

    Fi-mi a studiat aviație în Ge iar eu în Ro cu mulți ani în urma. Am urmărit cu atenție ce studia și am comparat cu ce făceam noi. Spre marea mea supriza enorm de mult era aproape identic, suna ciudat dar bazele aviației nu s-a prea schimbat.
    Desigur azi se folosește intensiv calculatorul, deși e ceva fantastic totuși uneori simtul tehnic, încrederea oarba în computer fiind uneori daunatare

    Desigur universitatile din occident fac cercetare dar ăsta se datorează existentei industriei care susține aceasta cercetare.

  2. Solovan Caius spune:

    nu doar politica ci si forte ,influente oculte care de fapt domina toate domeniile societatii si imping in fata prin mijloace neprofesioniste oameni/profesionisti neperformanti , cu dubla comanda si care pot fi indrumati/dirijati etc.
    si atunci ce sa vada tinara generatie cind nu are ,nu sunt date adevartate modele ci niste falsuri grosolane care pertuba scara valorilor !!!
    Chiar nu se gasesc oameni in adevaratul sens al cuvintului cu coloana, tot “aia” revin in media, politica,guverne alte domenii sub o forma sau alta si dau lectii,indrumari!!!



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Valentin Cotarta


Valentin Cotarta

Doctor la Universitatea Politehnica Bucuresti si la University California of Los Angeles sub conducerea Prof. Octavian Radovici si Prof. Ken NOBE (UCLA) 6 ani experienta la Ofi... Citeste mai departe


România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

E randul tau

Nu ma asteptam sa ajungeti sa dati citate din Basescu... va discreditati, nu-mi amintesc ca exul in ...

de: neamtu tiganu

la "NATO iese din joc. Se încălzește, pe margine, încălzirea globală (Actualizat 2)"

Cauta articole

iunie 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Mai    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)