Home » Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Politrucii über alles

Serban Pretor iunie 4, 2014 Opinie, Politica & Doctrine
10 comentarii 1,403 Vizualizari

Încet, încet, aproape pe nesimţite, nesimţirea guvernanţilor pătrunde în cele mai îndepărtate unghere ale vieţii noastre sociale şi pune stăpînire pe cele mai neaşteptate poziţii ce pot avea o cît de neînsemnată influenţă asupra comportamentului unui oricît de restrîns grup de compatrioţi. Principiul potrivit căruia fiecare picătură îşi are contribuţia ei la umplerea paharului, ligheanului, rezervorului, bazinului, lacului, mării sau oceanului a fost bine însuşit de partidul-stat care acum a trecut la aplicarea lui întru consolidarea dominaţiei absolute pe care o impune cu sîrg.

Începutul a fost răsunător, generator de indignare clamată cu justificată mînie patriotică, atunci cînd, imediat după preluarea guvernării, au fost înlocuiţi, pe lîngă miniştri, o droaie de înalţi funcţionari cu greutate, inclusiv majoritatea prefecţilor (chiar dacă exista o lege care îi asimila cu înalţii funcţionari publici şi le garanta o relativă stabilitate – la urma urmei orice lege e făcută ca să fie ocolită, s-au văzut situaţii mult mai elocvente). Privind lucrurile din alt unghi, se poate spune că a existat o doză de firesc în aceste acţiuni: toate guvernele, fără excepţie, procedaseră la fel şi înainte.

Faptele au început să iasă din matca firescului în momentul în care au căpătat forme ce nu mai fuseseră întîlnite pînă atunci: tentativa de lovitură de stat parlamentară, asaltul asupra instituţiilor fundamentale (printre care, dar nu singurele, Avocatul Poporului şi Curtea Constituţională), modificarea unor legi de bază în asigurarea funcţionării justiţiei, tentativa de masacrare a Constituţiei şi multe altele. Acest asalt concertat, din direcţii diferite şi cu destinaţii din cele mai diverse, în ciuda unor piedici întîmpinate sporadic (al căror efect a fost de cele mai multe ori doar o momentană alimentare a optimismului celor care credeau sincer sau doar sperau în rezistenţa respectivelor structuri), a dus şi duce la o şubrezire lentă dar continuă a tuturor elementelor ce începuseră să creeze senzaţia edificării a unui stat de drept. Paradoxal, rezistenţa întîmpinată nu a descurajat asaltul, ci au amplificat îndîrjirea cu care acesta a fost conceput şi diversificarea formelor sale de manifestare. Cred că se poate vorbi şi de o relativă rafinare a acestora, în măsura în care se poate vorbi de rafinament în cazul călcării în picioare a principiilor şi normelor de democraţie şi civilizaţie.

Uluirii occidentului i s-a răspuns cu promisiuni (deja arhicunoscutul dublu limbaj) şi cu acţiuni minimaliste, a căror nocivitate vizibilă nu afişa amploarea care să justifice adoptarea unor reacţii ferme. Luate fiecare în parte, evenimentele puteau fi considerate nesemnificative, dar ansamblul lor întinde o dominaţie absolută asupra celor mai „nepolitice” domenii de activitate, cu ramificaţii subversive în direcţii cu potenţial inestimabil de influenţare a pături largi de alegători. În unele etape s-a mizat şi pe o relativă oboseală a „rezistenţilor” (la un moment dat doar preşedintele Băsescu mai făcea faţă în forţă, de aceea şi atacurile asupra sa au avut cea mai mare consistenţă), ca şi pe canalizarea atenţiei publice către evenimente derizorii, dar cu impact emoţional; măiestria televiziunilor de partid nu se dezminte, ele vor rămîne încă multă vreme instrumente de manipulare importante, dar strategia de diversificare a procedeelor de subjugare a opiniei publice începe să-şi facă simţite efectele. Este vorba de o strategie preventivă care să asigure continuitatea atunci cînd sprijinul televiziunilor, a căror disipare în internet este lentă dar sigură, nu va mai putea fi asigurat la nivelul necesar.

În situaţia aceasta partidul-stat a aplicat strategia clasică de atragere în mrejele sale a unor instituţii şi activităţi aparent fără conexiune cu sfera politică. Ca o paranteză, aici se vede şcoala epocii comuniste, cînd partidul unic ajunsese să controleze absolut toate domeniile vieţii sociale, de la economie şi justiţie, pînă la învăţămînt şi cultură.

Toată lunea îşi aminteşte de dezvăluirile din presă legate de intervenţiile şi presiunile politicienilor asupra procesului de alegere a noului şef al ligii profesioniste de fotbal; ecourile s-au stins repede, dar rezultatele au rămas.

A urmat alegerea, tot cu cîntec, a noului preşedinte al federaţiei de fotbal; tam-tam-ul a trecut iar acum omul îşi face de cap liniştit.

Au trecut aproape neobservate mişcările din culisele alegerii preşedintelui Academiei Române şi prea puţini au fost impresionaţi că, dintre toţi candidaţii, a fost ales cel ce avea cele mai puţine realizări ştiinţifice, compensate însă de un sprijin politic ferm al partidului dominant.

Culmea prezentului e numirea (termenul e mult mai potrivit decît cel de „alegere”, pe care unii se mai străduiesc să-l folosească în comunicatele oficiale), fără nici o reţinere sau încercare de camuflare a aparenţelor, a unui politruc PSD cu acte în regulă (deputat) la şefia Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, asezonată cu presiuni şi umilinţe greu de imaginat asupra unor contracandidaţi incomozi tocmai datorită unor merite sportive incontestabile.

Extrem de complicată apare prelungirea situaţiei de incertitudine din Televiziunea Română. După ce a fost numit un nou consiliu de administraţie, format în bună parte din cei demişi de mai multe ori pentru incompetenţă (dar tocmai prin aceasta făcînd dovada competenţei lor angajate), procesul de numire a preşedintelui-director general a fost blocat, nefiind încă stabilită persoana care oferă cele mai sigure garanţii că răspunde necondiţionat cerinţelor majore impuse instituţiei în perioada următoare. Asta în ciuda faptului că actualul interimar a fost validat de comisiile parlamentare de specialitate, fiind propunerea noului consiliu de administraţie, care însă între timp s-a răzgîndit şi îi sabotează toate proiectele. Piruetele rafinate ale lui Stelian Tănase, dublate de nişte inabilităţi infantile, l-au adus în poziţia de a nu mai fi favoritul absolut, tocmai datorită semnalelor date de grupul de spoliatori din interiorul TVR, rămaşi în funcţii şi în firmele căpuşă de pe vremea fostului PDG. S-a insinuat cu abilă perfidie că Stelian Tănase nu va fi marioneta dorită de PSD (nu este exclus ca şi această situaţie să fi stat la originea infarctului său). Nici nu poate exista un pretext mai elegant pentru îndepărtarea sa decît grija părintească pe care partidul o poartă pentru sănătatea soldaţilor săi. Calea pentru găsirea unui politruc veritabil, impostor şi incompetent, dar supus în totalitate intereselor grupurilor politice mafiote este larg deschisă. Foarte mult timp pentru refacerea jocurilor nu ar mai fi, căci termenul permis de lege pentru interimat expiră pe 20 iunie.

Un caz special îl constituie relaţia tot mai strînsă dintre oficialii partidului de guvernămînt şi una dintre instituţiile a cărei credibilitate în rîndurile populaţiei se impune a fi tot mai intens exploatată: Biserica Ortodoxă Română, ale cărei activităţi o califică tot mai mult ca o agenţie economică şi de propagandă, lăsînd în plan secund misiunea sa spirituală şi duhovnicească. Dacă obţinerea fondurilor pentru catedrală ar putea justifica (dar nu scuza) într-o oarecare măsură compromisurile pe care biserica le face cu politicul, concesiile făcute de către diverşi slujitori ai bisericii unor potentaţi fără de Dumnezeu sunt din ce în ce mai impardonabile. La fel şi cinismul cu care prim-ministrul României a comentat vizita făcută a începutul campaniei europarlamentare, împreună cu secondanţii săi şi însoţiţi de mai-marele supraveghetor al banilor, Prea Fericitului Patriarh Daniel pentru a lua „o binecuvîntare” (pentru ce nou pachet de fapte creştineşti le-o trebui? o fi de bine sau de rău?).

Nu-mi propun inventarierea tuturor acţiunilor subversive ale politicienilor, dar sunt convins că aceia care îmi împărtăşesc opinia vor avea cîte ceva de adăugat în acest sens, poate fapte mai spectaculoase prin ingeniozitatea diabolică ce stă la baza conceperii lor. Am dorit doar să accentuez impresiile despre o realitate extrem de îngrijorătoare pe care o trăim, mai ales în perspectiva perioadei electorale ce urmează. Rezultantele ei ar putea să ne limiteze şi mai mult libertăţile de care încă ne bucurăm, care ne par atît de normale încît nu le conştientizăm în măsura în care am face-o după ce le vom fi pierdut.

PS. Dacă cineva mai cunoaşte vreo instituţie a statului care să nu fi fost subjugată de pecinginea politicului, îl rog să mi-o semnaleze pentru a documenta rapid o asemenea minune.

PPS. Sper ca orice paralelă cu destinul şi conotaţiile impresionantului cîntec compus de Joseph Haydn în urmă cu peste 200 de ani să rămînă complet întîmplătoare.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "10 comments" on this Article:

  1. noba spune:

    Corecta simptomatologia si diagnosticul.
    Nu sunt total de acord cu prezentarea mai mult implicita a cauzelor si evolutiei.
    Este adevarat ca asistam la o reactie, chiar restauratie a fesenismului virulent de sub Iliescu si Nastase. Vad acest fesenism ca un corporatism fara ideologie (dreapta inca necunoscuta, stanga compromisa) , inlocuita cu un populism care exploateaza infantilismul civic al populatiei lobotomizate in cei patruzeci de ani de totalitarism.
    In aceasta situatie picatura niciodata nu umple paharul pentru ca societatea inca are resurse de asimilare a autoritatii populiste, precum un pahar de plastic care se largeste sub presiunea apei fierbinti.
    Problema cea mare – avem de ieri o analiza foarte buna in acest sens pe platforma -, absenta unei forte politice care sa reprezinte “pe bune” valorile democratiei de extractie anglo-saxona occidentale. In afara de persoane care merg contra curentului chiar din propriul partid / Basescu, Macovei/ nu avem factori care sa anihileze tendintele generale de corporatizare a societatii de catre politicienii nascuti din giulgiul lui Ceausescu si pelerina lui Iliescu.
    la ora actuala chiar nu avem alta alternativa decat sa sprijinim acele personalitati pe care le vedem autentic “occidentalizate”.

  2. Ela spune:

    Cred ca este clar pentru multi români (> 50% ?) ca impostura a durat destul, si ca este urgent sa i se puna capat!
    Lipsa manifesta a unei personalitati carismatice care sa contracareze PSD&co este un handicap, cert, dar nu o fatalitate…nu inca!
    Este dificil de luptat contra tavalugului care a distrus aceasta tara si a netezit pana si circumvolutiunile creierului romanesc? Cu siguranta!
    Este imposibil de invins? Nu!
    Orice drum, fie el cat de anevoios, incepe cu un prim pas, decisiv! Ca orice actiune umana, efectul sau ulterior este conditionat de 2 factori:
    - unul, rational (a nu se confunda cu “rezonabil”!), care consta intr-o analiza lucida* a situatiei!
    * : nu se vor (mai) neglija (prosteste!) calitatile incontestabile ale adversarului!
    - altul, emotional…
    Referitor la primul aspect, intelectualii si-au facut in mare parte datoria de informare astfel incat, doar cine nu vrea (< 50 % ?) sa admita realitatea asa cum este ea , ignora pericolul care paste Romania!
    Apoi, lucrurile se complica…cu gestionarea emotiilor romanii nu stau prea bine! Ii cam "fura peisajul" si uita de bunele rezolutii cu care au plecat la drum! Aici cred eu ca trebuie lucrat in prioritate…Teme de abordat de urgenta: suprematia orgoliilor, respectul, temperarea…etc.etc.
    Paradoxal insa, ceea ce pare complicat este totdeauna mult mai simplu, in cazul de fata, totul (!), putandu-se rezuma la : atitudine inteligenta!

    • Serban Pretor Serban Pretor spune:

      Foarte tonic şi încurajator optimismul pe care încercaţi să-l afişaţi. Din păcate sunt mai sceptic, dar îmi place vorba aceea că scepticii ar face nai bine să tacă. Stau şi mă întreb dacă aş face chiar mai bine să tac.
      Dacă cei mai mulţi români (peste 50% cum spuneţi), s-ar fi lămurit că impostura a durat destul, cred ca multe lucruri ar fi stat altfel:
      - nu am fi avut un mitoman plagiator în fruntea tuturor sondajelor din ultimii doi ani
      - nu ar fi fost aleşi tot felul de penali, unii chiar aflaţi în închisoare
      - calea spre politica inaltă ar fi fost barată în mod natural tuturor celor măcar suspectaţi de afaceri necurate
      - faptul că ar putea exista cîţiva, doar cîţiva, parlamentari cinstiţi, neimplicaţi în relaţii şi afaceri dubioase, nu ar constitui doar o memorabilă excepţie de la regula celei mai corupte clase politice a întegii UE
      Rezultatele de la recentele alegeri arată că acei peste 50% de care vorbiţi mai au mult de aşteptat ca să ajungă să fie acolo.
      Perfect de acord cu atitudinea inteligentă necesară. M-aş mulţumi ca ea să fie măcar şi numai raţională, ceea ce pînă la urmă ar fi acelaşi lucru. Dar de unde nu e…nici Dumnezeu nu ştiu dacă mai poate veni să ceară. Adică El ne tot dă şi ne arată, dar dacă noi, poporul lui Ţuţea, nu vrem să vedem, nu are cum să ne bage şi-n traistă…

      • Ela spune:

        Cred ca trebuie sa fac cateva precizari, ca sa fiu sigura ca vorbim despre acelasi lucru, dle S.Pretor.
        Atunci cand folosesc “?”, inseamna ca ma intreb in ce masura este valabil ceea ce enunt…(in cazul cu pragul electoral de 50%, neputand da nicio garantie :( …)
        Daca aveti amablilitatea sa remarcati, folosesc timpul prezent si viitor, deci “s-ar fi lamurit de mult” sau “ar fi stat altfel” sunt remarci care nu corespund conceptual…dupa parerea mea!
        Eu nu privesc in urma ca sa aprofundez dimensiunea dezastrului ci, ajutandu-ma de analize lucide ca cea pe care o faceti in acest articol, incerc sa intrevad solutii concrete pentru prezent, respectiv viitor.
        O posibilitate de actiune constructiva mi se pare ca ar putea veni chiar de la dvs, intelectualii romani de buna-credinta, si anume, sa faceti ce stiti mai bine (sa scrieti, sa vorbiti,etc.) ca sa impiedicati acapararea temei “mandru ca sunt româm” de catre PSD!
        Pentru asta insa, trebuie sa va interziceti sa vedeti doar ce-i rau la romani, sa cautati si acte valoroase, comportamente laudabile,etc, sunt sigura ca veti gasi!
        Cei pe care dvs numiti “poporul lui Tutea” si dl Plesu rezuma la “nea Ghita”, au nevoie de ajutor! Unui copil care nu invata bine si care este indisciplinat nu se va educa niciodata doar daca primeste palme si mustrari! Vorba de bine mult aduce…!
        Multumesc pentru ei!

  3. euripide spune:

    partidul scornicesteanului a durat o jumatate de secol, doar valul de schimbari din exterior l a lipsit de onorurile militare de la catafalc. mimind jocul democratic, partidul s a divizat in grupuri infractionale organizate care se succed alternativ la putere, timp suficient incit fiecare sa si plaseze membrii (impreuna cu neveste si odrasle, fini si nasi si cuscri si matusi) in institutiile conectate la buget sau organizatiile internationale a caror menire ar fi sa slujeasca romania nu propriile i interese. impartind frimituri unei mase amorfe, neputincioasa sau puturoasa, incompetenta sau slugarnica, cu legi validate de parlamentul rusinii, iata unde i romania. a declarat cineva falimentul partidelor ? si daca nu, asta nu sint inseamna ca sint validate si acceptate ?

  4. Eugen Vasiliu Eugen Vasiliu spune:

    Felicitari !
    Este o analiza foarte pertinenta a revenirii in forta a partidului-stat (PSD), cu toate tehnicile cripto-comuniste utilizate ( tovarasii de drum, aliantele grotesti, pioni de sacrificiu etc).
    N-as adauga decit o picatura de optimism . Toate manevrele de acum pentru instaurarea partidului-stat contin o doza de disperare evidenta, un fel de “acum ori niciodata” care este vizibila si in forta manevrelor si in erorile lor. Si rezultatul e pe masura. Sa ai o majoritate de 70% si sa-ti esueze TOTUL, poate fi inceputul sfirsitului penrtu un anume fel de a face politica.
    Chiar si deghizata intr-o larga unuine stinga-dreapta (USL) si cu lideri osificati in rele deghizati in tineri bintuiti de un suflu nou, revenirea partidului-stat ca model ar putea fi ingropata definitiv de pierderea de catre stinga a alegerilor la prezidentiale.
    De aceea dreapta trebuie sa inteleaga acum necesitatea unei uniri istorice, pentru a putea genera evenimente istorice!
    Contextul international e favorabil, mai ramine sa fie si CORECT utilizat, pe masura asteptarilor interne si externe.

  5. it_s__not_news spune:

    Aha. Si faceti ceva, in afara de constatari? Eu, in locul vostru, m-as organiza si as pune de-o revolta.

    • Serban Pretor Serban Pretor spune:

      Speram ca aceia care găsesc de cuviinţă să adauge nişte comentarii să se refere la lucruri realiste. Daca vă deranjează constatările, sau sunt atît de evidente încît nu aveţi nevoie de ele, puteţi foarte bine să treceţi la alte articole. Dacă totuşi veniţi cu propuneri, sper să păstraţi minimul de seriozitate cu care ne-am obişnuit pe această platformă şi să fiţi concret şi constructiv. Cum vedeţi această revoltă? Spuneţi-ne cum să ne organizăm şi ce să facem ca să ne asigurăm reuşita. Sunt convins că opiniile realiste şi constructive vor fi îmbrăţişate de toţi cei care de vreo 25 de ani s-au săturat să constate şi abia aşteaptă să treacă la acţiune sub îndrumarea unui competent.

      • iosiP spune:

        Domnule Pretor, imi voi permite eu sa raspund: desigur, o “revolta” in strada nu ar avea succes – cred ca nu are sens sa precizez motivele. In schimb este foarte posibila (si lipsita de riscuri) o revolta fiscala, prin urmatoarele metode:

        1. La nivel de firma privata, revenirea la plata partiala a salariilor “la negru”. Unicul motiv pentru care s-a renuntat la acest lucru a fost “imbatranirea” angajatilor, si implicit constientizarea faptului ca pensia va depinde de salariu (conform sistemului de “puncte”). Acum insa a devenit clar pentru oricine ca sistemul de pensii este falimentar, deci putini mai asteapta ceva de la el. Mai mult, plata neoficiala a 50% din salariu ar conduce la o crestere a venitului net cu aproximativ 30-35%, ceea ce ar fi mai mult decat acceptabil pentru angajati.

        2. La nivel personal, “mica evaziune fiscala”: cumparati alimente, bautura si tigari de pe piata nereglementata. Eu fac acest lucru si va garantez ca economisesc lunar o suma decenta (unde mai poneti ca mananc si beau lucruri de calitate mai buna). Pentru alte achizitii, precizati ca nu aveti nevoie de factura, veti vedea ca puteti cumpara la pret redus (atentie totusi la produsele care beneficiaza de garantie – in cazul acestora decizia depinde, in principal, de increderea pe care o aveti in vanzator).

        3. Tot la nivel personal (dar si de IMM), retrageti banii din banci: oricum dobanzile practicate (si impozitarea acestora, la care se adauga inflatia) fac ca depozitele bancare sa fie nerentabile. Prin urmare, puneti presiune asupra sistemului bancar: sistemul de rezerve fractionare – recent modificat in favoarea bancilor – le face vulnerabile. Cat despre eventuala salvare (bail-out) a unei banci straine de catre statul roman… ei bine, daca aceasta este corect prezentata in mass-media, si corelata cu abuzurile bancilor (pe care statul refuza sa le penalizeze), va scoate sigur oamenii in strada.

        4. Intarziati plata taxelor si impozitelor pana la data limita. Cu cat statul colecteaza mai putini bani, sau mai tarziu, cu atat va fi nevoit sa ia masuri nepopulare care au potentialul de a declansa o miscare spontana de revolta.

        Ar fi si altele, dar deocamdata cred ca este suficient…



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Serban Pretor


Serban Pretor

Serban Pretor - expert angajat in CNA de la infiintarea sa din 1992 Consilier al presedintelui CNA si director de strategie/reglementari pina in 2000. Membru CNA intre 2000-2006 ... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)