joi, martie 28, 2024

Porcul

În ziua în care toate televiziunile de știri anunțau tragedia de la Caracal, la un moment dat m-am ridicat din fața televizorului și m-am dus la bucătărie să-mi iau un pahar de apă rece. Întâmplarea face că ochii mi-au căzut pe o mare oală de ciorbă, plină de grăsime, peste care se turnase apă, și care aștepta cuminte, în chiuvetă, să fie spălată. Printre petele consistente de grăsime care pluteau în ea se zărea o farfurioară de porțelan de la o ceașcă de cafea, pe care cineva o lăsase să cadă acolo, cu un gest automat, probabil semi-conștient.

Dacă nu ar fi intrat în contact cu zoaiele din oală, farfurioara aceea ar fi putut ajunge foarte simplu în raftul cu vase curate, eventual după o simplă clătire cu apă, chiar și rece. Acum însă ea este la fel de năclăită ca oala de ciorbă și va trebui frecată insistent cu detergent, cu apă fierbinte, etc.

Revenit în fața televizorului și urmărind în continuare succesiunea de imagini și informații, nu m-am putut împiedica să mă gândesc că, în fond, ceea ce a făcut poporul român în mai 1990 este că și-a pus, cu un gest automat, semi-conștient, sufletul în oala îngălată a comunismului, așteptându-se ca din asta să rezulte traiul la standarde occidentale, așteptat de toți.

De 30 de ani, cu mânecile suflecate sau nu, frecăm în neștire o farfurioară de porțelan mânjită de zoaie, pe care nu reușim să o scoatem la lumină. Și o frecăm cu un burete îmbibat nu cu detergent, așa cum ar trebui, ci tot cu grăsimea de la ciorba grasă a comuniștilor și a continuatorilor acestora, peste care, eventual, adăugăm, uneori, și atunci cu mari precauțiuni, câteva picături de detergent, care se risipesc imediat în neant.

Așa cum fata aceea ar fi putut fi salvată, dacă structurile statului ar fi fost, măcar în ziua de azi, populate de oameni – nu neapărat formidabil de competenți, ci de un minim bun simț – la fel şi democraţia autentică şi cinstea şi respectul pentru aproapele ar fi putut fi salvate la 20 mai 1990 și poate în 13-15 iunie 1990 de poporul acesta. De noi adică. Nu a fost aşa. Am ales atunci un drum care ne-a adus aici şi care ne va duce şi mai departe în aceeaşi direcţie cât timp vom continua să tolerăm în fruntea ţării mediocritatea, viclenia şi perfidia continuatorilor comunismului.

Dacă până la 20 mai 1990 boala de care sufeream noi, românii, ca națiune, era o tumoră bine localizată, bine definită, care ar fi putut fi extirpată, după 20 mai 1990 boala aceasta a devenit un fel de leucemie. Medicul care ar fi putut tăia cu bisturiul tumora și apoi s-o îndepărteze (ceea ce în percepția electoratului ar fi reprezentat o cruzime inadmisibilă), a ales s-o înțepe (ceea ce electoratul a perceput drept milă, omenie, domnu Iliescu e om bun etc). Astfel otrava s-a răspândit în sânge la fiecare celulă a organismului.

Ce înseamnă în fond comunismul? Revolta slugilor (needucate) împotriva stăpânilor (educați). Adică împotriva celor care, de-a lungul istoriei, profitând de timpul liber obținut prin exploatarea slugilor (care îi scuteau de toate muncile neintelectuale), avuseseră răgazul să cunoască, să studieze și să ajungă la un nivel de competență care le permitea să conducă, în mod decent, un stat.

Faptul că aceștia, stăpânii educați, au abuzat de situația lor în asemenea măsură încât clasa celor care de secole și secole nu îndrăzneau să ridice privirile spre ei, așteptând poruncile cu capul plecat și cu căciulile în mână, s-a ridicat cu o furie care a ras totul în cale (inclusiv pe cei educați care nu aveau nimic de-a face cu politica) este de necontestat. Însă rezultatul final, palpabil, din teren, a fost că întreaga clasă a celor educați și competenți (cu mici excepții, irelevante din punct de vedere istoric) a fost nimicită și înlocuită de slugi incompetente. Porcul s-a trezit în capul mesei, îmbrăcat cu hainele stăpânului. Și din 1948 până în ziua de astăzi, în care eu scriu toate acestea, 7 septembrie 2019, Porcul este în continuare în capul mesei. Fără să fie nevoit să învețe ceva de la foștii stăpâni. Ci doar mimând. Jucând o comedie.

Cum s-a ajuns aici? În primul rând pentru că după decembrie 1989 noi toți, educați și needucați deopotrivă, am subestimat viclenia și perfidia Porcului. Și continuăm să o subestimăm cu o nonșalanță de neînțeles până în ziua de azi (când, de exemplu, ne complacem să numim în continuare PSD ceea ce ar trebui să numim, simplu, PCR – preluând adică în limbaj, mot a mot, minciuna Porcului).

Nu trebuie să uităm (și sunt prea mulți care se fac că uită, pentru a-și continua, așa cum pot, viețile) că PSD nu este un partid propriuzis, în sensul democratic, occidental, al cuvântului, că nu este un concurent, un jucător cu șanse egale, ca oricare altul de pe scena politică a acestei țări, ci este rezultatul concret al unei comedii pe care Porcul a început să o joace în primele luni de după decembrie 1989, pentru a-și asigura supraviețuirea. O comedie care, poate dincolo de așteptările Porcului, continuă și astăzi. Inclusiv datorită nouă, celor care am închis ochii, am strâns din dinți și ne-am amăgit, spunându-ne atunci, pe la mijlocul anilor 2000, că ”hai, nu se poate să nu o scoatem cumva la capăt, acum că suntem și în Nato și în UE. Acum n-o să mai aibă ce face, cu Nato și cu Ue nu te joci”. Ba da! S-au jucat! În asta sunt ei specialiști! Asta e tot ce știu să facă! Să se joace. Să mimeze. Să maimuțărească. Asta îl ține pe Porc în viață până în ziua de azi, nimic altceva. Nu mai avem niciun motiv să închidem ochii.

Nu trebuie să uităm că, după o scurtă perioadă de derută, atunci în decembrie 1989 și în lunile care au urmat, Porcul și-a dat seama nu doar că nu e nevoie să se teamă și să fugă din fața celor care strigau ”Jos Comunismul!”, ci și că ar avea numai de câștigat dacă și el, la rândul său, ar striga din toți rărunchii ”Jos Comunismul!”.

O revelație genială, care – împreună cu alte două precepte pe care, pe parcursul ultimilor 30 de ani, a reușit cu un succes uluitor să le inoculeze în conștiința majorității electoratului – respectiv , 1: ”Toți sunt la fel de hoți ca noi, votați-ne pe noi că noi avem experiență” și 2: ”Nu ne vindem țara” – i-a permis nu doar să scape de la moarte ci și să se îngrașe în voie și să rămână în capul mesei.

Sunt uluit să descopăr și astăzi, chiar în imediata mea apropiere, oameni cultivați, citiți, cu bun simț, cu vederi democratice, care spun fără să clipească și chiar cu un aer de superioritate: ”N-am cu cine să votez. Toți sunt la fel”, fără să-și dea seama că chiar în clipa aceea propovăduiesc un principiu de bază care a dus la supraviețuirea și îngrășarea Porcului.

”Toți sunt la fel!” Sub presiunea acestei mentalități, pe parcursul acestor 30 de ani toți cei (puțini) care chiar erau altfel și care ar fi vrut să facă lucrurile altfel, ori au ieșit din scenă, ori au început să copieze metodele de succes ale Porcului, înțelegând că altfel nu au, practic, nicio șansă de supraviețuire politică, cel puțin la nivel înalt, semnificativ, relevant. Și același lucru se va întâmpla cu partidele apărute recent și care au obținut rezultate promițătoare la ultimele alegeri europarlamentare dacă vom continua să acceptăm comedia.

De ce a insistat și insistă Porcul, cu atâta succes, pe ideea ”Nu ne vindem țara!” (pe care o regăsesc, și pe ea, printre unii din înspăimântător de apropiații mei)? Pentru că a avut și are intuiția exactă că, în condițiile în care toți politicienii români educați în stil occidental au fost (demult) scoși din joc, comedia pe care a pus-o în scenă ar putea fi (și ar fi putut fi încă din 1989) oprită doar de oameni veniți din afară, din Occident, de oameni crescuți și educați acolo etc.

Cum să se nască și să crească democrația autentică, după model occidental, într-o țară în care toți oamenii educați în stil occidental au fost nimiciți sau alungați după 1948, iar cei care au încercat să se întoarcă după 1989 au fost discreditați și anihilați, cu binecunoscutele metode?

Munca neabătută a Porcului de subminare în masă a Discernământului și a Bunului Simț elementar, combinată cu complexul de inferioritate (poate natural) al unui popor mic, ca cel român, a dus, în acești 30 de ani, la rezultate dincolo de orice așteptări.

Pe de altă parte, faptul că, după ”căderea” comunismului, UE, țările occidentale au luat în serios comedia Porcului (devenit ca prin minune pro-european și pro-NATO), și-au imaginat și au sperat că România își va ”reveni” treptat, de la sine, fără șocuri, doar cu recomandări, avertismente și ”sancțiuni”, că va adopta de bună voie, ca pe o evidență, valorile occidentale, este dovada Sclerozei de care, la rândul ei, lumea occidentală s-a îmbolnăvit în ultimele câteva zeci de ani, și anume Scleroza în care a fost scufundată de gândirea corect politică.

Acceptarea ca atare a României în UE nu a dus până la urmă decât la o amestecare a bolilor: Leucemie + Scleroză: studenți mediciniști occidentali vin acum și cumpără diplome din România și se duc să practice acasă, pe sănătatea compatrioților lor francezi, italieni, etc; patronii occidentali ”se adaptează” la modul de a munci românesc, etc, etc. Cu alte cuvinte: noi le dăm lor puțină Leucemie, ei nouă ceva Scleroză și treaba merge bine-merci înainte.

Procesul de ”pregătire” a României pentru ”integrarea” în UE a fost o comedie acceptată ca atare de ambele părți. De ce? Pentru bani. Ideea de UE a fost și este foarte avantajoasă din punct de vedere economic, pentru ambele părți: piețe de desfacere mai mari pentru ei, consum mai mare pentru noi. S-a mizat totul pe efectul economic, sperându-se, în mod sclerotic, că după bunăstare va veni și căderea de pe ochi a lentilei unsuroase pusă acolo de Porc.

Nivelul de trai aici, în România, în București cel puțin, a urcat la un nivel de neimaginat, neverosimil, cel puțin pentru mine, care în 1989 aveam 22 de ani: aproape oricine își poate cumpăra azi în neștire mâncare pe care apoi o aruncă la gunoi, are un telefon mobil decent, televizor HD cu diagonale halucinante, poate călători în străinătate, etc. În ce măsură acest fenomen ni se datorează nouă românilor conduși de Porc sau este doar un efect secundar al globalizării economiei mondiale, este de discutat.

Fapt este că mulți mestecă această bunăstare materială ÎN SILĂ, gândind ”Ne-am vândut țara”, ”Ne exploatează străinii”, imaginându-și că asta înseamnă ”patriotism”, așa cum i-a șoptit Porcul la ureche în toți acești ani. Trăim, prin contaminare, cu toții, într-o permanentă stare de iritare, de irascibilitate, de ură față de aproapele (și ce-l mai bucură pe Porc ura asta, e doar copilul său, nu?), nesiguranță, ca și cum am fi înfometatați, ca și cum am trăi tot în întuneric, ca și cum am tremura de frig … Iată efectul Leucemiei combinată cu Scleroza.

Mirel Bănică, în cartea sa despre pelerinajul ortodox, spune că, privind fluviul uman care se înghesuia să pupe moaștele nu știu cărui sfânt, a avut revelația faptului că nu doar ăștia ”educații”, ca noi, care pe vremuri strigam cu sete ”Jos Iliescu” și care și acum mai strigăm ”Jos Ciuma Roșie”, ”Europa”, etc, nu-și găsesc locul în lumea asta guvernată de Porc, ci și ei, oamenii de rând, talpa țării, cei care au votat și continuă să voteze Porcul, se simt la fel de străini în această lume infectată de flatulențele Porcului care plutește deasupra noastră ca la concertele lui Waters: nu mai recunosc lumea în care trăiesc, nu mai au repere, vor să fie ”ca înainte” etc. Au nevoie să se agațe de ceva. Și se agață de moaștele alea. Iată efectul Leucemiei lăsată în urmă de comuniști și întreținute cu abilitate de lichelele care i-au urmat.

Dacă ne încăpățânăm să gândim în termeni democratici, schimbarea (însănătoșirea) nu poate veni decât prin vot. Putem spera oare că, la viitoarele alegeri generale, electoratul, care gândește întotdeauna emoțional, niciodată rațional, va fi încă suficient de adânc atins de cazul Caracal încât să înțeleagă nu doar că ”acela putea fi copilul meu” ci și că lichelele din ”partidul” pe care l-au votat de 30 de ani cu consecvență sunt responsabile direct de moartea acelor copii și de retardul în care se află țara asta? Putem spera că Porcul va ieși astfel din scenă, în sfârșit?

Dacă în cazul Colectiv electoratul PCR a gândit ”Ce căutau acolo drogații ăia?”, oare de data asta Alexandra și Luiza se vor încadra la categoria ”Curve?” Foarte posibil. Rămâne de văzut. Spectacolul continuă, dar nu va mai ține mult. Ca și viețile noastre.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Un articol pe cinste,da’nu mi-as face iluzii ca se va schimba ceva,pt ca ce-i care ar fi putut ,sunt,in
    in marea lor majoritate plecati,cred ca pina nu se consuma generatiile traite in,, egalitarism”n-avem nici o sansa

  2. Daca mi se da voie sa am o opinie intr-o clipa de stupefactie, aici m-am oprit:
    „Ce înseamnă în fond comunismul? Revolta slugilor (needucate) împotriva stăpânilor (educați). Adică împotriva celor care, de-a lungul istoriei, profitând de timpul liber obținut prin exploatarea slugilor (care îi scuteau de toate muncile neintelectuale), avuseseră răgazul să cunoască, să studieze și să ajungă la un nivel de competență care le permitea să conducă, în mod decent, un stat.”

  3. Doar daca ignoram orice altceva si ne concentram doar la cancerul recent, nu la cel perpetuat din anii ’90 si ne uitam ca in noiembrie 2015 am avut un Colectiv, practic tot un fel de Caracal dar cu mai multe victime, si apoi un an mai tarziu ii votam tot pe comunistii aflati acum la putere, ce pretentii mai putem avea de la noi? Acum avem Caracal, ne putem oare imagina ca la alegerile ce urmeaza vom vota altceva decat am facut-o si pana acum?

  4. citi au votat curva cu rinjet obscen in 90 ? aia s si acum p aci. restul au plecat. tapul cu aere de havel (altfel comunist pe de a ntregul) a fost invins de sistem. urmarea ? miitienii au fost facuti politai, securistii intelligence, si s au inmultit precum gindacii de colorado sub privirile piratului ce si a asigurat proastele (plus urmasii urmaselor) pe viata. bucurestiu i prosper ? asa o fi domnule. poate ca porcii au troaca plina, dar put cumplit. aparenta bunastare n are cum sa fie durabila cind asistam la o involutie sociala / culturala, o fuga a fortei active, elitelor (adevarate) pe fondul unei rasturnari totale a scarii valorice.

  5. Fara cusur. Cel mai bun articol din ultimii 30 de ani despre societatea romaneasca. Felicitari autorului! Articol – oglinda.

  6. Excelenta analiza ! Ma si mir ca mai sunt oameni care gandesc in tara asta. Mai deunazi cautam studenti pe care sa-i trec in propunerea de proiect de cercetare. M-au refuzat o multime pe motiv ca vor „sa lucreze afara”. Acestia dau leucemia pe scleroza, dupa umila mea parere. Solutia pentru noi toti este detergentul si apa curata din noi. Cum adica ? Simplu. Revenim la vorbele batranilor nostri: omul sfinteste locul ! Daca esti curat sufleteste, daca nu suporti minciuna, viclenia, compromisul, daca mai ai sange curat in tine, atunci iti sufleci manecile si incepi curatenia. Pleaca de la tine, ajungi la cei dragi tie, treci pe la cunostinte si fa-le curat, fara sa gandesti ca te rupi cu munca sau ca nu vei fi platit. Rasplata va fi pe masura a ceea ce faci incepand chiar din clipa in care incepe curatenia. Aici si acum. Eu lucrez cu oameni veniti de afara, cu studii extraordinare si care incearca sa supravietuiasca in „oala cu zoaie”, iar eu le fac galeria ca sa nu renunte. Si nu vor renunta, sunt sigur.
    In 1990, urlam ca nebunul alaturi de alti cativa din Suceava la cei din jurul meu pentru a-i atentiona ca, daca nu sunt atenti, vor distruge Romania. Din pacate realitatea mi-a depasit groaza de atunci. Sa stam ca lotusul in noroi, dar sa stralucim sufleteste, sa zimbim si sa-i incurajam pe ceilalti care sunt tot mai depresivi sau anxiosi, sa ramanem la suprafata zoaielor, fara sa ne murdatim. Sper ca si studentii mei vor pricepe articolul „Porcul”, precum si modestele mele comentarii. Un preot spunea ca ii este rusine cand se roaga pentru conducatorii pe care-i avem. Sugestie: rugaciune din suflet „pentru conducatorii nostri, care sunt buni si intelepti”. Respect oamenilor integri

  7. Dl. Georgescu crede ca comunismul este „revolta slugilor (needucate) împotriva stăpânilor (educați)”. Din pacate este o imagine falsa – comunismul este opera unor intelectuali care au avut extrem de putin de a face cu munca, proletariatul, etc si asta este valabil incepand de la Marx si Engels, trecand prin Lenin, Stalin sau Mao pana la marxistii de azi. Ca o particularitate locala, comunismul romanesc are insa un puternic iz taranesc pornind de la faptul ca a fost pus in opera de forte de ocupatie straine care au recrutat ce a fost disponibil atunci: in principal pegra satelor, ceea ce nu era stabil in structura satului romanesc. Mai tarziu, odata cu implementarea comunismului in agricultura si deposedarea taranilor de proprietatile lor, o maree de refugiati de la tara si-au cautat un refugiu in intreprinderile socialiste, in cartierele de blocuri si, fireste, in Partidul Comunist. De asta comunismul romanesc miroase a oaie. Slugile needucate de care vorbeste dl. Georgescu au vazut in Partid o oportunitate extraordinara iar spiritul de revolta a lipsit si atunci si lipseste si acum.

    • Perspectiva istorica difera de cea personala (individuala).

      Restauratia comunismului in Romania (1995-2028) este o conditie necesara pentru instalarea ulterioara a capitalismului. Nu indivizii trebuie sa sufere, ci generatiile.

      Deocamdata intr-adevar toate partidele sunt la fel, deoarece apartin toate unui neo-stangism extrem. Ideea lor subtila este ca pot sa cladeasca un „comunism uman”. Considera – impreuna cu populatia ce le sustine – ca problema majora a comunismului pre-1989 a fost impunerea sa din exterior iar factorul declansator al destructurarii a fost Ceausescu, persoana sa.

      Este cu siguranta o abordare fragmentara (ca si cum ai spune ca al doilea razboi mondial e opera personala a lui Adolf Hitler), dar asta nu conteaza pentru mase.

      Prin urmare este necesar sa intre in constiinta colectiva faptul ca doctrinele extremei stangi sunt nocive in substanta lor, nu in exprimarea lor. Asa ceva va dovedi Restauratia Comunista. Sigur, mecanismele formale ale democratiei se pastreaza, este chiar esentiala pastrarea lor. Asta pentru ca Restauratia isi propune sa demonstreze ca daca avem un comunism votat, acela este cel bun si adevarat.

    • Engels a scris „The Condition of the Working Class in England”, dupa cativa ani de cercetari in Manchester, centrul industrial britanic. Marx si Engels stiau despre munca, proletariat si conditiile de viata ale muncitorilor din zilele lor mai mult decat va inchipuiti. Ca nu ne place ce-a iesit din solutia lor, e altceva.

      • @kinn – soluția lor (a lui Marx și Engels) necesită atât de multă putere din partea statului încât se transformă inevitabil în soluția lui Stalin și Mao. Însă lumea e plină până în ziua de azi de epigoni ai lui Marx și Engels, convinși că ei ar face lucrurile cum trebuie dacă ar fi ei la putere, spre deosebire de Stalin și Mao.

        Rezolvarea reală pentru condițiile grele de lucru o reprezintă progresul tehnologic, nu ingineria socială. Exemplu concret: astăzi nu mai e nevoie de minerit în subteran pentru că excavatoarele rotative extrag cantități de cărbune de sute de ori mai mari în exploatări de suprafață, fie el și de calitate mai modestă.

        Compasiunea pentru săraci și pentru condițiile grele de lucru, dacă ar fi onestă, ar fi mai mult decât lăudabilă. Însă pe marxiști îi caracterizează resentimentele ucigașe la adresa bogaților, nu compasiunea la adresa săracilor.

  8. Realistă poveste a Porcului.

    După Decembrie ’89 am avut naivitatea să credem că Porcul e spășit, că tot ce vrea e să nu-l lovim, să nu-l hăituim. Am crezut asta deși ne-am pomenit cu un contraexemplu cât casa din secunda unu. Dar am fost înțelegători cu el, nu l-am lovit și nu l-am hăitut. I-am subestimat pofta de trai bun – și unde e mai bun traiul, dacă nu în capul mesei? – și viclenia de care e în stare ca să-l câștige.

    Da, Porcul ar putea ieși din scenă la prezidențiale și la legislativele viitoare. Să nu uităm nici de locale, să stăm cu ochii pe purceii fără număr. Dacă rămânem mulți și treji prin toate, s-ar putea să înceapă, în sfârșit, ceva.

  9. Oare nu mai e valabil sloganul „Elections, piège à cons!”?
    Eu cred că da, mai ales că „munca cu omul” în amonte de gestul votării se face cu mijloace mult mai subtile și mai eficiente. Este profund greșit să credem că schimbarea vine prin vot. Schimbarea vine prin personaje istorice, cu adevărat istorice, ale căror nașteri nu pot fi prevăzute. Votarea poate doar consacra începutul schimbării. Votul e o chestiune de mase, de medie, progresul, schimbarea în bine sunt chestiuni de miracol.
    Porcul iese din scenă așa cum a zis Hagi: biologic, prin moarte de bătrânețe. Duhoarea și unsoarea lui va fi dusă mai departe de fii și fiicele lui. Pentru că între Om și Porc există niște afinități și-o relație de comutativitate extraordinare, să n-avem mari speranțe. S-au transformat ele națiunile de vârf în turme furioase de rinoceri acum nu mai mult de 75 de ani, așa că noi, care suntem un caracal al Europei, suntem infinit mai vulnerabili la porcire.
    O observație: un cutremur mai măricel, un meci reușit al naționalei de fotbal, un conflict armat prin apropiere, o criză financiară (ei, da!), 10 RON per litrul de motorină (de ce nu?) pot face uitat cazul Caracal. Un caz mediatic și nu unul politic.
    Într-adevăr, vom juca rolul de votant, însă nu trebuie să cădem în greșeala de a crede că soluțiile care au mers în trecut vor merge și-n viitor, într-un context schimbat totalmente. Poate că noi, pentru că ne-am luat porția de libertate mai târziu (și redusă), să sperăm în vot și votare, însă e o mare naivitate să credem că asta ne rezolvă. Mai bine să ne întrebăm în timp ce ne mestecăm bunăstarea materială: Oare de ce ne îngrașă globalizarea, acum în prag de criză?

  10. Cel mai clar si complet articol despre ultimii 30 de ani, pe care l-am citit pe aceasta platforma!
    Nici Liiceanu, nici Tismaneanu, nici Plesu nu avut atat de multa plasticitate si virulenta ca acest domn Serban Georgescu, complet necunoscut pentru mine, in a evidentia greselile uriase prin care am irosit cea mai mare sansa istorica a Romaniei, cea din 1989.
    Articolul acesta e o dovada, cel putin in ceea ce ma priveste, ca ierarhiile intelectuale de la noi sufera si ele de suficienta, prejudecati si partinire. Mai avem inca minti stralucite de descoperit.

  11. Un coleg de-al dumneavoastră de platformă vine să completeze o evidentă perioadă-lipsă din text. Istoria a dat șansa (nedorită) ca aceia și acelea ce nu luaseră(m) vreo măsură cetățenească față de restricții primare în timpul epocii de aur să se exprime douăzeci de ani după încheierea epocii în fața unui nou val de restricții primare.

  12. Daca Orwell ar trai azi poate n-ar fi numit Porcul din Animal Farm Napoleon. Ar fi găsit nu nume din lumea politicienilor neoliberali contemporani, campioni ai democrației.
    În cartea lui Orwell porcii joaca in final carti cu fermierii contra cărora indemnasera animalele sa se revolte. Cam asa se intampla si azi, fermierii democrati si-au dat mana cu porcii de ieri si copiii lor (Squealer) iar fraierii de tip Boxer, calul cazut victima propagandei porcilor, se uita la Antena 3 sau la Fox News. Squealer este bine-merci, s-a înscris la un MBA și este acum acceptat la Davos.

  13. Partide pe care le credeam anti-Porc s-au aliat la un moment dat cu Porcul.
    Partide care fac propaganda anti-Porc refuza sa preia puterea in locul Porcului.
    Aceleasi partide nu ne zic mai nimic concret despre ce ar face diferit fata de Porc.

    Deci cu cine sa votam?

  14. Clar-cristal! Diagnostic precis si argumentat!

    Cat priveste solutia, tratamentul despre care vorbiti, nu poate fi la fel de eficient fara o lustratie. Chiar daca facuta cu mare intarziere, chiar daca n-ar mai atinge tot regnul porcin infipt temeinic si dinastic in toate institutiile autohtone si tot ar trebui facuta.

  15. Surprinzatoare incoerenta intre un text de o remarcabila acuitate, si concluzia finala, nu doar de o banalitate dezarmanta, dar mai ales contradictorie cu tot ce a precedat-o…
    Democratia romaneasca inseamna ca puterea decizionala este in mainile majoritatii votantilor, adica a slugilor. Or, cum ne-am putea imagina ca aceasta multime informa, biberonata cu mediocritate si coruptie, ar putea sa-si darame idolul suprem, porcul?
    In opinia mea, exista 2 solutii rezonabile:
    1. Partidul porcului implodeaza.
    2. Un cataclism natural naruie tot ce se mai tine inca, penibil, in picioare.
    Astfel oamenii vor fi OBLIGATI sa actioneze, si vor actiona, ca asa-s romanii : fricosi de schimbare, dar temerari cand nu mai au de nici unele…

  16. Naivitatea la maturitate vine din ignoranta, lipsa de informatii, prostie sau o combinatie intre ele. Porcul si zecile de mii de purcelusi de peste tot au acaparat tot, in timp ce celelalte animale (sa ne amintim putin de George Orwell), unii au muncit, altii au plecat, altii s-au parvenit, multi s-au manelit, si destul de multi s-au porcit, toti la un loc lasindu-i pe Porc si purcelusi sa-si creasca burtile si cotetele prin noroaie. Una dintre probleme este porcirea celorlalte animale. Doar asa au putut porcii sa porceasca (si pot in continuare) cum vor. Ironic, troaca (doar o metafora pentru ca vorbim de porcii cu doua picioare) carpato-danubiana este celebra pentru obiceiuri in ajun de Craciun….

  17. Fiind mai inclinat catre actiune decat catre „rostogolirea” unor vorbe am sa va propun Dle Georgescu o varianta de a iesi din situatia in care ne aflam.

    Comunismul ,prin revolta ( sau revolutia,depinde cum vreti sa-i spuneti ) slugilor impotriva educatilor, a reusit sa ajunga la putere pentru ca a avut o doctrina atractiva si oameni care sa organizeze miscarea de preluare,cu forta,a fraierelor puterii.

    Propunerea mea ar fi sa incercati sa elaborati o doctrina,care sa mobilizeze masele de educati, sa va puneti in fruntea lor si sa incercati sa eliminati ,prin actiuni concrete ( in conditiile unei democratii declarate in Romania ) ,comunismul si „ramasitele” lui din mintea needucatilor aflati la putere !

    O cugetare, a unui profesor de la Politehnica,al carui nume nu se cuvine sa-l dau fara permisiunea Domniei sale, suna asa :

    – Daca prostii sunt majoritatea de ce vor desteptii democratie ? ( prostii pot fi asimilati cu slugile desigur )

    Intro secventa memorabila dintrun serial intitulat care a rulat inainte de ’89,
    un tanar naiv il intreaba pe un batran ilegalist cum poate fi explicata mai simplu revolutia comunista.
    Acesta ii spune sincer ca este un fel : – Ia sculati-va voi de la masa sa ne asezam noi.

    M-am mirat atunci cum a trecut de cenzura dar e drept ca disparut repede la ordinul Elenei Ceausescu.
    Serialul a fost redifuzat dupa revolutie

    • Petre Pandrea, un remarcabil avocat si jurnalist de stânga, numestecin jurnalul sau noua clasă profitariatul. Reprezentantii profitariatului, pe care-i scapase de pușcărie, l-au bagat la zdup.

  18. “Comunistii” n-au existat si nu exista.
    Nici macar “comunistul” CEAUSESCU nu credea ca societatea noastra e una “comunista”. La vestitele “cuvantari”, obisnuia sa spuna (citez din memorie) “dezvoltarea multilaterala si inaintarea Romaniei spre comunism”.
    Au existat in schimb infractori care au jefuit tara folosindu-se de ideologia comunista ca de o cagula. Acea ideologie care sustinea sus si tare ca “avutia nationala” e a a noastra, tutu(l)or, adica a nimanui (de unde si ideea lui Iliescu: “proprietatea e un moft”).
    Dupa ’89, n-au murit infractorii, ci aceia care incepusera sa se prinda de amploarea jafului national.

  19. Sugestia eliberării de Porc ne esțe transmisă de Petre Țuțea: „Comuniştii nu pot fi dați jos decât în felul în care ei au pus mâna pe putere. Cu forța. Altă cale nu există”. Şi dacă şi pe Țuțea îl negăm ce ne mai rămâne de făcut?

  20. Felicitari si mai ales pentru excelenta imagine cu care incepe articoliul.
    Si adaug:sunt unii cae au inteles ce este Porcul si-l numesc cum trebuie adica Ciuma Rosie si daca de unii din acestia toti finutii impotenti din randul intelectualitatii noastre pe puncte sau chiar aproape pe bune au ras azi ia amploare intelegerea ca termenului de Ciuma Rosie este potrivit si ca impotriva lui nu se lupta cu blandete ci ca si cu ciuma cu foc cu var nestins etc .toate astea reprezentnd in prima faza pregatitoare votul masiv al celor neciumati iar apoi o sa avem nevoie si de dl Ghilotina al Revolutiei franceze desigur aplicat metaforic adica luati toti banii furati si dati la invatamant, cercetare, sanatate si infrastructura.

  21. Vă mulțumesc tuturor pentru comentarii. Sunt cu adevărat impresionat. Aproape că fiecare comentariu merită un editorial separat :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban Georgescu
Serban Georgescu
Șerban Georgescu, născut la 6 august 1967, la București, este jurnalist, editor web, colaborator Dilema Veche. Ultima carte publicată: ”Scrisori dintr-o piramidă”, poeme, Editura Paralela 45, 2017

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro