Home » Opinie »Societate/Life » Citesti:

Potcoava din farfurie sau de ce mi-e dor de salamul cu soia

Mirel Banica martie 12, 2013 Opinie, Societate/Life
20 comentarii 2,479 Vizualizari

Calul nu ucide. Provoaca repulsie, mila, ingrijorare, dar nu ucide.Ucide insa urat maladia Creutzfeld-Jacob: creierul se transforma intr-un burete amorf, fiinta intr-un zombi sinistru. Europa s-a speriat strasnic in anii 90, odata cu aparitia si dezvoltarea bolii vacii nebune. Timpul a trecut, am uitat, mergem inainte pe calea profitului maxim. Da, carnea de cal costa jumatate de pret fata de cea de vita. Romania, tara noastra draga, este plina de gloabe si martoage gata de a fi livrate spre abatoare, pentru preturi de nimic, pentru ca civilizatia taraneasca traditionala este pe moarte, iar bietii cai nu fac altceva decat sa urmeze declinul general al acesteia. Si niciun taran, cati au mai ramas, nu si-ar vinde la abator, pentru nimic in lume, calul bun de lucru, nu trebuie sa fii expert in agricultura pentru a intelege starea de fapt.

Spre deosebire de anii 1990, cand balaurul Internet nu era decat o promisiune, acum descoperim cu mirare faptul ca intermediari din Cipru, Olanda, Luxemburg, Honolulu – traderi deci – se ocupa cu comertul calului belit de piele in abatoarele romanesti via mediul virtual. Ca si cum carnea ar fi banale minereuri de fier sau stocuri de boabe de cafea. Totul se vinde si se cumpara cu profit maxim repet; oricum cei din spatele ecranelor isi pot procura cele mai bune alimente, ca din cauza aceasta sunt traderi, fac profit maxim si nu le pasa.  Asta-i chiar logica afacerilor si a capitalismului ultraliberal, in ultima instanta, compasiunea si grija nu au ce cauta in afaceri, campaniile de tip CSR sunt doar perdele de fum si bombe lacrimogene de PR…

Revenind la stocurile traficate pe Internet, am mai aflat cu aceasta ocazie ca exista o piata a tocaturii de carne congelate, calupuri-amestec de carne inferioara, tendoane, oase, piele, zgarciuri – tot ceea ce nu se poate consuma de la un animal, nu ar manca nici macar un caine, dar pot foarte bine servi la prepararea unei lasagna congelate sau pentru salamul ieftin. Si inca, doar o ideea lansata in noaptea Internetului: cum se face ca in topul 100 al celor mai bogati romani sunt supra-reprezentati mega-carnatari, proprietari ai unor uriase fabrici de salam si derivate? Sa nu-mi spuneti ca romanii iubesc salamul, sunt produse ieftine, nu au bani etc. Nu as fi crezut niciodata ca ma voi gandi cu nostalgie culinara la salamul “cu soia” din perioada comunista, un adevarat paradis al aromelor si gustului fata de “mineralele de carne” din zilele noastre, ce fac turul Europei si virtual, si in camioane frigorifice.

Da, avem lasagna la doi euro cutia sau mezeluri pe saturate, dar la ce pret? Cei care citesc aceste randuri si au o buna cunoastere a Occidentului, stiu prea bine cum se mai “gateste” acolo, mai ales de catre tineri, stiu care este logica timpului petrecut in bucatarie. De ce sa nu arunc la microunde o portie de hrana prefabrica, congelata, decat sa pregatesc eu insumi ceva? Pierd timp, iar omul modern nu este de nimic mai avid decat de castigul de timp. Pe care-l risipeste apoi stupid, pe Internet sau aiurea – dar asta este deja o alta poveste. Dar de ce consumatorii nu aleg cand pot alege, nu fac macar un efort minimal? Succesul fulminant al lui Jamie Oliver ar trebui sa fie inteles mai bine dupa aceasta criza.

Nu cred ca exista o solutie la criza potcoavei din farfurie sau alte fukuşime’ alimentare ce vor urma dupa aceasta. Logica infernala a castigului cu orice pret a atins profund industria agro-alimentara. Si la urma urmei, este o criza derivata a modernitatii ambiante in care traim, nimeni nu a reusit pana acum sa opreasca modernitatea in loc. Pe masura ce pierdem gustul si siguranta alimentara, castigam reclame stupide care fac reclama traditiei “de la tara” si supraliciteaza  puterea diminutivului. M-am saturat de “branzici”, laptici si pupici. De “stelute gustoase”, de la “mama acasa”. As dori insa mai multa transparenta, demnitate si “trasabilitate”. Responsabilitate, pentru rima. Degeaba poarta toate vacile si oile cercel in ureche cu microcip, daca tara se umple de cadavre de cai dupa orice criza alimentara. Ceva este putred in toata aceasta afacere. La propriu, la figurat.

Post Scriptum: acum o saptamana, am cumparat de la un mare, foarte mare supermarket de origine franceza o caserola cu carne inscriptionata “Cuburi vita extra”. Ajuns acasa desfac ambalajul (filmul) de plastic, carnea era alterata. Nu va chinui cu descrierea mirosului si a senzatiei tactile. S-ar rupe iarasi, filmul. Plus o paguba de 18.6 lei, dar ce mai conteaza, clientul roman, din fabulosul sau salariu de 300 de euro, nu se uita la bani. Cu alte cuvinte, vindeau carne expirata, apoi reambalata. Cu gandul la reclama “stiti cine sunt eu, consumator european etc” am incercat sa sun la protectia consumatorului, politia sanitara, orice, m-am saturat sa fiu inselat astfel. Mi-a fost imposibil sa vorbesc cu o voce umana, sa aflu o procedura fiabila de a reclama o grozavie repetabila la infinit ca aceasta. Doar formulare on line si “va vom contacta noi mai tarziu”. Deci, stiti cine suntem noi? Niste papusi bune de consum, orice, oricand, oricum. Dormiti linistiti, noi plimbam carnea pentru tine!

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "20 comments" on this Article:

  1. incomod spune:

    Domnilor, pai asta-i esenta capitalismului… profitul cu orice pret si prin orice mijloace… nu inteleg ce nu va convine… :)

    • cinic-si-rau spune:

      spre deosebitre de esenta socialismului: furt pe toata linia, dezinteres si LENE cat cuprinde. Sau nu mai vrei sa recunosti?

  2. Ovidiu spune:

    A propos de protectia consumatorului: am venit anul trecut in Romania si am cumparat o cartela Vodafone cu gindul de o utiliza pentru internet prepaid. M-am trezit insa ca la Vodafone exista cartela Vodafone si cartela Vodafone Internet asa ca am incercat sa dau cartela veche inapoi. Vodafone Romania nu a fost de acord desi creditul nu era utilizat. Am mers la Protectia Consumatorului care mi-a raspuns dupa o buna bucata de vreme: “asa cum v-a raspuns si Vodafone Romania, schimbarea cartelei nu este posibila”. Asta a facut Protectia Consumatorului pentru protectia mea.

    Cit priveste problemele enuntate in articol, cred ca trebuie o transparenta totala pe intreg lantul alimentar pentru fiecare consumator. Cu rsicul pierderii secretului comercial, dar cu avantajele cresterii competitivitatii si a sigurantei alimentare, ar trebui impus probabil la nivel de UE o platforma europeana in care sa pot accesa mereu date referitore la unde e crescut porcul, cine il creste etc. Ceva asemanator exista pentru ouale din comert.

    • iosiP spune:

      Protectia Consumatorului va protejeaza de abuzurile furnizorilor de produse si servicii, nu compenseaza incapacitatea dumneavoastra de a alege produsul potrivit.

      Altminteri ar fi multi care s-ar plange ca soacra le mai este in viata, desi au cheltuit destul pe o sticla de Dior Pure Poison.

      • ardei spune:

        In ce tara civilizata nu se poate returna un produs nefolosit? Mai ales o cartela telefonica, unde se poate verifica imediat daca a fost sau nu folosita?

        • iosiP spune:

          Termenul “nefolosit” este irelevant, domnule ardei! Relevant este doar “vandabil”, iar daca acea cartela a fost desigilata, desprinsa din suport (din cate stiu, SIM-ul este inglobat intr-un suport format carte de credit) atunci este clar ca nu mai poate fi (re)vandut.
          Dupa parerea dumneavoastra, cine ar trebui sa suporte pierderea: vanzatorul, care chiar n-are nicio vina in situatia creata, sau cumparatorul care n-a stiut ce sa cumpere?
          Adaugati la aceasta faptul ca vanzatorul poate fi diferit de producator (vanzarea cartelelor este de multe ori “concesionata” altor agenti economici, gen Rodipet, Germanos sau chiar unor lanturi de magazine alimentare) si veti vedea ca procedura recuperarii costurilor la fiecare nivel ar fi depasit valoarea cartelei.
          Si toate astea pentru ca domnul Ovidiu a cumparat fara o informare prealabila.

  3. cao spune:

    Adevarat.

  4. Gino spune:

    Corect, dar cat stateai la coada pentru un salam cu soia? Eu mergeam in delegatie la Bucuresti, ca la mine nu se gasea. Si cand gaseam cumparam cat imi dadea doamna vanzatoare(eu eram tovarasu’ inginer), nu cat mi-ar fi trebuit.

    Altfel, nu te mai uita la reclame si nu te vei enerva, reclamele sunt pentru cretini.

    Nu cumpara carne pe care nu poti sa o mirosi, la magazinul de care zici este si macelarie.

    Nu cumpara carne tocata, la aceeasi macelarie se vinde carne pe care ti-o toaca tot acolo.
    Sau ti-o taie pentru snitel, sau pentru rasol etc.

    Nu manca porcarii preambalate si congelate ani de zile.

    Sa nu crezi ca legumele proaspete sunt obligatoriu sanatoase, poti manca pesticide si substante de conservare a starii proaspete in cantitati industriale.

    Nimeni nu are grija de tine cum ai tu.

    Sau cine nu beleste ochii… stim noi :D .

  5. vida clara spune:

    @Mirel Banica In “foarte marele supermarket francez” lucreaza totusi romani,
    domnule. Mare parte a “procesului tehnologic” are totusi amprenta romaneasca.

    Stiu pe cineva care isi construise o casa cu spatii comerciale la strada. Le-a
    inchiriat un timp iar dupa ce a avut vadul facut a dat chiriasii afara si a continuat
    el afacerea.

    E simplu ce face “marele supermarket francez”. Pai cine i-a oprit pe romani sa
    fi facut acelasi lucru inainte?
    Cu calul nu este nici o problema, cum nu e cu carnea de nu mai stiu ce maimuta
    la chinezi, cu a caracatitei sau cu a altor animale marine, singura problema este
    ca daca platesti mere de ce sa ti se expedieze pere?
    Ce a-ti zice dumneavostra daca a-ti comanda la o librarie o carte anume si acea
    librarie v-ar expedia o alta pe motiv ca “tot carte este”?

    • Mirel Banica spune:

      Bonjour,
      Multumesc pentru atentie, lectura si comentariu. Eu insumi am lucrat ca student, prin adanci occidenturi, y compris in supermarketuri, francofone, in plus. Vorbesc în cunostiinta de cauza, tonul îl da managementul central. Stim cu totii despre ce supermarket dintre cele frantuzesti de pe piata din ro este vorba aici, dar nu-l spun, ca-i spatiu public, iar multinationalele nu iarta cand este vorba de interesele lor. Numai ca aplica un dublu standard: in Franta e alb, aici e gri spre negru. Motivul: in tara mama PROTECTIA CONSUMATORULUI este aspra, exista o alta cultura a gustului etc., a responsabilitatii. Nu trebuie sa suni ca nebunul la telefoane puse pe ton ocupat, te duci pur si simplu cu carnea la politie, primarie, administratie (da, se poate) si se iau masuri imediat.
      Numai ca atunci cand ajung la Portile Orientului, unde totul este permis, dragii de expatzi’ uita de unde au plecat, pentru a se lauda apoi acasa cat de eficienti sunt ei. In aceeasi logica, am vazut cu ochii mei, acum cativa ani, cum un inspector sanitar, cu o ceafa mai lata decat a porcului expus in galantar, cum se ruga cu ochi lacrimosi de managerul magazinului sa scoata carnea stricata din vitrina…intr-un magazin model, cu radacini teutone, de data asta. Mirosea a spaga la fel ca si carnea stricata de acolo. Cine sufera? Noi toti. Alceva decat sa dam foc la tastatura nu putem face. Asta este. Iar memoria comunismului este o alta poveste, un alt episod.

      • vida clara spune:

        @Mirel Banica
        Si eu va multumesc pentru atentie.
        Din pacate (sau din fericire) adevarul este un poliedru care are mult
        mai mult de “o mie de fețe” asa ca, dupa cum vad ca inca nu s-au
        facut inca 1000 de postari mai raman “fețe” ale adevarului – subiect
        in cazul nostru, nereprezentate.
        Ei cunosc problema dintr-un alt unghi. Am efectuat sute, mii de
        transporturi pentru ceea ce se numeste (si chiar sunt) mari nume
        in supermarketurile europene (pe de o parte) iar pe de alta cunosc
        foarte bine (atat la propriu cat si la figurat) tara noastra.
        Nu e nici o bucurie, dar nici nu ne serveste (la toti) sa ascundem
        o evidenta: romanul (ca concept) este ca partener, o mare problema.
        Vad ca deja apar probleme la lapte, iar asta seara “stirile” spuneau
        ceva despre curcan.
        Romanii (sunt unii, al naibii de interesati, vezi declaratiile USL) or
        sa se comporte mai ales ca domnul Goe, astfel incat daca Europei
        ii va mai conveni sa ne includa, apoi …. sa plateasca nene.
        Spre … obrazul crapat de rusine al romanilor care prin firea lor nu
        au nimic din firea lui domnul Goe, o sa devenim al naibii de greu
        europeni si in fond, nu doar in forma.

  6. Razvan Orasanu Razvan Orasanu spune:

    Dle Banica, de acord cu articolul pana la procedura administrativa – este absolut de datoria dvs, o voce publica si avizata sa faceti o reclamatie la ANPC si sa o inregistrati. Ei sunt obligati sa o urmareasca, iar daca nu se poate face o reclamatie adminstrativa iar in ultima instanta o plangere pentru abuz in serviciu. Faptul ca lasam mereu lucrurile la nivelul de “Sa vorbim vorbe – asa e capitalismu’” (cum scrie si un forumist) este inadmisibil. Oare de ce nu e capitalismu’ si in alte parti la fel – cei din UK / Germania/ Elvetia au luat foc, fac testari automate, prin sondaj, etc.

  7. Lupul Monarhist spune:

    Problema este mai degraba de natura informationala, de comoditate umana, si mai putin de sistem. Individul se bucura de chilipiruri, vrea lucruri ieftine si piata i le ofera, inclusiv in domeniul alimentatiei. Evident, calitatea unor astfel de produse este lamentabila. Dar in final totul se reduce la educatie. Familia, scoala si media au un rol important in acest sens. Este arhicunoscut ca semipreparatele sau preparatele congelate, din carne procesata, reprezinta bombe calorice imbibate in conservanti. Daca ignoranta este mare pretutindeni, in Romania este de-a dreptul coplesitoare. Cu timpul insa lucrurile vor incepe sa se schimbe si publicul va fi din ce in ce mai atent la ce cumpara si ce consuma. Am observat ca au aparut de ceva timp bun chiar si magazine cu produse bio (in America se numesc organice) si ca exista cumparatori.

    Citind presa romaneasca observ aparitia de ceve vreme a unui curent care jeleste produsele economiei din Epoca de Aur, inclusiv cele alimentare! Rand pe rand, autori si comentatori isi exprima mai ascuns sau mai direct nostalgia dupa eugenii, inghetata Polar, biciclete Pegas, excavatoare Promex, auto-utilitare Aro…culminand azi cu celebrul salam cu soia. Ei bine, e firesc pe undeva sa retinem exclusiv lucrurile placute de atunci, in esenta acea bucurie launtrica care ne incerca cand reuseam sa asezam pe o felie de paine niste salam. Asa e programata mintea umana. Ultimul lucru la care ne-am fi gandit atunci ar fi fost ce contine felia de salam sau parizer. Eram bucurosi ca avem ce manca, dupa ore bune petrecute la coada, in frig sau caldura. Simplu ca buna ziua.

    ††† Sa luam aminteeeeeeeee… †††

    Salamul cu soia nu continea numai soia, ci si zgarciuri, tendoane, pielite si nu numai…
    O intamplare care o tin minte din copilarie…am avut un unchi pasionat de electronica si radio-amatorism. In fiecare an participa la diverse simpozioane nationale pe teme tehnice. Un amic de al sau, care se ocupa cu partea de logistica (gustarile si tratatiile) de la aceste evenimente, lucra in armata, la aprovizionare. Aducea la aceste simpozioane branzeturi, salam, prajituri care se bucurau de multe aprecieri printre participanti. Dar de fiecare data ofiterul NU servea mai nimic. Unchiul meu l-a intrebat ce se intampla? Raspunsul a fost foarte simplu, ceva de genul: domnul inginer, dvs. nu ati fost la abator si la fabrica de salam…cand se pornesc utilajele dimineata se aud soarecii chitaind… Asadar, nu excludem scenariul salamului din sau si cu carnita de rozatoare. Nici in Parisul revolutionar, la 1789, nu s-au servit asa delicatese! De aceea gasesc tanguirile contemporane pe tema salamului din acea vreme nepotrivite. Simple mofturi. In prezent exista produse de calitate si in Romania. Totul tine de educatia individului cu privire la alimentatie.

    • Mirel Banica spune:

      Chiar asa? Ah, cat as vrea sa am si eu certitudinile DV! Va multumesc insa sincer pentru referintele la memoria epocii de aur.

      • Lupul Monarhist spune:

        E doar o opinie si nimic mai mult. Cu trecerea timpului, publicul va deveni din ce in ce mai informat si produsele de care aminti vor fi ocolite. Poate romanul va scapa de obsesia privitoare la consumul excesiv de salam si mezeluri, in general. In orice caz, caserole congelate de orice fel nu au ce cauta in frigiderul sau pe masa nimanui.

        Povestea pe care am rememorat-o este autentica. Nu numai salamul, ci chiar majoritatea produselor alimentare din Epoca de Aur era nociva. Laptele era diluat cu apa. Puii (celebrii Frati Petreusi sau cel semi-preparat de tip Picorom) erau plini de antibiotice. Mierea amestecata cu apa si zahar sau melasa. Cafeau, atat de rara in forma naturala boabe, se comercializa amestecata cu naut, adica cu boabe de fasole garbazo folosite in bucataria sud-europeana si cea din orientul mijlociu la prepararea humusului. Pe langa naut, se adaugau si alte graunte (furajere) care prin procesul de prajire se descompuneau in substante toxice. Pentru a argumenta ce spun va invit sa lecturati cartea d-lui Florescu, Confesiunile unui cafegiu . Uleiul din floarea soarelui, iarasi un produs de lux la acea vreme, nu este recomandat la gatit din simplu motiv ca punctul de fierbere corespunde unei temperaturi foarte inalte. Uleiul se descompune prin prajire/coacere in compusi nocivi organismului uman. Se recomanda folosirea uleiurilor usoare, ideal cel de masline (nu extra-virgin), de vegetale sau canola. Veti gasi foarte rar pe rafturile magazinelor din occident ulei din floare soarelui. Revenind la Epoca de Aur, sa mai amintesc si de faina si malaiul rationalizate si pline de sfaiogi? Exemplele pot continua la nesfarsit.

        Azi aveti sansa sa alegeti ce doriti dintr-o varietate de produse. Repet, e o chestiune de informare si de aplicare a legilor privitoare la protectia consumatorului, a respectului pentru clienti (ma refer la magazinele care desfac produse alimentare cu amanuntul) si nu numai. Nu o vad neaparat o hiba a sistemului…capitalist.

        • vida clara spune:

          @Lupul Monarhist
          Pai, si atunci, pentru ce spui (la inceput) ca nu este o problema de sistem.
          Am vazut indemnul domnului Orasanu mai sus. Nu e rau dar serveste
          foarte putin (cat o floare pentru a face primavara) tocmai din cauza ca este
          problema de sistem (sistem pe care-l creem cu totii, cei existenti la vreun
          moment dat in el.
          Solutia la atatea sistemice probleme nu poate fi alta decat cea politica.
          TREBUIE sa invatam sa alegem. Dar mai inainte de asta trebuie sa
          invatam (studiem) mai intai ce anume vrem, ce anume ne dorim.

  8. colea spune:

    Dar ati incercat prima data sa contactati supermarketul sau sa intoarceti produsul? Ca asta ar fi fost primul pas.

    • Mirel BANICA spune:

      Dragul meu, nu este vorba de o “teapa” luata de mine, nu ar fi decat una dintre mille cu care ne-am obisnuit. Articolul meu a fost scris pentru a spune un lucru simplu: cand TRADITIA se duce dracului’, scuze, nu mai ramane decat chimia si profitul cu orice pret. Iar comunistii aceia rai, asa penali si cu alimentatie rationala cum erau ei, nu-ti bagau spaima si cancerul in oase. Asta-i tot. Ma intreb cat mai putem suporta minciuna frumos ambalata in limbaj publicitar, cu “branzica de la tara”, laptele fiind adus cu cisterna de la 2000 de km.

  9. vida clara spune:

    Diferenta intre tot ceea de ce tine de comunicare “azi” fata de oricare “ieri”, fara sa mai
    adaugam si specificitatea vreunuia sau altuia dintre sisteme schimba complet date
    ale tuturor problemelor.
    Faptul ca “inainte” auzeam mai putine nu inseamna ca (pastrand proportionalitatea
    intre diferitele “spatii de timp”) se petreceau mai putin sau mai putine.
    Eram, este adevarat, mai putin informati (atat “hotii” cat si “vardistii”). Acum, suntem
    infinit mai informati (dar, atat “vardistii” cat si “hotii”).
    Comunismul este, precum era si Chavez, un “nene-al mare” care ofera o anume
    protectie pe un spatiu limitat de timp, dar in tot acest timp “societatea” pierde “altitudine”
    pentru simplul motiv ca “comunismul” nu este productiv in contextul general ci doar
    creeaza o iluzionare in cadrul unui spatiu (text), in aparenta rupt de al sau context.
    Cand “realitatea” vine si trage a ei linie vezi ca de fapt “traiul pe vatrai” te-a ajutat doar
    sa pierzi din altitudine (sa te scufunzi) si, nu mai zic sa te inalti ci (macar) sa te fii tinut
    de cârd.
    Nu exista alta salvare (pentru specia umana) in afara “democratiei”.
    Dar nici nu este un tel usor de atins de vreme ce precursorul democratiei (Isus) a
    semnalat asta inca de acum 2013 ani si inca nu sunt multe statele in care sa fi ajuns
    la mai mult de un 15-20% din ceea ce ar reprezenta 100%.
    “Habemus papa” si, desi eu ma consider nici ateu, nici religios, ci ma identific ca
    “obiectiv” (regasind in cuvinte precum cele exprimate de Ayn Rand si/ sau Hans Jonas)
    propriile mele cuvinte) trag speranta sa faca mai mult decat predecesorii sai in directia
    traducerii corecte ale mesajelor ce ne vin din antichitate, purtate din mana-n mana (ca
    la stafeta) sau din om in om (ca la “telefonul fara fir”) , mesaje ale caror informatii sunt
    distorsionate si pe care, acceptandu-le asa (fiecare in a lui parte) ne-au dus pe toti
    (atat la nivel individual cat si la nivel de specie), pe niste coordonate (pe un drum)
    complet aiurea.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Mirel Banica


Mirel Banica

Mirel Banica, publicist Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)