Home » Infrastructura »Opinie »Societate/Life » Citesti:

Povestea ursului din ţara circului

Claudia Postelnicescu octombrie 17, 2016 Infrastructura, Opinie, Societate/Life
6 comentarii 1,021 Vizualizari

S-a scris mult despre revolta care i-a cuprins pe unii oameni la uciderea absolut gratuită a unui pui de urs scăpat pe străzile Sibiului deunăzi.

Am aflat între timp, de la preşedinta Asociaţiei „Milioane de Prieteni”, Cristina Lapiş, că este ilegală uciderea unui pui de urs, fiind specie protejată. Am mai aflat, în urma interogaţiilor unei jurnaliste, că este destul de plauzibil scenariul în care puiul de urs a fost adus intenţionat în oraş de către cei care au interesul ca suspendarea Ordinului de Ministru din 4 octombrie 2016, care permitea împuşcarea unor animale strict protejate, pentru trofeu, să fie regândită. Acest Ordin permitea anumite cote colective de vânătoare şi împuşcarea legală a 1691 de animale strict protejate, deşi ONG-uri din domeniu[1] au arătat deseori că numărul animalelor sălbatice estimate nu corespunde cu realitatea, fiind mult supra-evaluate, iar cifrele raportate chiar de către vânători menţin o serie de erori şi conflicte de interese. De asemenea, Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Cristina Paşca Palmer, declarase recent că va înfiinţa un serviciu nou de intervenţie pentru protecţia comunităţilor locale, acţionând rapid cu tranchilizante împotriva animalelor sălbatice, recursul la armă fiind de ultimă instanţă.

Iată că nu s-a întâmplat nimic în acest sens la Sibiu. Întrebarea ar fi de ce, de ani de zile, când se ştie că urşii au fost cel mai profund afectaţi de defrişările masive şi ilegale, de braconaj şi de vânătoarea ilegală pentru trofee (mai ales a ursoaicelor), nu s-a făcut nimic pentru a se preveni incursiunile urşilor pe la curţile oamenilor. Sunt celebri deja, de ani de zile, urşii tomberoanelor din Braşov. Pe oriunde călătoreşti la munte în România dai de câte un om gospodar care a pus undeva o capcană pentru urşi sau, mai rău, vezi câte un pui de urs înghesuit într-o cuşcă insalubră spre deliciul unor idioţi fără creier şi suflet. Situaţia puilor de urşi orfani este şi ea foarte veche, sunt proiecte şi oameni care se ocupă de asta deja de 10 ani, deci nu vorbim despre situaţii noi şi necunoscute.

Convenţia de la Berna din 1979 privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, ratificată de România prin Legea nr. 13/1993, interzice atât defrişările, cât şi orice formă de capturare intenţionată, deţinere şi ucidere intenţionată a animalelor sălbatice ocrotite, dar şi a faunei şi habitatelor naturale, indiferent dacă prin distrugere sau perturbare intenţionată, precum şi comercializarea animalelor sălbatice protejate, vii sau moarte. Aşadar suntem într-o situaţie în care autorităţile statului au încălcat legile în vigoare cu nonşalanţă şi au dovedit o incapacitate deconcertantă pentru noi, cetăţenii, de a lua decizii şi de a acţiona în spiritul legilor şi al unei minima moralia, care apare în mod natural pe un fond sănătos de valori interiorizate. Or, dacă ne uităm la valorile care reflectă spiritul nostru public vedem că ele merg mai degrabă în direcţia unora negative: plăcerea de a ucide, lipsa compasiunii, lipsa solidarităţii, lipsa curajului şi asumării, sabotarea altora pentru interese meschine, agresivitate şi violenţă verbală şi comportamentală, impostura generalizată, obtuzitate, stridenţă etc. Pe fondul acesta, desigur, nelipsita apetenţă pentru circ, scandal, drame şi telenovele, insaţietatea care caracterizează apetitul public – cel vizibil – pentru detalii sordide din viaţa, dar şi din moartea altora şi pentru bunurile altora sau cele publice. E o anomalie continuuă, aparent infinită.

Cu toate acestea, sunt oameni normali printre noi, cu suflet, cu valori diametral opuse celor aliniate mai sus, care, din motive de igienă interioară, reticenţă şi aversiune faţă de insalubritatea vieţii publice de la noi preferă să stea pe margine, să facă proiecte private, să construiască de la firul ierbii, un proiect, un partid, o afacere sau o comunitate. În paralel, şi în acelaşi timp, vedem oamenii grotelor care încă deţin puterea şi pârghiile decizionale care iau decizii curajoase cum ar fi uciderea unui pui de urs orfan sau pierdut de vreo ursoaică hăituită de braconieri sau defrişatori (sau adus intenţionat) cum se adună în grup organizat şi atacă schimbarea, încercând să-şi prezerve poziţiile şi privilegiile. Ceea ce se întâmplă acum în România este un moment zero (şi am mai spus asta în 2013) în care nişte energii noi, curate, se luptă cu reminiscenţele omniprezente ale unui sistem putred care recompensează oameni putrezi.  Este halucinant ca un partid să propună oameni noi, care s-au remarcat doar prin stridenţă, pe listele parlamentare din această toamnă. Halucinant. Oameni care mâine, neînţelegând ce au de făcut şi de ce sunt într-o poziţie de putere vor lua decizii halucinante, pentru că nu au cum, structural, să ia altfel de decizii.

În consecinţă rămâne să notăm că, la presiunea publicului, s-a anulat un Ordin al Ministrului privind vânătoarea de trofee şi că autorităţile statului au încălcat sistematic legile în vigoare cu privire la conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale, ceea ce deschide posibilitatea unei –sau mai multor- acţiuni în instanţă. Să mai notăm că, tot la presiunea publică, s-au mai retras unii şi alţii din funcţii publice şi a căzut un guvern la începutul acestui an. Cred că suntem în punctul cheie în care trebuie să fim (mai) atenţi şi (mai) informaţi cu privire la cei cărora le dăm votul să ajungă în Parlament, doar pentru a construi o „marţi neagră”, a lua vreun premiu internaţional pentru cel mai corupt Parlament şi pentru a bloca, de fiecare dată, atât legi care ar deschide accesul pe piaţa politică a unor partide şi oameni noi, cât şi orice acţiune care presupune exercitarea cu bună credinţă a actului de justiţie. E momentul să creştem şi să folosim mai des această forţă, până vom schimba structura sistemului, dar şi structura interioară a oamenilor care îl populează.


[1] http://www.wwf.ro/resurse/comunicate_de_presa/?279470/Ministerul-Mediului-propune-impuscarea-a-1691-de-animale-salbatice-strict-protejate

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Citeste mai multe despre: , , , , ,



Currently there are "6 comments" on this Article:

  1. euNuke spune:

    1. Aveti un link mai jos unde se poate gasi textul Conventiei de la Berna. Rugamintea mea este sa ne aratati si noua textul exact [articol, alineat] prin care sunt interzise defrisarile.

    2. Nu cumva ne confruntam mai degraba cu o Saga a Circului din Tara Ursului? Cu peste 6500 de ursi ne situam pe primul lor in UE la numarul de blanosi. Pentru oamenii ucisi sau sfasiati de ursi nu am vazut asa tambalau. Au nevoie rumanii sa fie declarati specie pe cale de disparitie ca sa obtina dreptul de a se apara in fata fiarelor?

    3. De cate ori vine vorba de ursi, pisici, capre si alti locuitori ai padurilor, opinientii se simt obligati sa atace si chestiunea defrisarilor. Si cer si mai multa protectie din partea Statului. Absurd, daca ne gandim ca acelasi Stat a patronat dezastrul din ultimii 70 de ani, inclusiv dezastrul ecologic. Clar, iarasi a venit vremea sa ne milogim de politruci ca sa dea legi si mai restrictive si proaste de care sa profite un numar cat mai mic de entitati care’si permit spagile de rigoare.

    4. Teoria conspiratiei nu da de mancare dar loveste ca un bumerang: se pare ca de pe urma asasinatului din Sibiu cel mai mult profita asociatiile ce lupta pentru drepturile animalelor [de obicei impotriva drepturilor oamenilor], caci ele vor capitaliza filonul de compasiune al rumanilor [rumani care orisicat au fost cei mai milosi europeni cu salbaticiunile vecine daca ne gandim ca in momentul semnarii Conventiei de la Berna inca mai aveam mii de ursi prin munti spre deosebire de anume populatii vestice care'i lichidasera pe toti].

    5. Uciderea puiului de urs a fost porcarie. Acelasi Stat de la care se cer acum masuri a fost calaul. Sa nu uitam acest aspect simplu si infiorator: o liota de politruci, birocrati, jandarmi si politisti au conspirat ore intregi pentru ca in final sa se precipite intr’o executie. Ca sa nu ne pierdem in valtoarea de circ pe care o iubesc atat de mult politicienii, e musai sa nu scapam din vedere esentialul: avem o crima si o coterie de criminali care lucreaza toti pentru Stat. Hai sa’i lasam deocamdata pe cei care taie padurile, pe tapinari, pe padurari, pe vanatori si ciobani; NU ei sunt subiectul stirii; au si ei culpa lor dar nu au treaba cu aceasta speta. Trebuie judecati [in sens moral, desigur] pe rand. Asta daca vrem sa ramanem sanatosi. mental macar. Prin urmare, morala este: feriti’va de magarii care va conduc! Ca va iau ochii cu ursul si va fac in timpul asta la buzunare!

  2. Decebal spune:

    Dupa razboi, multi viteji se-arata. In lipsa unor proceduri clare, oamenii confruntati cu situatia (nemaiintalnita de ei) trebuie sa ia decizii in timp real, pe baza informatiilor pe care le au. Daca la 112 suna cineva si zice “e u ursuletz pe strazi” e una; daca zice “e un urs mare pe strazi” se pleaca de la alta premisa… Pana la contactul vizual al cuiva care se pricepe la animale cu animalul, cel ce comanda operatiunile din birou este “legat la ochi”. Doar o ancheta oficiala poate stabili vinovatii, nicicum “jurnalistii” sau “ONG -istii”.

    ONG -urile “iubitoare de animale” imi pare ca stiu doar sa reactioneze la evenimente ca cel din Sibiu sau doar sa semnaleze deficiente, nicicum sa puna umarul la elaborarea unor proceduri si/sau la crearea unor structuri specializate, pentru prevenirea unor astfel de situatii.

    In ceea ce priveste a doua parte a articolului si eu cred ca 2016 este un “moment zero”. Un moment in care Romania face niste primi pasi pe care ar fi trebuit sa-i faca in urma cu 25 de ani. Oricat de mici si timizi ar fi acesti pasi, sunt pasi facuti inainte, in directia corecta. Ei trebuie facuti constant, cu incapatanare si doar inainte.

  3. radustroe spune:

    “urşii au fost cel mai profund afectaţi de defrişările masive şi ilegale”

    Au fost afectati exact la fel si de defrisarile legale, doar Holzindustrie Schweighofer taie si exporta in valoare de 2 miliarde de dolari pe an ( $ 2.5 md in 2014).

    • Harald spune:

      Lemnul trebuie totuși exploatat, chiar dacă poate Schweighofer nu face asta în modul cel mai echilibrat. Zonele defrișate se refac și singure, nu rămâne peisaj selenar timp de sute de ani. Am văzut un astfel de versant defrișat complet de o furtună (undeva între Poiana Largului și Toplița) și e evident că se reface de la sine.

      De altfel, pășunile au în permanență problema asta, trebuie mereu defrișate fiindcă încep să crească mai întâi mărăcini, apoi arbuști și în cele din urmă copaci adevărați. Exact asta se întâmplă și într-o pădure defrișată. Se poate vorbi într-adevăr de defrișări excesive în unele zone, dar pe de altă parte există o mulțime de păduri inaccesibile de unde s-ar putea exploata mari cantități de masă lemnoasă, adică ar fi nevoie de mai multă organizare.

      Dar asta nu înseamnă că orice copac tăiat este o crimă. Impresia mea e că în materie de defrișări s-a ajuns la o adevărată isterie, comparabilă cu cea de pe vremuri de la Pungești. Adică o mulțime de hipsteri care nu văd pădurea decât din mersul mașinii au reacții demne de un consult psihiatric atunci când văd un camion cu lemne.

  4. victor L spune:

    Tara mica, vinzoleala maarree. Pentru orice se intimpla, toata tara trebuie sa spuna ceva.
    Daca ursuletul (am inteles ca avea 176 kg) ar fi ranit/ omorit o persoana, tot atit de scandalizata ar fi fost “societatea civila”? Probabil, dar pe invers.
    Sintem geniali:
    – “este destul de plauzibil scenariul în care puiul de urs a fost adus intenţionat în oraş de către cei care au interesul ca suspendarea Ordinului de Ministru din 4 octombrie 2016, care permitea împuşcarea unor animale strict protejate, pentru trofeu, să fie regândită.”
    Atunci si scenariul cu copilul din Bucuresti sfisiat de un pitbull este plauzibil: copilul a fost sacrificat pe altarul luptei impotrivaq celor ce tineau partea ciinilor comunitari (60.000 se zicea ca existau in Bucuresti).
    Mass media a dezinformat atit de mult ceea ce s-a intimplat, incit o ancheta incorecta a autoritatilor este plauzibila si ea.
    NB,
    in niste scene filmate de o camera stradala se vedeau tineri alergind cu ursul pe urmele lor. Comentariu: “studentii au intrat in mall, dar ursul a trecut mai departe”.
    Precis ca era un urs novice, nu stia cum se intra in mall :P
    Si, desigur, pentru ca m-am informat din presa autohtona, pot fi si eu gresit in aprecierile de mai sus.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Claudia Postelnicescu


Claudia Postelnicescu

Avocată, publicistă. Absolventă a Facultății de Drept, Universitatea București, cu un master în relații internaționale la Facultatea de Științe Politice, Universitatea d... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

Că incompetența și corupția sînt legate, merg mînă în mînă, stau la aceeași masă, etc., ...

de: vintila mihailescu

la "Corupție sau incompetență?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)