joi, martie 28, 2024

Președintele închipuit

Președintele interimar este victima unei confuzii pe care o răspândește pretutindeni în jurul lui: el crede că pe 29 iulie au avut loc alegerile prezidențiale și că 80 la sută dintre cei prezenți la vot l-au ales președinte al României. Prin urmare, considerându-se legitimat de un vot covârșitor în favoarea schimbării, și-a luat funcția în serios : în prima lună de mandat închipuit, a avut întâlniri cu ambasadori străini, i-a chemat la consultări pe șefii serviciilor de informații și pe guvernatorul Băncii Naționale, a salutat mulțimile alături de partidul său, promițându-le că va veghea la împlinirea aspirațiilor lor de mai bine, a promulgat legi, a organizat conferințe de presă aproape zilnic, a fost prezent la emisiuni de televiziune, a convocat o ședință CSAT, i-a chemat la ordine pe șefii STS, a explicat Curții Constituționale cine trebuie numărat pe listele permanente și cine nu, i-a demis pe consilierii președintelui suspendat, i-a numit în loc pe ai săi, s-a întâlnit cu delegația FMI, l-a criticat public pe ministrul de interne, s-a arătat nemulțumit față de activitatea guvernului, l-a lăudat când a fost de lăudat, a vorbit despre corupție și nevoia de justiție, a cerut să se verifice și să fie pedepsit cine a stricat imaginea  României pe plan internațional, a anunțat că îi va convoca la Cotroceni pe ambasadorul Statelor Unite și pe Comisarul pentru Justiție al UE, ca să le atragă atenția că nu au înțeles situația de fapt și de drept din România. Când vorbește despre președintele suspendat, îl numește “cetățeanul“, “omul“ și, mai recent, “fostul președinte“. Îi promite răfuieli pe viață și pe moarte, deși interimatul s-ar putea să i se încheie în câteva săptămâni.

Statutul de interimar îi dă dreptul să facă toate aceste lucruri, mai puțin pe acela de a se socoti președinte ales. În planul de debarcare a lui Traian Băsescu, interimatul prezidențial era un element important : omul ajuns în această funcție la capătul asaltului parlamentar asupra legilor și regulilor va fi avut un mandat clar din partea celor care i-au asigurat ascensiunea : să-l țină departe de Cotroceni pe președintele suspendat până la înfăptuirea demiterii sau a demisiei, să-i confiște discursul anti-corupție și partitura de președinte-jucător, să blocheze, într-un fel sau altul, acțiuni incomode ale Parchetului și ale DNA, să vegheze la imaginea loviturii parlamentare pe plan internațional. Cuprins de fantasma puterii și fascinat de jocul în care a intrat, interimarul a început însă să-și depășească rolul episodic și circumstanțial spre îngrijorarea partenerilor săi din PSD care se vor fi întrebând dacă nu cumva nu s-a folosit de ei și de tot planul lor atât de muncit și dacă nu va ajunge să-i apostrofeze pe toți în public, premier și miniștri, ca altădată președintele suspendat pe premierii lui. Comedia legitimității ar trebui să aibă, totuși, limite. Altfel, PSD-iștii se vor trezi că s-au străduit din răsputeri să-l dea jos pe Traian Băsescu și s-au trezit cu un alt “–escu”, proaspăt, gata de două mandate, dornic să intre în istorie de capul lui și peste capetele lor.

Dacă președintele interimar va continua să întrețină confuzia între referendum și alegerile prezidențiale – și nu există niciun indiciu că s-ar dumiri -, s-ar putea ca PSD, cu Victor Ponta în frunte, să înceapă să privească spre Traian Băsescu cu mai multă indulgență și chiar cu simpatie : mai are doar doi ani de mandat, e dispus, în anumite condiții, să-și dea demisia, e un rău cunoscut, se bucură încă de susținerea unei părți a populației și a românilor din străinătate, ar putea să contribuie, în urma unor negocieri reciproc avantajoase, la repararea imaginii actuale a țării. Iar PSD ar putea să-și nominalizeze un candidat în alegerile prezidențiale (poate pe demisionarul Ioan Rus ?), dându-i o șansă președintelui interimar – deja erodat în numai o lună de exercițiu prezidențial – să iasă din starea de confuzie și să se prezinte la adevăratele alegeri.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Democratia versus aparent-democratia.
    In timp ce cu Basescu, parcurgeam ( ca natie) drumul lui Buck cu ponta parcurgem (tot ca
    natie) drumul lui Colt Alb.
    Adica, mai pe romaneste, cu basescu parcurgeam drumul dinspre bou inspre bour, iar cu
    usl-ul parcurgem drumul bourului spre a ajunge bou.
    Diferenta este ca si insesizabila.
    Cei ce s-au obisnuit ( pana la identificare) cu ambientul custii zoo, percepand-o ca pe „mama-
    natura” greu vor da „gogeaua” de zahar oferita de dresor pe iepurele din camp.
    Statutul de „om liber” are sinonimie completa cu statutul de „autonom”.
    In rest poti fii „angajat” sau, „angajator”..
    Ponta ( si cei asemeni lui) imparte societatea in doua categorii: romani de prima mana
    ( cei care ar avea dreptul de „a gandi”) si romani de a doua mana ( cei care au dreptul
    de „a munci”). Din fericire, stim exact numarul celor „dusi cu pluta” dar nu stim exact
    numarul celor „sanatosi la cap”.
    Asta ne da speranta ca cei sanatosi la cap, or fi mai multi decat cei dusi cu pluta.

  2. E-adevarat, bietul Crin pare uneori lovit de ceva, ceva rau, un betesug launtric, vreun spasm existential, te pomeni ca un lung sir de nopti de insomnie (de unde marturisea sprintar, arogant si uluitor, ca dimpotriva, din cauza somnului bun si pe-ndelete a tot absentat el de la parlament, trezindu-se EXCLUSIV cand vrea, nu cand trebuie…).
    Si iata ca, de fapt, nu-l roade nimic misterios, aveti dreptate: e doar banala betie a puterii…E un joc in care nici nu spera sa aiba rol principal asa de repede si a facut atatea piruete rapide in mijlocul fragilei democratii romanesti si asa un slalom halucinant printre propriile declaratii incat o ameteala maligna pare ca-l doboara si ca are un control tot mai slab al situatiei.

    Pana aici nimic sa regretam, fiecare pasare pe limba ei piere, nu?! Pericolul imi pare insa urmatorul; ingrijorati de prestatia tot mai infantil-prosteasca a celui pe care l-au ales ca marioneta momentului, greii USL si eminenta lor cenusie (sa nu-i rostim numele, sa nu se ofileasca tastele!) se repliaza si incearca sa compenseze, sa supracompenseze, arunca totul in joc (da, si ne arunca), zornaie arme tot mai absurde, vor calca, la propriu pe cadavre.

    Nu va frecati palmele: faptul ca devin clare fisuri in USL nu va insemna decat ca cel care este la adevarata comanda (sa nu-i rostim numele, sa nu creasca ghimpi pe desktop) va inzeci arsenalul care sa bandajeze fisurile, va face ORICE sa mascheze / rezolve asta…

    • @catpeterson: Chiar sunt curios, vă rog, să ştiu şi eu cine este considerat „eminenţa cenuşie” a USL. Dacă vă gândiţi la cineva anume, vă rog să mi-l spuneţi şi mie. Sunt uşor de găsit, deşi n-am Facebook :)

      • Acum ma gandesc ca nu e chiar o alegere fericita, „eminenta cenusie”, ca duce cu gandul la o tona de… materie geniala si, desigur, nu e cazul. De fapt, am vrut sa indic insul malefic de la pupitrul (ascuns) de comanda.
        Oricum, Catelul il pomeneste (cu numele de cod nepermis de simpatic, nume de motan, zic nepermis de simpatic pt. un ins odios).

  3. Nu cred ca exista riscul ca efemerul Antonescu sa dobandeasca o constiinta proprie care sa-i dicteze o linie de actiune in afara celei primite de la Felix. Pur si simplu e gol, lipsit de orice continut, ca si Pinocchio. Iar paiatele primesc suflet numai in povesti.

  4. Ce ma ingrijoreaza cel mai mult in toata „scenarita” dlui Antonescu este ca desi se vrea presedinte asa cum specificati si dvs in primul paragraf uita cu desavarsire – intentionat sau nu – de faptul ca in aceasta functiie el ar trebui sa reprezinte pe toti romanii, in diferent de culoarea lor politica. O societate romaneasca dezbinata deja de prea multe diferente – de categorie nu numai economica dar si de sistem de valori – este incitata prin discursurile sale la mai multa ura, mai multa indarjire. Nu am auzit in cuvantarile sale nimic de calamitatile naturale, de rezultatele la Jocurile Olimpice sau de orice alt subiect care ar putea macar iluzoriu sa ne faca sa fim uniti sub un singur aspect – caci la urma urmei efectul cresterii euro – in urma degringoladei politice – ne izbeste pe toti, indiferent de ceea ce gandim asupra legitimitatii ocupantului de la Cotroceni. Cu „discretia” deja proverbiala intretine aceasta stare de nervozitate, de indarjire comparabila cu cea din anii 90-92 numai pentyru a-si satisface probabil ego-ul supradimensionat

  5. Nu sunt jurist constitutional sau de orice alt fel, dar am invatat sa citesc de ceva vreme, de pe la vreo 4 ani. Cititul este ceva la care chiar ma pricep, asa ca am facut ceva ce stiu bine de tot: am citit.
    Am citit Constitutia Romaniei, mai exact, articolele referitoare la vacanta functiei prezidentiale si interimatul.

    Vacanţa funcţiei ARTICOLUL 97
    (1) Vacanţa funcţiei de Preşedinte al României intervine în caz de demisie, de demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.
    (2) În termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.

    Interimatul funcţiei ARTICOLUL 98
    (1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor.
    (2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.

    Oricat m-as stradui si oricum as citi aceste doua articole – de-a lungul, de-a latul, sau in dunga – nu vad unde spune ca perioada de suspendare a presedintelui are un termen limita si ca daca acesta expira, presedintele suspendat se intoarce, de drept, in functie dupa 3 luni – asa cum sustin unii in prezent.
    Ce vad, este faptul ca in termen de 3 luni de la vacantarea functiei trebuie organizate alegeri pentru un nou presedinte. Ori, pe perioada suspendarii, functia nu este vacanta. Bref, Constitutia Romaniei nu prevede un termen limita pentru incetarea interimatului pe perioada suspendarii presedintelui.
    Ma intreb de unde si pe ce baza a aparut ideea asta?
    Din ce citesc in constitutie, perioada de suspendare se poate prelungi pana la elucidarea cauzei care a generat suspendarea. Sa nu uitam ca, in conformitate cu constitutia, suspendarea intervine si in cazul acuzarii presedintelui de inalta tradare:

    Punerea sub acuzare ARTICOLUL 96
    (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, cu votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui României pentru înaltă trădare.
    (2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi iniţiată de majoritatea deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntârziat, la cunoştinţă Preşedintelui României pentru a putea da explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.

    (3) De la data punerii sub acuzare şi până la data demiterii Preşedintele este suspendat de drept.

    (4) Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

    A stabili un termen limita pentru perioada de asigurare a interimatului pe durata suspendarii ar insemna a stabili un termen limita in care Inalta Curte sa se pronunte definitiv si irevocabil asupra acuzatiei de inalta tradare si asta, dupa umila mea parere, ar insemna amestec in treburile justitiei.
    Ma intreb din nou, cine are interesul sa lanseze astfel de zvonuri?

  6. Nu-mi ascund dezamăgirea: în anii 90, după orice propoziţie rostită public de ion iliescu, ieşeam în stradă şi protestam. Mi se pare firească o manifestaţie pe străzile Bucureştilor de zeci de mii de oameni, împotriva USL, cel puţin săptămânal. Apatia asta socială le dă apă la moară puciştilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tatiana Niculescu
Tatiana Niculescu
Tatiana Niculescu, scriitoare

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro