Home » Opinie »Societate/Life »Vot 2014 » Citesti:

Premiile ”Ionică 2012-2014”. Cu speranța că hîrtia igienică oferită de Victor Rebengiuc în 1989 va fi corect folosită în 2014, măcar o săptămînă

Luminita Marcu noiembrie 17, 2014 Opinie, Societate/Life, Vot 2014
18 comentarii 2,491 Vizualizari

E un moment de bucurie, de sărbătoare, în care riscul ”pupat toți piața endependenți” e major. Dar, desigur, nici un om civilizat nu vrea răzbunări și nici nu cred că e nevoie acum să arătăm cu degetul, să reproșăm, să împărțim lumea în buni și răi. Cei mai mulți dinstre românii din străinătate sînt la această oră la locurile lor de muncă străine, majoritatea dintre ele joburi demne și bine plătite, așa cum e firesc și nu cred că vom asista la un val de întoarceri în România. Probabil unii vor veni, dar nu suficient de mulți încît să amenințe noua împărțire a resurselor în patrie. Pentru cei mai mulți români din Europa, granițele din interiorul UE nu prea mai contează, cred că cei mai mulți nu se simt în străinătate, ci doar într-un alt județ european unde treburile civilizației sînt ceva mai înaintate. Nu se vor despărți ușor de acest confort. Dar vor continua să stea cu ochii pe România, tocmai pentru că vor ca aceste granițe intra-europene să dispară complet, nu doar cu ajutorul spațiului Schengen, ci și la nivel de imagine. E mult mai plăcut să vii dintr-o țară democratică, civilizată și normală, decît să fii un fel de cvasi-refugiat dintr-un Est sălbatic și exotic în sensul rău al cuvîntului. Spun asta pentru a-i liniști pe cei care, mai ales din rîndul intelectualilor aflați în România, se tem deja că vor fi debarcați de eroii revoluției din diaspora. Să stea liniștiți și să nu se agite prea mult, nu se va întîmpla asta.

Dar nici să nu spunem prea des că am asistat la un miracol, căci nu a fost nici un miracol, nici o minune pogorîtă din cer, nu a fost un noroc, o fatalitate, un hazard. Răsturnarea spectaculoasă de situație a fost posibilă datorită încăpățînării unor indivizi cu nume și prenume, cărora le-au răspuns, în mod firesc și natural, zecile de mii de români cu mintea limpede, aceia care au ieșit în stradă în ultimele două săptămîni. Să nu uităm, primii au fost la Cluj. I.L.Caragiale are un personaj magnific într-o proză puțin cunoscută, pe numele lui Ionică. Acest Ionică, un neispărvit, de altfel, în ordine socială (exact așa cum ne-ispărviți în ordine românească sînt toți cei care au simțit nevoia să plece dintr-o Românie întoarsă de 25 de ani cu susul în jos, pentru a se isprăvi, normal și fără eforturi sisifice, în diaspora). Acest Ionică încasează sistematic bătăi, e huiduit, hulit, respins de toată lumea, pentru că se încăpățînează să nu aplaude măgarul care cîntă din gură Carnavalul de Veneția cu variațiuni. Chiar dacă îl aplaudă regele și regina, propria lui soră, tot norodul hipnotizat de o minciună gigantică, bine pusă în scenă, el nu-l aplaudă. Ba mai și spune, chiar dacă știe că astfel ”strică petrecerea și cheful la o lume întreagă”, că ”nu se poate să vă placă, că nu e de plăcut”.

Așa încît, măcar azi, luni, 17 noiembrie 2014, să facem un mic efort și să le spunem pe nume acelora care au făcut ca Ionică, neabătut, în ciuda tuturor obstacolelor. Nu-i știu pe toți, dar sînt cîțiva cărora, dacă aș avea cum, le-aș oferi ”Premiul Ionică 2012-2014”. În primul rînd acelei părți infime din presa românească actuală care a funcționat corect. Și nu e vorba doar de presa culturală, elitistă, eu aseară m-am uitat ore în șir la Nașul TV fără nici o greață intelectuală și nu m-au deranjat nici logoreea pitorească a lui Cartianu, nici dezvăluirile cu iz ușor tabloid ale lui Radu Moraru. I-am ascultat pe toți patru, pe Radu Moraru, pe Nicoleta Savin, pe Robert Turcescu și pe Grigore Cartianu pentru că ei au fost cei care au spus ceea ce cu toții aveam nevoie să auzim și au făcut-o cu o sinceritate și o autenticitate debordante, improvizat și în timp real. Cred că ar fi frumos să le mulțumim și celor nevăzuți, din spatele lor, care au făcut posibile transmisii prin mijloace primitive, sărace, dar s-au ținut tari și au spus adevărul. De asemenea Digi TV a făcut o treabă extraordinară, chiar dacă aseară nu prea am înțeles de ce a avut în platou semnatari ai scrisorii către UE din 2012. Nu cred că trebuie să-i evacuăm din spațiul public pe acești vajnici apărători ai imaginii României în 2012, dar mi-aș dori să stea pe la casele lor măcar săptămîna asta. Ar fi un gest igienic, de tipul celui sugerat de Victor Rebengiuc în 1989, cînd cu hîrtia igienică. De asemenea, mi-ar fi plăcut ca moderatorul   Rareș Bogdan să-l fi lăsat pe Oreste să termine ce avea de spus aseară, în platoul Realității TV, cu privire la nevoia de limpezire a breslelor, în primul rînd a breslei jurnalistice. E mult prea devreme pentru o îmbrățișare colectivă, pentru încă un haloimăs după modeul anului 1990. Nu e nevoie de epurări, în nici un caz, dar parcă ar fi cazul să lăsăm un pic lucrurile să se așeze în matca lor firească. Și să mai vedem și alte chipuri, să aibă parte de puțină celebritate și jurnaliștii mai puțin vedete, jurnaliștii de investigație discreți, constanți și neabătuți, ca Ondine Gherguț, Nicoleta Savin, Sorina Matei, cei de la Casa Jurnaliștilor și alții, și alții. Măcar cîteva zile să stea ei pe podium, și nu maeștrii alambicărilor și minciunilor sofisticate.

Mi-ar plăcea să nu uităm că o mînă de oameni, de la revistele 22 și Dilema veche, de la Hotnews și Contributors, mai mult în on-line și cu mijloace puține, bazîndu-se pe texte scrise voluntar, au continuat, ca Ionică al lui Caaragiale, să spună același lucru, care azi pare foarte simplu și normal și evident pentru toată lumea: măgarul nu poate cînta, din născare, Carnavalul de Veneția cu variațiuni. Dan Tăpălagă, cel puțin de doi ani încoace, a suportat toate mizeriile posibile și cele mai  lipsite de sens suspiciuni din partea foștilor prieteni, de asemenea Cristian Ghinea, de asemenea Vladimir Tismăneanu. Hai să nu uităm atît de repede, în bucuria victoriei, că nu cu mult timp în urmă Stelian Tănase îi publica cestuia conturile și pașaportul pe internet. Nimeni nu-i vrea capul lui Stelian Tănase, acum un fel de ”dizident” în televiziunea pe care el însuși o conduce, dar cred că nu e mult să ne dorim ca Stelian Tănase și toți cei ca el, toți inflamații împotriva defăimării României în 2012, toți delicații care se fereau ca dracu’ de tămîie de sintagma ”tentativă de lovitură de stat”, să ia pur și simplu o pauză. Măcar o săptămînă. Timpul în care puteau să se dezică și să merite admirație a expirat. Acum nimeni nu le mai cere să se dezică, doar să stea liniștiți și tăcuți. O săptămînă, atît.

Toți cei care, din interiorul granițelor României, au făcut posibil ”miracolul” merită recunoștința noastră, pură și simplă, fără frică de cuvinte mari în aceste zile. Sînt mult mai mulți decît cei enumerați de mine. Cei din afara granițelor, care au stat la cozi ieri, sînt deja pe la casele sau, la această oră a dimineții, la joburile lor și își văd de treabă. Nu se vor năpusti să re-cucerească România, dar cred că nici nu vor tăcea. Cel puțin așa sper. Pentru că ei au două calități esențiale: nu le mai e frică, pentru că trăiesc în societăți stabile, în care măgarii nu cîntă operă și salariile lor nu depind de o mînă de indivizi descreierați. Și pentru că știu, au înțeles sau și-au reamintit un lucru care în România încă mai are nevoie de demonstrație:  politețea, îngăduința, toleranța nu înseamnă să închizi ochii și să te faci că plouă, ci tocmai să spui lucrurilor și oamenilor pe nume. Colegialitatea și solidaritatea nu înseamnă să înghiți la nesfîrșit impostura, ci tocmai s-o semnalezi, fără răcnete, fără smuls părul din cap, s-o semnalezi și să te delimitezi, discret, dar ferm, de ea.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "18 comments" on this Article:

  1. mihai spune:

    stimata doamna, lasati-o mai usor, luati dvs. o pauza. Asta nu este victoria basistilor, ci a milioane de romani care detesta stilul mizerabil de a face politica. Fie el al lui Ponta sau al lui Basescu. Sa dea Dumnezeu sa scapam mai repede de amandoi. Si nu, in 2012 nu a fost nici o lovitura de stat. Ati si inceput, iar?!

    • RazvanM spune:

      Stimate mihai, de ce nu-i spuneti si baronului Dragnea s-o lase mai usor cu ciordeala in Teleorman? Sau lui Mazare in Constanta? Sau lui Oprisan in Vrancea? Sau lui Pinalti la Piatra Neamt? Pentru ca nu puteti? Pentru ca este mai usor sa dati cu tifla cuiva care “combate” prin vorbe?

      • mihai spune:

        poate nu ati citit bine comentariul meu. Reiau : “…care detesta stilul mizerabil de a face politica. Fie el al lui Ponta sau al lui Basescu”. Multumesc.

      • Stefan spune:

        Domnule Mihai, in primul rand termenul de basist a fost prima data folosit la antena3, postul celui mai mare hot securist si cum vreti sa l mai numiti pe voiculescu. in al doilea rand de Basescu parca totsi nu as vrea sa scap fiinca nu uit ca in 2009, an electoral de altfel, a luant niste masuri, impreuna cu guvernul Boc care au facut ca tara noastra sa nu ajunga in situatia Greciei, Italiei, Spanie, masuri care nu au fost in tocmai populiste dar care ne au ferit tara de situatie nu tocmai placuta din punc de vedere economic. Acelasi Basescu a fost dat de o parte de cei din PDL din cauza ca incepuse sa intre in baronii locali prorpii si in interlopii care sustineau cu bani partidul. As fi curios care viitor presedinte mai are curajul sa faca toate astea… Plus ca pe plan extern a fost foarte bine vazut si a facut eforturi pentru Romania, asa marinar chior betivan cum a fost el. Sper ca si KJ sa reusasca sa fie macar jumate din ce a fost acest Basescu… comentariul meu este ca o parantezxa la ceea ce ati spus dvs. Incercati si alte posturi de televiziune. va prinde bine :)

    • Luminita Marcu Luminita Marcu spune:

      Domnule Mihai, va asigur ca eu personal o s-o las foarte usor, caci nu sint om politic și simt ca, in sfirsit, pot sa-mi vad de treburile mele. Dar da, ma bucur de acest moment si nimeni, sper, nu ne va putea lua acest moment de bucurie, mie și celor care am spus ce era de spus, public, in aceasta perioada. Și vreau sa ma bucur aici, impreuna cu cititorii Contributors, pentru ca avem de ce. Sper ca oamenii politici din Romania, cei de stinga, din PSD, cei de dreapta, ca Papahagi, sa nu stea deloc liniștiti si sa spuna ce e de spus si sa faca ce e de facut in anii urmatori. Altfel, cu acest fel de intimidari, de ”lasat mai ușor”, o sa baltim in continuare in ape tulburi. Sint insa convinsa ca de data asta nu se va mai intimpla asa. Ghinion!

      • mihai spune:

        de acord cu dvs, dar mi se pare ca incercati sa acreditati ideea ca victoria lui Iohannis (care parca a venit ca o minune desi – aveti dreptate – nu este asa ceva) este, vezi Doamne, o confirmare a cauzei celor care au “combatut” in 2012 alaturi de actualul presedinte. Nimic mai fals, repet : aceasta victorie simbolizeaza, dupa parerea mea, tocmai ruperea de stilul smecheresc si grobian de a face politica (specific lui Basescu si Ponta) si mutarea efortului catre PROIECTE viabile pentru tara. Hai sa nu ne dezbinam acum din nou, momentul e prea frumos si prea important. Cine a avut dreptate in 2012 – este un subiect foarte complicat, generator de dispute inutile si anacronic.

    • B adrian spune:

      Ok, fie cum zici tu. A fost un puci ordinar , pe cat de ilegal pe atat de prost organizat, incat nici nu si-a atins scopul declarat. Victima nu a murit, doar a paralizat putin.

    • bec spune:

      da, in 2012 a fost lovitura se stat, intreaba-l pe barosso, comisia si ambasadorii europeni de la bucuresti. Eu de basescu nu vreau sa scap, iar a-l identifica cu semichinezul mon go dawn, e doar o tactica veche comunista, de care s-a prevalat si iliescu, asasinul de copii, in anii ’90, cind ”toti am fost comunisti”. La fel si calmul, tot iliescian, in care ai vrea matale sa ne scaldam.
      In concluzie, matale esti doar un trol pedeserist, cu ”opinii” dictate de stafful din kiseleff nr 10.

      • adrian d spune:

        Nu-mi imaginam ca in proximitate pot exista indivizi ce traiesc din turnatoarie!
        Dupa 25 de ani! S-o lasam mai moale? Tocmai cand nu mai avem un -escu? NU! Acum va intrebam ce au fost parintii vostri! DA! Numele si functia! Apoi mai vorbim de unde vine intrebarea!

  2. sorin spune:

    Felicitari Domnule Johannis! Acum astept de la dvs macar urmatoarele eforturi:
    -o noua lege a alegerilor, cu liste cu intentia de vot pentru diaspora si vot prin corespondenta sau electronic;
    -limitarea volumului anual al exploatarii padurilor, petrolului si gazelor naturale, a mineralelor;
    -lupta impotriva marii si micii evaziuni fiscale;
    -investitii in autostrazi si drumuri expres;
    -dinamizarea activitatii DNA si eliminarea coruptiei din justitie;
    -corecta aplicare a legii salarizarii si a legii pensiilor, unificarea modului de recompensare a ambasadorilor pensionati la alte categorii care, INTRADEVAR, merita;
    -scoaterea bugetului alocat venitului minim garantat din bugetul asigurarilor sociale;
    -determinarea valorii punctului de pensie prin calcul din date statistice.
    Eu asa cred ca se va face o alta politica. Ce credeti dvs de ceea ce am scris mai sus?

  3. doru spune:

    Sunt de acord cu dumneavoastră. Cred că acest premiu ar trebui oferit și celor care au activat pe internet. Îl merită cu prisosință! Bănuiesc, însă, că este o scăpare, Cu stimă!

  4. noba spune:

    Scuzati-ma, poate deranjez discutia. Dar citind inversunarile de pe aici, mi-a venit asa un gand. Nu cred ca e o idee. Doar asa o adiere mentala. De fapt, o nedumerire voioasa.
    Nu stiu si sunt curios. Oare KJ o fi fost membru al PCR?
    Ca, daca nu, ar fi primul nostru presedinte care nu vine din “rezerva de cadre”. Nu ca asta ar insemna ceva pentru el. Dar pentru noi s-ar putea…
    Iar nedumerirea se refera la faptul ca presa noastra cea viteaza nu l-a intrebat pana acum.

  5. Mihail Lungu Mihail Lungu spune:

    Stimată d-nă Marcu, cu toate că vă dau dreptate pe fondul general al articolului d-vs, găsesc în acest context referinţa la Ionică al lui Caragiale neavenită. Reduceţi prin aceasta caracterul acestui personaj la latura verticalităţii sale, care, deşi fără îndoială prezentă, nu-l reprezintă decât parţial şi nici nu a stat, cred eu, în focarul atenţiei autorului. Un alt aspect la fel de important al acestui personaj este după părerea mea faptul că el este, deasemenea, un intolerant, mânat de un fel de talibanism, care îl face să intre în cele mai neplăcute situaţii. Şi-o face de fiecare dată cu mâna lui, caută gâlceava cu lumânarea, îşi urmăreşte sora prin toată ţara tocmai pentru că pretinde cu fanatism să i se dea dreptate chiar şi în situaţii în care dreptatea absolută nu există. Cu această afirmaţie ating un alt punct de vedere care mă face să găsesc această asociere nelalocul ei: modul în care măgarul interpretează Carnavalul de la Veneţia este o CHESTIE DE GUST, cum adică “Nu trebuie să vă placă!” dacă ălora le place? În contrast, libertăţile democratice, curajul civic, probitatea morală de care vorbiţi d-vs. nu sunt câtuşi de puţin CHESTII DE GUST. Nu vreu să vorbesc în numele nimănui, dar mă îndoiesc foarte mult că cei avizaţi de d-vs., jurnaliştii pomeniţi ori intelectualii ca Pleşu, Liiceanu sau Cărtărescu, s-ar simţi onoraţi dacă ar primi “Premiul Ionică”.

    • Luminita Marcu Luminita Marcu spune:

      Am sa revin poate cu un rezumat al prozei lui Caragiale, personajul despre care vorbim are cu totul alt profil decit spuneti dvs. , povestea in sine este, de fapt, o varianta a motivului “hainele imparatului”, Ionica tocmai ca nu cauta gilceava in nici un fel, doar spune lucrurile evidente si de bun simt pe care toata lumea se preface ca nu le vede. Cind spune ca nu e de placut, nu trebuie sa va placa, e semnul exasperarii, dupa ce a adus toate argumentele rationale. Nu e vorba in nici un caz de chestiuni de gust, ci de ceva care se vede de la bun inceput ca nepotrivit, ca anomalie, dar, luati de val si in turma, toti aplauda acel ceva nefiresc. M-as bucura sa mai cititi o data proza si poate continuam discutia.

      • Mihail Lungu Mihail Lungu spune:

        Mulţumesc pentru răspuns. Nu cred că un rezumat ar ajuta în această discuţie, deoarece ar schematiza şi mai mult lucrurile. Cunosc foarte bine această povestire şi îmi menţin părerea: comportamentul lui Ion este nu numai contraproductiv, ci pe alocuri chiar hilar. Cu toate că are dreptate în fond (deşi “dreptatea” în chestii de gust muzical este relativă), face tot posibilul pentru ca nimeni să nu fie de acord cu el. Felul în care îşi priveşte “ghinionul” în viaţă şi relaţia cu sora sa au un caracter obsesiv. Chiar dacă vedem această povestire ca pe o variantă la “Hainele Împăratului”, ea este una ironică.
        Cred că putem încheia discuţia aici, deoarece interpretăm lucrurile în mod diferit. Aş fi curios să cunosc punctul de vedere al unor specialişti în opera caragialiană.

        • Luminita Marcu Luminita Marcu spune:

          Pina cind veti gasi specialisti in opera lui Caragiale, repet, opinia lui Ionica nu este o problema de gust muzical, Ionica nu compara doi tenori si interpretarile lor diferite, el spune ca magarul nu poate cinta opera, nu are corzile vocale necesare, citez aproximativ “scoala nu poate sa dea ce n-a vrut sa dea nastereaª… Pentru mine este foarte interesant si semnificativ ca un roman interpreteaza in acest fel proza lui Caragiale, cred ca spune multe. Nu, domnule Mihail Lungu, Ionica nu e in nici un caz ridicol sau hilar sau obsedat, e pur si simplu omul de bun simt care indrazneste sa fie in contra curentului, asa cum a fost Caragiale insusi, cititi-i scrisorile, mai ales cele de la Berlin, acolo unde se mutase cu intreaga familie si unde a si murit, tocmai pentru ca nu-i mai putea suporta pe aplaudacii magarului tenor din patrie.
          Iar atunci cind propuneti o discutie si autorul articolului are bunavointa sa va raspunda, desi a spus ce avea de spus in articol, cred ca ar fi frumos sa nu inchideti discutia abrupt si nepoliticos.

  6. Mihail Lungu Mihail Lungu spune:

    Tocmai acesta era motivul pentru care am scris: “Cred că putem încheia discuţia aici”: avem în mod evident păreri ireconciliabile, astfel încât continuarea discuţiei mi se pare un exerciţiu de futilitate. Nu găsesc acest apel, decent formulat, câtuşi de puţin nepoliticos.
    Vă mulţumesc pentru “bunăvoinţa de a-mi răspunde”.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Luminita Marcu


Luminita Marcu

Asistent universitar în Facultatea de Litere din Universitatea Bucureşti, doctorat în filologie cu o lucrare despre presa culturală din comunismul românesc (profesor colabora... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)