Home » Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine »crestin-democratie/conservatorism »liberalism »marginali »social-democratie » Citesti:

Prezidențiale 2017: Franța în zona crepusculară

În mai puțin de două luni, soarta Uni­unii Europene riscă să se joace în al doilea tur al prezidențialelor franceze. Și asta nu numai pentru că cea care conduce mai mult decât euro-scepticul Front Național va avea teoretic șansa de a deveni prima președintă a Franței. Ci și pentru că acest scenariu, deși nu e acum cel mai probabil, devine totuși din ce în ce mai probabil. O cavalcadă de evenimente politice și juridice ne­aș­teptate s-au succedat cu repeziciune în ultimele luni și mai ales săptămâni. Acestea un schimbat întregul peisaj po­litic francez până la punctul în care toate sondajele anunță un al doilea tur al prezidențialelor fără niciun re­pre­zentant al partidelor de guvernământ (Partidul Socialist și LR, Republicanii, fostul UMP).

Prezidențialele vor avea loc pe 23 aprilie, primul tur, al doilea pe 7 mai. Sondajele din ultimele zile ne arată o Le Pen pe primul loc cu 25-26%, stabilă, Macron în creștere cu 23-25%, Fillon în scădere cu 17-18%, Hamon (PS) 16%, Melenchon (populist de stânga) 12%. Dacă Juppé ar fi candidat, acesta teoretic intra în al doilea tur cu 24%.

Delegitimarea principalelor partide este departe de a fi o specialitate fran­ceză. Totuși, eliminarea lor din primul tur ar fi un cutremur cu atât mai ma­re, cu cât oricare din actualii favoriți – Emmanuel Macron, candidatul care se vrea de centru, și Marine Le Pen, can­didata asumat național-populistă – ar fi în imposibilitatea de a-și forma o majoritate parlamentară și de a numi un guvern stabil. Mandatul preșe­din­telui este, din 2002, de cinci ani, adică având durata celui al Adunării Na­țio­nale, tocmai pentru a limita po­si­bi­litatea coabitării între un președinte de o culoare politică și o majoritate par­lamentară și un guvern de altă cu­loare. Chiar această eventualitate de­vine acum din ce în ce mai probabilă. Deși în trecut au fost coabitări care au funcționat acceptabil, acum ar fi pen­tru prima dată când riscul unui ade­vă­rat blocaj e unul major. În plus, coa­bi­tarea președintelui cu un prim-mi­nistru ostil s-ar putea combina cu difi­cul­tatea de degaja o majoritate parla­mentară, oricare ar fi ea, din cauza crizei partidelor tradiționale.

În scenariul anunțat azi de sondaje, social-liberalul Macron, apropiat mult timp de actualul președinte Hollande, va câștiga net al doilea tur al pre­zi­dențialelor, dar va fi obligat fie să coa­biteze cu o majoritate de centru-drea­p­ta, fie să-și construiască o majoritate compozită, instabilă, în jurul centrului politic. În ambele variante, promi­siu­nile sale de reformă vor fi greu sau chiar imposibil de realizat. În măsura în care noul său partid, En Marche (În Mișcare), s-ar consolida în următoarea perioadă, ceea ce e imposibil să se în­tâmple până la parlamentarele din iu­nie, dar devine realizabil într-un an, nu e exclus să fie organizate noi alegeri în 2018. Președintele are dreptul să dizolve Adunarea Națională, în trecut alți președinți au făcut-o, atunci când credeau că pot obține o majoritate care să le fie favorabilă.

Iar acesta este un detaliu semnificativ, pentru că Macron este susținut me­dia­tic cu argumentul că este principalul candidat anti-Marine Le Pen. Dar asta face ca unul dintre principalele argu­men­te care pot fi eficace împotriva can­didatei FN, instabilitatea care rezultă din imposibilitatea de a avea o majo­ritate în iunie, să fie greu de utilizat. Sau cel mult se transformă în argu­men­tul că Franța devine neguvernabilă. De la speranța ca următorul președinte să primească un puternic mandat re­for­mist s-a ajuns astfel la situația de a ale­ge între varianta probabilei instabilități și cea a neguvernabilității. Cum a fost posibil?

Cronologia evenimentelor neprevăzute (vezi textul de mai jos) ne prezintă o se­rie de victime politice ilustre: doi pre­ședinți (Hollande și Sarkozy), trei prim-miniștri (Juppé, Fillon, Valls), doi candidați prezidențiali succesiv ultrafavoriți (Juppé și Fillon). În plus, două partide la limita dizolvării. Deja se știa că PS se va ridica cu greu din eșecul celor cinci ani de președinție Hol­lande. Dar dreapta era până acum câteva săptămâni sigură că va provoca alternanța. Azi toate vechile răni s-au redeschis, se vorbește despre supra­viețuirea partidului LR și liderii săi privesc uimiți către perspectiva due­lului Macron-Le Pen.

În acest context dominat de scan­da­luri, devine din ce în ce mai clar că Marine Le Pen va avea acces în turul doi la un electorat care în mod normal nu ar vota-o. Deși bine plasat în son­daje, Macron va fi strategic unul dintre cei mai comozi adversari ai celei care e văzută ca reprezentând extrema dreap­tă, dar care pe fond concentrează o paletă mai largă de sensibilități politice antisistem. Această paletă va fi cu atât mai mobilizată, cu cât Macron e can­didatul cel mai favorizat de media, un candidat care nu e al partidelor, dar este puțin credibil în retorica sa anti­sistem. Extrema stângă și stânga PS îl detestă, pentru că e văzut ca un liberal și un profitor al victoriei socialiștilor din 2012. Social-liberalii din PS îl vor vo­ta din primul tur, pentru a-l ajuta să se califice în fața oricărui candidat de dreapta. Dar asta va limita rezerva sa de voturi pentru al doilea tur. Le Pen mizează oricum și pe dreapta eu­ro­sceptică, pe dezamăgiții de Fillon, dar și pe susținătorii cu orice preț ai ace­luiași Fillon și care s-au radicalizat an­tisistem. Împotriva lui Macron, can­di­data FN poate deci coaliza toți dez­a­măgiții mondializării și ai UE, ceea ce ar însemna jumătate din electorat

Cronologia loviturilor de teatru

Prima lovitură de teatru a avut loc pe 20 noiembrie 2016, când, la primul tur al alegerilor primare ale cen­trului-dreapta, François Fil­lon își domina net ad­ver­sarii, ieșind pe primul loc cu 44% de votanți. Al doi­lea tur a amplificat fe­no­me­nul Fillon, care a câștigat două treimi, aproape trei mi­lioane de votanți. Vic­to­ria sa a fost impresionantă și prin faptul că a surprins pe toată lumea. Cu o cam­panie pe teren, Fillon prac­tic i-a umilit atât pe Sar­kozy, președinte al LR, cât mai ales pe ultrafavoritul Alain Juppé. Primarele cen­trului-dreapta propulsaseră un candidat ce avea să de­vină președinte. Primele son­daje îl plasau spre 30% în primul tur, ceea ce era o premieră, pentru că pri­mul tur era dominat de Ma­rine Le Pen. Numai un eve­niment neprevăzut, o le­bă­dă neagră, putea opri mar­șul triumfal al lui Fillon.

Tot în noiembrie, Macron de­clară că nu va participa la primarele de stânga, dar va participa independent la prezidențiale. Pe 1 de­cem­brie, președintele Hollande, care bătea recorduri de im­popularitate, declară că nu mai participă la pre­zi­den­țiale. O neparticipare fără echi­valent în istoria de pes­te 60 de ani a celei de a cin­cea Republici franceze. Dar surpriza venise în tre­cut din faptul că socialiștii au organizat primare, deși fostul lor lider deținea func­ția prezidențială. Acesta fusese un semn al lipsei de au­toritate a actualului pre­ședinte, dar și un semn al crizei PS. În acest context, premierul Manuel Valls își dă demisia pentru a par­ti­ci­pa la aceste primare, dar este bătut pe 29 ianuarie de surprinzătorul Benoît Ha­mon, situat la stânga PS și fără o statură de pre­zi­dențiabil. Dar asta deja nu mai interesa pe nimeni, pen­tru că deja, pe 25 ia­nuarie, Le Canard Enchainé aruncă acuzația-bombă că Fillon și-a angajat fictiv so­ția ca asistent parlamentar, între 1998 și 2007. Can­di­datul dreptei declară că se retrage, dacă este pus sub urmărire penală. O secție a Parchetului face o serie de percheziții, audiază cuplul Fillon, apoi trimite dosarul către un judecător de ins­trucție. Fillon este con­vo­cat pe 15 martie, fiind po­sibilă declanșarea urmăririi pe­nale. Suporterii săi vor­besc despre un adevărat com­plot, dar o parte îl pă­răsesc, sperând că va fi schim­bat cu Juppé, dar aces­ta anunță pe 6 martie că nu poate fi candidat. De peste o lună Fillon nu mai poate să-și transmită me­sa­jul politic și, practic, întreaga campanie pre­zi­den­țială e blocată.

Un clivaj periculos

Unde au plecat cei 10% care l-au părăsit pe Fillon? Un sondaj recent ne spune că majoritatea se duc către Macron (40%) sau sunt absenteiști (30%). Totuși, o trei­me declară că vor vota cu candidata FN. Ceea ce este un semn că există riscul real al radicalizării unei părți a electoratului de dreapta. Acesta a dat deja un mesaj clar în manifestația de duminică din Piața Tro­cadero: retragerea lui Fillon ar fi văzută ca o trădare din partea celor care l-au votat pe acesta la alegerile primare. Cu cât victoria sa de atunci a fost mai im­portantă, cu atât revenirea la soluția Juppé are mai puține șanse să proiecteze dreapta în al doilea tur. Atacând pro­cedurile judiciare, Fillon și aliații săi poate că aveau parțial dreptate, dar prin această atitudine sigur i-au deschis un bulevard candidatei antisistem Marine Le Pen. Ceea ce a dus la o serie întreagă de defecțiuni în echipa de campanie a lui Fillon, de­fec­țiuni ce urmăresc ca acesta să se retragă. Problema este că răul pare făcut. Duelul Macron-Le Pen nu va fi foarte diferit de cel între Juppé și Le Pen. În ambele ca­zuri, clivajul provocat ar fi între ceea ce unii politologi numesc clivajul între so­cietatea deschisă și cea închisă. Ar fi un fel de referendum asupra UE și a mon­dializării care amintește de precedentul nefericit de la referendumul pentru Cons­tituția Europeană, respins cu aproape 55% de francezi. Teoretic, un candidat de dreapta ar putea-o bloca pe candidata FN cu mai mult succes, dar acum acesta nu mai e Fillon.

Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "11 comments" on this Article:

  1. Lucifer spune:

    Sora noastră de gintă latină parcă este geamănă cu România în ale corupţiei.Numai că…în România sunt manifestaţii CONTRA corupţilor,în Franţa sunt manifestaţii PENTRU corupţi(vezi mitingul pro-Fillon!).Sărmana Franţă,iată unde a dus-o “Liberte,Egalite,Fraternite”!

    • Andy spune:

      In Franta coruptia e printre cele mai mici din UE conform sondajelor si studiilor de specialitate. Hai sa nu ne imbatam cu apa rece. Suntem doar latini, in rest francezii sunt cu cel putin 50 de ani inaintea noastra din toate punctele de vedere.

      • avenirv spune:

        de acord, franta are 50 inaintea noastra din toate punctele de vedere. inclusiv al coruptiei !?!
        va aduceti aminte de punguta cu diamante a lui giscard, apartamentele lui chirac ? si alea sunt numai varful ghetii…
        intr-o tara in care etatismul e in floare si visul muritorului de rand este sa lucreze la guvern coruptia trebuie sa fie la ea acasa.
        coruptii romani sunt mici copii si de abia acum invata lectiile…

        • Andy spune:

          Coruptia la nivel inalt exista peste tot mai mult sau mai putin. Inclusiv marele Kohl a fost corupt, asta ca sa dau un exemplu non-latin.

          In Franta coruptia la nivelurile de jos si la cele medii e mica si puteti cauta sondaje pe net care se refera la toata UE. Exemplu cel mai clar e lipsa spagilor, obicei atat de uzual in Romania si in destule tari din est.

          Sectorul public francez reprezinta 20%. In Germania vorbim de 15%, iar in tari precum Norvegia si Olanda de peste 30%.

          Franta are a doua productivitate a muncii dupa Germania dintre tarile G7, fiind de 3 ori peste cea din Italia si cu mai bine 50% peste cea din UK (asta apropo de perceptia gresita romanilor ca toti latinii sunt puturosi):

          https://www.theguardian.com/business/2016/feb/18/uk-productivity-gap-widens-to-worst-level-since-records-began

          Eu personal cunosc Franta nu din auzite sau din citite pe net ci din contactul direct.

          P.S. Si nu uitati, Franta e trasa in jos economic de cateva milioane de magrebieni care stau pe ajutoare sociale – aici e marea stupizenie a politicii franceze din ultimii 30 de ani.

          • avenirv spune:

            inteleg, asta este in majoritatea tarilor dezvoltate.
            pe de alta parte asta inseamna ca virgula coruptia la nivel mare nu conteaza…trist.
            deci o tara este corupta corupta daca destui mortali din cei mici si nenorociti iau un ciubuc de 5 euro dar alta tara unde mortalul cel mic nu ia nici un ciubuc dar cei mari si tari iau zeci/sute de mii sau milioane este mai putin corupta.
            asta este si mai trist.
            germania este o tara foarte curata dpv al coruptiei dar VW minte de rupe la emisii si mai si creaza mijloace de falsificare a rezultatelor. dar germania este curata.
            nimeni in canada nu contesta ca un fost prim ministru a luat 30 milioane ciubuc in afacerea airbus (si o parte din acesti bani a venit in pungi maro de hartie…). dar primul ministru este liber si canada nu este o tara corupta.
            din ce in ce mai trist.
            …….

  2. Josef spune:

    Macronul ăsta arată așa cam ca Hollande #2bis, sau ca o Hillary cu pantaloni. Doar că e ceva mai insipid, mai inept și mai lipsit de harismă decât orginalul. Oricum e vai de pielea franțujilor dacă iese prezident.

    Partea frumoasă e că și M-me Le Pen are o colecție respectabilă de fluturi pe creier. Deci pare a fi o alegere între ciumă și holeră. :P Poate, că după ce a supreviețuit cumva ciumelor lui Hollande & Sarkozy, Franța merită totuși să încerce să vadă cum devine treaba cu holera :P

    Oricum zilele trecute vieux Hollande anunța că ultimul obiectiv major al mandatului său e să o împiedice pe M-me Le Pen să ajungă la Elisee… Cum Hollande a reușit să facă franjuri tot ce a atins și să eșueze ridicol în tot ce a intreprins, mă gândesc M-me Le Pen chiar începe să aibă prima șansă. Să vedem…

  3. Dante69 spune:

    Teoretic intr-un scrutin in doua tururi Le Pen nu are șanse si sondajele arată foarte clar asta. Acum, in epoca in care trăim, totul pare posibil totuși. Macron e o apariție curioasa pana la urma si nu m-ar mira sa aflu intr-o buna zi ca e creatia lui Hollande pentru a zdrobi falanga stânga a PS care i-a fost potrivnică tot mandatul. Faptul ca tenori socialiști apropiați ai lui Hollande acum se declara fără perdea susținători ai lui Macron ma face sa cred ca e plauzibila presupunerea. Pe urma Macron a crescut pe fondul dezintegrării electorale a centrului odată cu victoria aripii radical socialiste si a unui conservator republican. Iarăși ciudata “coincidenta” ca centristul Francois Bayrou apropiat al dreptei îl susține pe Macron după ce a făcut același lucru cu Hollande in 2012 împotriva lui Sarkozy. Așa cum menționează si comentariul problema lui Macron președinte este lipsa unei majoritați si imposibilitatea chiar si intr-un an de zile (in opinia mea) ca mișcarea lui politica En Marche sa devină capabilă sa câștige un scrutin cât sa formeze un guvern. Pronosticul cel ma probabil esta ca si stânga si dreapta tradiționala se vor fragmenta iar Franța va intra intr-o perioada de incertitudini politice. Mai cred ca FN va reusi in final sa formeze grup parlamentar in Adunarea Naționala si de ce nu sa devină poate principala opoziție in Franța. Cred ca Marine Le Pen poate spera serios la președinție in 2022. Dar pana la urma cine știe ce se va întâmpla? Este cea mai inedită si incerta perioada in istoria celei cea V Republici. Cred ca este finalul unui ciclu istoric si asta ar ceva normal intr-un fel pentru succesiunea formulelor republicane franceze.

  4. Ion Adrian spune:

    Fugiti de aici :)

  5. Ela spune:

    Teoretic, inaintea meciului de aseara, PSG era calificat si Barcelona nu!
    Practic, a fost fix invers… ;)
    Desigur, e legitima intrebarea : cine va guverna cu presedintele nou ales, dar nu trebuie confundata situatia de azi, ipotetica, cu cea, nestiuta de nimeni, de dupa alegeri…Cert este ca va exista o dinamica pro-presedinte, chiar daca numai din motive pur mercantile…dar va exista una!
    Cum e mai bine pentru Ro?
    Cred ca nu mai trebuie asteptat Mesia francez, american, rus sau neamt, ci trebuie asumata o pozitie clara si demna, democratica si suverana in acelasi timp! Numai asa vom fi respectati, indiferent de cine va conduce, sau distruge Europa, numai prin propriile forte ne vom gestiona, veritabil, destinul!
    M-as uita mai mult in interior decat in exterior, pentru ca explozia, daca explozie va fi la noi, nu va fi produsa de Marine Le Pen, ci de PSD&ALDE!!! De asta sunt sigura!

  6. Kurt spune:

    Noul președinte la Paris preia 2017 o moștenire foarte dificilă. Eșecul F. Hollande /PSF s-a anunțat de mult timp. Strategia lui a fost asocierea cu Roma /Atena și atac „fră¬țesc” contra „austerită¬ții” & Wolfgang Schäuble Berlin. F. Hollande /Paris a reușit cu ajutorul BCE/ Draghi să cumpere hîrtii datorii de stat practic fără valoare. Deci 1500 miliarde hîrtii datorii de state UE la BCE 2017. Ce urmează?

    … „….Duelul Macron-Le Pen nu va fi foarte diferit de cel între Juppé și Le Pen. În ambele ca¬zuri, clivajul provocat ar fi între ceea ce unii politologi numesc clivajul între so¬cietatea deschisă și cea închisă. Ar fi un fel de referendum asupra UE și a mon-dializării care amintește de precedentul nefericit de la referendumul pentru Cons-tituția Europeană, respins cu aproape 55% de francezi…… „…..

    Macron preia problema banlieu cu șomaj ridicat la tineri și tradiția franceză de confruntare. De unde jobs? Jobs au fost soarta lui F. Hollande. Soarta lui Macron 2017- 2022? Restructurarea UE se decide la Paris /Roma și în problema vitezelor diferite. Zona EURO nu mai garantează dobîndă zero la infinit. BCE/ Draghi decid într-un fel și soarta lui Macron. De unde jobs 2017 în sud-estul- mediteranean- balcani al UE? Jobs pentru tineri în regiunile natale?

    … „… social-liberalul Macron, apropiat mult timp de actualul președinte Hollande, va câștiga net al doilea tur al pre¬zi¬dențialelor, dar va fi obligat fie să coa¬biteze cu o majoritate de centru-drea¬p¬ta, fie să-și construiască o majoritate compozită, instabilă, în jurul centrului politic. În ambele variante, promi¬siu¬nile sale de reformă vor fi greu sau chiar imposibil de realizat…. „…..

    Problemele interne în Franta & Italia decid 2017- 2022 cum se va transforma „nucleul” statelor în zona EURO. Grexit e numai primul obstacol. Va urma?

    UE e la răscruce 2017- 2022. Prezidențialele în Franța sunt numai începutul unor schimbări în UE27. Un eșec al președinției Macron, asemănător cu cel al lui F. Hollande (confruntare cu cancelara Merkel pînă azi), supune noua structura în UE unor forțe centrifuge „ suveraniste- naționaliste” cum s-a articulat zgomotos 2016 la Bratislava.

    Performanța economiilor și a societăților în statele partenere UE 27 (un ranking nou 2017: Germania pe locul 4, Franța 11, Italia pe locul 16 / locul 1 Elveția, locul 3 UK) diferă de mult timp. Cum se ajunge în mod acceptabil și echitabil la competitivitate în lumea de azi? Cum vor fi stabilite responsabilitățile (acum sunt guvernele la cîrmă) în noua structură UE cu viteze diferite? Cum vor fi stabilite responsabilitățile la cercul mare de 27 parteneri asociate în care grupări?
    Care criterii sunt decisive în viitor pentru extinderea UE, aderarea membrilor în asteptare? Moldova….

    Care UE e de dorit? Care UE nu mai are atractivitate?



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Alexandru Gussi


Alexandru Gussi

Doctor în ştiinţe politice al Institut d’Etudes Politiques de Paris, Master Analiza Comparată a Ariilor Politice (IEP Paris), lector universitar la Facultatea de Ştiinţe Po... Citeste mai departe


E randul tau

Nu sunt sigur ca am inteles bine, asa ca va propun sa luam un exemplu simplu. Suntem in august si pr...

de: r2

la "Scandalul ANRE și prețurile la energie: puțin circ, multă ipocrizie"

România. O iubire din care se poate muri – Gabriel Liiceanu

Gabriel Liiceanu: „Nimeni nu poate spune când alege cineva să nu mai trăiască pentru că viața i-a fost trasă prea jos. Nimeni nu poate spune când anume o societate, acumulând o cantitate de disperare, scârbă și revoltă incompatibile cu pofta minimă de viață, își atinge punctul ei de fierbere. La noi, la români, lucrul acesta e cel mai puțin previzibil. Raportul poporului nostru cu limita a rămas până în clipa de față un mister. Românii numesc «minune» o reacție colectivă pe care nimic n-o prevestește. Și care, raportată la lungile perioade de letargie care o preced, e cu atât mai neverosimilă."

Cauta articole

august 2017
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Iul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)