Home » Opinie »Politica & Doctrine »Societate/Life » Citesti:

Primejdia care ne paște. Despre lehamite

Gabriel Liiceanu mai 4, 2016 Opinie, Politica & Doctrine, Societate/Life
91 comentarii 29,258 Vizualizari

„Sunt cu totul de acord că pacea, liniștea publică este o mare binefacere; cu toate acestea nu vreau să uit că datorită ordinii perfecte au ajuns toate popoarele la tiranie. (…) O națiune care nu cere guvernului ei decât menținerea ordinii [a păcii publice] este deja, în adâncul inimii, o sclavă.”

Alexis de Tocqueville

Alexis de Tocqueville vorbește la un moment dat de comportamentul viciat al celor care, cu gândul numai la treburile lor, întorc spatele treburilor publice. Iată magnificul pasaj:

„Când totalitatea cetățenilor nu vrea să se ocupe decât de treburile particulare, partidele (…) au toate șansele să devină stăpânele treburilor politice.

Putem vedea atunci adesea pe scena mare a lumii (…) o mulțime reprezentată de câțiva oameni. Aceștia vorbesc singuri în numele unei majorități absente sau neatente; numai ei acționează în mijlocul unei nemișcări generale; ei hotărăsc în toate, după capriciul lor; ei schimbă legile și tiranizează după plac moravurile; și rămânem uluiți văzând în ce număr mic de mâini nevolnice și ticăloase poate cădea un popor mare.” [1]

Recunoaștem în descrierea aceasta situația în care am ajuns în România. Comoditatea cetățeanului preocupat numai și numai de treburile lui, lipsa de civism, lenea politică, ar fi numele păcatului pe care-l descrie aici de Tocqueville. Urmarea acestui păcat este căderea, cu vremea, în prizonieratul clasei politice, în „mâini nevolnice și ticăloase”.
Obișnuiți decenii la rând să hotărască Partidul pentru noi, nemaiprivindu-i pe miniștri și pe înalții slujbași ca slujitori ai noștri, ne-a fost greu să schimbăm paradigma societății totalitare cu una democratică și să înțelegem că „cei aleși” au să ne dea socoteală pentru tot ce fac. Că puterea cu care au fost investiți trebuie să se consume numai pentru binele nostru, al „lor” neintrând nici o clipă în ecuație.
Întorcând spatele celor chemați să ne slujească, i-am lăsat să-și facă de cap. Obișnuindu-i cu lenea noastră cetățenească, ei au ocupat spațiul rămas gol, s-au destrăbălat în el, și-au creat mecanismele de autogenerare a puterii sub masca jocului democratic. Au făcut ce-au vrut cu forța de decizie care le-a fost pusă în brațe, simțind că nimeni nu-i controlează și nimeni nu le va cere vreodată socoteală. Au furat cu nemiluita banii publici, au sărăcit țara, ne-au lăsat fără spitale și medici, cu școala și mințile vraiște, ne-au distrus patrimoniul, au închis drumurile celor mai buni dintre noi și i-au făcut să plece. Nepăsându-ne de felul în care se iau hotărârile în numele nostru, am ajuns la bunul plac al intereselor și capriciilor lor. Ne-am pomenit de fapt acolo unde eram pregătiți de-atâta vreme să fim. Lenea socială, acesta e „păcatul cetățenesc” în care trăim de un sfert de secol.

Când am început să ne trezim și să înțelegem că destinele ne-au fost confiscate, când am început să strigăm în stradă „corupția ucide”, era deja prea târziu. Pe fondul acestei delăsări și al acestui dezinteres afișat ani la rând față de lucrul public, calea tuturor uzurpărilor posibile a fost deschisă. Acum suntem prizonierii câtorva zeci de mii de indivizi lipsiți de scrupule care se prefac că veghează la binele nostru, știind prea bine că sunt de fapt liberi să dispună cum vor de puterea pe care au înhățat-o: să dea ce legi le convin, să taie păduri, să dărâme case strămoșești („ființa de timp” a unei națiuni), să fure titluri academice, să se organizeze în mafii locale. Ei știu că marea masă a electoratului nu se poate organiza într-un corp de control al puterii, iar că societatea civilă activă, formată din cetățenii care au conștiința suveranității lor și care știu să ceară socoteală, este firavă pe lângă masa alegătorilor ignoranți și dresați de-a lungul anilor să voteze cu inima ușoară chiar împotriva lor.
În clipa de față, cu o clasă politică deprinsă să nu se mai slujească decât pe ea, alternativele au dispărut. Spațiul politic este populat în așa fel încât, oricum ai alege, rezultatul dezastruos este același. Nimeni, fără binecuvântarea celor care au ocupat „locul puterii”, nu se mai poate apropia de terenul politic de joc. Cercul din care nu se mai iese a fost astfel închis.

În acest peisaj social, totul pare pregătit pentru a ne instala în cel mai mare păcat cetățenesc, altul decât lenea politică: păcatul cetățenesc suprem al democrației din România în clipa de față, sau cel puțin cel care ne paște în imediat, este lehamitea. Lehamitea este expresia depresiei sociale, este starea care te cuprinde la capătul unui eșec istoric repetat.
Să ne-nțelegem. Într-o societate totalitară sau într-o dictatură nu există „păcate cetățenești”, pentru că, neexistând  libertăți, și deci nici drepturi și nici îndatoriri, nu există nici cetățeni și, ca urmare, nici lehamitea legată de exersarea unui statut inexistent. Lehamitea se raportează la renunțarea activării unei posibilități existente, tocmai ca urmare a dificultăților ivite în activarea ei. De aceea, ea nu poate să apară decât în democrație. În societățile totalitare nu poți revendica drepturi pe care nimeni nu le (mai) are și nici nu te poți lehămisi de ele.
Să luăm un exemplu. O analfabetă, Elena Ceaușescu,  devine doctor în științe și academician. În codul social al epocii nu există nici o posibilitate de a denunța scandalul, de a spune că gestul reprezintă o sfidare, o batjocură la adresa academicienilor, a doctorilor în științe, a intelectualilor și a poporului român.
Treizeci de ani mai târziu. Plagiatul ca fraudă devine o plagă a clasei politice. Se nasc academii de plagiatori, conducători de doctorate plagiatori care conduc doctorate de plagiatori. Din aceste academii de plagiatori se selectează clasa politică și demnitarii țării. Ei vor intra astfel în funcție, în indiferent care, cu o fraudă la activ. Parlamentari, prim-miniștri, miniștri, procurori, înalți ofițeri din armată și poliție sunt plagiatori. În actualul guvern există un ministru plagiator și altul care e ocotitorul plagiatorilor. Și un prim-ministru care tolerează acest lucru.
De astă dată, societatea reacționează. Spațiul politic al noii societăți îi permite s-o facă. Ziariștii scot la lumină noi și noi cazuri de plagiat ale membrilor clasei politice. Au loc întâlniri între ministrul educației și societatea civilă. Se cer termene ferme pentru retragerea titlurilor de doctori-plagiatori,  înființarea unei comisii de cercetare a plagiatelor, cu un regim de funcționare în urgență. Puterea promite, dă date precise. Au loc ședințe speciale de guvern. Dar nu se întâmplă nimic. Lumea cere insistent demiterea ministrului plagiator și a celui care amână indefinit lămurirea cazurilor de plagiat și sancționarea lor. Între timp parlamentul votează amendamente care îngroapă problema sancțiunilor și-i lasă pe plagiatori să defileze public cu decorația falsului în piept. Societatea civilă e cuprinsă de lehamite. Renunță. „Sistemul” a învins. Președintele țării tace. E liniște și pace.
Alt exemplu. Bună parte dintre candidații partidelor puși pe liste pentru alegerile locale sunt condamnați penal sau în curs de cercetare. Lucrul e strigător la cer. Cum să propui primar sau consilier un delapidator dovedit, un pungaș, un mituit și mituitor, un om care transformă bunul public în afacere de familie? Opinia publică se revoltă. Și totuși listele se închid, toți penalii sunt prezenți pe ele, majoritatea vor fi aleși. Societatea civilă e cuprinsă de lehamite. Renunță. „Sistemul” a învins. Alegerile vor avea loc, într-o atmosferă de promiscuitate politică, un talmeș-balmeș de sfidare și acceptare resemnată. Președintele țării tace. E liniște și pace.
Am descris în rândurile de mai sus felul în care se înlănțuie două păcate capitale ale democrației: lenea politică și lehamitea socială. Primul îl face cu putință pe al doilea. Lenea politică e cea care apare mai întâi. Lenea politică e de obicei trufașă: ea vine de la cei care vor să fie aparte, deștepții cărora „le-a căzut fisa” de la bun început, care nu se lasă prostiți cu una-cu două de circul și mascarada democrației, care trag primii pe dreapta și care râd de tine dacă nu-ți vezi „de treaba ta”. Ei sunt cei care nu-și pierd timpul cu nimicuri, care au o părere mult prea bună despre ei ca să meargă la vot și să se înjosească alegând dintr-o adunătură de netrebnici. Cei care sunt prea trufași ca să se mire când vor constata, apoi, că pe inerția și pe neimplicarea lor au fost – și am fost cu toții – încălecați. Pe drumul lăsat liber de neimplicarea lor, se instalează la putere o tagmă de politicieni-căpușe pe care nimic nu-i mai dezlipește de pe trupul unei națiuni.
Dar ei, agenții lenii politice, au pe conștiință nu numai cadrul de viață pe care l-au primit de-a gata și-n care nu se recunosc, ci și pe concetățenii lor pe care i-au lăsat să se lupte cu puterea, singuri, în numele societății civile. Aceștia, după ce și-au luat ani la rând în serios meseria de cetățeni, au terminat prin a obosi și a se socoti învinși, trecând în categoria depresivilor sociali, a celor lehămesiți în cele din urmă de tot și de toate.
Acesta e momentul pe care-l pândește blocul devenit compact al clasei politice. Când lehamitea ne cuprinde pe toți, când resursele noastre de-a ne indigna s-au epuizat, atunci drumul politicienilor către o „dictatură prin consimțământ” este deschis. Lehamitea, de care va fi cuprinsă în cele din urmă întreaga societate, e păcatul capital care îngroapă o democrație. Va fi liniște, va fi pace.

NOTE__________

[1] Despre democrație în America, volumul II, capitolul XIV.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "91 comments" on this Article:

  1. Marius spune:

    Ca de obicei, impecabil !

    • ChipuriLE spune:

      Ce ciudat, cineva a uitat în mod vădit „esenţial”
      al Treilea păcat capital :
      de 26 de ani,
      Tărăgănarea-Moliciunea-Fleşcăiala intelectuală,
      care,
      le face cu putinţă pe cele două-amîndouă („lenea politică și lehamitea socială”) !
      Şi dacă ar fi vorba numai despre T-M-F intelectuală, tot n-ar fi fost îndeajuns !
      Straniu !

    • ChipuriLE spune:

      Dar, domnule Liiceanu,
      la „noi”, NU E deloc democraţie !
      E doar aşa o chestie „originală”, şi-atît !
      Ceea ce „vă” paşte pe „voi”,
      vă paşte de cu mult mai de demult.
      Dar despre chestia asta care vă tot paşte, n-aţi spus absolut nimic,
      căci adevărul este că,
      v-a păscut pînă la măduvă, aproape de tot {pe „voi”-pe „noi”-„ne” !}
      ( poate asta o fi şi cauza „nelămuririlor” !)!
      Într-o societate există Oameni, cetăţeni sau nu, dictatură sau democraţie.
      Cînd Omul nu ştie ce înseamnă Libertatea şi nu mai reacţionează în consecinţă,
      el devine NIMIC, cetăţean sau nu, dictatură sau democraţie.
      Noţiunea de „cetăţean” nu conferă Omului capacitatea şi nici dreptul de A Reacţiona
      împotriva împietărilor libertăţilor.
      Doar CURAJUL şi Calitatea omului ca INDIVID LIBER poate oferi eventual posibilitatea unor reacţii Sănătoase şi concret real benefice.
      Noţiunea de „cetăţean”, a devenit astăzi, doar un termen, un slogan, o schimonoseală doctrinară, o manipulare ideologică, începînd cu modernitatea şi avînturile revoluţionare din 1789.
      Să nu ne jucăm cu „noţiunile” şi cu ceea ce înseamnă în teorie „Democraţia” ( sau măcar cea americană, căci cea occidentală din ultimii 100 de ani este pradă superbelor teorii revoluţionare de „prosperitate, fraternitate, libertate şi egalitate” în „massă” ) comparîndu-le cu ceea ce se întîmplă în România de cel puţin 70 de ani, să nu ne ascundem în spatele LOR !

      • dusu spune:

        ei domnule ! dumneata ai alte asteptari ! aci se face literatura ; e drept uni se mai si refuleaza,in loc sa citeasca o carte citesc aci,dar comentaci au grija ca ideile sa n o ia razna.
        stiti, organili vegheaza,ca altfel nu mai pot continua sa mince vaca Kobe

  2. PASCU EMIL spune:

    Un ADEVAR crud, din pacate. Inca odata putem afirma: ,,Somnul ratiunii naste monstri”. Cine mai are timp de dialog? Intr-o tara in care lumea alerga in toate partile pentru o bucata de paine pentru copii, pentru nepoti, cine mai are timp sa mai discearna minciuna de adevar, nerespectul de respect, ipohondrii de cei bolnavi. Totul este intr-o devalmasie convenabila celor de la putere. Puterea politrucilor a devenit endemica. Partidele si-au dat mana in bataie de joc a tuturor celor ce au drept de vot. Si in tot acest haos, creat cu bunastiinta, o mare parte a alegatorilor isi pun intrebarea: pentru cine si pentru ce este buna democratia? Pentru ce au murit tinerii, daca bunastarea lor (a putenicilor zilelor noastre) nu este controlata de nimeni? Fara o televiziune puternica, nationala, impartiala, independenta de oamenii politici, nu se poate reusi scoaterea oamenilor din lehamite si amorteala. Televiziunile particulare continua manevrarea claselor in functie de interesul din spatele acelor televiziuni.

    • CetateanulRoman spune:

      Ati punctat faorte bine” somnul ratiunii naste monstri”. %0 de ani de comunism au fost folositi pt extirparea instinctului de a trece prin filtrul propriu ideile, actiunile intimplarile inconjuratoare. Nu le-a fost greu, analfabetismul si credinta a oferit comunistilor, cu exceptii absolut notabile, constiinte de plastelina.
      Dupa ’90 cind constiintele dadeau semne de trezire cei ce se ocupa cu manipulare maselor au servit imediat “intregului popor” ortodoxie. Inainte nu aveam voie sa comentam hotaririle de partid acum trebuie sa ascultam cuvintul Domnului receptat prin reprezentantii sai autorizati. Pentru cei ce nu pot sa fie adormiti asa s-a inventat “politically correct”. Si asa intreaga societate TREBUIE sa pice in amortire. La ce bun sa deschizi gura daca e ilegal, imoral, intolerant, etc. Epitete exista pt cei ce indraznesc sa gindeasca autonom si sa mai si deschida gura.
      Culmea e ca oameni bine intentionati au construit acest sistem; initial a fost legiferat ca orice discutie difertia de cea oficiala apropo de drama poporului evreu in WWII este in afara legii! Deci se poate sa avem delict de opinie….. mai departe e doar o diversificare perversa a ceea ce s-a vrut a fi pastrarea vie a Holocaustului pentru a ne aminti mereu ca “homo homini lupus” – chestie care transpare din toata istoria, care pina la urma poate fi rezumata ca fiind o colectie a atrocitatilor produse de oameni impotriva altor oameni.
      Cum eposibil? Foarte simplu! Sfertodocti care au abilitatea de a merge cu valul, care stiu sa fie inteligenti in mijlocul prostimii si sa o prosteasca ca o reprezinta. Prosti ce se perie unul pe celalalt si care in cor elimina din viata publica rarii intelectuali de rasa. Idiotii utili, vocali, care isi exercita dreptul al opinie fara sa aiba constiinta celor sustinute si nici consecintele ziselor sau faptelor lor. Si care rostesc senin”e dreptul meu”
      “Dubito ergo cogito, cogito ergo sum” – corolarul acestui dicton e prostii nu au indoieli. Pot emite enormitati perfect senini si plini de ei. Plini de incredere. Pot merge “neabatut” catre dezastru.
      Combinam asta cu un proverb romanesc “hotul, prostul si curva nu au rusine” – si avem imaginea clara a unei societati conduse de cei care au indrazneala de a se cocota in fruntea noastra fara rusine. si ce creativi sint in a perverti legea si societatea, nu degeaba se spune ca “prostii au mintea odihnita”
      Ar trebui sa lasam rusinea si indoielilesu sa reaactionam si altfel decit a comenta pe net. E timpul sa luam atitudine, sa facem ceva.

      • Lidia Muntean spune:

        Aveti perfecta dreptate. O paranteza la cele scrise de Dvs., ar fi ca istoria a dovedit ca 99% din “rarii intelectuali de rasa” au caractere mici, ca sa ma exprim frumos,
        La fel s-a dovedit ca lumea este a celor ce vor nu a celor ce pot.
        Dece ce e de facut?
        Cu stima.

      • Lidia Muntean spune:

        Scuze, intrebarea ere deci ce e de facut?

  3. DanT spune:

    “Spațiul politic este populat în așa fel încât, oricum ai alege, rezultatul dezastruos este același.” – afirmaţia e doar parţial adevărată. Mai bine n-are cum să fie, desigur, având în vedere cum arată actuala clasă politică. Dar mai rău poate să fie, dacă nu alegem cum trebuie, sau dacă alegem să stăm acasă.
    Cred că victoria PSD la alegerile din 2016 va duce la un asalt împotriva justiţiei, similar sau chiar mai grav decât cel din “marţea neagră”. Prea mulţi PSD-işti marcanţi sunt încolţiţi de DNA şi vor face totul pentru a-şi salva pielea.
    Prin victoria PNL această ameninţare ar dispărea. Aşadar, o atitudine gen “toate partidele mainstream sunt la fel” e şi neadevărată, şi periculoasă. Periculoasă deoarece induce tocmai lenea şi lehamitea de care vorbiţi, contribuind astfel la victoria PSD (electoratul disciplinat al PSD nu citeşte articole ca acesta al dvs., şi el va veni la vot).

    • it_s__not_news spune:

      Scuza-ma, dar PNL nu este decit un alt PSD cu spoiala. Baga carnetul de partid in buzunar si gindeste.

      • DanT spune:

        Din moment ce am zis “Mai bine n-are cum să fie, desigur, având în vedere cum arată actuala clasă politică.”, în ce fel ai tras tu concluzia că sunt membru PNL?
        Aşa ar zice un PNL-ist?

        • it_s__not_news spune:

          Pai e exact mesajul de imagine cu care PNL-ul vrea sa se impuna (adica sa forteze un vot de genul lesser of two evils).

          Notam “politicianul mai putin rau” = PMPR

          Problema e cam asa:
          1/ De cite ori votezi cu un PMPR, votezi tot o chestie negativa
          2/ De cite ori votezi cu un PMPR, te simti rau (un om bun care alege ceva rau, chiar daca stie ca nu are ce sa aleaga, se simte prost)
          3/ Cu cit votezi cu ei, cu atit cred ca le ‘merge’. Nu, nu trebuie sa aiba impresia asta pentru ca altfel nu iti vor scoate candidatii buni din competitia interna, ci zdranganele. Nu incurajezi competitia interna a partidului.
          4/ Cu cit votezi mai mult acelasi tip de PMPR, cu atit mai mult vei obtine un PMPR data viitoare. Path-ul de minima rezistenta, partidul X n-are chef sa-si bata capul. Ne-a mers cu Pispirica, ne merge si cu Mitica.

          Vezi, e uimitor cum oameni care cred in piata libera, samd, fetisizeaza votul si nu vad in kkt-ul asta de politica Ro aceeasi chestie: e o piata. Buna sau rea. Dar faptul ca tu cumperi negresit (votezi) => ei fac marfa proasta (candidati). Aceeasi lege a cererii si ofertei, put the dots together …

    • Alius spune:

      Foarte interesant: “Prin victoria PNL această ameninţare ar dispărea.”. Ne spui chestiile astea de parca noi am fi trait pe Marte si doar tu ai fost pe Pamant. Da’ ce s-a intamplat in 2012 cand a fost USL la putere? Si din cine era format USL? Si unde sunt acum acei politicieni care faceau parte din acel USL?… Si pe ce liste vor fi acei politicieni la urmatoarele alegeri?

      Aud?

      • DanT spune:

        Ştii cum e? Omul nu apreciază ceea ce are. Începe să aprecieze un lucru abia atunci când l-a pierdut.
        În România nu avem noi multe, dar avem o Justiţie funcţională, mai ales datorită DNA. Victoria PSD în alegeri va da semnalul jihadului anti-justiţie.
        Singura speranţă pe care o avem e victoria PNL (şi asta incertă). Iar o atitudine gen “lasă că ştim noi ce a făcut PNL în 2012″ e profund contraproductivă, şi contribuie la victoria PSD.
        Ce a fost a fost, şi PNL a învăţat din greşelile de atunci. Şi oamenii au mai fost schimbaţi. Cei mai radicali (Antonescu, Tăriceanu) au dispărut, şi au apărut alţii care în 2012 au susţinut statul de drept (Blaga, Predoiu).

        • it_s__not_news spune:

          Daca DNA merge, nu inseamna justitie functionala, sorry. PNL n-a invatat nimic, vezi bilbele de la primaria Bucuresti.

    • C. Fenic spune:

      Simt ca, nefiind in stare de reactie la marasm din mortivele amintite de Liiceanu, ar fi o mica sansa de a plesni peste bot traditionala gasca politica daca votam pe oricare dintre noii veniti pe scena publica. Ma refer la cei ce nu apar in media manjiti de legaturi cu batranii dinozauri. Poate o campanie agresiva pe facebook sau alte retele ar putea ajuta. Ma gandesc la tinerii cu mare deschidere pe aceste retele si dornici sa schimbe ceva.

      • DanT spune:

        Aş fi foarte fericit dacă ar fi apărut un partid antisistem cu şanse reale.
        Din păcate, iniţiativele apărute după “Colectiv” au rămas fragmentate, din cauza orgoliilor.
        Nu au nici o şansă la alegerile pentru primari, mai ales în condiţiile votului într-un singur tur (excepţia ar fi Nicuşor Dan, la primăria Bucureşti).
        Iar la parlamentare, nu ating nici măcar 1% (M10, partidul Monicăi Macovei, ceva mai vechi, are 2%). Sunt departe de pragul electoral. Un vot pentru ele e un vot aruncat pe fereastră.
        A-ţi pune speranţa în aceste partide e dovadă de wishful thinking.
        E o “soluţie” la fel de păguboasă ca statul acasă, şi contribuie la victoria PSD.
        În aceste condiţii, e nerealist să ne gândim “să plesnim peste bot traditionala gasca politica”. Nu avem cu ce.
        Ar trebui în schimb să ne preocupe blocarea victoriei PSD, deoarece victoria PSD ar amplifica ofensiva anti-justiţie.
        http://www.agerpres.ro/justitie/2016/05/06/pruna-amputarea-de-instrumente-legislative-anticoruptie-ma-fac-sa-ma-simt-ca-si-cum-traim-o-restauratie-nu-ca-am-incerca-sa-consolidam-reforma-20-44-32
        Dacă vrei, e ca la prezidenţialele din 2014,când am votat cu Iohannis în turul II, deoarece ştiam foarte bine ce ar fi însemnat victoria lui Ponta.

  4. Caliman Eugen-analist dezvoltare economica spune:

    Lehamitea = alternativa la lipsa unui PROIECT NATIONAL, de care vorbea d-l Liiceanu in 2004, la TVR de 1 decembrie, de ziua Republicii.
    In lipsa lui, de 26 de ani, clasa politica nu are busola si aparate de bord, nu poate conduce spre progres o tara esuata, societatea civila nu are nici un obiectiv/tel pentru care sa se ,,bata”, iar liderii sai dispar odata cu zgomotul Media dupa cine stie ce eveniment tragic, cetateanul nu are pe cine sa mai aleaga, iar intreaga societate se scufunda in lehamitea lipsei oricarei directii pozitive de evolutie.In lehamitea care a inghitit deja o generatie, se simte bine numai politrucul si devalizatorul banilor publici …

    • Horatiu spune:

      Nu cred ca este chiar asa, caci proiectul national a fost aderarea la UE si am ales !? sa ne straduim sa indeplinim in toti acesti ani ,,criteriile de convergenta” IMPUSE de UE. Si pe masura ce nu am reusit pe deplin (vezi acordul schengen) am fost despuiati si de putinul care-l mai aveam. Eu nu cred ca de lehamite ar trebui sa fim acuzati (caci nu cred ca s-a mai facut undeva politica in ultimii ani cu atita aprindere) , si nici de lipsa de obiective, ci mai degraba de alegerea gresita a acestora si de increderea oarba acordata unei clase politice si intelectualitati, ,,formatori de opinie” ce refuza critica radicala, vrind prin toate mijloacele (soft) sa impuna, sa formeze un consens subversiv gratie caruia sa traiasca ei bine.

  5. GAVRILACHE spune:

    Opinia publica, societatea civila despre care vorbiti este ca pojghita de ulei de la suprafata unui butoi cu apa puturoasa! Sub ulei, colcaie adevarata societate romaneasca, o masa vermuitoare de lasi pe care doar “foloasele necuvenite” o intereseaza! Dai ceva, esti de-al nostru (nesimtit, needucat, hotz) te votam chiar daca ai furat de-ai rupt, chiar daca, primar fiind, ai dansat pe plaja cu penele bagate-n c…! (Mazare). Deci, domnule Liiceanu, stiu ce simtiti, stiu de ce, din cand in cand, va exprimati revolta in “camp deschis”! Dar, credeti-ma, e inutil : noi, romanii, ne nastem cu lehamitea in sange! Noi ne revoltam doar cand cineva nu ne da!

    • Dar de ce orasul nu iese la vot? De ce iese numai satul? De ce ies la vot doar pensionarii, asistatii sociali si bugetarii? Cum sa scoatem orasul din lehamite si inertie si sa-l îndemnam sa iasa la vot?

      • asdf spune:

        Si daca iese orasul la vot, pe cine voteaza? Se schimba cu ceva lucrurile?

      • it_s__not_news spune:

        Cred ca sinteti in eroare. Prezenta la vot in 2009 / 2014, prezidentiale:

        2009:
        in mediul urban: 33,69%
        in mediul rural: 39,62%

        2014:
        in mediul urban: 34,34% (+0,65%)
        in mediul rural: 36,14% (-3,48%)

        La vot nu ies numai pensionarii, asistatii sociali etc; dimpotriva, votul este destul de reprezentativ pentru societatea Ro. Cercetati statisticile.

        Sincer, nu-mi place chestia asta: deci tot noi sintem colectiv vinovati pentru ticalosiile politicienilor? De unde sanctificarea votului? Am votat cu raul cel mai mic, dar tot rau a fost.
        Nu inteleg de ce sa aruncam oprobiul pe “cei care nu-și pierd timpul cu nimicuri, care au o părere mult prea bună despre ei ca să meargă la vot și să se înjosească alegând dintr-o adunătură de netrebnici”

        Se intoarce aici un principiu. Politicianul trebuie sa convinga alegatorul sa-si strice duminica. Nu este treaba votantului sa cistige alegerile pentru un candidat sau un partid, domnule, ci chiar a candidatului/partidului respectiv.

        Competitia intre ticalosi da sanse unor fete mai curate, intre si in timp (vezi Nicusor Dan, Monica Macovei, poate si altii). Poate nu destule, poate nu indeajuns de repede; dar daca balantele nu se echilibreaza destul de repede, istoria ne-a demonstrat ce se intimpla.

      • vot alb spune:

        Bulgarii au legiferat deja o solutie rezonabila: vot obligatoriu (ar fi bine daca ar fi 3 zile de vot si prin corespondenta) SI votul alb admis (adica cetateanul sa nu fie obligat sa aleaga intre doua rele)…ar fi un inceput bun pentru societate civila, in special daca s-ar putea responsabiliza “reprezentantii” prin demitere in cazul in care nu isi respecta platforma electorala in baza careia au fost alesi.

    • Dumitru NUTU spune:

      vorbiți numai despre dvs care aveți acest grup de sânge. Nu calificați și pe ceilalți.

      • GAVRILACHE spune:

        Ceilalti sunt putini! De acord, dumneavoastra nu aveti lehamitea, lenea, nesimtirea in sange! Si? Ce folos daca pe langa dvs. mai sunt noua care sunt exact asa? Cum faceti sa schimbati ceva?

  6. Vlad spune:

    Pai primejdiile au prin natura lor o componenta de neprevazut. La noi inertia sistemica e o certitudine, vedem foarte clar in asa zisa reforma a educatiei, care si-a propus sa reduca complexitatea si volumul materialului educational si a sfarsit nici mai mult nici mai putin de a mari ziua de scoala la 10 ore. Logic nu ? Daca e prea multa materie maresti volumul de lucru fara sa schimbi nimic la materialul educational si gata … Si asta e o realizare a unui guvern de tehnocrati. Sigur s-au numit grupuri de lucru formate din experti pe bune de data aceasta, adica oameni care chiar se pricepeau si aveau rezultate concrete in domeniul educatiei, au fost lasati sa realizeze niste propuneri, excelente de altfel ca apoi sa fie ignorate atat solutiile cat si problema de la care s-a pornit obtinand in mod paradoxal un rezultat taman pe dos care sfideaza logica, pentru ca poate :)

    Deci avand in vedere certitudinile, rezultatul nu mai e unul care sperie, ci se contureaza solutia perena care caracterizeaza societatea romaneasca, o mana mare de oameni care pleaca sau mai nou lucreaza pentru multinationale, care fie vorba reprezinta 90% din firmele inregistrate la noi in tara, sau o mana tot mai redusa de oameni determinati, inteligenti si bine intentionati reusesc sa realizeze initiative private apreciate de ceilalti congeneri.

  7. Mihai spune:

    Poate ca ar trebuii sa avem mai multe organizatii politice cu atributii si actiuni sociale antidepresive politic!

    Nu numai sa beneficiem de acest serviciu doar de la partidele ce urmaresc sa asceada la putere! Iar in scurta perioada de campanie ne amintesc de puterea interesului politic cetatenesc!

    Multumim pentru pastila de discernamant politic domnule Liiceanu!

  8. victor L spune:

    Exceptional exemplul “tovarasei EC, Savant, Inginer, Doctor, Academician”, ca promotoare a turmei de plagiatori de dottorate.
    Starea de lehamite este indusa cu buna stiinta de cei care cer (si cereau) liniste in tara, de cei ce ne sfatuiau sa “nu mai lingeti dosare” ori sa nu privim inapoi.
    Un exemplu peste care s-a lasat LEHAMITEA este cel al dosarelor Revolutiei si Mineriadelor. Ca atare, in 26 de ani am reusit sa pedepsim doar 2 (doi) tortionari. Aplauze pentru Justitie.
    Legati-o mai bine la ochi! in tara asta cancerul e doar coruptia. Celelalte merg stralucit.

    • shinobi spune:

      Ca veni vorba, una din cele mai grotesti rotatii de cadre s-a produs la sport, d-na ministru dr. Szabo a fost inlocuita cu d-na ministru chestor dr. Lipa; intre timp sportul romanesc isi continua descent -ul (sic)

      • Harald spune:

        Statul nu ar trebui să se ocupe deloc de sportul de performanță, pur ș simplu nu e treaba lui. Reminiscența asta comunistă a sportivilor care ”își reprezintă cu mândrie țara” trebuie să dispară, mai devreme sau mai târziu.

  9. Ovidiu spune:

    Problema este bine subliniata de dvs: “Dar nu se întâmplă nimic”. Singura metoda de a face ca ceva sa se intampüle este sa iesim in starda, dar la ritmul alert in care politicienii ne batjocoresc (cateva exemple sunt date de dumneavoastra), ar trebui sa locuim cu totii in cort in Pietele capitalei

    • Vlad spune:

      Crezi ca daca iesi cu mana intinsa politicienii devin brusc competenti, onesti si muncitori si vor fi brusc manati de un elan creator plin de solicitudine vis-a-vis de semeni ?

      Mai degraba cred ca functioneaza atitudinea probata, acolo unde vezi ceva care poate fi imbunatatit, pui frumos mana si faci … Simplu, nu ?

      • ana spune:

        Nu. Nu-i nici simplu si nici eficient.Am incercat personal facand cereri la primarie,sesizari la ANAF, la DNA legate de lucruri concrete si nu mi s-a dat nici un raspuns ,sau m-au asigurat ca vor verifica si vor rezolva ,dar nu s-a facut nimic, absolut nimic.Parcul din oras este la fel de neingrijit, fantanile arteziene rupte bucati in balti murdare,aleile pline de gunoi si buruieni,in piata nici un vanzator nu da bon fiscal,iar cabinetele dr.-lor particulari nu-si bat capul cu chitantierele.Orasul se numeste Turda,jud. Cluj,iar primarul candideaza pentru a 3-a oara,fara nici o jena.Mai concret decat atat,chiar pun mana si matur terenul de baschet ca sa pot arunca la cos.

  10. un_batrin spune:

    In ce priveste participarea masei la procesul politic nici US nu sta mai bine. Dupa 1968 nici o alegere prezidentiala nu a adus mai mult de 56% din votanti la urne. Cam ca qcum la noi. Diferenta sta in calitatea clasei politice. In plus in US nu isi permit sa faca ce fac aici pentru ca in US exista 121 de arme la 100 de locuitori. Mai mult in Constitutia US este specificat dreptul cetatenilor de a purta arme si de fapt aceasta garanteaza democratia in US. Daca politicienii ar actiona impotriva populatiei (cum in general fac in RO de generatii) ar fi maturati de aceasta!
    Referitor la alternativa la actuala clasa politica, istoria ultimilor 26 de ani a demonstrat ca nu a existat nicodata. Poate doar in fanteziile utopice ale unora.
    In plus poporul roman este invatat cu guvernarile (in cel mai general sens) corupte de sute (daca nu mii) de ani si merge pe principiul: ei tot fura si daca imi arunca si mie ceva este perfect. Daca unul nu fura nu imi pica nici mie nimic deci mai bine fara de astia.

  11. dusu spune:

    “Recunoaștem în descrierea aceasta situația în care am ajuns în România.”
    intreb; a fost altfel vreodata in aceasta entitate, romania ? e ceva ce a urmat unei implicari cetatenesti ? poate va ginditi la revolutia intregului popor romin !?

    • ion adrian spune:

      Daca apartii acestei entitati ai dreptul sa pui asemenea intrebari si eventual chiar daca sunt ele retorice sa speri la un raspuns(poate si o injuratura) de la un deasemeni apartinator, daca nu, nu, cat timp nu esti intrebat.
      Asadar care este limba ta materna caci asa se acorda cred eu cetatenia cat si etnia?
      Si apoi mai vorbim?

      • Margicu spune:

        In Republica problema cetateniei e mai subtila si nu tine de limba materna. Si asta nu e un lucru nou ci dateaza de pe vremea cand Cicero pleda contra lui Verres. Marea problea este ca desi moldo-vlahii folosesc un endonim mostenit de la inventatorii republicii le este foarte greu sa isi depaseasca conditia pre-statala de pastori semi-tribali fundamentul filozofiei lor politice fiind “Da’ ce limba vorbea maica-ta?!”.

        • ion adrian spune:

          Nu ma orientez in permanenta dupa dictionar si dupa parererile corecte politic. In cazul de fata am folosit doar acest concept al limbii in care visezi si nu insist pe cetatenie dar daca se combina si cu cetatenia standard a visatorilor intr-o anume limba, este cel mai convenabil pentru ideea pe care o propagam .
          Dar convin ca un cetatean roman visator de limba maghiara are mai multe drepturi decat mine :poate sa-i injure si pe unguri dar si pe romani, eu neputand ca cetatean roman si visator in romaneste decat sa am placerea sa-i injur zdravan doar pe “romini” mei

      • dusu spune:

        valah ardelean,romineasca materna
        da,revolutia a fost momentul in care spiritul cetatenesc rominesc s a manifestat plenar.rominii au luptat sa si recapete libertatea pierduta: oare cind ?
        apoi au venit portile maramuresene comandate de rominul din Oltenita care a luptat ptr unitatea patriei

        • ion adrian spune:

          OK Liber la critica si autocritica! :)

          • dusu spune:

            m am gindit io ! daca vorbesc romineasca ma acceptati !
            da v o enervat si altceva in comentariu meu !; ma gindesc ca am gresit ! cind autoru spune cu regret ca : ” situația în care am ajuns în România. Comoditatea cetățeanului preocupat numai și numai de treburile lui, lipsa de civism, lenea politică ” el probabil se gindeste la anii din urma cind 4 milioane si jumatate de romini se implicau in treburili cetatii ; ei da ! atunci rominii erau responsabili, plini de civism si participau curent (saptaminal ) la problemele pe care conducatorii patriei le dezbateau cu ei. dintre acesti romini, cei mai buni fii ai patriei cum sint cunoscuti, votanti si au ales si azi conducatori.

  12. Costin spune:

    …ce-ar mai fi de adaugat e ca si initiativele politice venite din partea noii generatii sunt la fel de compromise, bazate pe aceeasi mentalitate de “combinator”, de bagacios tupeist capabil s-o vanda si pe masa pentru un procent in plus.
    ai spune ca in tara asta oamenii buni nu stiu sa faca politica, tot lichelele se pricep la invarteli politice….

    • Decebal spune:

      “Noua generatie” nu poate fi definita prin varsta, cred eu. N-as numi asa generatia de tineri educata, crescuta si promovata de un sistem politic putred – acestia sunt niste tineri-batrani, de la care nu avem a astepta ceva bun. As numi “noua generatie de politicieni” acei oameni de toate varstele – buni profesionisti, inteligenti, educati, capabili, cu inima la locul ei – care nu au avut de-a face cu sistemul putred. Acei oameni care se hotarasc astazi sa intre in politica nu din dorinta de parvenire si inavutire.
      Exista si elite reale, in Romania, nu doar elite false…

  13. R.A.Muresan spune:

    As zice ca mai degraba e un blocaj, fiindca nici politicienii nu mai pot face chiar ce vor ei intr-o Europa interconectata.

    Bun, sa luam lenea si lehamitea. Dar cum s-a ajuns la ele? Astea sint doar stadiile de dezvoltare ale bolii, simptomele. Dar cauzele?
    Cred totusi ca acestea sint mai profunde si tin de sistemul defect de credinte al romanilor.
    Ca de obicei, transformarile majore ale lumii in care ne-am trezit ne-au luat pe nepregatite si-atunci ne-am intors la sisteme de credinte vechi si aproape inutilizabile. Cel mai interesant este insa ca nu ne dam seama ca lumea capata sens sau poate fi explicata satisfacator prin orice sistem de credinte si credem in continuare ca satisfacatorul e susficient. Ei bine, in lumea de azi nu mai e.
    Problema esentiala a romanilor este ca inca n-au inteles ca astazi, pentru a reusi, trebuie sa excelezi cu-adevarat in ceva. Si nu-i vorba aici de politicieni, caci ei nu pot depasi, oricit s-ar stradui filosofia compromisului. Problema este tot a noastra, a celor care nu fac in mod direct politica. Fiindca sintem mereu cu ochii spre trecut. Desi trecutul e important, izvorul nu e totusi acolo, oricit ne incapatinam noi sa credem asta. Asadar, problema e ca sistemul nostru de credinte ne duce mereu in trecut. Deranjant este ca nici macar acolo n-am fost si nu sintem foarte buni: n-avem istorici, n-avem filozofi, n-avem artisti, n-avem umanisti de prima mina, iar cu cei pe care-i avem maturam pe jos.
    Dar, desi boala asta e grea, are totusi un nume comun. E mediocritatea. Da, doar mediocritatea e capabila de asemenea minuni, cum ar fi ingenuncherea popoarelor. Poate nu ma credeti, dar aduceti-va aminte ca doar cei mediocri ating lehamitea inainte de a face chiar si cel mai mic efort: doar ei pot crede ca merita sa primeasca cu mult inainte de a se apuca de treaba. Anvergura noastra e mereu una locala: sintem mindri ca sintem mediocri. Drept e si ca normalitatea e esentiala in viata de toate zilele — fara ea nu poti face aproape nimic ca lumea –, insa nu e si nici nu poate fi motiv de mindrie. Sintem inclusiv lipsiti de onestitate crezind contrariul.
    Iar simpla combinatie dintre mediocritate si lipsa de onestitate e deja fatala in orice destin, fie el dintr-o lume normala.
    Nu sint nici politician, n-am nici soclu de aparat, se vede cu ochiul liber: sintem un popor mediocru si lipsit de onestitate. Nu sintem o colonie a occidentului ci prizonierii propriei ignorante in general, si prostiei in momentele esentiale.

    Bun, veti spune, dar acesta-i doar un diagnostic, iar noi excelam inclusiv la diagnosticare: care-i solutia?
    Solutia e extrem de simpla dar nu pe placul nostru: acum, ca am ajuns la normalitate, fiecare dintre noi trebuie sa invete sa fie foarte bun in ceva. Si nu, nu trebuie sa intram in politica pentru a reusi, caci pentru cei mediocri politica e calea sigura catre pierzanie — mediocritatea isi pierde mereu capul cind scapa la putere, asta e una dintre cele mai vechi lectii neglijate mai ales de spiritele caldute.
    E foarte important sa nu ne temem: doar cei mediocri se pot teme ca cei de la putere vor avea cistig de cauza, fara sa inteleaga ca mediocritatea la putere e direct prostie sau coruptie — nimeni nu mai poate cistiga in lumea de azi bazindu-se doar pe prostie (a lui sau a altora). Politicianul de azi nu mai are acces la instrumentele de oprimare formidabile ale secolului trecut, incit, daca e doar prost sau corupt, va plati cu virf si indesat pentru delirul puterii.
    Sa nu uitam totusi ca viata celui mediocru e mereu mai complicata. Daca vrem o viata simpla, solutia nu e (refugierea) in natura sau in trecut ci sa excelam in ceva: nu in orice, ci in ceva cu sens.

    • Alex1 spune:

      In privinta “mediocritatii romanilor in general” cred ca va inselati. Nu se pot emite astfel de generalizari in legatura cu un popor. Ca in functiile publice de decizie sunt promovati in general romanii mediocrii sunt deacord. Ca acest obicei va dainuii mult si bine, deasemenea, sunt deacord; pentru ca selectarea si alegerea unor leaderi care performeaza nu se poate face asa cum se face in Romania promovarea. Presedintele este ales fara ca sa fie nevoit sa tina macar un discurs despre intentii, respectiv echipa; parlamentarii, primarii, consilierii sunt alesi pe baza de batalie de banere sau afise in cel mai bun caz(sunt locuri unde se da o tuica pentru vot), conducatorii de institutii decentralizate numite pe baza de apartenenta partinica sau nepotism, etc…. Nu exista un SRL mai de doamne ajuta care sa faca numirile in felul acesta.
      Si inca nici nu am pomenit de principalul aliat al mediocritatii de la noi: mas-media aservita unor cercuri de interese, lipsita de credibilitate si scrupule.
      Selectarea si promovarea leaderilor se face cu foarte mare greutate, in general respectand niste proceduri minutioase (vezi campania prezidentiala din SUA) in urma carora alegatorul poate sa-si formeze o idee clara asupra optiunilor pe care le are. In cazul tarii noastre, procedurile si regulamentele de promovare a decidentilor au fost facute de niste clici de mediocrii, cu scopul vadit de asi conserva pozitiile castigate. Asa ca nu vad sa apara vreo schimbare la orizont.
      Speranta ca apartenenta la UE ne va rezolva aceasta problema este si ea desearta, pentru ca dupa cum am constatat si la nivelul acesteia promovarea leaderilor se face in acelasi fel ca si la noi(vezi Junker si Schultze), cu rezultate comparabile(slaba gestionare a crizelor).
      In privinta “lenii si lehamitei” cred ca romanii s-ar debarasa de ele intr-un timp record daca ar fi condusi de niste leaderi performanti(exemple sunt numeroase: romanii plecati in strainatate care performeaza, chiar si in tara sunt foarte multi specialisti care performeaza la multinationale, sportivii de performanta la nivel mondial, etc…).
      Ceea ce ne lipseste cel mai mult sunt procedurile, regulamentele si chiar si legile adecvate pentru optimizarea selectiei si promovarii persoanelor competente in functii de decizie.

      • R.A.Muresan spune:

        “In privinta “mediocritatii romanilor in general” cred ca va inselati. Nu se pot emite astfel de generalizari in legatura cu un popor. ”

        Tot e ceva ca nu sinteti sigur: acesta e chiar unul dintre putinele cazuri cind generalizarea functioneaza.
        Altfel, toate popoarele au aplecare spre mediocritate, asa cum toti oamenii au una spre lene. Mediocritatea este gindirea de turma in toata splendoarea ei. Noua doar ni se pare ca sintem individualisti, caci daca-i vorba de prejudecati, pe acestea ni le pasam unii altora cu mare generozitate: iata, ideea ca nici o generalizare nu functioneaza daca-i vorba de popoare este doar una dintre ele.

        “In privinta “lenii si lehamitei” cred ca romanii s-ar debarasa de ele intr-un timp record daca…”

        Mediocritatea se simte cel mai bine in preajma lui “daca”: daca as fi sau daca as avea nu stiu ce, atunci n-as mai fi asa cum mi se pare ca sint, daca sint.

        “Selectarea si promovarea leaderilor se face cu foarte mare greutate, in general respectand niste proceduri minutioase (vezi campania prezidentiala din SUA) in urma carora alegatorul poate sa-si formeze o idee clara asupra optiunilor pe care le are. In cazul tarii noastre, procedurile si regulamentele de promovare a decidentilor au fost facute de niste clici de mediocrii, cu scopul vadit de asi conserva pozitiile castigate. Asa ca nu vad sa apara vreo schimbare la orizont.”

        Observ totusi ca va dati raspunsurile si singur: sintem un popor la care selectia valorilor e mai mereu gripata — asta e chiar defintia mediocritatii generalizate. Observatie: corect e “clici de mediocri” si “a-si conserva”.

        “Speranta ca apartenenta la UE ne va rezolva aceasta problema este si ea desearta, pentru ca dupa cum am constatat si la nivelul acesteia promovarea leaderilor se face in acelasi fel ca si la noi(vezi Junker si Schultze), cu rezultate comparabile(slaba gestionare a crizelor).”

        Pai UE le-a blocat deja de mai multe ori politicienilor nostri derapajele majore: astea sint fapte, nu sperante. Altfel, cred ca e o tot o manifestare a mediocritatii sa crezi ca europenii vestici isi aleg liderii cam ca si noi: iar aici isi face jocul, asa cum spuneam mai sus, si lipsa de onestitate. Observatie: corect e “desarta”.

        • Alex1 spune:

          Multumesc pentru raspuns si observatii. Ma predau, aveti perfecta dreptate cu constatarile dvs.. De altfel, ar fi fost nedrept fata de alte neamuri sa primim o tara asa bogata si frumoasa, bine pozitionata geografic, dotata cu facilitati antiderapare si peste toate acestea sa fim si un popor performant. Oare unde am fi ajuns?
          Este sigur ca daca toti am incepe sa performam in cate un domeniu(asa cum sugerati dvs. in comentariu) am obtine o imbunatatire in societatea noastra(bineinteles cu conditia ca cei de la carma sa nu performeze si ei mai bine cu coruptia), dar nu stiu cum am putea sa iesim singuri din pielea noastra de mediocrii fara un impuls de “sus”(of, va rog sa ma scuzati ca am tendinte sa devin submediocru dar varsta isi face datoria).
          Poate ca dl. Liiceanu si dvs. spuneti de fapt acelasi lucru: atrageti atentia asupra unor deficiente ale societatii noastre care se sustin unele pe celelalte: lenea politica si lehamitea sustine mediocritatea.

    • M. Gusat spune:

      “combinatie dintre mediocritate si lipsa de onestitate e deja fatala” : Ne-onestitatea este suficienta per se.

      Din pacate aceasta lipsa de “fibra morala” ramane inca tacit tolerata la noi, in educatia de familie, strada, scoala, viata…
      Dar tarile pe care le respectam sau implicit le luam ca model (marturisit sau nu) au in genotip si fenotip o aproape-ZERO toleranta la ne-onestitate; civic, social, religios, familial, filozofic – adevarul primeaza. Contra lenei, profitului, comfortului etc.
      Aci noi mai avem de lucru inca…

      “prizonierii propriei ignorante” : Nu pare o meteahna specifica romanului sau unei zone geo-culturale. Ci doar inertie, minima rezistenta (ambele legi fizice!) si comfortul trandaviei intelectuale specifice ‘mediocritatii’ noastre, dar si naturii umane de oriunde, bazate pe legea efortului minim – fundamentala in fizica, matematica, chimie.

      “Mediocritatea” este o necesitate statistica, impusa de distributia gaussiana a populatiei ref. la inaltime, masa, capacitate intelectuala, energie etc. Aceasta confera baza economica si sociala necesara oricarei societati.

      Progresul si revolutiile –sociale, stiintifice, artistice etc.– sunt cauzate de unicate sau micro-grupari umane adesea izolate si contestate de restul, dar nu de masa majora si mediocra. Istoria stiintei si tehnicii valideaza acest exceptionalism, apoi romantat si preaslavit de filmele super-hero.

      Dar aceste unicate statistice “outliers” si “lebede negre” exista doar in raport cu masa mediocra de “great unwashed” traindu-si “tacuta disperare”.

      Ori noi, la 20+ M de romani, avem nevoie de mult mai multe lebede negre –savanti, sportivi, artisti, intelectuali etc. etc.– decat pana acuma.
      Cat ar fi reprezentativ si necesar sa ‘traga’ tara in sus?
      Poate de 20x-50x mai mult daca am lua modelul elvetian sau scandinav, metrica Nobel si campioni per capita. Sau macar un 5-10x daca am lua SUA, Germania, Franta etc.

      “acum, ca am ajuns la normalitate, fiecare dintre noi trebuie sa invete sa fie foarte bun in ceva”

      +1: Absolut!

      Cum sa crestem un sistem social-politic-cultural in Ro. care promoveaza EXCELENTA (e.g., lupta contra mediocritatii si ne-onestitatii), acasa, pe strada, la scoala, la munca, peste tot…?

  14. Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

    „De fiecare dată în astfel de situaţii, reacţia supuşilor prezintă cîteva caracteristici tipice: membrii clasei politice care nu au căzut încă victime ale represiunii se exilează, masa contribuabililor nu mai alimentează în suficientă măsură veniturile publice, fie prin sustragerea directă de la plata dărilor („a da bir cu fugiţii”), fie prin scăderea voluntară a ritmului activităţilor economice şi prin dezinteresul faţă de acumularea de bunuri impozabile. Oricît de generală ar fi, la un moment dat, această reacţie de împotrivire, ea nu generează totuşi centre de rezistenţă, nu-l transformă pe supus în insurgent. De regulă, revoltele sînt rare, spontane, accidentale şi marginale. Formele de opoziţie preferate sunt nemulţumirea, resentimentul, rumoarea, exilul, reducerea la minimul necesar supravieţuirii a oricărui efort social şi economic. PARADOXAL, MODUL DE MANIFESTARE A OPOZIŢIEI ESTE LIPSA ORICĂREI OPOZIŢII, ÎN SENSUL UNEI CÎT MAI COMPLETE DEZANGAJĂRI CIVILE. ŢARA DEVINE OARECUM INVIZIBILĂ, APROAPE DE NEGĂSIT CA PARTENER POLITIC, IAR PRINCIPELE RĂMÎNE SINGUR, LIPSIT DE RESORTURILE PUTERII.”

    (Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț, pag.81).

    • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

      Am uitat sa precizez ca este vorba de Principatele Romane dinainte de 1800 (ba chiar si un pic dupa cumpana veacurilor).

      • victor L spune:

        Daniel Barbu este personajul din platoul Haznalei 3 ?
        Una zice, alta fumeaza.

        • Mircea Paul Vasiliu VASILIU MIRCEA PAUL spune:

          DA – EL e ! Multa vreme nu am facut legatura intre carte si personajul public. Dar si cind am facut-o… vai si amar. Dar citatul are valoare.

    • ion adrian spune:

      Este senzational mai mult dect citatul alegerea unui text al carui autor ilustreaza cat se poate de bine abjectia la care in asemnea vremi ajunge chiar si omul pentru care cultura poate ca a fost mai mult decat o simpla profesie, asa cum pe vremuri unii invatau doar ca sa scape de munca necalificata sau de armata. :)

      • Yoda spune:

        Da, este genialul care a “nascut” si aceasta cugetare: “La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeţi-mă, nu vreau să par cinic în faţa dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetăţeni ai noştri. Bugetul, programul naţional pentru prevenirea şi tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii şi programul naţional de combatere şi tratament HIV/SIDA. Jumătate. Unu la doi. După părerea mea, nu suntem în Africa de Sud. Nu sunt milioane de concetăţeni afectaţi de acest hidos flagel al epocii noastre. Personal, nu înţeleg. Am fost cutremurat când mi-am dat seama câte Festivaluri Shakespeare sau cât de amplu am putea face evenimentul, Festivalul Shakespeare de la Craiova, dacă nu am avea acel program sau dacă acel program ar fi la jumătate”, a spus ministrul Daniel Barbu.

    • Mircea Ordean spune:

      Interesant ce spune dl Barbu.

  15. ion adrian spune:

    Exceptional articol la capitolul in care exceleaza filozoful: diagnoza, punerea exacta a degetului pe rana deschisa in fata intelegerii sale, dar ce facem cu capitolul care urmeaza diagnozei si care motiveaza osteneala acesteia adca ce facem cu sintagma : “curare” folosita cu sensul din dictonul “primum non nocere deinde curare” pe care pentru acest subiect l-as adapta atfel, adica apeland la alte ziceri latinesti: Bene diagnoscitur, bene curatur sau Bona diagnosis, bona curatio.
    Deci problema, marea problema ramane cu curatur, curatio, curare :)

  16. Decebal spune:

    Constiinta individuala, constiinta colectivitatii apropiate, constiinta cetatii, constiinta natiunii, constiinta planetara, constiinta Universului…
    Pe cea individuala, ce se poate traduce prin “sa-mi fie mie bine” (eventual si celor foarte apropiati), o avem aproape toti.
    Modul in care ne comportam relativ la vecini, la colegii de munca, la mediul cu care interactionam zilnic poate da masura constiintei colectivitatii apropiate.
    Nivelul de respect pentru cetate (cartier, sector, oras), modul in care ne preocupa mai-binele cetatii si implicarea pentru cetate formeaza constiinta cetatii.
    Gradele de constientizare a apartenentei la natiune, de manifestare a respectului pentru componentele natiunii si de aparare a intereselor natiunii masoara nivelul constiintei natiunii.
    Masura in care ne simtim responsabili pentru binele planetei Pamant da masura constiintei noastre planetare.
    Poate ca, dupa ce vom fi atins, cu totii (sau cei mai multi dintre noi), constiinta planetara, alte civilizatii ni se vor revela si ne vor invata ce inseamna constiinta Universului.
    Toate aceste niveluri de constiinta sunt trepte, iar a le urca trebuie sa fie unul dintre telurile implicite ale fiecaruia dintre noi.

    Viata de zi cu zi ne arata in ce masura am atins unul dintre nivelurile de constiinta de mai sus. Manifestarile noastre, individuale si insumate, definesc treapta pe care este umanitatea.
    O vorba buna pentru cei pe care-i iubim, diminuarea volumului la muzica ce ne place, strangerea de pe trotuar a fecalelor animalului nostru de companie, mersul la vot, apararea valorilor natiunii, reciclarea materialelor sintetice – toate acestea sunt mici exemple de manifestari vizibile ale treptei de constiinta pe care suntem.
    Implicarea, cel putin prin vot bine cantarit, in viata politica (a colectivitatii, a cetatii, a natiunii si a planetei) este “balustrada” de care trebuie sa ne tinem, in timp ce urcam “treptele” constiintei.
    Indiferent de cati ticalosi incearca sa ne faca sa ne oprim pe treapta constiintei individuale, trebuie sa urcam toate treptele, tinandu-ne ferm de balustrada. Ticalosii vor ramane in urma, daca noi urcam continuu. Este legea firii.

  17. Durul spune:

    Daca vrei sa aflii caracterul unui român, da-i bani sau fa-l șef.
    Fara prea multe exceptii, vei vedea ca are aceleasi apucaturi ca cele ale oamenilor politici.
    Pana la urma, judecand drept, politica este facuta de politicieni alesi dintre români. Nu dintre germani, englezi etc. Oamenii politici sunt doar o reflexie a valorilor societatii romanesti: hotie, mediocritate, servilism, ura fata de cel care gandeste altfel, etc. De ce am crede ca romanii ajunsi intr-o situatie ca cea mentionata mai sus se vor schimba si vor renunta la tot ceea ce a insemnat pana atunci modul lor fundamental de a intelege viata – poate sa fure domle, ca toti fura, dar sa ne dea si noua ceva. Iar cei care mai au pana acolo, de ce ar schimba ceva? Le va veni si lor randul, totul e sa stii sa astepti si sa fii pregatit pentru intalnirea cu oportunitatea. Dupa care te scoti pentru anii de asteptare si vor vedea si ei cine esti tu. Te-ai realizat, clipa iti apartine.
    De ce sa rupi ciclul? In ce scop? Ce te faci daca iti pierzi randul tau, dreptul tau? Merita sa risti totul? Desigur ca nu, apa trece, pietrele raman la locul LOR.

  18. Adrian Lupu spune:

    Si totusi, de ce intelectualii nu au ocupat un loc pe scena politica (activa) dupa 1990? Imi cer scuze, e o intrebare care nu se vrea insolenta, doar directa. Zilele acestea s-a pus problema alegerii lui Marian Munteanu: nu e un bun moment de reflectie asupra raspunderii omului politic? Eu cred ca este, in conditiile in care o mare parte din elita studenteasca a anilor 90 a emigrat dupa 13-15 iunie, INVALIDAND astfel actiunile de atunci, inclusiv cele ale Pietei. Faptul ca atat de multi oameni au ales sa isi caute un rost departe de tara lor se constituie ca un argument pentru o mai mare responsabilizare a oamenilor politici de la noi.

  19. Felician spune:

    Pentru Dumneavoastra, Gabriel, am o disensiune care nu diminueaza importanta si substanta ideilor exprimate in articol (sper sa existe si o parte a 2a, “Incercarile/Solutia”).
    Anume: lehamitea civica, atat cat exista ea in 2016 in Romania, nu este o caracteristica intrinseca a natiunii ci o stare intretinuta cu multa osteneala si cheltuiala publica de o clasa politica care sacrifica o natiune pentru mici interese de grup. Lehamitea este consecinta lipsei de optiuni reale, neconstranse in genul “raul cel mai mic”, si nu o diminuare/absenta reala a interesului cetatenilor de a participa la viata publica. (ex: intre Piata Universitatii si tragedia Colectiv). Izolarea, denigrarea si obstructionarea prin orice mijloace a adevaratilor lideri pentru a face loc marionetelor este singurul joc politic tolerat. Lipsa de transparenta si merit (a gasit Sova contractul Bechtel? cati bani publici a adus privatizarea Petrom? cand, cu ce pret si cine va plati datoria publica enorma a Romaniei? etc etc) sunt principalele metode politice de autopropagare a unor personaje care au ca satisfactie suprema atragerea in prapastia non-valorii si zadarniciei a unei proportii cat mai mari a populatiei. Nu uitati ca in mod aiuritor se ignora votul covarsitor al populatiei din 2009 pentru reprezentare politica (referendumcu cu peste 80%), ca sa nu mai vorbim de criminalii din decembrie 1989, mineriade, etc.
    A blama populatia de lehamite civica e ca si cum ai acuza victima violului ca nu s-a zbatut mai temeinic in ciuda cutitului apasat pe gat si in timp ce militianul consemna procesul verbal de tulburare a linistii publice.
    Am avut si avem sprijinul important al UE si SUA (inainte si dupa 2012) insa acum (odata cu schimbarea legii partidelor politice) exista si sansa reala a ralierii in jurul unor valori democratice adevarate (M10, GDS etc), care trebuie sa sprijine lupta anticoruptie, pentru transparenta si merit, fara de care democratia nu este decat un cuvant gol si unealta de manipulare. Au fost schimbari in 95-96 si 2004-2005; poate ca 2016 o sa fie anul civismului adevarat?
    Va felicit pentru sprijinul acordat Monicai Macovei in 2014; trebuie reprezentare politica intr-un nou parlament cu formarea de noi aliante in jurul luptei anti-coruptie, singurul fundament solid pentru progresul natiunii.

    • GAVRILACHE spune:

      Lehamitea este o caracteristica intrinseca a poporului roman. Punct. Precum ceata, ea se disperseaza doar cand e vorba de ceva de ciordit, de ceva de baut, de-o paranghelie, si de stat la coada cand se da ceva gratis! Dupa care, ceata (lehamitea) se reface!

      • Harald spune:

        Cam simplistă viziunea asta. V-ați gândit vreodată de cât spirit antreprenorial dă dovadă un contrabandist de țigări, de exemplu? Același spirit antreprenorial (de care nu puteți nega că persoanele respective dispun) ar avea o mulțime de alte direcții de manifestare, dacă legislația nu ar fi atât de ostilă activităților economice private.

        Nu știu dacă ați prins perioada 1990 – 1992, oamenii se duceau să vândă hârtie igienică în Polonia, respectiv rulmenți și pânze de bomfaier în Turcia, deci spiritul antreprenorial era prezent și atunci. Ceea ce lipsea era legislația restrictivă, adică exact ce spune @VASILIU MIRCEA PAUL în citatul redat.

        Ceea ce se întâmplă astăzi în societatea românească este dezangajare. Unii au plecat, alții s-au făcut funcționari publici, iar spirit antreprenorial nu prea mai are nimeni.

  20. bogdan spune:

    a merge la vot face parte din sistemul lenei sociale. (de fapt, cei care nu voteză sunt mai activi politic decât cei care votează). nu votezi oameni care decid în locul tău, ci votezi decizii care sunt luate la nivel social, tu, direct. nu atât lenea e problema (pentru că pot fi mulţi oameni puţin dispuşi unor acţiuni politice şi administrative), cât sistemul statal al democraţiei reprezentative. nu poţi fi liber dacă eşti guvernat, ci prin democraţie directă, participativă.

    • Decebal spune:

      A nu participa la vot inseamna, pur si simplu, sa nu participi. Mi-e greu sa cred ca cei “activi politic” (conform viziunii dumneavoastra) nu se duc la vot. Macar cei ce se pot vota singuri tot se duc. :)

      “Participativa” suna bine, dar e nevoie de organizare, de sincronizare, de lideri. Chiar si “Like” -ul tot un fel de vot este… :)

  21. Serafim spune:

    Domnule Liiceanu,
    Va rugam sa infiintati un partid nou numit Partidul Celor Care Incep cu Ei Insisi si care sa coaguleze toti cetatenii acestei tari care :1.Nu critica pe nimeni si nu cer nimic de la cei din jur ci au numai de oferit celor din jur. 2. Doresc sa guverneze (sau legifereze)/participe la guvernare/lucreze pentru cei care guverneaza cu unicul scop de a-i servi pe ceilalti, adica pe cetatenii acestei tari, numai din dragoste neconditionata pentru acestia. Sunt absolut convins ca puteti pune la punct un mecanism pe baza acestei idei, care sa o puna in practca.

  22. Mircea Ordean spune:

    Ca orice material care vrea să trezeasă interesul, și acesta își are doza sa de exagerare.

    De: „Uite-aici e capătul lumii, la doi pași!”.

    În paralel, și deși dl Liiceanu e cunosut drept filosof, domnia sa pare lipsit de înțeleapta atitudine a celui care ia lucrurile cum se află.

    Înțeleg totodată perfect că dă minunat a sta cu grija sănătății lumii ăsteia, dar în practică să mă anunțe și pe mine ce-a schimbat cu voroavele sale.

    Spuneți că-i lucru tare urît, a nu sta îngrijorat de-ale Cetății?

    La capitolul acesta e de văzut ce-i problemă reală, și ce-i nedormit bine de-al nostru.

  23. Mircea Ordean spune:

    APROPO DE grija dlui G.L., cum că sfîrșitul Cetății ni-i la doi pași.
    .
    Subsemnatul se simte excelent în România lui 2016.

    Ideea asta mi-a mai țîșit odată în cap azi, cînd am scos din frigider morcovii cumpărați ieri de la un hulit supermarket, u un leu kilogramul.
    Și unde apa mea minerală favorită (calciu din plin!) s-a ieftinit, de la 1,22 la nițel sub leu – doi litri.
    .
    Lucrurile merg în bine – așa îmi pare mie, barim.
    Ieșii ieri pe ulita socrului din Rahova (sic!) și nu mi-a venit a crede, de curățenia ei.

    Prmăria-mi din Popești Leordeni a tras strat gros de asfalt pe strada-mi.
    .
    .
    NU PEROREZ aici în răspărul nimănui!
    .
    Doar mă strădui a gusta ce-i bun prin jur,.
    .
    Iar, la cele rele, pricep că decisiv mi-i a le lua cum sînt – treabă care altmnteri nu mă umple cu catran, căci toate catastrofele se află în mintea mea, și mai puțin în realitate.
    .
    Iar în ce privește criticismu-mi de pe aici, n-am vrut vreodată a zări – tăiat – gîtul nimănui.
    .

  24. valll spune:

    Nu e o noutate lehamitea manifestata izolat, dar cum va fi cand se va generaliza! Va fi mai nociva decat prostia vioaie din anii ’90 sau decat activismul papagalicesc care apare uneori in sferele culte, cum s-a intamplat recent intr-un caz pe care nu il voi preciza, fiindca ma tem ca n-as putea convinge, desi stiu ca am dreptate.
    Prostie, lichelism, lipsa de simt civic, de solidaritate, lene, naivitate, papagalism, mimetism, lehamite… natiunea noastra este evident bolnava, dar astea sunt simptome. Intrebarea e ce cauza are boala: o fi genetica, indusa in comunism, sau vine din framantata noastra istorie?
    Astept de multi ani sa se invredniceasca un grup de sociologi, biologi, psihologi, filosofi sa faca un studiu temeinic si n-am vazut pe nimeni. Dar aseara, la Realitatea, intr-o emisiune moderata de dl Hoandra despre tragedia de la Colectiv si din sistemul nostru medical, o micuta doamna psiholog, parca de origine sud-americana care traieste cam de 18 ani in Romania, fiind contrariata de comportamentul anapoda al poporului roman, s-a hotarat sa faca cercetari. Concluzia ei este ca boala are drept cauza FRICA! Suntem inca bolnavi de frica.
    Nu stiu daca concluzia e cea corecta. Ceeace m-a impresionat a fost ca ea a avut INTERESUL, PREOCUPAREA pe care n-au avut-o cercetatorii nostri, desigur si ei bolnavi, multi deveniti vedete de televiziune.

  25. Mircea Ordean spune:

    „ Lenea socială, acesta e „păcatul cetățenesc” în care trăim de un sfert de secol.”

    Se înțelege că înainte de 1990 băteam recorduri în materie de activism social…

    Răspuns din eter:

    „Sutele alea de ani nu se pun.”

  26. Luminor spune:

    Dle Liiceanu, stiti la fel de bine ca oricine ca prima proba in redresarea unei maladii expuse este exemplul personal. Sinteti una dintre cele mai luminate minti ale patriei, un om echilibrat, sobru, constient, responsabil. De ce nu infiintati un partid politic, o grupare de trezire a Romaniei? Nu in genul caricaturii mungiene, ci ceva serios. Un forum, o publicatie, un strigat. Pentru ca restul e tacere iar tacerea este semnul lehamitei.

    • victor L spune:

      Ce sa cred? sinteti un naiv, sau chiar credeti in utopia unui partid din intelectuali.
      Ce propuneti dvoastra este peste poate; politica nu se face doar cu minti luminate. Vezi ce a patit ministrul Vlad Alexandrescu intrind, si tangential, in legatura cu politica. Sint de preferat in guvern, plagiatori ca Apud Toba ori grajdani ca ministrul Curaj. Ii prefera prim ministrul si presedintele. Cu oameni ca dl Liiceanu, sau alti intelectuali, nu le-ar merge matrapazlicurile din spatele usilor inchise. Caci daca ar proceda la fel, prin ce s-ar deosebi?

      • Luminor spune:

        Victor L, ai dat dumneata un exemplu concret, de cum ajungem in ghearele lehamitei. Ca asta nu se poate, ca este imposibil, cel care crede este un naiv, cel dezamorsat pe viata este un inteligent etc. Rau, rau, rau. Inchide ochii si ia-o de la capat. Atita timp cit doar vom pretinde ca stim ce trebuie de facut, dar nu vom face nici cel mai mic pas in directia nu a realizarii (e mult pina acolo), dar macar sa vedem ca, intr-adevar, nu se poate, vom zace lehamisiti fara remediu. Ce faci cind ai in fata un zid? Te asezi linga el si incepi sa plingi pentru ca este un obstacol insurmontabil? Il ocolesti. Ideal ar fi sa-l darimi sau macar sa creezi o bresa. Asa ni se spunea si sub Ceausescu: nu-l veti putea da voi jos! Are Securitatea, Armata, Militia si o mare majoritate a cretinismului national de partea lui. Si uite ca nu a fost asa. Astfel, chestia cu naivitatea o iau doar ca pe o jignire personala, nu un argument valabil.

  27. man of war spune:

    excelent articol ! iar LEHAMITEA este diagnosticul oamenilor normali (care din nefericire au ajuns “inadaptati”). cu amaraciune remarc comentariile unora mai sus (precum dl Ordean). au ajuns sa multumeasca providentei ca li s a ieftinit pet ul de apa si aerul pe care l inspira (desi romania nu duce lipsa de izvoare naturale si nici de spatiu vital). dictaturile / cleptocratiile induc intii FRICA (statul militienesc actual), are loc inversarea valorilor (hotii si prostii sustinuti de ciomagari devin “centrul” societatii) dupa care survine natural BLAZAREA. cetatenii se transforma n populatie usor de exploatat, controlat si manipulat, omagiile nu vor conteni sa vina, ca n timpurile bune, cind isi puteau umple burta cu copite de porc si gheare de gaina si vor gilgii apa la pret redus

  28. PoliticallyCorrectness spune:

    “Să luăm un exemplu. O analfabetă, Elena Ceaușescu, devine doctor în științe și academician. În codul social al epocii nu există nici o posibilitate de a denunța scandalul, de a spune că gestul reprezintă o sfidare, o batjocură la adresa academicienilor, a doctorilor în științe, a intelectualilor și a poporului român.”
    Nu îmi amintesc ca distinsul domn intelectual, autor al acestui articol, sa fi declarat în mod public si cu voce tare, inainte de 1989, ceea ce am citat mai sus din spusele domniei sale. De altfel, lasitatea a caracterizat aproape intotdeauna, din pacate, clasa elitei intelectuale din Romania.

    Adesea, cel mai greu e sa fii om.

    • victor L spune:

      Nici eu nu imi amintesc ca @ PoliticallyCorrectness sa fi avut alta atitudine.
      Capul in nisip si cu ceea ce e a ramas la vedere analizeaza comportamentul altora :P
      Zici ca autorul nu a protestat, dar tu ai protestat contra celor ce i-au intocmit Ceauseascai lucrarea si a celor care au aprobat-o, apoi impotriva academicienilor care au primit-o in rindurile lor?
      Daca nu ai facut nimic si nu iti amintesti, macar nu acuza, ca nu esti indreptatit.
      De unde ai aflat ca dl Liiceanu era chimist si academician ca sa ii ceri sa protesteze?

    • C. Fenic spune:

      Dragul meu,
      Ori esti foarte tanar, deci habar n-ai ce facea Liiceanu inainte de ’89, ori esti foarte batran si asta ar explica atitudinea pe care o are si majoritatea nostalgicilor fata de critica fostului regim sau a continuatorilor lui. In ambele situatii ai pus puncul pe i: ” cel mai greu e sa fii om” !

  29. adi spune:

    Intr-o dictatura agresiva orice om de pe glob reactioneaza si se comporta astfel.Nu doar in Romania.Cand apare aceasta “lehamite” si la noi a reaparut, ea este un indicator al nivelului de dictatura (e drept ca perversa si cu atat mai infricosatoare) si nu este o caracteristica doar a poporului Roman.

    • C. Fenic spune:

      Sigur esti tanar si nu stii ce inseamna o “dictatura agresiva” ca inainte de ’89. Asta nu inseamna ca nu ai partial dreptate si ca ce se petrece acum este o tendinta de restaurare a dictaturii intr-o forma “imbunatatita” cu mijloace rafinate care sa tina cont de eventuala reactie a strazii. Intr-o tara cu un popor, imi ingadui sa afirm, majoritar ignorant (abunda exemplele de scene comico-tragice cu reporteri ce iau pulsul culturii generale pe strazi si ulite), nici nu este greu sa instaurezi o dictatura de “de tip nou” cu acordul “majoritatii”. Ai dreptate ca asta nu este caracteristic doar poporului roman pentru ca nu suntem singurii pe lume unde ignoranta este la ea acasa.
      Ce ar fi de facut? Eu, la varsta mea, mai mult decat sa ma manifest antisistem ca pe acest forum, nu prea mai pot face. Voi insa aveti la dispozitie retelele de socializare si ca aliat DNA-ul. Iesiti mai copii in strada, organizati-va si sustineti-va revendicarile. Luati ca model actiunea de dupa COLECTIV care a rasturnat un guvern de banditi. Dar nu va culcati pe o ureche ca gasca de hoti atat asteapta: sa dati uitarii protestul.

  30. C.Fenic spune:

    Liiceanu are dreptate dar constat ca a evitat sa ofere o solutie si asta, venind de la o asemenea personalitate, ma face sa cred ca nu prea exista solutii. Oare intamplator am fost natia care a tolerat cel mai cumplit regim dictatorial din fostul “lagar socialist”? O dictatura a analfabetismului si imposturii? Oare intamplator am fost natia care a dat cu piciorul sansei istorice de a renaste printre popoarele fostei Europe comuniste tolerand zeci de ani de marasm ilieseciano-pesedist? Oare intamplator, stiind ca suntem prada hotiei institutionalizate si ca cei ce ajung in “fruntea trebii” s-au constituit in gasti politice dovedite ca mafii economice, mergem in pas de defilare sa-i votam pentru a nu stiu cata oara? Oare intamplator ne peraseste si bruma de omenie si onestitate pe care o mai aveam pentru a se salva in tari cu adevarat libere?
    Ei bine, am convingerea ca nu este intamplator si ca ce a mai ramas pe suprafata tarii este doar geografie, deasemenea in mare pericol de disparitie. Sperante? Eu, fiind de varsta lui Liiceanu, nu mai am. Sunt totusi curios sa aflu de la cei ce intra in scena daca, in afara emigrarii, mai au sperante. Ei au la dispozitie o arma mortala pentru impostura si banditism: retelele de socializare care pot fi accesate de oriunde si pe care o folosesc insa ineficient. Ii indemn parinteste, daca vor sa inchida ochii in libertate in tara lor, sa sa grabeasca sa se organizeze pe aceste retele si sa aiba reactii de tipul post-COLECTIV. Insa sa-si urmareasca cu incapatanare revendicarile in spatiul public, sa nu-i lase pe lasi si hoti sa se replieze mizand pe uitare. Toate astea numai daca nu cumva am fost loviti genetic, asa cum ma tem ca s-a intamplat, devenind nereceptivi la democratie. Sper din tot sufletul sa ma insel, pacat ca nu mai apuc s-o vad.

    • George spune:

      pentru ca sperantele se nasc si mor si ele sunt ca si fiintele vii. E nevoie de un act. In cazul sperantelor, de un act de voință. Și capacitatea de exercitare a acestui act nu tine de vârstă. Asa ca la teeaba domnu daca vreti sperante. Pe ele ori ti le creezi, ori nu le ai!

      • C. Fenic spune:

        In tarile civilizate sperantele s-au nascut si nu au murit; au dat roade si au produs alte sperante cu care au ajuns unde vedem. Sa fie asta, cum ziceam, o problema genetica?!
        N-am prea inteles cum e cu “actul de vointa’. Adica sa vrei ce? Te gandesti poate la a iesi singur in strada sa-mi strig oful? Au incercat cativa si au fost dusi la expertiza psihiatrica! Sa ma apuc la varsta mea sa organizez actiuni in online sau ofline? Sa ma transform astfel in leader? Sunt sanse reale de a nu apuca sa termin jobul. Sunt sigur ca esti destul de tanar si probabil nu stii ca acum 26 de ani cand aveam “capacitatea de exercitare” a “actului” am facut-o fara ezitare si am continuat s-o fac pana ce varsta m-a obligat sa capitulez. Asta s-a petrecut cand speranta numita Emil Constantinescu a dezamagit si ne-a ingropat efortul in modul cel mai jalnic. Am sperat atunci ca tineri de varsta ta vor prelua initiativa iar acum sper acelas lucru, mai cu seama ca ar avea deja un aliat notoriu; DNA.
        In concluzie “domnu’ ” e dispus sa se apuce de treaba dar de una pentru care este apt, adica cam ce face acum sustinand, acolo unde se iveste ocazia, curentul antisistem. E mai mult decat nimic si, fapt notoriu: bataliile sunt purtate de cei apti nu de veterani!

  31. Florin B spune:

    Sa presupunem ca domnului Liiceanu i-ar fi facuta propunerea de a ajuta societatea cu ce poate domnia sa, sa fie directoeul televiziunii publice si sa inceapa EDUCAREA SIMTULUI CIVIC la un popor “hatuit” de gadea,capatos,maruta si alti “educatori. Ar accepta ? Ar incerca reformarea poporului pentru a face posibila reformarea conducatorilor ?

    • C. Fenic spune:

      Sa presupunem ca domnului Liiceanu i-ar fi facuta propunerea de a ajuta societatea cu ce poate domnia sa, sa fie directoeul televiziunii publice si sa inceapa EDUCAREA SIMTULUI CIVIC la un popor “hatuit” de gadea,capatos,maruta si alti “educatori. Ar accepta ? Ar incerca reformarea poporului pentru a face posibila reformarea conducatorilor ?
      Draga Florin,
      Simt ca esti tanar si cred ca este bine sa comentez putin mesajul tau.
      Evident intrebarile tale sunt retorice pentru ca in baza procedurii de numire a directorului general al TVR, asa cum este ea conceputa de parlamentul rusinii, nu poate fi vorba de a fi propusa a o personalitate ca Liiceanu. La lista ta de obiective educative (cele enumerate de tine nu cad in sarcina TVR dar sunt de mentionat) as aduga apetenta pentru mizeria ce a transformat tara intr-o imensa groapa de gunoi, precaritatea comportamentului civic, comportamentul gregar agresiv, etc. Iti recomand cu caldura sa te implici printre cei de varsta ta cu mijloacele pe care acum le aveti la dispozitie (retelele online) pentru a stimula raspandirea ideilor tale si, dece nu, sa organizezi astfel miscari cu impact social. Poate astfel, picatura cu picatura, veti reusi sa dati de pamant cu golania, impostura si hotia.

  32. lucian spune:

    Daca-mi permiteti , o opinie .Politica ar trebui , presupun, sa fie facuta de intelectual , ca intelectual , ca om de cultura , si nu sa fie facuta cultura , de intelectual ca politician , militant , aici e diferenta.Chiar daca un anumit subiectivism sau partizanat e firesc , intelectualul ar trebui sa priveasca , critic , sa zic asa , in ambele parti ( de fapt in toate ) , la stinga si la dreapta , ceea ce il va face sigur indezirabil pt. toti . Am o problema cind se aduc citate din Strauss , A. Bloom sau Huntington , ca si cum ar fi Sf. Parinti , mai ales , cind au aparut atitea lucrari critice , foarte serioase , la adresa lor . Nu vad prea mari diferente , tehnic , intre istoriozofia marxista si aceea neoconservatoare ( sa zicem ) , ambele hegeliene , forme ( belicoase ) de milenarism politic . Am o problema si cind sint eludate implicatiile anarhiste ale filozofiei lui Heidegger ( nu ma leg de ,nazism, , admit ca a fost un episod de oportunism sau ,ocazionalism, si o proba de autenticitate , e incontestabil insa ca Heidegger apartine ,rev. conservatoare, , e pe-acolo , pe linga Schmitt ) , cu atitea ramificatii in postmodernism ( un fel de freudism nietzscheano-heideggerian , chestii de finete ). Am putea sa ne referim putin la istoria personala a lui Bloom ( o inconsecventa de ordin practic , cea mai grava , zic ) , dl Patapievici , intr-o frumoasa interventie , acuza abuzul la contraargumentul cu ,atacul la persoana, . Cind se prezinta o teorie , o teza , e bine sa se vina cu argumentele pro si contra , nu sa fie prezentata ca un dat .Asadar , nu discursul intelectual in politica e blamabil moral , ci discursul politic in cultura , filozofie , arta , etc. . Cu putine exceptii , intelectualii sec. 20 au ,tradat, , acesta e un fapt , iar pactul se face nu numai cu totalitarismul , ci cu orice fel de politica , atunci cind intelectualul abdica de la conditia lui . Exista , am putea spune , filozofie politica si politica ( asa-zis ) filozofica , nimic altceva decit ideologie . Ar fi de asteptat ca intelectualul de marca sa se abtina sa ia parte la razboaiele culturale , sint mizerabile .

    • C. Fenic spune:

      Marturisesc ca am facut efortul sa parcurg pana la capat comentariul d-lui “lucian” si nu am reusit sa descopar legatura cu eseul lui Liiceanu. Nu vreau sa ma bag acolo unde nu ma pricep dar, daca de la Liiceanu am inteles lesne ce vrea sa spuna, de la “lucian” nu am inteles mai nimic! Imi pare since rau si m-as bucura daca Liiceanu ar face o exegeza pe acest text ca sa pricep si eu ceva. Oricum , daca mesajul “lucian” va ajuta la “mobilizarea maselor” pentru a rasturna marasmul pesedist voi fi primul care sa-l felicite pe autor si-mi voi recunoaste ignoranta!

  33. Dorin B spune:

    @DanT (07/05/2016 la 9:19)

    “Ar trebui în schimb să ne preocupe blocarea victoriei PSD, deoarece victoria PSD ar amplifica ofensiva anti-justiţie……

    Dacă vrei, e ca la prezidenţialele din 2014,când am votat cu Iohannis în turul II, deoarece ştiam foarte bine ce ar fi însemnat victoria lui Ponta.”

    Cred ca, pentru o reala victorie – nu prin alegerea raului cel mai mic asa cum s-a tot procedat in ultimii 26 de ani si cum sugerati dvs.-, ar trebui ca cei “noi” in politica sa nu mai apara in prim plan cu cei “vechi” (este cazul M10, PMP) chiar daca acesti “vechi” au inca sustinatori. Cei “noi” ar trebui sa fie recomandati de realizarile lor profesionale (5 – 10 ani si nu in pozitii secundare in politica sau ONG si nici in pozitii importante in management la firme de stat sau private).

    Totodata cei “noi” ar trebui sa-si schimbe abordarea in prezentarea ofertei lor electorale. Si in final, prezenta la vot este CRUCIALA pentru ca DOAR voturile se numara si decid castigatorul…………si nu comentariile la Talk Show-uri, Bloguri, Facebook etc.

  34. Bogdan spune:

    Autorul lasa de inteles ca stie foarte bine care sunt problemele, dar mai ales solutiile (desi nu sugereaza vreuna). Mentioneaza ca pe carca “indignatilor” sistemul continua in tainele sale criminale, asta in timp ce milioane de oameni sunt momiti la vot cu parizer iar alegerile fraudate. Apreciez articolul asta plin de patos, insa as fi vrut sa citesc si niste solutii. Pana atunci, ramane doar un alt material aproape inutil, menit sa ma faca pe mine sa ma simt prost intr o tara in care schimbarea este imposibila

  35. Nicu spune:

    Suntem prizonierii unui sistem pe cât de murdar şi vulgar, pe atât de bine organizat, cu o capacitate incredibilă de autoconservare. Din păcate, acest sistem poate fi învins numai printr-o rezecţie totală.

  36. Dante spune:

    Palavre. Sistemul nu lehamitea sau lenea sint de vina. Democrația e o fosila vie care nu mai permite forme de exprimare coerente. Totul e ideologie, formalism, rigiditate. Problema e ca modernitatea occidentala nu mai propune in fapt nimic. Vedem din contra tot felul de pseudo-elite propunând retete depășite. Citeam deunăzi un ziarist spunând ca așteaptă ca înnoire a peisajului politicii romanești mișcări gen Podemos. Poftim? Deci ieșirea e întoarcerea la extrema stânga egalitaristă? Nu ne-am lămurit unde conduce? Problema e ca ne aflam intr-o fundatura. Libertatea a devenit o doctrina impusă de o anumită elita care propune adevăruri suis generis. Adică adevăruri convenabile ei. Omului nu-i rămâne decât predarea conștiinței si acceptarea unor deziderate comode. Sistemul nu așteaptă idei noi ci acceptarea celor induse ca garanție a reușitei, a conformismului. Si atunci ce rost are implicarea inechivoca? Tocqueville aparținea unei generații revoluționare care credea in forța proprie, in schimbare. Acum gândirea e intrata intr-un labirint fără ieșire deci condamnata la sterilitate si inovații sterpe. Trăim iluzia unei libertăți absolute care in fiecare zi se dovedește un corset incomod. Ieșirea din iluzie va fi brutala. Nu văd ieșirea prin cetățeni urcați pe baricada ce va deveni eșafod, ci prin luciditate si logica. E nevoie de o revoluție cuminte a mentalului care sa pună stop prefabricatelor ideologice de care se temea Cioran. Liberatatea nu poate fi butaforie ci expresia sinceră a unei conștiințe lipsite de constrângeri sau manipulări.

  37. gheorghe silvestrovici spune:

    Un articol esenţial pentru momentul politic actual al anului 2016.
    Românii nu trebuie să aștepte nimic de la actualii guvernanți corupți !
    SCHIMBAREA CLASEI POLITICE CORUPTE ÎN 2016 A ÎNCEPUT CU SCHIMBAREA MORALĂ A FIECĂRUIA DINTRE NOI.
    Hai, să înlăturăm egoismul…lăcomia…minciuna și înșelăciunea…disprețul…indiferența… nepăsarea…iresponsabilitatea criminală a vechilor politicieni,
    cu altruismul… cumpătarea…onestitatea… respectul…devotamentul…angajamentul…responsabilitatea noastră şi a unor noi politicieni mai curaţi moral, cărora să le pese de oameni.
    LENEA POLITICĂ s-a transformat de mulţi ani în România în CRIME POLITICE şi mă refer aici la jaful economiei şi falimentarea industriei, la cel mai mare exod de populaţie, de trei milioane de oameni din istoria ţării şi la cel mai mare număr de politicieni condamnaţi şi aflaţi în cercetare penală din toată lumea în ultimii doi ani.
    Chiar nu putem găsi conducători care să asigure un cadru social şi politic favorabil pentru locuri de muncă decente pentru milioanele de oameni plecaţi în străinătate, care să facă totul pentru o asistenţă medicală sigură şi competentă în spitale, pentru un învăţământ care să integreze fiecare tânăr în locul social pe care şi-l doreşte şi merită? În ce fel de ţară trăim dacă politicienii NU VOR “să ne dea socoteală pentru tot ce fac?”
    ” Controlul puterii” din “mâinile nevolnice şi ticăloase” ale politicienilor corupţi, se putea începe prin neacceptarea faptului ca” toţi penalii să fie prezenţi pe listele electorale”. Această prezenţă pe listele electorale nu demonstrează oare dispreţul, tupeul, bătaia de joc şi sfidarea arătate de politicieni unei mari mase de alegători aflate în totală lehamite?
    Câţi dintre noi vom putea privi în ochii copiilor şi nepoţilor noştri cu curaj şi demnitate, fără să ne fie ruşine că am trăit în primii 25 de ani ai secolului XXI ?
    Câţi dintre noi am făcut tot ceea ce puteam face pentru curăţenia vieţii politice din România şi implicit pentru o viaţă mai bună pentru noi şi pentru urmaşii noştrii ?
    ” O ţară de oi merită un guvern de lupi.” Edward R. Murrow.
    ” Protestul nu este niciodată tulburarea păcii. Corupţia, nedreptatea, războiul şi intimidarea sunt tulburări ale păcii.”- Bryant H. Mc Gill.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Gabriel Liiceanu


Gabriel Liiceanu

Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozo... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)