Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
De acord, dar PSD e in stare sa puna CCR sa minta si sa se contrazica pentru a-l scapa pe Dragnea de inchisoare.
Buna explicatia. Si binevenita.
Eu (si cred ca multi altii) as vrea sa stiu cum se procedeaza la revocare, in caz ca ministrul spune CEA, iar presedintele spune HĂIS?
Apoi, observ de pe margine, ca atunci cind juzii de la CCR iau o decizie care nu ne convine , ii facem „ticalosi” (exista cazul unui ziarist), dar cind ni se pare ca decizia e buna, aplaudam.
Sa nu aplicam gluma din popor „la noi totul e perfect, la ceilalti totul e gresit” :P
Nu cred ca e nimic de dezbatut. Ministrul propune, presedintele hotaraste. Un eventual dezacord nu cred ca poate fi privit ca un conflict.
Ministrul propune, argumenteaza (daca poate), CSM da un aviz, iar presedintele ia o decizie. Si la primele numiri ale lui Traian Basescu, presedintele a fost in dezacord cu avizul CSM (nu retin daca in cazul lui Morar, Kovesi sau ambii) si nu a fost niciun conflict institutional.
Asa este.
Poti face o deosebire intre numire si revocare?
Aduci in discutie cazuri de numiri, dar acum e vorba de revocare.
deci pentru neintelesi : ministru propune revocarea , CSM analizeaza oportunitatea si presedintele , daca primeste ok de la CSM , cantareste argumentele si spune DA sau BA ! cum CSM a zis nu , Iohanis nu are ce sa mai zica si daca ar vrea sa o dea jos pe tanti!
Cu mici-mari modificari ceea ce spui: ministrul propune revocarea, CSM isi da verdictul (da sau ba), verdict consultativ de care presedintele poate sa nu tina cont, apoi urmeaza ce tocmai se dezbate: ce poate face presedintele.
Adica, principiul simetriei nu se aplica la revocare ca la numire.
Dar cum atunci se vor desfasura ostilitatile?
Probabil se va ajunge la CCR.
(Ai carei judecatori, dupa ziaristul Liviu Avram, sint „niste ticalosi”. Normal, atunci cind deciziile lor nu sint pe placul nostru.)
Imi cer scuze, credeam ca vorbim de diferenta de opinii.
Se pare ca cereti prea mult celor care si-au luat licenta si chiar doctoratul in drept, in stramb, cum zicea Caragiale, la facultatile pe carele-au absolvit care s-au dovedit fabrici de diplome.
Perfect adevarat si toate astea dovedesc la ce manipulare si diversiune uriasa suntem supusi (acel drept predat de tvuri si alti neaveniti diversionisti) legea CNA permitand cu drag acestea toate de parca CNA nu ar fi platit din bani publici.
Nu sunt avocat si nu am facut Dreptul, insa ce deduc de aici este ca presedintele are ultimul cuvant in ceea ce priveste revocarea. Spuneti-mi daca gresesc.
Multumesc!
Dle udecator, stiu ca sunteti preocupat de educarea juridica a elevilor si a tinerilor dar cred ca toti cetatenii ar merita sa inteleaga niste lucruri fundamentale mai ales ca dna presedinta a ICCJ ne-a avertizat ca in spatiul public se tin lectii de drept si de catre suspecti sau condamnati-desigur ca acestia vor fi invatat cate ceva lovindu-se cu capul de sus dar nu-i suspectez de buna credinta asa ca merita sa fie facuta putina educatie juridica.
Si va propun o tema foarte importanta gandindu-ma ca daca cetatenii americani isi cunosc destul de bine constitutia nu acelasi lucru putem spune despre noi. Ar fi interesant sa explicati deosebirea fundamentala intre judecata de constitutionalitate care nu este identica cu cea de oportunitate notiunile putandu-se in general intersecta si poate chiar uneori si duprapune si ar fi interesante exemple de disjungere. De exemplu est perfect constitutional cred eu ca presedintele sa primeasca aviz conform de sau doa consultativ in problema acestei revocari dar este oportun ploitic si intr-un fel si oarecum constitutuonal daca tinem cont ca Constitutia nu ne defineste nici explicit dar nici prin continut ca republica parlamentara fiind inca in multe aspecte un soi de ghiveci original dambovitean ca presedintele sa primeasca doar aviz consultativ si deci decizia sa-i apartina in totalitate fiind desigur ajutat(daca acceota ajutorul ) de respectivu aviz consultativ .Cred ca sunt multe exemple. Oamenii obisnuiti suprapun cu nonsalana oportunitatea (care la ei primeaza si pe care o inteleg mai usor) cu constitutionalitatea.
Un alt aspect ar fi ca din 2003 CCR a devenit o institutie cu drept absolut si discretionar de veto , nu poate face legi deci nu poate actiona in domeniu in mod direct constructiv, dar poate actiona cat vrea muschii ei de distructiv nefiind controlata de nimeni si nici macar nu stiu sigur daca ar putea fi controlata in caz extrem de electorat printr-un referendum poate doar schimbandu-i-se limitele de libertate si de veto printr-o reforma constitutionala
Si ar mai fi subiecte la acest capitol…
Numai bine
PS Daca v-ati preocupat suficient de aceste aspecte ma scuzati pentru redundanta. :)
@ ion adrian 901/03/2018 la 12:23)
„………… gandindu-ma ca daca cetatenii americani isi cunosc destul de bine constitutia nu acelasi lucru putem spune despre noi. ”
Nu stiu pe ce bazati – vorba unui personaj celebru a lui Matrin Preda – cand faceti o asemenea afirmatie cu privire la cunostintele cetatenilor americani.
Eu am lucrat cu cetateni americani – vreo trei ani la un proiect in aviatie – si chiar imi spuneau ca majoritatea americanilor platesc o taxa lunara la o firma de avocatura care in caz de necesitate le asigura apararea in fata instantelor. Nici vorba sa-si bata capul cu Constitutia, exceptand amendamentul cu armele.
Si-i foarte cunoscut faptul ca in USA cea mai puternica industrie este „lawyer industry”!
Ca un fapt divers, pentru a ajunge avocat trebuie sa studiezi vreo sapte ani (cu taxe anuale de zeci de mii de dolari) + un an de practica intr-o firma (renumita) de avocatura….si dupa aceea te poti prezenta la examenul de atestare ca avocat; se intelege ca recomandarile din perioada studiilor si a practicii sunt extrem de importante.
Dar poate dvs. aveti alte sursa de informare.
Binevenita explicatia, multumesc.
Din acest episod, ca si din alte decizii CCR care mi-au parut surprinzatoare, cred ca ar mai fi lectie de invatat pentru noi toti, si anume importanta covarsitoare a intrebarilor!
Altfel, vom continua sa ne contorsionam creierii, pentru simplul motiv ca o modificare de legislatie, care este declarata constitutionala. nu este, automat, si necesara, si nici atat mai buna decat cea pe care o inlocuieste, si care era…tot constitutionala.
Inteleg ca, exasperati, cei din opozitie nu stiu cum sa mai contreze tavalugul pe care PSD-ALDE l-a lansat asupra justitiei, le sugerez insa sa nu le desconsidere inventivitatea, si talentul de a inventa legi perfect constitutionale, desi absolut retrograde pentru societate…
Imi aduc aminte ca zeci de ani, CCR a respins cerererile de constatare ca neconstitutionale, ale insultei si calomniei. Pana intr-un an. Dupa care, iar a revenit, … dar pe 1/2.
Si mai sunt cazuri …
Daca va multumeste cumva, si CDO, este aproximativ in aceeasi situatie … .
Cel mai ilustrativ e insa cazul condamnarilor unor nevinovati pe baza unor probe fabricate, inventate, trase de par, manipulate… POLITIC, eventual, ca pe vremuri! Cand pagubitul primeste niste despagubiri modice si nu incarcerarea JUDECATORIULUI & PROCURORULUI, eventual politzianului.- Justitia fiind nefunctionala din cauza lor in cazul in speta!
Domnule judecator, Din pacate indiferent daca figureaza sau nu intr-un capitol de drept, acceptam ca primeaza interesul societatii, dar nu-l prea identificam. Nu trebuie sa uitam ca justitia este o institutie fundamentala a statului. Functionarea sa defectuoasa a adus Romaniei multe dintre necazurile accentuate in ultima vreme. Va pot da exemple de necontestat de hotarari judecatoresti, in care minciuna este folosita pentru a eluda dispozitii clare ale legii. Noi prostimea asteptam ca astfel de cazuri sa fie eliminate de Inspectia Judiciara, de CSM, sau de caile de atac, dar „corb la corb nu-si scoate ochii”! Ca specialisti in drept aveti multe de clarificat, dar „ …noi ramanem tot ca prostii”. Observ ca scapam din vedere respectarea textului Constitutiei, dar comentam tot felul de pareri. De exemplu, daca admitem suprematia legii, litera ei ar fi cea care dispune. Nici macar nu stim daca suntem republica prezidentiala sau parlamentara
Sau, alt exemplu, daca admitem ca dreptul de semnatura e un drept nu o obligatie, nu introducem in lege sau intr-o decizie a CCR obligatia Presedintelui de a accepta prin semnatura sa, a doua sau a treia propunere. Era mai simplu sa nu mai fie implicat presedintele, din moment ce parerea sa poate fi contrazisa. Personal cred ca Presedintele greseste sau e santajat prea des, dar cat e presedinte, ori dispune cine are dreptate, ori nu se implica. „Nimeni nu e mai presus de lege” „Judecatorul se supune legii si numai legii, impartial desigur”, doar teoretic. Practic, un judecator cu constiinta grevata de obligatii sau fara ea, are doar drepturi, dar nu raspunde de consecintele faptelor sale … din culpa. Admitand ca reputatia dvs ca judecatori onesti si competenti e afectata de faptele unor iresponsabili, asteptam sa v-o aparati privat, pentru ca noi prostimea nu suntem nici justitie, nici legislativ, nici executiv, n-avem nici o autoritate !
@Traian21 – pe forumuri își fac veacul o mulțime de oameni care n-au intrat în viața lor într-o sală de judecată din RO, dar își fac un tiltu de glorie din a apăra independența justiției.
Eventual mai apare și câte cineva din cadrul breslei, care ne explică ritos că nu suntem capabili să ne dăm cu părerea despre ce se întâmplă în sălile de judecată, atât timp cât nu facem parte din sistem.
Nefericirea neamului astuia e ca inca dormim. De aceea avem imnul care ne indeamna, fara succes, sa ne trezim. Cand a inceput sa-i doara pe politicienii cu bani, s-a deschis discutia despre abuzurile celor care dirijeaza justitia, dar nici acum nu ne trezim. Constitutia spune totusi ca judecatorii se supun legii si numai legii, dar accederea si promovarea in magistratura se face prin caracterizari subiective si concursuri trucate. Cat de greu ar fi fost sa gasim metode si mijloace de evaluare a magistratilor (judecatori mai ales, dar si procurori) prin compararea hotararilor pronuntate cu probele din dosar si cu dispozitiile exprese ale legilor ? E preferat controlul judecatorilor prin venituri stimulative pentru cei supusi si prin santaj, pentru ca e mai eficient. Cat de vertical si nesantajabil sa fie un judecator sa se opuna.„rugamintilor” unui sef, „rugat” de cel care i-a sustinut promovarea, santajat de cel care vrea sa obtina o anumita solutie intr-o anumita cauza ? Un judecator care nu se preteaza la minciuna sau la alte tertipuri pentru a rezolva cum i se cere o cauza. e marginalizat si de multe ori silit sa-si dea demisia. Deocamdata singura sansa ar fi sa se trezeasca judecatorii care isi doresc respectul pentru ceea ce fac (prin convingere nu prin constrangere). Poate se simt si ei dezonorati de un judecator care minte pentru a eluda legea, care nu citeste macar sumarul dosarului, care citeaza din dosar sustineri, fara a preciza ce retine si in baza caror probe, doar pentru a lasa impresia ca a cantarit probele, care … multe altele. Eu unul nu ma consider fara de pacat, dar m-as simti insultat daca as fi catalogat alaturi de mincinosi corupti ori santajati. Sper ca macar denumirea justitiei sa aiba o legatura cu obligatia de a cantari impartial probele si de a respecta legea !