joi, martie 28, 2024

Pro EST, Pro VEST, PROTEST

Mai nou nu trăim doar într-o epocă a experților, ci și intr-una a protestelor – cel mai des discutat în studiourile de televiziune fiind legat de proiectul de la Roșia Montană. Dar acei protestatari nu sunt singurii, mai sunt și altii, având cauze diferite. Au ieșit în stradă, iar unii simt că au fost mințiți ba elegant (mai cu stil, mai frumos, dar neconvingător), ba cinic (direct, scurt, și fără efortul de a arăta un minim respect), dar în nici un caz credibil. Protestele par diverse, fiecare având propria lui arie. Ceva pare să îi unească pe toți protestatarii, cel puțin la nivel declarativ: grija zilei de mâine.

Și în cazul exploatării gazelor de șist, și în cazul exploatării aurului, cei aflați la putere vor să ia o decizie, în caz ca nu au luat-o deja. Dar într-o țară democratică, deciziile mai trebuie și justificate coerent, nu doar enunțate ultimativ pe principiul “Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!”. Absența unei justificări decente creează impresia (nu vreau să spun garanția) unei lipse de onestitate și chiar a unei minime decențe. Nu cu mult timp în urmă comisia parlamentară pentru Roșia Montană a dat aviz negativ privind exploatarea, iar in Senat majoritatea au votat împotriva proiectului (în forma lui actuală). La nivelul populației foarte multă informare încă nu există, ceea ce recunosc și guvernanții. Nu a existat ea (informarea) nici măcar în cazul unor aleși, după cum a recunoscut și premierul când a afirmat că el înainte era împotriva proiectului Roșia Montană pur și simplu pentru că Băsescu era pro, doar că ulterior s-a informat (sau a fost informat) mai bine.

Când vine vorba de poziționare politică, problema exploatării tinde să se discute ultimativ. Dacă permitem exploatarea, suntem pro-americani, pro-occidentali, capitaliști, etc. Pe scurt, suntem Pro VEST.  Deși, la o privire mai atentă, în cazul Roșiei Montane este implicată o firmă canadiană, nu americană. Însă nu vrem să ne pierdem în detalii. Dacă nu permitem exploatarea, mai ales a gazelor de șist, atunci unii spun că suntem acti-occidentali sau pro-ruși pentru că interesul Rusiei este să importăm cât mai multe gaze de la ei, nu să le producem singuri. În această situație, am fi Pro EST. Nu trebuie să uităm însă că România are nevoie de resurse, are resurse și ar trebui să le exploateze. Dar nu în orice mod. Dacă ar fi să tragem linie, ori ne producem necesarul de gaze, ori continuăm să importăm. Privite așa, lucrurile au simplitatea lor. Vrem sau nu vrem să fim independenți energetic. Doar că independența, fie ea politică, economică sau energetică, nu vine fără să plătim un preț, iar oamenii trebuie să fie informați pe deplin care poate să fie acesta.

Lipsa informațiilor și a explicațiilor duce la tot felul de teorii ale conspirațiilor, la acuze de mită și implicări externe de tipul deja clasicei axe Washington – Londra – București. Sărind veriga mediană, premierul a traversat oceanul și s-a aflat, pentru o vreme, la celălalt capăt. Întors însă, nu părea întru totul mai puternic legat, ceea ce mă duce cu gândul la o deconectare. Am putea să ne întrebăm dacă desprinderea de axă nu poate da cumva impresia unei dezaxări (evident, una strict politică).

Protestele își au rostul lor în orice societate democratică, iar dacă oamenii nu sunt informați, cineva trebuie să vină să le explice. Poate va funcționa și aici. Dacă a funcționat la cel mai înalt nivel politic, nu văd de ce o mai bună informare nu poate schimba și părerile protestatarilor. Nu știu cine l-a informat mai bine pe premier referitor la exploatarea de la Roșia Montană, dar oricine a fost sau au fost, ar putea fi contractați să le explice și protestatarilor. Iar toate acestea ar fi trebuit să se întâmple înainte de lansarea acuzațiilor, calificativelor și caracterizărilor, de ambele părți.

Protestatarii, fie ei pro sau contra proiectului Roșia Montană, sau de orice alt tip, au fost calificați în multe feluri, inclusiv de către reprezentanți ai puterii. S-a vorbit în presă până și despre anarhie sau chiar eco-anarhie (dacă economia nu se dezvoltă corespunzător, măcar vocabularul ascultătorilor și cititorilor se îmbogățește). Nu îi văd pe majoritatea protestatarilor cerând dispariția oricăror forme de guvernare sau cerând independența personală față de statul român, așa că anarhiști nu cred că sunt. Că își bazează doleanțele pe fundamente ecologice, asta e deja altceva, dar nicidecum condamnabil. Vor o țară curată, lipsită de poluare. Cât de realiste le sunt cererile, asta e deja altceva, dar de aici până la condamnări și acuzații e cale lungă. De cealaltă parte sunt demonstranții favorabili proiectului Roșia Montană, printre care se află, în frunte, localnici din zona cu pricina. Nu știu câți sunt mânați de principii abstracte și câți de lucruri mult mai concrete precum lipsa banilor și alte nevoi cotidiene mult mai restrânse în timp la ieri, astăzi și mâine. Ambele grupuri au opiniile lor și vor să fie auziți iar într-o democrație, au acest drept. Într-o tentativă palidă de dialog se lansează acuzații împotriva protestatarilor ce sunt contra proiectului, clamânduse interesul național, iar reprezentanți ai statului sunt acuzați de către cei ce sunt contra proiectului că îl susțin fiindcă au un interes personal pe care îl țin ascuns. Singurul interes personal și la vedere pare a fi însă cel al manifestanților pro-Roșia Montană ce locuiesc în zona cu pricina, un interes justificat și legitim din punctul lor de vedere și recunoscut de către ei ca atare.

Pentru o parte din cetățeni, viitori votanți sau cel puțin cu drept de vot, sunt clare problemele presante. Altele însă le sunt și ne mai sunt puse în față, cele mai dese (ca sa nu spun uzuale) fiind certurile din cadrul coaliției aflată la guvernare. Sper că prin lansarea (impunerea?) altor teme, ei au impresia că își indeplinesc rolul de a guverna (sau de a-și etala capacitățile de leadership, ca să fim și noi puțin cosmopoliți dacă tot am avut un reprezentat de vârf la Washington). Doar că, într-o democrație, agenda publică mai este stabilită și de către cetățeni, plecând de la ceea ce ei au decis că trebuie să se afle într-o dezbatere publică. Este de datoria reprezentanților aleși să afle ce anume îi interesează pe manifestanți și să acționeze în consecință pentru că nu toți protestatarii sunt acolo doar ca să se afle în treabă. Unii sunt cu treabă (civică), fără ca asta să însemne că au ales să servească interese externe (fie ele occidentale sau rusești) sau că își doresc anarhie (eco sau fără alte adăugiri).

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Domnule Blidariu
    Sunteți foarte tânăr și vă aruncați într-o problemă care vă depășește experiența.
    Problemele Roșia Montană și Exploatare Gaze de Șist sunt extrem de diferite, atât tehnic cât și economic. Nu pot fi tratate împreună deci nici ca argument pro/contra protestelor.
    Pe vremuri, ca orice burghez aproximativ pașnic, mă oripila ideea protestelor de stradă. După ceva vreme am ajuns la concluzia că ele constituie unica posibilitate de a atrage atenția – prin ricoșeu, ambasade și presă străină – asupra gravității unor probleme. Evident, există corolarul posibilelor manipulări, dar orice are un preț.. Cine nu este de acord este rugat să indice o altă formă cu minimă eficiență…
    Altfel, s-auzim numai de bine.

    • Stimate domnule Stefan BARGAREA,
      Adică dacă e tânăr, sa taca sau sa stea in banca lui.
      Greșit! Eu nu mai sunt chiar așa de tânăr si chiar dacă înțeleg ca iesitul in strada nu este o soluție care sa ne rezolve pe loc problemele, este o forma de a arata pe loc si nu din 4 in 4 ani , ca nu suntem de acord pe o problema de fond sau mai multe , sau pur si simplu atragi atenția celor care au pierdut contactul cu societatea ca merg alăturea cu drumul si sa revină la agenda comuna.
      Tot de bine doresc sa aud si eu, cu mai putina aroganta si cu mai multă ingaduinta!
      Iar cand mai scriu tinerii pe-aici, combateti comentariul, dar nu criticati tineretea.
      Acest tânăr ne arată in ce fel gândește unul din generația lui. Probabil ca si noi pe undeva facem comentarii de mosi obositi.

  2. dle Blidariu, cum atribuiti „nationalitate” unei firme listate in bursa? Daca bursa da nationalitate atunci Transgaz/Romgaz listate la Londra au devenit engleze?
    Daca nationalitatea (o fi cetatenie?) unor actionari conteaza, atunci aflati ca in bursa actionarii se schimba, ba chiar des. In plus daca pe bursa de la Toronto cumpara un fond de pensii romanesti devine compania romaneasca?
    Dar nu va speriati: cam 40% dintre romani (inclusiv TOTI formatorii de opinie) fac aceasta confuzie, iar protestatarii cei mai vocali fac confuzia 108%.

  3. Ca multe alte lucruri în România, ”fundamentele ecologice” sunt fundamental greșite. Adică protestatarii cu motivații autentic ecologiste sunt destul de lipsiți de inteligență, incapabili să vadă imaginea de ansamblu tocmai dpdv ecologic. Părerea mea e că e mai degrabă vorba de un soi de pășunism, un soi de ”medievalism”, cum îl numea Asimov. O falsă nostalgie după vremurile simple de altădată, care în realitate numai simple nu erau pentru cei care le trăiau efectiv.

    Dar e totuși necesară satisfacția psihologică a protestului, asta mai temperează tensiunile din societate. Așa cum suporterii Stelei au neapărat nevoie să se înjure cu cei ai lui Dinamo, tot așa protestatarii au nevoie să urle în stradă împotriva guvernului. Nu că n-ar exista motive reale de a înjura guvernul, dar dată fiind inteligența lor destul de limitată, pentru ei e important protestul, nu soluția.

  4. articol cu dileme (bun !)
    ce facem cind asistam la triumful cantitatii in detrimentul calitatii ?
    sau cind interesul de grup primeaza celui general ?
    raspunsul ar fi un set de reguli (la care se ajunge printr un sfat al inteleptilor – viitorul se construieste pe acumularile trecutului – un fel de structura genetica/adn) sau mai simplu spus o lege egala pentru toti.
    dar ce se intimpla cind legiuitorul insusi reprezinta o casta care si protejeaza doar interesul propriu?

  5. Scuzaţi intervenţia, dar mă mănâncă degetele.
    Domnule Bragarea
    O afirmaţie de genul :
    „Sunteți foarte tânăr și vă aruncați într-o problemă care vă depășește experiența.”
    este calificată în spaţiul anglo-saxon prin denumirea de „killing phrase”, în Germania i se spune „Totschlagargument”. Nu ştiu cum i-o fi spunând pe româneşte, dar un lucru îl ştiu sigur: nu există nimic mai contraproductiv pentru o discuţie decât o astfel de introducere. Chiar şi dacă această afirmaţie ar fi, din punct de vedere obiectiv, absolut corectă, ceea ce nu este însă cazul.

  6. Domnule Blidariu, vorbim de fapt despre o maimuțăreală de protest. Nu există protest adevărat când n-ai nici cea mai vagă idee contra cui protestez. Legitimarea celor cu șisturile e vizionarea unui film de propagandă prost -Gasland- iar a celorlalți că au auzit că cianura nu e bună. Evident că dacă se mai implică în mascaradă unii care-și caută audiență (Academia Română) și ceva lideri de partide- dl.Neamțu- obținem circ balcanic de cea mai proastă calitate.
    Rezumând- ecologia extensivă e o prostie- aici și aiurea. În timp ce Europa capului pătrat popular se arunca în taxe descurajante pentru energia ieftină (vezi celebrele timbre verzi- alde Brazilia, China și restul BRIC au avut dezvoltare constantă tocmai pentru că și-au folosit resursele ”verzi” fără nici un fel de jenă. E frumos să plătești averi pe energie în ideea că lași copiilor o țară curată- dar cam idiot. Nu de alta dar nu trăiești de 2 ori.

  7. Am scris aici un comentariu prin care îi răspundeam d-lui Bragarea, care n-a apărut încă.
    Deoarece nu găsesc nimic incriminant în cele scrise de mine, pornesc de la premiza că a fost omisiune întâmplătoare şi îl redau mai jos:
    Mihail Lungu spune:
    Comentariul tău e în așteptare.
    11/01/2014 la 18:11

    Scuzaţi intervenţia, dar mă mănâncă degetele.
    Domnule Bragarea
    O afirmaţie de genul :
    “Sunteți foarte tânăr și vă aruncați într-o problemă care vă depășește experiența.”
    este calificată în spaţiul anglo-saxon prin denumirea de “killing phrase”, în Germania i se spune “Totschlagargument”. Nu ştiu cum i-o fi spunând pe româneşte, dar un lucru îl ştiu sigur: nu există nimic mai contraproductiv pentru o discuţie decât o astfel de introducere. Chiar şi dacă această afirmaţie ar fi, din punct de vedere obiectiv, absolut corectă, ceea ce nu este însă cazul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Serban Dan Blidariu
Serban Dan Blidariu
Șerban Dan Blidariu este absolvent al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Continuarea studiilor a însemnat înscrierea la doua masterate: 'Studii americane' și 'Literatura latină între clasicism și modernitate'. Printre cele mai importante participări la conferințe academice se număra 'Heritage', ce a avut loc in Perpignan, Franța, in mai 2012 si care a fost de asemenea si cel de-al 44-lea congres al Societătii Franceze de Studii Americane. În prezent locuiește la Timișoara și lucrează la Survey Sampling International (SSI).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro