joi, martie 28, 2024

Profesioniștii, academicienii și regionalizarea. Reacție la non-acțiune.

Avem la acest moment câteva sute de profesioniști – sociologi, urbaniști, geografi, arhitecți, economiști, etc. – care nu discută aproape deloc tema regionalizării-descentralizării, și care rămân absenți în spațiul public la orice decizie privind procesul de regionalizare-descentralizare venită din partea politicului sau a administrației publice.

Discutăm în fiecare seară pe sticlă  despre Roșia Montană, despre maidanezi, despre clădiri dărâmate mai mult sau mai puțin ilegal. Pentru toate astea s-a ieșit în stradă (inclusiv intelectualii!), dar pentru regionalizare? Am dat chix!

Să nu creadă cineva că acest text face vreo referire la o „salvare” din partea „intelectualității”. Ar fi totuși utilă o dezbatere cu iz intelectual, între profesioniști, bazată pe argumente și nu pe conjuncturi politice. Refuz să cred că părerile unor academicieni din cadrul Universităților ca cele din București, din Craiova, Timișoara, Cluj, Iași, Oradea, Galați sau ca multe altele (îmi cer scuze pentru omisiuni!) nu ar fi luate în seamă dacă acestea ar fi promovate coerent și argumentat.

Instituții etalon în domeniu precum facultățile de urbanism și amenajarea teritoriului, cele de geografie, sau cele de relații internaționale, cu mari mize în domeniu, trebuie (!) să aibă un cuvânt de spus atâta timp cât din interiorul lor ies acei specialiști în domeniu care vor lua deciziile în viitor pe un cadru care azi se desenează, însă, fără aportul lor.

Registrul Urbaniștilor din România, Ordinul Arhitecților, Uniunea Arhitecților sunt asociații profesionale care și-au asumat păstorirea domeniilor lor de activitate cât și a breslei în general. Este esențial ca aceștia să exprime și să poată impune un punct de vedere asupra deciziilor care se iau, și care vor avea efect nu numai asupra împărțirii teritoriului național, dar vor afecta fundamental legislația în domeniu.

Nu este intenția acestui text de a condamna sau oculta în vreun fel aceste persoane – academicieni/practicieni – sau instituțiile menționate mai sus. Este normal ca fiecare să își cântărească cu grijă riscurile și avantajele înainte de a-și asuma o poziției, însă verticalitatea este la fel de importantă.

O reacție unită a celor menționați mai sus, o dezbatere (!) generată în afara ideologiilor politice sau a mândriilor personale/instituționale poate avea un efect real în abordarea procesului de regionalizare-descentralizare. Măcar acum.

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. ati uitat istoricii, ar trebui si ei sa spuna ceva. Adevarul este ca acesti oameni nu se implica, nu sunt vizibili si pentru ca impresia generala e ca oricum ei nu conteaza. Vi s-a parut ca a tinut cont clasa politica in ultimii ani de sfatul unor profesionisti? Vi se pare ca exista in administratia centrala functionari competenti, corecti si constiti? Poate sunt, dar opinia este ca totul e compromis!

    • Justă atenționarea! Întradevăr am „uitat” istoricii, pentru asta îmi cer scuze și da vina pe „febra scrierii”.

      Bineînțeles că nu trebuie să ignorăm poziția istoricilor, dar în contextul dat de realitatea românească contemporană, istoricul este privit suspect – ca părtinitor de o parte sau alta (câteodată pe bună dreptate!) pentru că istoria este într-un procent ridicat interpretare unor date incomplete. De aceea cred că aceștia poate sunt dintre cei mai prudenți în a se poziționa – cu toate că îmi asuma asta ca fiind o simplă teorie personală.

      Există oameni în instituțiile statului care sunt competenți, care își fac job-ul fără să aștepte mulțumiri suplimentare și care își înțeleg rolul de „funcționari publici” – unul căruia îi atribuie o anume importanță, Cel mai trist este că aceștia sunt, mai devreme sau mai târziu, răpuși de sistem, moment în care se demoralizează și pleacă spre pășuni mai verzi. De aici probabil și opinia menționată.

      Clasa politică ascultă de profesioniști (am eu impresia!) atunci, și numai atunci când aceștia sunt în acord cu interesele acesteia – dar din păcate – politice! Interesul comun, național, public, cum vreți să îi spunem este aici reinterpretat după necesități. Cel mai bun exemplu îl puteți vedea în ultimul articol al lui Dumitru Sandu și în comentariile aferente – referința fiind ignorarea CONREG.

      Mulțumesc pentru comentariu!

  2. Cu siguranta, ca persoanele si institutiile vizate, pastreaza tacerea si nu se exprima din motive bine cunoscute.Guvernul a dovedit nevoia de institutii ,,politice”, iar nu de opinii si adevaruri stiintifice si economice care sa-l contrazica.
    ,,Specialistii” nici nu prea au ce spune deocamdata, in legatura cu regionalizarea, deoarece aceasta a fost ,,aruncata” pe piata , fara un minim de motivare economica, tehnica ori sociala.
    1.O masura de asemenea anvergura si costuri, trebuie sa aiba o determinare profunda, care sa-i impuna realizarea, ca o pe necessitate obiectiva, economica si sociala.
    Cita vreme Guvernul care o impune nu da specialistilor informatii privind necesitatea si oportunitatea economica si sociala pentru regionalizare, nu prezinta avantaje comparative ale noii organizari administrative cu cea existenta, ori nu arata cel putin dezavantajele economice si sociale ale situatiei actuale, acestia nu au efectiv ce sa dezbata.
    2.Regionalizarea aceasta ,,tacuta” se ,,tradeaza” ca simpla manevra politica, de a transfera catre zona regionala si locala, atributii si raspunderi economice pe care guvernul nu este capabil sa le realizeze, incit cu ocazia alegerilor din 2014, Ponta, Crin Antonescu si virful partidelor pe care le reprezinta sa nu poata fi invinovatite, ca responsabile pentru cresterea impozitelor si saracirea intreprinderilor si populatiei.
    Transferul catre local si regional a dreptului de a impozita cit ,,vor primarii”, face ca aceasta ipoteza privind mobilul real, politic si de imagine al regionalizarii, sa fie vizibil si pentru ,,specialisti”, facind aceasta tema lipsita de spatiu de analiza tehnica sau economica.
    3.Regionalizarea era justificata politic, economic si social, numai daca Guvernul Ponta decidea ca o crestere economica de 3-4 la suta pe an, promisa in campania electorala, sa fie cuprinsa si in Programul de Guvernare.
    In aceasta situatie, regionalizarea devenea forma ,,tehnica” (politica,administrativa-organizatorica si economica), prin care se ,,distribuiau” catre zona regionala si locala (si reprezentantii sai politici), atributii si raspunderi pentru dezvoltarea economica asumata politic, la cifra respectiva, in fiecare zona locala si regionala.
    In lipsa unui program de crestere economica de 3-4 la suta pe an(conform promisiunii electorale), regionalizarea devine un act politic al Guvernului Ponta de transfer a raspunderii si imaginii economice si sociale proaste a Guvernului Ponta, catre locali si regionali
    La alegerile din 2014, Guvernul si liderii urmeaza a fi politic curati ca lacrima, iar in marea de saracie si decadere economica, sa inoate ca responsabili, doar localii.
    Plecind de la aceasta ,,conspiratie” contra ,,inteligentei” noastre, vor trebui initiate acele analize si dezbateri tehnice si stiintifice, in urma carora sa rezulte deopotriva ,,un proces stiintific de regionalizare-descentralizare”, util Guvernului, dar care sa arate si realitatea unei manevre politice electorale, intitulata pentru naivi, ,,regionalizare”.

    • Eu văd un pic diferit lucrurile.

      Nu cred că Guvernul trebuie să dea ceva profesioniștilor pentru ca aceștia să își exprime punctul de vedere. Ei trebuie să răspundă tocmai (!) la acele momente în care nu sunt consultați. Și tot în contextul ăsta ei pot ridica mingea la fileul societății civile. Dacă cele două entități reușesc să comunice cred că reactivitatea ar fi mult mai mare.

      Mi-am făcut publică opinia legată de o regionalizare tăcută, fără dezbateri reale, fără luarea în considerare a argumentelor tehnice în articolele precedente de pe contributors. Nu aș vrea să mă repet.

      Regionalizarea este motivată pe argumente complexe care țin de economic, social, chiar și politic, dar și din alte considerente necuantificabile concret (cum este „good governance”), dar ea trebuia începută în mod real în 1997 – când au fost promovate niște pseudo-structuri cu roluri limitate.

      La capitolul suspiciuni sunt din păcate obligat să fiu în acord cu dumneavoastră.

  3. Ca sot de arhitecta, imi permit o intrebare: ce treaba are regionalizarea (o masura administrativa cu efecte asupra economiei) cu arhitectura si urbanismul?

    Se vor impune prin decret portile maramuresene in Cluj sau casele prahovene din lemn in Alexandria?

    • Știu că paradigma este: „arhitectul face case, urbanistul face orașe, și cam atât!” – doar că lucrurile sunt mult mai complicate de atât.

      Arhitecții sunt, întradevăr, mai puțin afectați de regionalizare. Ei vor fi probabil afectați de noua ierarhia decizională în vederea obținerii avizelor și autorizațiilor necesare. Principiile arhitecturale nu se schimbă; ar fi abusrd să se întâmple așa! Dar nu despre asta am vorbit, ci de faptul că arhitecții au cunoștințele necesare să poată înțelege impactul atât din punct de vedere al dezvoltării spațiale, cât și cel legislativ (știu asta pentru că știu ce studiază/au studiat) și să își poată exprima o opinie compententă și informată!

      Urbanismul (folosesc termenul cu rezerve în prima parte a acestui paragraf!) pe de altă parte e o parte integrantă a dezvoltării economice. Aș atrage atenția deasemenea asupra faptului că am specificat „urbanism și amenajarea teritoriului”, deoarece așa este botezată instituția (în trecut era doar facultatea de urbanism, între timp terminologia și aria de expertiză au fost sincronizate). Dacă urbanismul – în sensul atribuit intervențiilor la nivel strict de oraș – este doar parțial afectat (domeniul legislativ în principiu sau ierarhia sistemului decizional), la nivelul superior de amenajarea teritoriului lucrurile sunt total diferite.

      Amenajarea teritoriului se transpune prin strategii, planuri, programe, proiecte la diverse scări de referință care sunt elaborate pe baza unor date existente, resurse și necesități. Dacă trasăm o regiune incorect (neținând cont de elemente de dinamică teritorială, de exemplu), atunci datele (extrase pe baza delimitării făcute) ce ne ghidează spre elaborarea obiectivelor și necesităților sunt incorecte, rezultatele scontante vor fi pe măsură, iar strategiile nu vor avea un efect relevant, neputând să atribuie corect resursele în raport cu necesitățile la nivel local. La toate acestea adăugăm și o ierarhizare ineficientă de structuri administrative, unități teriroriale și putem să ne luăm adio de la orice fel de perspectivă pozitivă a dezvoltării.

      • Domnule Ghita, arhitectii si urbanistii lucreaza in functie de PUZ si PUD (dupa cum mi-a explicat sotia, cu lux de amanunte si dupa ce s-a oprit din ras).
        Va garantez ca niciunul dintre PU-uri nu este afectat de catre regionalizare, asa cum nu este afectat nici fluxul obtinerii de autorizatii (acestea se obtin la nivel local).

        Mai mult, intr-o societate democratica solutiile arhitectronice sunt determinate de dorintele beneficiarilor, cu conditia (ati ghicit!) ca acestea sa respecte PU-urile mentionate anterior. Sau sa nu le respecte, desigur, dar sa fie platit „dreptul” pentru derogarile de rigoare, chestiune care cade in sarcina beneficiaruui.

        Cu scuze ca „strivesc corola de minuni” a rationamentului dumneavoastra, va sugerez cu respect (si cu cele mai bune intentii) ca data viitoare sa consultati un specialist – stiti dumneavoastra, unul dintre cei pe care-i chemati acum cu insistenta „sa se exprime”.

        • Dacă dumnevoastră credeți că regionalizarea-descentralizarea sunt procese care se petrec într-un vid decizional și nu au efecte locale, vă spun cu părere de rău că vă înșelați – oricât de comică ar fi acestă afirmație pentru dumneavoastră și soție.

          Înțeleg percepția dumneavoastră, prin prisma unui arhitect apropiat, că arhitecții ȘI urbaniștii lucreză după PUD și PUZ (oricum aici aș mai adăuga și PUG ca să fie setul complet), și cu asta-basta! Pentru arhitecți este poate adevărat, însă a crede că asta este tot ce fac urbaniștii (termen cu tendințe de limitare a profesiei, de unde și confuzia) vă înșelați încă odată.

          Observ că soția nu vă spune nimic de amenajarea teritoriului. AT-ul este acel domeniu de scară mult mai mare, în care se lucrează cu planuri de amenajare a teritoriului (cu caracter director!) de diverse dimensiuni (PATN, PATZ – intercomunal, interjudețean, inter-/intra-regional, etc, PATJ), multidisciplinare, pe care își pun ștampila mai multe bresle profesionale, printre care și urbaniștii. Simultan (în mod ideal, coordonat!) se mai nasc și niște strategii și programe, de nivel regional/local care sunt și integrate în cele naționale și internaționale pe termen mediu și lung (de exemplu Strategia de Dezvoltare Teritorială dacă vă spune ceva).

          Eu vă sugerez sincer să nu îmi mai citiți comentariile pe diagonală. Dacă ați fi citit atent ați fi observat că în mare parte “corola de minuni” a rationamentului meu este în acord cu dumneavoastră, doar că trebuie luat în considerare și domeniul de mai sus.

        • @iosiP

          Viziunea dumneavoastra asupra urbanismului (at large) si respectiv ignoranta in ceea ce priveste problematica amenajarii teritoriului sunt de pomina, mai ales in contextul in care aveti un membru al profesiei in familie.

          Ca si urbanist, specializarea mea este mai mult in directia de amenajare a teritoriului si strategii macro teritoriale de dezvoltare. Deci ma simt direct vizat de problematica regionalizarii si a descentralizarii. Dumneavoastra vorbiti strict de proiectare urbana (care e doar o parte a Urbanismului), unde intr-adevar e mai putin relevanta partea de regionalizare. Dar partea de proiectare urbana este poate 25-30% din ceea ce inseamna urbanismul azi.

          Mai mult decat atat o sa constatati daca aprofundati subiectul ca in activitatea de planificare teritoriala si in strategizare dezvoltarii conteaza foarte mult regionalizare – pentru ca nu discutam doar de schimbarea autoritatilor ci discutam si de schimbari in nivelul de decizie – si atunci vb de coerenta la nivel macr0, vorbim si de o fiscalitate diferita – si deci de finantari de proiecte, arii de competente, etc.

          Urbanismul in totalitatea lui acceseaza un numar foarte mare de domenii pentru a-si construi premizele – nimic nu este irelevant. De la sociologie la geologie, de la finante la ecologie. Impactul regionalizarii va fi resimtit de toata lumea chiar daca nu vreti sa credeti asta – se cheama ca v-au prins in capcana non-temei publice. Ori experienta franceza(mai veche) sau cea poloneza(mai noua) va pot oferi niste informatii pe care nu le aveti momentan si care ar putea sa va schimbe putin perceptia. Cred ca la Carturesti gasiti sigur, online era acum cateva saptamani, o lucrare foarte interesanta privind experienta regionalizarii la francezi. Marturisesc ca despre experienta poloneza mi-au parvenit informatii mai mult electronic si mi-e greu sa va recomand acum o lucrare, dar sunt convins ca cel putin una exista undeva.

          As fi curios totusi ce anume gaseste sotia dumneavoastra asa amuzant. Poate mai discutam si despre probitae profesionala daca tot ne-am apucat.

          • Recunosc, aluzia dumneavoastra voalata la subiectul probitatii profesionale nu mi-a facut placere!
            Va asigur ca sotia mea nu proiecteaza „palate cu turnulete”, dar va pot spune ca nici nu ezita sa participe la proiectarea unui turn P+10 intr-o zona rezidentiala in care PUD-ul a stabilit un regim de inaltime de P+1 (sau cel mult P+2M) daca beneficiarul obtine derogarile necesare.
            Iar daca acest lucru va deranjeaza etica profesionala va rog sa militati pentru mai multa strictete in acordarea aprobarilor – doar nu va inchipuiti ca daca sotia mea ar refuza sa participe la proiect lucrarea ar ramane nerealizata, din lipsa de arhitecti?

            • Probitatea profesionala aici se referea strict la modul in care sotia dumneavoastra a inteles, sau a inteles sa va explice, modul in care relationeaza urbanismul, arhitectura, care-i treaba cu planurile astea de urbanism in general.

              In comentariul dumneavoastra mai sus ati scris „arhitectii si urbanistii lucreaza in functie de PUZ si PUD (dupa cum mi-a explicat sotia, cu lux de amanunte si dupa ce s-a oprit din ras)”. Din context remarc ca dupa parerea dumneavoastra, sau a sotiei, nu mi-e clar, planurile de urbanism nu reprezinta decat niste regulamente pentru uzul celor 2 categorii profesionale, arhtecti si urbanisti. Ceea ce e cel putin dubios avand in vedere ca cei din a doua categorie produc respectivele planuri, cu aplicare peste obiectul muncii a primei categorii. Asta asa ca observatie visavis de probitatea profesionala in ceea ce priveste domeniul urbanismului.

              Cat despre etica profesionala a distinsei dumneavoastra sotii, nu pot decat sa remarc absenta ei. Si pentru informatia celorlalti, expirmarea „daca beneficiarul obtine derogarile necesare” se traduce prin daca beneficiarul gaseste un urbanist care sa ii faca proiectul respectiv de derogare si sa il aprobe, desi distanta de la P+2+M la P+10 e cam exagerata. Dar avand in vedere diferentele intre categoriile de planuri de urbanism la care faceti referire, scopurile si durata lor de viata (astea intra direct la subiecte pe care nu le cunoasteti, dar va permiteti sa faceti remarci gratuite la adresa profesiei) nimic nu este neaparat imposibil sau ilegal, oricum vi se pare dumneavoastra ca sa imi aruncati in nas acest argument.

              Intru-cat spre deosebire de mine si de dl. Ghita nu v-ati declinat identitate nu pot decat sa sper ca la un moment un for profesional isi va expune punctele de vedere visavis de astfel de activitati.

              Etica profesionala draga domnule nu o fac nici regulamentele, nici legile. Etica profesionala e a individului.

            • Domnule Ferchiu, imi place sa dezbat idei, nu persoane! Si intrucat nu va puteti abtine de la atacuri la persoana, consider ca discutia noastra este incheiata.

              Presupun ca dumneavoastra, spre deosebire de sotia mea, refuzati un proiect care va incalca „etica”. Sincere felicitari! Eu unul insa sunt libertarian, si ca atare consider ca este dreptul meu sa construiesc PE TERENUL MEU absolut ce doresc.
              Deci dupa cum vedeti, nu este vorba de etica ci de felul (evident diferit) in care privim libertatile individuale: va recomand articolul domnului Virgil Iordache, poate astfel veti intelege.

              Inchei cu o intrebare (retorica, desigur) privind logica dumneavoastra: daca „beneficiarul gaseste un urbanist care sa ii faca proiectul respectiv de derogare si sa il aprobe” si „nimic nu este neaparat imposibil sau ilegal”, pe ce va bazati afirmatia „Cat despre etica profesionala a distinsei dumneavoastra sotii, nu pot decat sa remarc absenta ei.”?

    • Cu tot respectul cuvenit, pare o discuție: „între noi, pentru noi!”. Și care am impresia că a fost slab mediatizată, întrucât nu am văzut nimic despre ea până acum. Ăsta e păcatul unei majorități covârșitoare a profesioniștilor și academicienilor de la noi – nu înțeleg nevoia și tehnica mediatizării unui eveniment sau a unei opinii. Păcat!

  4. @iosiP

    Ca sa ne certam pe idei, tre sa enuntati intai una.

    Cat despre sarcasm, nu prea va prieste. In orice caz v-as ruga sa detaliati pe viitor si ce tip de libertarian sunteti, ca mai suntem si altii pe aici. Si e foarte simplu – astea sunt legile cetatii. Nu va plac regulile cetatii si ceilalti cetateni nu vor sa le schimbe pe bunul dumneavoastra plac – sunteti liber sa cautati alta cetate. Asta cu pe terenul meu fac ce vreau eu mergea bine in vestul salbatic. Azi, cam peste tot avem vecini. Care au cam tot atatea drepturi cate aveti si dumneavoastra. Da hai sa nu ne mai batem cu pumnul in piept ca suntem libertarieni si sa dam cu anarhisme.

    Ce nu vreti cu insitenta sa intelegeti este ca daca dumneavoastra folositi un limbaj tendentios, intentionat sau nu, si cineva traduce pentru restul lumii ce a vrut sa zica sotia dumneavoastra nu inseamna ca este deacord cu ce s-a spus. Notam doar cum etci vorbind sotia dumneavoastra a pasat responsabilitatea, pastrand nimic pentru domnia sa.

    Da vorbim despre sotia dumneavoastra pentru ca asta ne-ati oferit. Parerile anonime ale sotiei dumneavoastra. Am incercat sa va arat unde gresiti, singura chestie care s-a lipit a fost replica de la final, adresata visavis de parerile profesionale ale unui profesionist transmise de un profan altor profesionisti dintr-un domeniu. E foarte simplu. Hai sa nu mai fim intelepti in toate cele inainte sa trecem macar printr-o (1) carte de teorie, macar sa stim despre ce e vb in mare.

    Ceea ce am remarcat prin „nimic nu este imposibil sau ilegal” era urmat de „oricum vi se pare dumneavoastra”, dar dupa cum stim citarea corecta e boala sistemica in tara asta.

    Si imi mentin parerea visavis de etica absenta de mai sus. Negarea si fuga de responsabilitate nu e etica, e prin excelenta chiar absenta ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Alexandru F. Ghita
Alexandru F. Ghitahttp://alexghita.eu
Alexandru F. Ghiță (MA, Dipl., MeRSA). Consultant și cercetător independent în domeniul planificării spațiale europene. Absolvent al Facultății de Științe Sociale, Departamentul de “Town & Regional Planning” din cadrul Universității din Sheffield (MA in Town & Regional Planning), și al Facultății de Urbanism (Dipl.) din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu”. Membru al Regional Studies Association și al Registrului Urbaniștilor din România. Blogger @ the European Spatial Planning Perspective

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro