Am observat că în discuțiile de pe site-uri de IT apare destul de des tema învățării programării în școală. Este un subiect interesant, și cum la noi experiența s-a mai făcut, m-am gândit să abordez și eu subiectul.
Cum am făcut școala într-un regim care se dorea “progresist” și cum prin anii șaptezeci computerul însemna în cea mai mare parte să îți scrii singur programele, “s-a hotărât” pe atunci, ca să mă exprim în limbajul epocii, ca în licee să se predea un curs de inițiere în calculatoare, cel puțin “pe vremea mea” se numea Matematici aplicate în tehnica de calcul. O mare problemă în epocă a fost cea a profesorilor capabili să predea această disciplină; ea s-a atașat destul de logic la catedrele de matematică, însă matematica aplicată în domeniul computerelor este destul de exotică dacă o raportăm la domeniile matematice în general și mai ales raportată la geometria clasică și algebra care se predă în școli și cu care sunt în general familiarizați profesorii de liceu, care, evident, în vremea respectivă nu avuseseră în marea lor majoritate ocazia să se întâlnească cu aceste minunate dispozitive.
Din fericire, la liceul nostru, un liceu de provincie prestigios, am avut șansa să avem un profesor pasionat de acest domeniu ; din câte știam din alte părți, în majoritatea școlilor ora de “MATC” se cam înlocuia tacit cu încă o oră de matematică, mai ales că spaima examenelor la această disciplină îi făcea pe elevi să se preocupe cu prioritate de aceasta.
Inutil să spun că nu existau și calculatoare. Intr-un fel, privesc retrospectiv acest lucru ca pe o binecuvântare, deoarece în acest fel lecțiile erau pur teoretice și se concentrau pe partea de algoritmi – schemele logice erau de fapt baza – ignorând cu desăvârșire aspectele practice ținând de implementare.
Cum eu am fost interesat de acest domeniu, cred că lucrurile astea mi-au fost cel puțin utile; de fapt cu o bună parte din ele nu m-am mai reîntâlnit ulterior în facultate, la “Electronică” zona de algoritmi nefiind prioritară în acea vreme, acum lucrurile s-au mai schimbat , însă aș îndrăzni să afirm că dintr-o clasă la un liceu bun de matematică-fizică participau activ la această oră circa o treime. Pentru restul, această oră a fost un timp pierdut.
Din câte am văzut, în momentul de față au apărut și cursurile de folosire a calculatorului, care sunt absolut normale, în primul rând pentru că acum chiar avem calculatoare, și în al doilea rând pentru că, vrem sau nu vrem, folosirea calculatorului a cam trecut în zona culturii generale.
Programarea a devenit însă cam prea orientată spre limbaje (alt lucru care s-a schimbat este că de bine de rău acum ar mai exista și profesori care să o predea) și mai puțin orientată spre algoritm. Acest lucru este după gustul meu puțin exagerat și cam tributar legendei hackerului care a spart site-ul NASA . Nu cred ca rolul liceului este de a produce programatori, ci mai degrabă de a oferi un orizont general elevului, mai ales că probabil o mică parte doar vor deveni programatori, iar pe de altă parte tehnologiile se mai schimbă și ele ( până am terminat eu facultatea, Fortran-ul pe care l-am învățat în liceu și chiar și Pascal-ul pe care l-am învățat în facultate semiclandestin – la Electronică se învăța Fortran – erau deja depășite) .
Susținătorii predării programării în școli susțin și că, deși o mică parte din elevi vor deveni programatori, învățarea acestei discipline organizează gândirea abstractă. Ceea ce poate fi adevărat, dar același lucru îl spun și susținătorii învățării șahului în școală.
Până la urmă, mie mi-a folosit, însă mi-a folosit pentru că mi-a plăcut. Probabil că o soluție mult mai bună ar fi să existe ca disciplină opțională, cu toate complicațiile organizatorice care rezultă de aici. Cred că un curs de un an de zile ar fi suficient pentru a furniza cultura generală necesară domeniului; Ar fi păcat să lipsească complet, cred că noțiunile de sistem de operare, relația lui cu aplicațiile , ba chiar și unele informații legate de Internet trebuie să fie predate, ca și felul în care funcționează un limbaj de nivel înalt, însă cam tot ce e în plus față de asta este de prisos pentru cineva care nu intenționează să se dedice acestei profesii. Pentru cei pasionați există suficiente alte formule.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Programarea predată în școală e cam ca muzica predată în școală: pierdere de vreme. Cine a ajuns pianist sau violonist celebru, a început muzica de la 4-5 ani, nu odată cu orele de muzică predate în școală.
E adevărat că programarea dezvoltă gândirea abstractă, dar și pentru asta e cam târziu. Principala problemă la români (chiar și la cei capabili să gândească abstract) e lipsa de logică în comportament, ceea ce se datorează experiențelor din primii 7 ani de viață, când sunt manipulați, păcăliți și puși în situații fără ieșire (cornering) de către părinți inconștienți.
Nu în ultimul rând, cei care vor preda programarea în școli sunt de fapt niște nulități patente în domeniu. Dacă era ceva de capul lor în materie de programare, ar fi lucrat cu-adevărat în domeniu, nu ar fi stat să predea în învățământ. Școala în general are un soi de auto-cultură, la modul că ți se predau lucruri de care ai nevoie doar dacă vei ajunge cadru didactic. Însă acele lucruri nu te ajută cu nimic în viața reală. Auto-cultura asta e dusă la extrem în România. A preda și programare în școală e doar bomboana de pe colivă.
As dori sa ii raspund lui Harald: Sunteti sigur ca oamenii de care vorbiti sunt niste nulitati? I-ai intalnit? Ai avut ocazia sa ii cunoasteti? Esti sigur ca cei care „ar fi lucrat cu-adevărat în domeniu, nu ar fi stat să predea în învățământ”, sujnt mai buni? Eu personal cunosc cateva persoane care „sunt profesori de informatica” si care, dupa parerea mea, sunt niste profesionisti extraordinari. Cunosc de asemenea si altii care au plecat din sistemul de invatamant si care marturisesc ca s-au deprofesionalizat din momentul plecarii. Ca nivelul lor profesional s-a redus la mult mai putine competente si abilitati de programare fata de cat le aveau cand erau in sistem. Eu nu stiu exact ce se intampla in alte orase ale tarii. Dar stiu foarte bine ca a fi profesor de informatica intr-unul din Colegile nationale din Bucuresti cam trebuie sa te tina curelele. Si nu ma laud cand spun ca sunt profesori de informatica in astfel de Colegii nationale care le dau clasa chiar profesorilor din universitati. Unde, imi pare rau ca o spun, este cam varza sistemul. Harald, i-a in calcul ca exista pe lumea asta si alte valori, cum ar fi pasiunea, vocatia, bucuria de impartasi cu altii, adica cu eleviii ceea ce tu stiii… Si mai exista ceva: un profesor de informatica bun, bine cotat, chiar nu traieste doar din salariu. Sa stii ca salariul de profesor este doar o parte a veniturilor lui. Si cei pe care eu ii cunosc sunt impliniti cu ceea ce fac.
Apropo: a preda programare in scoala este un mod prin care multi tineri de la noi au urmat facultati de IT si au sansa unui loc de munca inca de pe bancile facultatii. Daca te uiti in jur, majoritatea tinerilor care NU SUNT SOMERI sunt absolventi de IT si de matematica-informatica. procentul celor care se angajeaza in domeniul IT depaseste in toata lumea toate celelalte domenii.
Nu as vrea sa mutam discutia in domeniul asta, daca avem sau nu profesori. Cred ca momentan se gasesc; a fost o problema in trecut, nu acum ( tatal meu a fost profesor de matematica si stiu ca la celebrele „reciclari” s-a incercat orientarea lor si spre acest domeniu, era amuzant ca am avut ocazia sa discutam de vreo doua ori cand practic invatam amandoi aceleasi notiuni, eu fiind licean). Un profesor bun nu e neaparat un programator eficient si nici invers. Dilema mea e daca merita sa se predea in scoala.
Scoala formeaza competente si deprinderi. Scoala teoretica NU are ca obiectiv invatarea unei meserii. Asta o fac scolile profesionale si tehnice. Revenind la predarea informaticii in scoala si eu cred ca ar fi binevenita introducerea devreme, de la clasa a V-a. Momentan, informatica se preda doar la clasele de matematica-informatica din liceele teoretice. Nu si la clasele tehnologice. Acolo se preda doar TIC. Deoarece presupune existenta unor abilitati de gandire algoritmica pe care il au eleviii care detin un nivel de ridicat al aparatului matematic. In curricula de la noi se pune accent pe realizarea algoritmilor, utilizand ca suport de limbaj C++ sau Pascal. Scopul nu este studierea limbajului respectiv, ci intelegerea, integrarea si apoi crearea algoritmilor informatici. Formeaza aceleasi abilitati ca si predarea SAH-ului. Diferenta este ca mai departe pot sa urmeze studii in domeniul IT avand aceste baze de gandire. Abordeaza mult mai usor facultatea fata de cei care nu studiaza programarea in liceu. Diferenta se vede in facultatile din Anglia, unde absolventii romani de matematica-informatica se integreaza foarte usor, si chiar sunt cei mai buni de acolo. Studentii din Anglia nu beneficiaza de o curricula asemanatoare in liceu. De asemenea, in liceu, completeaza foarte bine competentele pe care le formeaza studiul matematicii, deoarece, la noi, la matematica se pune accent pe rezolvarea de probleme si mai putin pe gandirea algoritmica. Mai precis, eleviii sunt incurajati sa memoreze moduri de rezolvare a problemelor. Ideea din spatele unei probleme nu este inteleasa.
@ Alina – profesorii de informatică pe care i-am cunoscut în RO eu ar fi fost niște profesori excelenți cu 20 de ani mai devreme. Ceea ce predau ei nu era în niciun caz pentru programatori, era așa ca un fel de curs de cultură generală, însă acele cunoștințe nu foloseau în niciun caz cuiva care lucra în domeniu.
Da, încercam eu însumi să angajez absolvenți de IT când eram în RO, pentru că păreau (subliniez: păreau) mai aproape de ceea ce am fi avut noi nevoie la firmă. Fiind astfel explicabil că șomajul în rândul lor e mai redus. Dar jumătate dintre ei erau niște catastrofe, în timp ce ca administrator de sistem, cel mai bun pe care l-am avut terminase liceul sanitar și lucrase 10 ani ca asistent pe ambulanță. În liceu și în cei 10 ani pe ambulanță făcuse programare din pasiune. Dar până să ne intersectăm, nu-i trecuse niciodată prin minte că devenise mai bun în domeniu decât omologii lui de la RDS sau de la Orange. Numai Vodafone și Romtelecom aveau oameni de nivelul lui la ”tehnic”.
În schimb, absolvenții de IT veneau la interviu cu niște figuri în cap, de nu știai dacă să te enervezi sau să te umfle râsul. Erau convinși că diploma lor spune totul, dar în practică jumătate dintre ei habar n-aveau de nimic. Până și dintre fete, două dintre cele mai bune angajate pe care le-am avut terminaseră mecanică și respectiv sociologie. Pentru că ceea ce conta în realitate era capacitatea de a învăța, nu diploma deținută. Ceea ce aveam noi nevoie la firmă nu se preda la nicio facultate. În IT, dacă ești la nivelul la care speri ca școala să-ți pregătească viitorii angajați, ești cel puțin cu 10 ani în urmă.
Romania ar avea sansa sa devina un Sillicon Valley. Romanii, specialisti in IT, sunt foarte apreciati in America de Nord. Presupun ca si in Europa. In toate firmele unde am lucrat am intalnit programatori romani, sarbi, rusi si chinezi :) asta asa, ca sa ne facem o idee unde s-a predat matematica si informatica cu simt de raspundere :)
Intr-adevar, se vorbeste numai la superlativ despre liceele de informatica din Bucuresti, ca dovada ca elevii participa la olimpiade internationale si mai castiga si medalii.
Romania ar avea sansa sa devina un Sillicon Valley
Exagerați… În primul rând Sillicon Valley reprezintă cercetare, inovație și mai ales antreprenoriat. Dezvoltarea s/w reprezintă mai degrabă un lucru folositor sau cum se numește peste ocean commodity. Romania este la stadiul embrionar în domeniul respectiv. Degeaba există talent dacă nu poate fi pus în practică acasă… mai toți olimpicii de care amintiți sfârșesc angajați la companii occidentale.
@ Lupul Monarhist – subscriu la comentariul dvs. Silicon Valley la care ne uit[m noi acum este rezultatul, el nu a fost creat ca scop în sine, așa cum se visează în România.
Mai mult decât atât, în România, atât legislația cât și populația este profund ostilă întreprinzătorului privat. Adică se va putea mândri cu noul laser de la Măgurele, creat în cel mai pur stil socialist, pe banii Uniunii Europene, dar nu va avea niciodată firme ca Intel, Google sau Apple, tipice pentru Silicon Valley. Pentru că mentalitatea publicului se schimbă în decurs de generații, nu de azi pe mâine.
Nu pot spune ca am cunoscut foarte multi, doar vreo cativa inclusiv unul pe care il stiu destul de bine pentru ca facem sport impreuna in weekenduri: chiar nu stiu prea multe despre informatica si ceea ce stiu e ce au invatat singuri avand un calculator si folosindu-l, nici macar citind carti despre calculatoare. Nu au baze teoretice solide si nici metoda de predare. Cei pe care ii stiu predau in scoli, nu in licee, si din cate stiu materia gen „informatica” ce se preda in clasele 5-6 ca optionala nici macar nu are manuale si curicula; practic elevii sunt invatati sa sorteze fisierele dintr-un folder, sa le copieze dintr-un loc in altul si sa schimbe modul de vizualizare din lista in icoane.
@Harald
Muzica predata in scoala (ca si Educatia plastica) NU este pierdere de timp, ci un real folos pentru cultura generala si dezvoltatea mentala a elevului. Ca pentru orice disciplina, depinde evident de profesor. Liceenii care provin de la gimnaziile unde Muzica – Educatia muzicala – nu s-a facut serios, asculta manele si au impresia ca Beethoven e un caine!
In planul-cadru intra o ora de muzica/saptamana la gimnaziu si o ora/2 sapt in clasele a IX-a si a X-a, unele ore fiind dedicate auditiilor (muzica clasica).
Sa nu uitam ca in Antichitate si Evul Mediu, muzica era considerata un domeniu al matematicii.
PS. Sunt inginer, probabil afonul perfect, genul de presonaj care trebuie inghiontit sa se ridice cand se canta Imnul. Am urat orele de Muzica dinainte de ’89, cand solfegiam tot felul de cantecele si nu am facut absolut deloc Educatie muzicala. Daca nu aveam norocul sa am profesor de muzica in familie, probabil ca si eu il consideram pe B. un Saint Bernard.
@ Mihail – problema dvs.nu e aceea că sunteți inginer sau afon, problema dvs. este că v-ați transformat deja în tatăl dvs., psihologic vorbind :P
Adică tot ce-ați făcut dvs.în viață e bine și trebuie să facă și ceilalți la fel.
Nu orele de muzică din școală te fac să nu asculți manele, ci educația corectă în primii 7 ani de viață. Manele ascultă cei crescuți fără afecțiune reală, cei care au impresia că banii dau valoare individului, cei care au impresia că trebuie ”să moară dușmanul” ca să se poată realiza ei în viață. Dacă ai crescut într-o casă unde obiectele (o vază spartă, o mașină zgâriată etc.) erau mai importante decât tine și luai bătăi crunte pentru ele, atunci vei fi tentat în mod natural să asculți manele, indiferent câtă muzică faci în școală.
@ Mihail – manelele nu sunt compuse de extratereștri, ci de oameni reali, care se simt reprezentați prin ele și își exprimă sentimentele prin ele. În momentul când ascultătorul trăiește manelele ascultate, mintea lui urlă după afecțiunea pe care nu a primit-o niciodată în copilărie. Și retrăiește inconștient momentele când era bătut sau abuzat, ceea ce îi oferă un pervers confort psihic. De-aia au succes manelele la români și de-aia au cam toți orientalii (rușii, arabii) melodii de jale.
Bun deci avem analiza din perspectiva freudiana a operei lui Vali Salam…
Ce urmeaza, asumarea constiintei purificatoare ilustrata de preferinta pentru pulpele de pui (superioare, despielitate si dezosate) sau simbolismul falic al carnatilor de Plescoi? Ca influenta castravetilor – vanduti la bucata si ambalati aseptic in folie – asupra regresului demografic o cunoastem deja!
As propune sa ne oprim aici cu analiza manelelor . Am niste colegi de la „Litere” care fac asta ceva mai profesionist :)
Cred ca in afara de scoala, am mai avut cateva ocazii sa ma intalnesc cu muzica buna, dar zic ca si muzica si computerele fac parte din cultura generala, deci merita sa fie studiate in scoala la un anumit nivel de baza. Programarea insa, ca disciplina, nu prea e „de baza”.
Prin 77 calculatorul era o ditai harabaia si scumpa foc. Si mai avea nevoie si de aer conditionat care pe vremea aia …. Hm. Pe vremea aia numai masinile de mare lux aceau aer con ditionat – in gnl ca „optional” .. nici Mercedes 200 nu avea aer condtionat – nici optional!!! Si o unitate de disc producea multa caldura
Eu nu am facut scoala chiar in anii 70, ci prin ’80, am terminat dupa ’90 facultatea, deci am prins PC-urile , însă îmi amintesc de o zi cand am fost sa iau cartelele de la compilat ( in Politehnica) si ni s-a spus ” azi nu am putut compila programele, a fost apa oprita” :) Nu mai stiu daca Felix-ul sau imprimanta erau racite cu apa; de fapt nu am vazut niciodata hardughia respectiva, „interfata” era operatoarea de la ghiseu care primea cartelele. De prin anul trei am avut acces la un laborator cu PC (plus ca mi-am construit o „Cobra” , cunoacătorii știu despre ce vorbesc) si nu am mai facut drumul pânâ în dealul „Automaticii” .
Hihihi
deci nu ai vazut niciodata cum arata un calculator adevarat ,cu cabluri racite cu apa?
Pai atunci iti lipseste o parte importanta din cultura,practic nici nu stii ce e aia calculator:)))
Exagerez,desigur,sunt ultimul tar al Rusiei si am dreptu asta:X
Eu am avut sansa sa ma duc cu maica-mea ,mare printesa a Rusiei la Centrul de Calcul din Cluj
a si ea era operatoarea adica programatoarea de care vb tu si care aduna de la toti cartelele
vedeam cum le baga in masina,cum duduie masina,cum cura apa,cum ies cartelele
cum se verificau,daca era gresit unc aracter…veneai peste o saptamana cu un nou set de cartele
În liceu nu am studiat programarea pentru că la profilul de mate-fizică (tot la un liceu provincial) nu se făcea așa ceva. Dar am avut șansa să am mulți colegi din București care absolviseră Liceul de Informatică. Fără indoială a existat un handicap, al celor care nu văzuseră calculatoare sau care nu programaseră mare lucru în raport cu proaspeții „informaticieni”. Informatia (cât de puțină exista la acea vreme) pătrundea mai lesne în București în comparație cu școlile de vârf din provincie. Pe parcurs, lucrurile s-au mai recalibrat.
Câteva impresii… Îmi aduc aminte când am reușit să am acces pentru prima data la un PC cu (evident mono) procesor 8088 sau 8086… la acea vreme chestia asta echivala în România cu a prinde pe Dumnezeu de picior… :-) ce vremuri! Cred că prin anul iV, un coleg de-al meu a venit la școală cu un laptop Apple… era perioada în care Apple încerca revenirea pe piață iar echipamentele lor portabile erau dotate cu procesoare Motorola (ulterior, au făcut trecerea spre tehnologie Intel).
Despre programare: este o experiență utilă, atât timp cât individul este animat de astfel de activități (sunt în deplin acord cu dl Badici). Necesită multă răbdare și muncă. Ca și multe alte lucruri pe lumea asta, programarea trebuie făcută „la tinerețe”. :-) Mi-a plăcut programarea în cod mașină, pentru că e important pentru un (viitor) inginer să aprofundeze arhitectura unui procesor, mai ales dacă se orientează spre domenii hardware. Programarea in (Turbo) Pascal, C, C++ – interesante, structurează mintea, te învață să gândești la modul „ce se întâmplă dacă?”. Te educă să iei în calcul 20 de mutări în față, să gândești pro-activ și nu re-activ. Nu am fost atras de inteligență artificială. La acea vreme, domeniul era nou la Politehnică și cursurile erau mai mult prelegeri anoste, fără lucruri concrete. Cel puțin pentru mine.
Pentru cei care se gândesc la o astfel de carieră… a studia programarea nu garantează o profesie drept programator. Poate surprinde, dar mulți absolvenți vor face trecerea mai devreme sau mai târziu spre integrare aplicații, proiectare software, arhitectură de sistem, administrație, project management. Domeniul este atăt de vast, nu există limite. Aviz amatorilor, cererea de profesioniști în aceste domenii este semnificativă. Și talentul este plătit pe măsură.
Ar putea si educatia la distanta sa joace un rol in studio programarii insa cred ca si la nivel de liceu profesorii din clasa care ar putea adapta aceste cursuri au un rol determinant. In ceea ce priveste nivelul, plaja este larga. De la Kodu (Microsoft) pentru copii de scoala generala pana la cursuri de introducere in SQL si XML (Stanford) trecand prin programarea aplicatiilor Apple. Toate aceste resurse sunt gratis.
Cat despre remarca unui cititor privind inutilitatea studiului muzicii in scoala pe motiv ca nu devenim toti pianisti…. Poate unii devin amatori de muzica. Opinia mea este ca o programa nu poate raspunde doar unor criterii de piata.
Cateva resurse de studiu la distanta sunt aici:
http://research.microsoft.com/apps/mobile/showpage.aspx?page=/en-us/projects/kodu/
http://www.class-central.com/
Ce nu inteleg, de ce se continua predarea Pascalului si a C/C++? Algoritmii se pot invata si folosind Java sau C# si noile IDE-uri. E-adevarat ca nu toti care invata programare in liceu vor deveni programatori mai tarziu, dar daca se vor introduce noile tehnologii din licee, poate elevii vor fi mai motivati sa devina programatori. Acum sunt la moda web & mobile development. Cred ca tinerii ar fi mult mai entuziasmati sa invete programare pentru diverse device-uri, smartphones, tablets etc., sa afle despre librarii de GUI si medii de dezvoltare noi, decat sa „guste” programarea din paleolitic (asa am inceput cu Pascal si C/C++ in anii ’90). In America de Nord nu se mai preda C++ demult – tinerii de aici cand aud ca am programat in Assembler si C/C++, incep sa-mi caute firele albe :D
@d90: nostimă postarea… de acord.
Ce nu inteleg, de ce se continua predarea Pascalului si a C/C++?
Sunt limbaje de programare foarte potrivite pentru introducerea în subiectul dezvoltării software: structurate respectiv orientate pe obiect. Sunt concepte de bază pe care orice inginer din domeniu trebuie să le aibă în dotare… ce este o functie, procedură, bloc, decizie, selectie, etc…
Pe vremea mea Pascal, C/C++ erau la mare modă, în ascensiune, în timp ce Basic, Fortran, Cobol începuseră să apună… ascultam povești de la „bătrânii” care prinseseră calculatoarele cu cartele perforate… :-) Și ne amuzam teribil.
In America de Nord nu se mai preda C++ demult – tinerii de aici cand aud ca am programat in Assembler si C/C++, incep sa-mi caute firele albe.
Evident, lucrurile au progresat fantastic. Eu de la sfârșitul facultății nu am mai programat, de altminteri ultimul proiect software a fost cel de stat/licență cum se numea la acea vreme.
Pentru ca Pascal e excelent pentru algoritmi, Linux e inca scris in C/C++ si cu Ruby sau ABAP nu inveti nimic despre programarea structurata. Nici macar SQL nu e recomandabil pentru ca are un scop specific si foarte limitat, desi majoritatea programatorilor cu care lucrez (cateva sute pe 3 continente) au carente la SQL si in special la design de baze de date, fiind doar o componenta auxiliara (din perspectiva lor) in munca lor.
Citesc cu placere articolele dumneavoastra sambata de sambata.
Pentru ca am fost prea tehnic la articolul precedent, de data asta nu am sa folosesc nici un termen specific (desi ma stapanesc cu greu).
Ati atins un punct sensibil. Scoala si cat de pregatiti suntem la terminarea ei.
Si in articolul dumneavoastra si in comentarii este mentionat un lucru: pasiunea.
Din punctul meu de vedere scoala ar trebui sa aibe doua scopuri majore. Primul ar fi pregatirea generala (dezanalfebetizarea) iar al doilea descoperirea de domenii in care putem excela individual.
Nu sunteti atasati de domenii in care nu profesati doar pentru ca ati avut profesori buni in domeniile respective? Care predau cu pasiune?
Inchipuitiva o scoala care are profesori excelenti la toate materiile. Ar produce oameni pregatiti in diferite domenii, manati de pasiune. Si ar elimina latura conjuncturala in care alegem sa profesam…
Sunt sanse sa vedem asta in Romania? Slabe, aprope inexistente. De la salariile profesorilor la manuale alese pe interese de grup si schimbate aproape an de an, totul e o gluma pe seama generatiilor ce au sa vina.
Scoala ar trebui sa fie o statie de sortare. Care sa produca excelenti sportivi, agricultori, muzicieni sau cercetatori. Si ar mai trebui sa produca ceva: mandrie si respect.
Dar cum sa produca mandrie si respect cand banii de buzunar ai unor elevi depasesc cu mult salariile profesorilor (adica exact cei care trebuie sa insufle mandria si respectul).
Inca una si ma duc…educatia si sanatatea sunt coloana vertebrala a unei natii. Cum stam noi la aceste capitole? Fosti mari producatori. Acum mari exportatori. (pana la terminarea stocurilor)
Normal ar fi ca școala să-l învețe pe elev dezvoltarea unui algoritm. Orice fel de problemă- nu neapărat concretizată într-un program- poate fi abordată prin prisma unei scheme logice de activități. Elevul poate fi învățat foarte bine să identifice niște cauze primare și pentru cauzele respective să definească o schemă logică de dezvoltare. La un nivel mai abstract- deci pentru anii mai mari- n-ar fi chiar rău un curs de logică a predicatelor.
1.Cei care cunoastem despre informatica doar atit cit sa ,,producem” pe un ecran litere si cifre, minuind nista taste si un maus, trebuie sa recunoastem, ca autorul ne deschide si descrie o lume virtuala putin cunoscuta, care in mod ciudat, a inceput sa stea la fundamentul celei reale, in care traim.
Este laudabil in demersul autorului, faptul ca reuseste sa depaseasca latura tehnica a domeniului caruia i se dedica (si in beneficiul nostru, pe acest portal), construind o textura explicativa interdisciplinara, conexind informatica cu economicul, cu educativul, cu matematica, etc., creindu-ne o imagine de ansamblu a acesteia, care nu rezulta din manuale de specialitate, nici din lucrarile din domeniu sau din ecranul calculatorului, ajutindu-ne sa intelegem esenta si evolutia epocii care se defineste a fi ,,epoca informaticii”…
Ar fii f. bine sa se inceapa cursuri de programare de f. mici : a se vedea un program scolar (de stat) in USA unde 10% din copii invata sa codeze (programare) de la 12 ani: dupa cum vedem modelele continua de la americani, fie ca ne place, sau nu.
Ai invata pe copii de mici o baza de programare inseamna sa le ridici o piedica, o frica pentru ca multi copii nefiind straluciti neaparat la matematica, le este teama sa se apropie de informatica, citeodata poate sa se intimple si invers, de ce nu?
In Franta patronul lui Free a creat un program pentru cei pasionati ca sa invete programare fara ca un anume nivel sa fie obligatoriu, aici se considera, si pe buna dreptate ca Europa nu are de ajuns de multi informaticieni: daca avem multi de nivel mediu avem de unde sa gasim din cind in cind si genii, daca numarul este mic, probabilitatea de a naste genii e si ea mai mica.
Da , este adevarat ca pentru a avea o privire globala, posibilitatea de a face o analiza completa, corecta si a nu reveni tot timpul cu retusuri, ce mai o treaba buna global este de preferat un nivel universitar cu matematica superioara, cu limbaje formale, cu cercetari operationale, cu detalii economice, samd, dar pofta vine mincind, si astfel avansam
In China 50 de milioane de copii fac pian: numarul solistilor chinezi exceptionali este f.mare
Si in continuare a propos de muzica: in Venezuela exista din 1975 un program national de invatare a muzicii de catre copii „El Sistema”, actualmente 250 000 de copii sunt inclusi, au dat 90 de orchestre simfonice, iar parintii si copiii fac tot ce pot ca sa intre in acest program.
In concluzie cred ca ar trebui sa facem toate eforturile posibile ca asemenea programe de invatare precoce sa se introduca in scolile romanesti: cred ca e la fel de important pentru viitorul Romaniei ca si cercetarea fundamentala (care in treacat fie spus se practica putin la noi din lipsa de bani dar si de viziune)
programarea sa ramana mai departe o activitate de Casa Pionierului 2.0 (online).
avand in vedere ca sistemul medical e la pamant, si ar fi bani si timp de la buget de invatat ceva cu adevarat util, aici ar merita investit (nepotul sa-si ajute bunicul daca face infarct etc), si evident, mai putin calculator si mai multa miscare :)
Programare se preda doar la specializarea matematica-informatica. Mie mi s-ar parea absurd sa se predea doar un an disciplina programare la aceasta specializare, cu atat mai mult cu cat cel putin 50% din copiii care termina un liceu de mate-info sau o clasa de mate-info de la un liceu teoretic continua cu aceeasi specializare in facultate. Nu se preda la clase de uman, sau la clase de stiintele naturii, sau la profesionala, se preda unor copii care au optat pt mate-info….
Ceea ce spuneti dumneavostra se poate aplica pentru mare parte din materiile care se predau la scoala si in Romania si in alte parti:
„Cred că un curs de un an de zile ar fi suficient pentru a furniza cultura generală necesară domeniului; Ar fi păcat să lipsească complet, cred că noțiunile de sistem de operare, relația lui cu aplicațiile , ba chiar și unele informații legate de Internet trebuie să fie predate, ca și felul în care funcționează un limbaj de nivel înalt, însă cam tot ce e în plus față de asta este de prisos pentru cineva care nu intenționează să se dedice acestei profesii.”
La ce ne foloseste cuiva sa invete ani buni istorie, geografie, biologie, fizica, chimie, literatura, psihologie, filozofie…etc daca acea persoana „nu intenționează să se dedice acestei profesii.”? Mergand pe aceasta logica, eu (lucrez in IT, dar nu sunt programator) nu ar fi trebuit sa primesc decat cunostinte generale in toate aceste domenii, pentru ca profesional nu imi folosesc aproape deloc. Dar de unde as fi stiut eu ca nu vreau sa devin istoric, daca nu as fi invatat istorie?
Nu sunt de acord cu faptul ca invatarea unui limbaj de programare ar pune pe planul al 2-lea algoritmii. Cand eram eu in liceu (in scoala generala nu se facea informatica), dificultatea programarii tinea de algoritmi nu de limbajul de programare folosit. De fapt pe algoritmi se punea accentul si limbajul iti oferea posibilitatea transpunerii in practica a acelor algoritmi. Era una dintre putinele materii unde simteai ca inveti ceva care chiar poate fi folosit in practica… nu teorie arida. Daca se doreste ca elevii sa urasca programarea calile cea mai sigure sunt schemele logice si pseudocodul.
Un raspuns aproximativ ar fi asa: Geografia, Istoria, Matematica etc sunt stiinte. Programarea este o activitate a ingineriei, nu o stiinta propriu-zisa. E normal sa inveti in scoala ramurile principale ale stiintei, asa am putea invata si proiectarea de poduri sau cresterea bovinelor (eu am avut in scoala generala, fiind „la tara” o disciplina care se numea Agricultura, la care am invatat despre numarul de dinti al furcii) . Undeva trebuie pusa o limita. In anii saptezeci, programarea era singura cale prin care puteai folosi un calculator, deci studierea programarii era, paradoxal, oarecum mai normala atunci decat acum.
Din cate stiu eu si informatica (asa se numeste materia predata in scoala), ce cuprinde si partea asta de programare, este o stiinta. E la fel de stiinta ca si cele mentionate de dumneavostra, care de altfel sunt “stiinte” foarte diferite ca tip.
Si chiar daca informatica nu ar fi o stiinta ci doar o ramura inginereasca, de ce nu ar trebui invatata in scoala? De ce e mai utila istoria pentru ca e stiinta, decat programarea? De unde axioma asta ca trebuie invatate principalele ramuri ale stiintei? Si daca le inveti iti sunt utile… ca de aici pleaca articolul dumneavostra?
Daca vorbim strict de profesie, singurele materii care sunt folositoare sunt cele care au legatura cu profesia pe care o vei urma, fie ca e vorba de programare, istorie, geografie sau matematica.
Istoria merită învațată (dacă nu e alterată pervers prin predare propagandistică) pentru că ne ajută să înțelegem de ce lucrurile sunt azi așa cum sunt. de exemplu, românii și ungurii s-ar înțelege mult mai bine, dacă toți ar înțelege istoria.
Dar informatica nu e o știință, aici îl susțin pe dl.Bădici. Nici electronica nu e o știință, e doar o parte din fizică și pentru a-i o oferi o cultură generală, nu are sens să pui elevul să învețe lucrurile prea adânc. Exact la fel e și cu programarea, nu face parte din cultura generală, în timp ce matematica face parte.
De exemplu, toate definitiile din dictionarele din dexonline.ro precizeaza clar ca informatica este o stiinta:
http://dexonline.ro/definitie/informatica
Am tendinta sa ii cred pe ei.
Cat despre: „Exact la fel e și cu programarea, nu face parte din cultura generală, în timp ce matematica face parte.” trecem la filozofari. De unde pana unde axioma asta! Cine decide ce e cultura generala si ce nu? Oricum, articolul nu pune problema in termeni de cultura generala ci in termeni de utilitate. Ori ca utilitate, informatica este importanta chiar daca nu vei urma o profesie in domeniu.
Acesta este o parte din ultimul paragraf din articol:
„Până la urmă, mie mi-a folosit, însă mi-a folosit pentru că mi-a plăcut… […]însă cam tot ce e în plus față de asta este de prisos pentru cineva care nu intenționează să se dedice acestei profesii. Pentru cei pasionați există suficiente alte formule.”
„românii și ungurii s-ar înțelege mult mai bine, dacă toți ar înțelege istoria” Nu sunt de acord. Ideea ca toate incidentele, chiar traumele reale, din trecut sunt aduse in prezent si cateodata interiorizate de oameni care nu au foat afectati direct de ele, este foarte paguboasa. Din nefericire istoria ne desparte de multe ori. Si istoria asta poate fi vazuta din unghiuri diferite! Daca am lasa istoria deoparte si ne-am concentra pe prezent, ar fi mult mai bine.
Din cate stiu eu si Informatica (asa se numeste materia predata in scoala), ce cuprinde si partea asta de programare, este o stiinta. E la fel de stiinta ca si cele mentionate de dumneavostra, care de altfel sunt „stiinte” foarte diferite ca tip.
Si chiar daca Informatica nu ar fi o stiinta ci doar o ramura inginereasca, de ce nu ar trebui invatata in scoala? De ce e mai utila istoria pentru ca e stiinta, decat programarea? De unde axioma asta ca trebuie invatate principalele ramuri ale stiintei? Si daca le inveti iti sunt utile… ca de aici pleaca articolul dumneavostra?
Daca vorbim strict de profesie, singurele materii care sunt folositoare sunt cele care au legatura cu profesia pe care o vei urma, fie ca e vorba de programare, istorie, geografie sau matematica.