„…en louant la sagesse du Seigneur Notre Dieu, qui a su faire de la bêtise insondable des hommes un contrepoint à leur surprenante méchanceté.”
(Georges Courteline, „Le Piano”)
Episod la audierile de ieri din parlamentul european, povestit de Liviu Avram: europarlamentarul PSD Pavel, secondat de dna Grapini, l-a întrebat pe procurorul francez dacă ar fi dispus să semneze protocoale secrete cu serviciile de informații. Răspunsul a venit prompt, interlocutorul a colaborat și va colabora și în postul vizat cu serviciile de informații. Buf! O mică dezamăgire din partea d-lui Bohnert, care, din cine știe ce motive, este preferat cu deosebită intensitate de autoritățile de la București pentru conducerea parchetului european. Dezamăgire care trebuie să se fi oglindit în rezultatul de etapă: cu toată susținerea intensă a europarlamentarilor PSD și ALDE (de aici) și a colegilor socialiști din PE, cu toate că e un specialist redutabil, dl Bohnert s-a clasat pe locul doi. Am zis „în ciuda sprijinului autorităților de aici” dar e posibil să fi fost chiar din cauza asta.
Dar despre altceva voiam să vă povestesc, deși pe undeva episoadele sunt similare. Susținerea socialiștilor europeni pentru colegii de la PSD la votul procurorului șef european vine în ciuda faptului că dl Timmermans are aici un dosar penal. Cum, nu știați? Au bubuit ecranele televizoarelor și monitoarelor săptămâna trecută: Secția de investigare a magistraților i-a pus și pe comisarii europeni Timmermans și Jourova sub anchetă! A exultat secta care consumă producțiile astea pe la Antene sau aiurea: au dosar penal, o să vină să dea cu subsemnatul, tremură deja.
Da, clar, în spatele ușilor închise tremură toată Comisia Europeană. De nedumerire, indignare sau de râs, după caz. Public au emis un comunicat care, tradus din limbajul diplomatic, s-ar rezuma la ceva de genul „băi, v-ați țăcănit?!” Iar Secția s-a simțit pe undeva nedreptățită de reacțiile astea, parte hohot, parte stupefacție, și de restul imprecațiilor pe care și le-a auzit cu ocazia asta. Așa că s-a burzuluit la presă într-un comunicat din care citez:
„Pe de altă parte, orice sesizare care îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de lege, adresată unei unităţi de parchet trebuie înregistrată şi concretizată într-un dosar şi numai în urma unor cercetări se poate pronunţa o soluţie în respectiva cauză”.
Au dreptate. Au dreptate! În același timp, însă, precizarea lor bosumflată nu e doar tardivă, ci pe deplin ipocrită. Vinovată chiar.
Vedeți voi, dacă eu îi fac sesizare pentru uz de fals președintei CSM, ca să dau un exemplu strict ipotetic, presupun că SIIJ o va înregistra și-i va da un număr de dosar. Ce nu cred că va face secția atât de dragă PSD-ului, pentru că e fără precendent, este să-mi dea înapoi un comunicat pe baza căruia să pot titra: „BOMBĂ: judecătoarea Savonea are dosar PENAL!” Nicio speranță la așa ceva. În schimb, dnii Stan și Florea au răspuns militărește la apel atunci când trompetele puterii au întrebat de „dosarele lui Kovesi” și le-au servit înapoi, cu semnătură și antet, un răspuns care începea așa:
„Referitor la persoana care face obiectul interesului dumneavoastra, respectiv doamna Laura Codruta Kovesi, in calitate de procuror, la Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, sunt inregistrate un numar de 18 dosare, astfel:”
Absolut niciun cuvințel despre cum „orice sesizare care îndeplinește condițiile de formă trebuie concretizată într-un dosar”. Nuuuu, păi cum să strici bunătate de material pentru partidul de suflet? Nu se face, zău. Procurorul șef Lazăr se judecă cu CSM-ul dnei Savonea asupra sancțiunii disciplinare provocate de faptul că a folosit expresia „inculpați de rang înalt” referindu-se la un inculpat de rang înalt. Înțeleg că temeiul e că n-a folosit singularul, sinecdoca fiind interzisă magistraților. Bun, dar dacă ăsta e nivelul de precizie cerut în comunicările publice poate ne explică instituția, fie și în ultimul ceas, ce suport legal are expresia „dosare referitoare la o persoană”? Că doar nu e prima oară, îmi amintesc toată construcția propagandistică cu „miile de magistrați anchetați de DNA”, una bazată pe fix aceeași confuzie, reluată într-un comunicat oficial al Inspecției Judiciare, unde adjunct era același procuror Stan.
Să trecem. Lămurirea vine tardiv, cum spuneam. Căci au fost atât de imbecili, și unii și ceilalți, încât n-au realizat ce efect o să aibă fix aceeași schemă aplicată lui Timmermans. Inerția, bat-o vina. Propagandiștii au livrat plângerea, SIIJ le-a dat înapoi comunicatul, unul care n-a suflat, din nou, măcar o vorbuliță despre cum dosarul e doar o formalitate legală, și atât. Precizările Secției au venit doar după ce au realizat pocinogul, în mijlocul hohotului general: cum s-o mai pârăști acum pe contracandidata dlui Bohnert că are dosare penale, dacă dosare penale are și Timmermans? Uite așa, o rea credință monumentală a fost compensată de o prostie pe măsură.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Multumesc pentru articol. Da, sint prosti gramada, incompetenti si hoti, dar inca au puterea si inca distrug cite ceva in Romania zilnic…
Noi le-am dat-o, în 2016. Vorbesc ca electorat, la modul general, mă includ și pe mine acolo. Asta este. La fel de adevărat e că tot noi putem să le luăm puterea asta înapoi.
Nu o vor pierde, atat timp cat in sfera lor de influenta intra cea mai mare parte a alegatorilor posesori de vocabular format din doar cateva sute de cuvinte (sau chiar mai putin)!
Stalin n-a murit, el s-a raspandit in viitor. De Gaulle a vazut just. Cred c-ar fi inchis haznalele si arestat toti borfasii in prima clipa. Insa spiritul bizantin iubeste intrigile, marsavia, coruptia mai presus de orice. Strans impletite cu plecaciuni la cupole si pereti pictati.
Bun, am vreo doua nedumeriri.
1. Daca „treaba”asta formala functioneazafa-faci o sesizare corecta formal, pe tot felul de aiureli, ca fondul nu conteaza si nici nu poate fi analizat sa, tac, pac, si „aluia” i se face dosar penal, …de ce nu ar aplica opozitia aceeasi schema? Sunt mai fraieri? Chiar e TT buricul smecheriilor avocatesti? De ce nu poate si 2Dorel, de ex, sa fie „beneficiarul” aiurelii asteia? Pot sa fac o sesizare ca la carte, la modul forml, cum ca , aia, aia, se inregistreaza, se dechide dosar penal etc..lui 2 Dorel? Daca fac acest lucru 100 de oameni?
2. Ce se intampla daca sesizarea se dovedeste a fi nereala? Adica nu exista fapta? sau altul este „de vina”? Sau e o facatura?Exista vreo „pedeapsa” pentru cel care sesizeaza, i se poate deschide si lui vreun dosar…ahmmm, formal? Cum se filtreaza, totusi, sesizarile? doar formal?
Inainte se deschidea dosar doar dupa ceva argumente, bun, s-a invocat ca nu era un cadru legal de administrare a acelor indici premergatoare, s-a ajuns la situataia asta cam aiurea, cum e pe la altii?
Na, cred ca sunt mai mult de doua intrebari …:P
MirceaM,
da, oricine poate face asta – exemplul dat de mine e ipotetic, dar asta nu-l face câtuși de puțin fantezist. Există un drept de a sesiza procurorii, parte a dreptului de acces la justiție. Dar… la ce bun? De ce să fac una ca asta? Altfel decât dacă pot produce, cu colaborarea dlui procuror Stan, de exemplu, un titlu de presă mincinos și manipulator, la ce-mi ajută?
Asta nu înseamnă că nu există cazuri, din contră, grădina e mare. E parte din rutina magistraților, fie judecători în cauze civile și administrative, fie procurori în cauze penale, stârnind amuzament sau enervare, de la caz la caz. Râdeam zilele trecute în hohote de încheierea judecătoriei Lipova într-o cauză civilă în care petentul cerea instanței să oblige o vecină să-i fie amantă; judecătorul explica cât se poate de serios de ce nu poate face asta. La fel, la procurori ajung periodic țăcăneli similare, de cele mai multe ori nici măcar corectitudinea formală nu e îndeplinită: un cetățean indignat, român patriot, care cere procurorilor să-i aresteze imediat pe George Soros și Michelle Obama pentru trădarea intereselor neamului românesc, sau dinastea. Iar dacă trec de faza formală, se face dosar, se pune rezoluție, se comunică, se clasează, se uită – până la următorul caz.
Din nou, oricine poate face sesizarea la adresa lui Gigel, într-o primă (eventuală) etapă procurorii înregistrează dosar de urmărire penală a faptei. Tocmai asta e, nu DOSARUL îl vizează pe Gigel, ci SESIZAREA. Aceasta se poate dovedi a fi nereală (sau netemeinică), desigur. Autorul sesizării riscă pedeapsa penală doar dacă procurorii pot dovedi că a știut că e nereală, dar a pretins altfel, ceea ce e cu totul altceva.
În fine, eu nu cred că e ceva aiurea în acest sistem, ce e aiurea sunt campaniile mediatice – s-o spunem, nu doar Antena&co. sunt vinovate de asta, ci și alte surse de știri, cu pretenții. Și e foarte, foarte aiurea ca o instituție a statului să fie complice la manipularea asta.
Victor Ponta – prim ministru, inlocuit cu ajutorul dosarelor penale, propaganda facuta chiar de presedinte, prin repetarea insistenta a guvernului care era corupt, facand referire la acel dosar.
Sigur, vine Colectiv, lumea era satula de coruptie si da coruptul jos, evident ca a fost corect.
Pana una alta Victor Ponta nu mai este corupt, ca nu a fost vinovat. De altfel, la publicarea acuzatiilor am observat din start facatura dosarului, care nu avea cum sa fie vorba despre vreo coruptie doar cu proba aia de anexe la facturi. Glume de prost gust.
[…]
Victor Ponta nu a fost înlocuit de președinte, ci și-a dat demisia. Aceasta n-a avut vreo legătură cu vreun dosar penal în care era implicat, cauza ei fiind una singură, de fapt, unul singur: Liviu Dragnea. Acestea fiind spuse, ai undeva publicată acea analiză, încă de la publicarea acuzațiilor, care să demonstreze că dosarul său e o făcătură?
Da, iata cum aratau acuzatiile procurorilor: https://www.dcnews.ro/victor-ponta-dan-sova-dosar-rovinari-turceni-sentinta_581621.html
Pe partea aceasta de servicii se stie ca daca se doreste exista posibilitatea de a se putea acuza de evaziune fiscala si prestarea de servicii fictive, fara ca acuzatiile sa fie reale.
De exemplu, daca nu ai anexe la facturi se poate considera din start ca serviciile au fost prestate fictive si s-a facut evaziune fiscala.
Fals. Daca veti merge intr-o firma veti vedea ca multe facturi n-au nicio anexa, fara ca acolo sa fie vreo evaziune.
Pai cum nu a fost facatura daca ulterior s-a dat ca fapta nu exista?
Nu ne înțelegem. Întrebasem dacă ai publicat undeva (tu sau altcineva) o analiză, încă de la publicarea acuzațiilor, sau după, care să argumenteze că dosarul e o făcătură. În loc de asta, primesc un articol de presă din 2018 care doar le trece în revistă.
Dincolo de asta, poate nu ne înțelegem apropo de termenul, relativ imprecis, „făcătură”. Eu, cel puțin, folosesc termenul în sensul unui dosar frivol, la nivel de acuzații, încadrări și/sau probatoriu. Un dosar care poate fi argumentat ca atare încă de la momentul în care acestea devin publice, disponibile.
Adrian, ideea este ca Ponta a scapat pentru ca procurorul (sic!) nu a depus la dosar originalele unor acte, depus in copie, originale cerute expres de instanta. Procurorul s-a facut ca ploua. Acele documente nu au fost contestate ca fiind inexistente.
Uf. E un articol care tratează într-un anumit context o confuzie apropo de etapele procedurii penale exploatată propagandistic cu sprijinul vinovat al conducerii SIIJ, în principal. Am ajuns să discutăm dosarul „Turceni” :-) Suntem foarte înafara subiecutului, sunt parțial vinovat de asta, recunosc, dar singura chestie pe care o voiam de la Adrian era asta, care ar fi dosarele penale pe care le consideră făcături – în sensul indicat mai sus. Atât.
„Dosar pena”l se face pentru o plangere penala.
Daca exista indicii, plangerea este urmata de decizia de urmarire penala.
samd.
Altfel spus, putem intelege „dosar penal” ca fiind de fapt dosarul (copertile de carton) in care se pun actele (in sens de hartii) referitoare la acea plangere penala.
Juridic, expresia „are dosar penal” nu are inteles. Cercetarea penala – e cu totul altceva iar urmarirea penala – iarasi altceva.
De aceste confuzii profita insa propaganda (stim a cui) pentru a induce in populatie o stare de nesiguranta, in acest caz fata de tinta propagandei: Comisia Europeana. Sa nu confundam tinta cu „bila de mijloc” – in acest caz – cei doi
Cine are interes in asa ceva – va las sa ghiciti. :-)
Dar pana acum nu ati observat si garla de dosare penale facute de procurorii sistemului catre tabara cealalta? Adica da, bine, sa zicem ca asta la Timmermans o fi facatura, dar pentru Laura Codruta Kovesi de ce ar fi facatura? Nu asa a functionat sistemul pana acum?
Nu toti la noi in tara, mai ales de la putere in general, aveau facute dosare penale pentru cauze derizorii, care se dovedeau a fi de fapt niste facaturi doar ca sa vina sistemul din umbra si sa-si puna acolo oamenii pe unde aveau ei chef? La cati li s-au inscenat fel de fel de dosare penale false de catre procurorii sistemului, iar cand colo dupa ani de zile sau zeci de ani au dat ca fapta nu exista?
Pai da, dar asta nu conteaza probabil deloc, ca ei asta merita. Ok, dar atunci de ce sa ne vaitam pentru 2 dosare panale facute degeaba sa zicem, cand au mai fost altele zeci si sute inainte?
Cineva ar fi trebuit sa raspunda pentru toata mizeria din justitia din tara noastra, ori acum nu se va intampla asta, toata mizeria va fi bagata sub pres!
Imi poți da te rog exemplele cele mai flagrante de dosare de genul celor pe care le descrii, și pe care ar nu le-aș fi observat? Mulțumesc.
Revenind la subiectul articolului, am senzația că nu ne înțelegem: nu zicem că dosarul „Timmermans” ar fi o făcătură, eu cel puțin nu zic asta. Exact din contră, le dau repetat și explicit dreptate procurorilor SIIJ când explică faptul că deschiderea unui dosar penal atunci când există o sesizare formulată în condițiile legii, este o simplă formalitate. O obligație, adică exact opusul unei „făcături”, în orice definiție rezonabilă a acestui termen.
Reproșul meu la adresa procurorilor SIIJ este că au participat activ la operațiuni propagandistice bazate fix pe confuzia asta, pe absența acestei precizări. Inclusiv în cazul de care vorbim. Și că s-au sesizat și au venit cu clarificările doar după ce li s-a spart în față.
Stan, inca nePatitul, e un fel de Tibi NUPu cu ceva mai multa longevitate la gustarea prajiturii puterii. Un procuror profesionist ar fi stiut, ca plingerile impotriva celor doi sefi europeni sunt nimic si ar fi dat rezolutia de „neintemeiat” imediat. Atat de imediat, ca lacheii de la LuJu nici n-ar fi apucat, sa jubileze la cocina de turnatori a lui Felix Voiculescu. Dar, de unde profesionalism si coloana vertebrala la Adina Florea sau la Stan, inca nePatitul, la o banuita hoata de documente necesare lui Vilcov, infractor de drept comun, si grajdana a impostorului pompos Toader, si la un vesnic lacheu al coruptilor?
N-am mai auzit nimic despre actuala cariera fulminata a lui Tibi NUPu, grajdanul plagiatorului ponta, ala cu „p” mic, de la Plagiat cu „P” mare, achitat printr-o eroare a unu procuror prietenos, nu din nevinovatie pura. O fi ajuns procuror general prin lume, vorbeste dialectul tembo-habe si face curatenie justitiara printre tufisuri si cocotieri sau masluieste dosare printr-un parchet din Tzerishoara, asteptind ca bunii prieteni de partid, dosare si faradelegi, sa repuna mina pe puterea absoluta, sa renasca, din cenusa fostei coruptii de partid si de Stat, marele Uslam, alaturi de nostalgicii din penele, aflati si ei, in suferinta, dupa potopul dupa Antonescu Crin si infectarea cu pedelistii fara Udrea.
Propunere pentru Diaspora: miting in Bucuresti (si alte orase), dar nu pe 10 August, ci de alegeri…
La vot, acolo sa-i lovim!
„La vot, acolo sa-i lovim!”
Aceste cuvinte mă bucură cel mai mult. E cea mai corectă și eficientă atitudine. Iată, a expirat deja mai bine de jumătate din actuala legislatură și, pentru mulți absenteiști, a devenit, sper, evident că renunțarea la vot este în fapt un cec în alb oferit celor potentati și maximizarea opțiunilor tocmai a celor cu care nu sunt de acord.
E ceva mai complicat de atat. Nu, nu este simpla prostie!
„Plangerea penala” pentru cei doi este o miscare de propaganda, prin care se realizeaza concomitent 2 lucruri:
a) macularea adversarului (motivul nu este necesar sa fie real sau adevarat. trebuie doar sa existe un sambure verificabil, cu aparenta legatura – in cazul acesta este vorba despre opiniile exprimate si despre denumirea functiilor celor 2)
b) distragerea atentiei – discursul public se indreapta spre aceasta „prostie”, iar sub adapostul acestei perdele de fum se executa miscari relevante
///
Tot mai des formatorii de opinie cad in capcana „prostiei”, iar sefii propagandei s-au prins ca merge. Si pluseaza.
Nu spun ca nu exista si prostie.. Spun doar ca este mult mai putina decat credem.
Da, faptul că e o ironie acum că li se întoarce împotrivă nu-i scuză pe cei care întorc genul ăsta de confuzie împotrivă. Înainte să iasă SIIJ cu comunicatul, le făceam eu, băiat bun, munca pe facebook, comentând la știrile care vorbeau despre „dosarul lui Timmermans” fix chestia asta, că e o formalitate și vicepreședintele Comisiei NU este vizat de niciun dosar. E vizat de plângere, dar asta e cu totul altceva.
Nu i s-a intors impotriva. Obiectivele au fost atinse.
Regulile propagandei au fost respectate si actiunea a avut succes. Vorbim despre numere mari, despre actiuni bine conturate.
///
Exact asta e eroarea pe care o tot semnalez: intelectualii considera ca daca ei inteleg, toata lumea intelege.
Si ca daca lor li se pare o prostie, asa li se pare si maselor.
Este si unul dintre motivele (dupa mine) pentru care dreapta nu are prea mare succes in special in Romania: se bazeaza exclusiv pe intelegerea elitelor, dar elitele au putin voturi.
Aceasta fatwa initiata de TT contra procurorilor in general, si a dnei LCK in special, nu ajungea niciodata la proportile actuale intr-o tara cu mai multi oameni bine educati si, cat de cat, instruiti. Mi se pare foarte grav ca in 2019, intr- tara europeana, numerosi oameni sunt convinsi de eterna valabilitate a vechiului proverb care afirma ca „nu iese fum fara foc”… Un minimum de scoala daca ar fi facut, n-am mai fi astazi in aceasta situatie ubuesca!
Desigur, primul reflex e sa ma bucur de esecul rasunator al sforistilor psd&alde, dar cand imi amintesc ca nu e vorba de congolezi, ci de romani, zambetul mi se transforma in rictus… Adica, poporul roman a reusit performanta ca, in 2019 sa fie condus, respectiv reprezentat in lume, nu numai de smecheri de mahala, hoti dovediti si corupti cu patalama, dar care mai sunt si prosti!
Da, scriam că e similar cu cazul Polonia v. Tusk, dar acolo era vorba de un politician într-un post politic (președintele Consiliului European), iar politica partizană este prin natura ei competițională, era măcar de înțeles. Dar aici vorbim de un post non-politic, tehnic, și parcă polonezii, dacă au fost înverșunați, n-au fost la fel de penibili.
Postul nu este non-politic (adică tehnic, cum spuneți dumneavoastră), ci politic, dovadă fiind felul în care este desemnat ocupantul tău: după etapa inițială (care, da, este tehnică), urmează etapa finală și esențială, care este politică (în care Consiliul și Parlamentul – Senatul și Camera, dacă vreți – votează și, dacă nu votează la fel, negociază – merg la un fel de mediere, cum ar veni).
Cât privește prestația dnei Kövesi, mi s-a părut în nota ei caracteristică: inteligentă, bine pregătită, dar mediocră.
Episoade penibile: unu’ (cic-ar fi un eurodeputat străin care știe română) o taxa cu foc pe dna Grapini pentru formularea „dumneavoastră ca și șef”, dar tăcea isteț când dna Kövesi făcea aceeași greșeală, și încă de două ori. Asta apropo de apolinicul articol științific „Tehnic și politic în activitatea diferitelor organe”, pe care trag speranța că nu veți rata ocazi să-l scrieți cândva.
Faptul că un organism politic numește pe cineva într-un post, nu face postul respectiv „politic“, în orice accepțiune rezonabilă a termenului.
Mulțumesc pentru precizarea necesară. Prin urmare, faptul că, de exemplu, membrii Curții Constituționale sunt numiți de organisme politice nu face ca posturile respective să fie politice.
Așa cum demagogia cu „ministrul Justiției independent politic” nu face ca demnitatea cu pricina să fie mai puțin politică.
Pe de altă parte, a defini o funcțiune ca „politică” nu este, totuși, o boală venerică: se poate să fii și politic, și corect.
„Politic” e un termen abuzat grozav, nu doar în spațiul public, ci și în decizii, legi și chiar în constituție. Așa cum bine spui „ministrul Justiției independent politic” sună a contradicție de termeni, postul este politic prin excelență! În acest context, însă, „politic” se referă la afilierea partizană. În ce mă privește nu-l folosesc niciodată fără să-l calific în felul ăsta, tocmai ca să evit confuzia. Dar să citez din constituție:
„Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.” art 64 (5) :
În jurisprudența CCR „configurația politică” a evoluat între a fi proporția de mandate obținute de membrii unui partid la ultimele alegeri și proporția numărului de membri ai grupurilor parlamentare la data curentă.
„Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului (…)” art 85 (3)
În jurisprudența CCR „compoziția politică” s-a referit la identitatea partidelor ai cărori membri sunt și membri ai guvernului.
Prin urmare, chiar dacă înțeleg reproșul tău, expresia e susținută de textul legii fundamentale. Există conceptul de „ministru independent politic”, prin raportare la acest articol…
…Dar și ăsta e cu totul alt subiect :-)
Înțeleg eu ce vrei să spui, dar interpretarea e cam formalistă deoarece, în realitate, nu „independența politică” ar justifica-o textul (care da, cu sensul de „neafiliere partizană” e folosită, și tocmai aici e demagogia), ci mai degrabă o bază de selecție mai largă decât sfera membrilor. Asta dacă era nevoie… Habar n-am, poate că era.
În fine, ideea mea era că nu se poate nega caracterul esențial al componentei politice în desemnarea celui care ocupă postul despre care discutăm. Lucru care nici măcar nu e aprioric rău, dimpotrivă: având în vedere discuțiile de la noi, e chiar amuzant.
PS: Promit că n-am să mai fiu off-topic de acum înainte. :)