marți, martie 19, 2024

PSD-ALDE- Bilanțul de guvernare, amnistia și Centenarul

Tăcere, non-acțiune, lipsă de inițiativă și de implicare, deschidere festivă la Teatrul Național din București, cu invitați aleși pe sprânceană, iar tăcere, haos, serbări câmpenești, zilele nu știu cărei comune din Sudul țării legată ba de Dragnea, ba de vicepremierul fost tractorist Paul Stănescu, sinecuri, angajați plătiți degeaba, concediați cu ocazia schimbării de ministru, cel nou înfierând cu mânie proletară lipsa de activitate a predecesorului său cancan, turnee în străinătate a unor filarmonici, resuscitarea Cerbului de Aur pentru care Guvernul României a alocat grosul bugetului.
Cam acesta ar fi rezumatul felului în care coaliția PSD-ALDE a marcat până în seara zilei de luni, 16 iulie, 100 de ani de Românie Mare.
Din respectiva seară, se pare că se schimbă foaia. Urmăm o altă cale. Grație implicării salvatoare a d-lui Darius Vâlcov, expert financiar, în tablouri, cimitire și cavouri, strategul principal al programului de guvernare, “un om de o valoare rară’’, cum l-a caracterizat însuși președintele PSD, dl. Liviu Nicolae Dragnea, bandit la drumul mare și, desigur, condamnat în primă instanță la 8 ani de închisoare cu executare. Care a apărut la postul de televiziune și de propagandă aflat în posesia famigliei Voiculescu, post rebrenduit în cinstea și în semn de solidaritate cu același Liviu Dragnea în Antena 3,6 și ne-a luminat pe toți asupra modului ideal în care ar trebui sărbătorit Centenarul.
Mod la care nici măcar nu s-a gândit ministrul Culturii și Identității Naționale, tot mai inivzibilul domn George Ivașcu. Compromis din voință proprie și din cauza unor asocieri nepotrivite. Ce să zic și eu? Anturajul!
La ce s-a gândit mintea strălucită a brigandului Vâlcov Darius? La o amnistie fiscală și penală. Adică la ștergerea dintr-un condei a unei datorii de 98 de miliarde de lei. Bani pe care instituțiile Statului centenar sunt incapabile să le recupereze, ștergerea însemnând nici mai mult, nici mai puțin decât transferul plății respectivei datorii în spinarea populației. Dar și la înfrațirea voluntar-obligatorie, după o OUG cu dedicație, dintre oamenii cinstiți, plătitori de taxe și impozite și hoții, bandiții, criminalii, violatorii, ticăloșii pe care coaliția PSD-ALDE și guvernul condus de premierul-marionetă, anexata Viorica Vasilica Dăncilă, se pregătește să-i facă scăpați de închisoare spre a-l salva astfel de Jilava și pe dl. Liviu Dragnea, dar și pe dl. Vâlcov ca și pe alți pesediști de soi la fel de onorabili.
Acesta este chintesența a mai bine de un an și jumătate de când țara a fost, practic, cotropită de așa-zisul Partid Social Democrat din România. Care și-a adjudecat prin promisiuni false, mincinoase grosul voturilor populației spre a duce țara spre dezastru. Un dezastru pe care același domn Vâlcov acompaniat de tăcerile admirative ale numitului Gâdea Mihai, șeful Antenei 3, 6, îl prezintă drept victorie, succes economic, miracol românesc. Resuscitând astfel limbajul și metodele propagandei mincinoase ale defunctului PCR și ale lui Nicolae Ceaușescu cu care insul Liviu Nicolae Dragnea seamănă teribil și cu care ar cam dori să se identifice.
La fel cum seamănă vicepremierul Paul Stănescu cu Dincă-Teleagă, Viorica Vasilica Dăncilă cu Maria Bobu, Lia Olguța Vasilescu cu Lina Ciobanu, Carmen Dan cu Ana Mureșan, Dănuț Andrușcă cu Tudorel Postelnicu, Lucian Șova cu Emil Bobu, Valentin Popa -Pamblică de la Educație cu agramatul academician Manea Mănescu și Claudiu Manda de la Comisia parlamentară de control a activității SRI cu Ilie Merce.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Suntem vechi donmule …. ….
    Nici o grijă.

    ..“… Acesta este chintesența a mai bine de un an și jumătate de când țara a fost, practic, cotropită.. „…

    Cei interesați la centenar de „istorie“ (nimicuri pentru istoricii grei de azi, colaboratorii și membri PCR de ieri) pot găsi în publicistica 1919- 1939 timpului nenumărate reclamații ca ale autorului de azi. Dâmbovițenii, noi „stapâni“ în regiunile istorice, jecmănesc, fură, local (noii sunt ai noștri, origine româno- ortodoxă în loc de străinii, jugul … … ). E o tradiție veche, autohtonă, bine documentată. Cine știe să citească (Dr. Hildrun Glas, LMU München, România interbelica, 1919-1939 / … Dr. Hildrun Glass München- Rumänien zwischen Wirtschaftsnationalismus und
    internationaler Einbindung: Aufstieg und Fall der Industriemagnaten Max Ausnit und Nicolae Malaxa (1918 – 1941) – 1957) und Nicolae Malaxa (1884 -1965) beherrschten in den 1930er
    Jahren die bedeutendsten Unternehmen der rumänischen Schwerindustrie. Darüber hinaus gehörten sie zur Kamarilla König Carols II. und übten unter dessen zunehmend autoritärer Herrschaft direkten politischen Einfluss aus. Ihr Wirken ist emblematisch für die damalige enge Verflechtung von Wirtschaft und Politik sowie für Mechanismen des „state capture“, also der Kaperung des Staates durch Partikularinteressen. Beide Unternehmer agierten zudem an der Schnittstelle nationaler Wirtschaftspolitik und internationaler Kapitalinteressen, vor allem aus England, Frankreich und Deutschland ……….. ….
    ………… / … Nationalstaat und ethnische Homogenisierung. Ungarn und Rumänien im Vergleich (1918/19-1950) Der „Nationalstaat“ ist ein Projekt, das vom 19. Jahrhundert bis in die Gegenwart eine dauerhafte Wirkungsmächtigkeit entfaltet – politisch, wirtschaftlich, gesellschaftlich und kulturell.
    Im östlichen Teil Europas, wo es zu einer Vermischung des republikanisch-politischen und kulturell-ethnischen Nations- und Nationalstaatskonzepts kam, hatte das breit gefächerte Homogenisierungsbestrebungen zur Folge, die alle Lebensbereiche umfassten. Mit dem Totalitätsanspruch des homogenisierten Nationalstaats war und ist untrennbar auch die Anwendung von Gewalt in unterschiedlicher Form verbunden. Die Folge war eine sozioökonomisch wie kulturell wirksame Marginalisierung von als Minderheit ausgewiesenen, diskriminierten gesellschaftlichen Gruppen.
    Die KGKDS geht im Rahmen eines Zyklus von drei Tagungen in Zusammenarbeit mit jeweils unterschiedlichen Kooperationspartnern grundsätzlichen Fragen zum Verhältnis von Nationalstaat und ethnischer Homogenisierung nach. Sie bilden den Gegenstand eines diachronen Vergleichs zwischen Rumänien und Ungarn (1867-1989/2000). Die beiden Nachbarstaaten strebten einerseits einen einheitlichen Nationalstaat an, lassen aber andererseits unterschiedliche Vorgehensweisen erkennen. Der Vergleich bietet sich besonders an, weil die beiden Nachbarstaaten einerseits der Konzeption eines einheitlichen Nationalstaats folgten, aber andererseits unterschiedliche Vorgehensweisen erkennen lassen.
    Im Fokus der zweiten, ebenfalls international besetzten Tagung steht das Zeitfenster zwischen 1918/19 und 1950. Die Neuordnung Europas als Ergebnis des Ersten Weltkriegs hat Südosteuropa grundlegend verändert, auch die beiden Staaten, die im Mittelpunkt des Interesses des Tagungszyklus stehen. Dem Verlierer, durch die kurzlebige Räterepublik erschütterten, in Trianon territorial erheblich verkleinerten Ungarn stand mit Rumänien ein Sieger gegenüber, der sein Staatsterritorium auch zu Lasten Ungarns beträchtlich erweitern konnte. Einer dadurch im Vergleich zur Vorkriegszeit gegebenen größeren ethnischen Homogenität Ungarns entsprach der neue „Nationalitätenstaat“ Rumänien, der sich um die Integration der mit den territorialen Erweiterungen hinzugekommenen neuen Staatsbürger unterschiedlicher ethnischer Gruppen bemühte. War Ungarns Augenmerk darauf gerichtet, die Bestimmungen von Trianon zu revidieren, setzte der Nachbarstaat alles daran, den erlangten territorialen Status „Großrumänien“ abzusichern. Diesem Ziel diente der Beitritt zu der gegen Ungarn gerichteten Kleinen Entente. Hatte in Rumänien die Monarchie den Ersten Weltkrieg überlebt, stand im Königreich Ungarn nach dem Intermezzo der Räterepublik Reichverweser Horthy an der Staatsspitze.
    Die ungleichen Nachbarn verbanden ihre unterschiedlichen Ziele und bestimmten in der Folgezeit sowohl ihre zunehmend diktatorische Züge aufweisende Innen- als auch die Außenpolitik. Dem Reichsverweser auf ungarischer Seite stand in Rumänien ab Ende 1940 der „Staatsführer“ Antonescu gegenüber….. / …… Nach dem Ersten Weltkrieg erhielt Rumänien – unter anderem im Vertrag von Trianon – große Gebiete zugesprochen, die sein Territorium und auch die Zahl der Juden mehr als verdoppelten. Die Gesamtbevölkerung erhöhte sich von 7,5 auf 16 Millionen, die Zahl der Juden auf knapp 800.000. Davon lebten etwa 230.000 im ursprünglichen Staatsgebiet, 240.000 in Bessarabien, 130.000 in der Bukowina und 200.000 in den ehemals ungarischen Gebieten (Siebenbürgen, Banat, Kreischgebiet, Sathmar, Maramuresch). Die Gebietszuwächse erfolgten unter der Bedingung, dass den Juden und den anderen nationalen Minderheiten die vollen staatsbürgerlichen Rechte zugesprochen würden. Die Umsetzung dieser Auflage war in den politisch maßgeblichen Kreisen des Landes nicht unumstritten; Ministerpräsident Ion I. C. Brătianu trat 1919 auch deshalb zurück, weil er eine kollektive Gleichstellung der Juden nicht mittragen wollte.
    1923 wurde eine neue Verfassung und in der Folge mehrere Gesetze verabschiedet, die den Juden Rumäniens das Erlangen der Staatsbürgerschaft ermöglichte. Die Juden konnten nun am gesellschaftlichen, politischen und kulturellen Leben des Landes teilhaben. So gelang es einer jüdischen Partei 1932, fünf Abgeordnete ins rumänische Parlament zu entsenden. Der Zugang zu staatlichen Schulen war weitgehend ungehindert; zudem bestanden zahlreiche jüdische Schulen, in denen auf Jiddisch oder Hebräisch unterrichtet werden konnte. Höhere Posten in der staatlichen Verwaltung, höhere militärische Ränge und Universitätsprofessuren blieben den Juden jedoch verwehrt.
    Ende der 1920er Jahre gewann die Eiserne Garde, eine rechtsextreme Organisation, zunehmend Einfluss auf das politische Leben und wurde eine Massenbewegung. Ihr Führer Corneliu Zelea Codreanu vermochte es, vor allem mit antisemitischen Thesen einen bedeutenden Teil besonders der Landbevölkerung, aber auch mittlere Gesellschaftsschichten und Studenten, hinter sich zu bringen. Auch die zunehmende politische Instabilität verschlechterte die Situation der Juden.
    Ende 1937 bildete Octavian Goga eine Regierung, an der sich auch Alexandru C. Cuza von der National-christlichen Verteidigungsliga (Liga Apărării Național Creștine) beteiligte. Der Antisemitismus wurde offen zur Staatspolitik erklärt. Am 22. Januar 1938 erging ein Gesetz, auf dessen Grundlage 36 Prozent der Juden die bereits verliehene Staatsbürgerschaft wieder entzogen wurde. Ähnlich wie im nationalsozialistischen Deutschland entfernten zahlreiche akademische Berufsstände Juden aus ihren Standesvertretungen.
    Im Februar 1938 begann unter Carol II. eine Königsdiktatur. Juden durften nicht mehr in der Armee dienen, mussten dafür aber eine hohe Ablösesumme entrichten. Eheschließungen zwischen Christen und Juden wurden verboten. Rumänien kam zunehmend in wirtschaftliche und politische Abhängigkeit vom Dritten Reich. 1940 musste Rumänien im Ergebnis des Hitler-Stalin-Paktes Bessarabien und den Norden der Bukowina an die Sowjetunion abtreten. Auf ihrem Rückzug aus diesen Gebieten ermordeten rumänische Soldaten zahlreiche Juden.
    ……. ….. / ….. / .. Ihr Wirken ist emblematisch für die damalige enge Verflechtung von Wirtschaft und Politik
    sowie für Mechanismen des „state capture“, also der Kaperung des Staates durch Partikularinteressen….. / …. Acțiunile lor sunt emblematice pentru conexiunea între economia privată și politică, capturarea statului prin interese particulare …… ….. ),
    găsește aceași situație de azi începând cu 1919. Se fură la nivel înalt de minister dâmbovițean, se jecmănește în noua administrație în România MARE. Ieri, azi și mâine … …

    Până la bicentenar?
    Decalajul „istoric“.. ….

  2. Cata intuiție au avut cei care nu si-au aruncat carnetul de partid…. S-ar putea să aibă nevoie având în vedere situația de astăzi…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro