joi, martie 28, 2024

Punctul de inflexiune

O mâzgă morală pare să fi acoperit România. Oriunde zgâriem pojghița gri, descoperim o viermuială abjectă care ne umple de deznădejde. Universități de tradiție transformate în fabrici de diplome  plagiate, „academii” înființate peste noapte și mobilate cu impostori politici. Lideri politici de rang înalt care se împodobesc cu  condamnări penale „nedrepte”. Primării-pușculiță. Licitații trucate cu materiale sanitare care ucid și rețele de jaf patronate de somități medicale. Observatori goniți din secțiile de vot de oamenii primarului, suspiciune care ia locul transparenței, dezinteres și neîncredere în democrație însăși. Nimeni și nimic nu pare imun la mită, influențe, interes partinic și de grup.

Orice senzație că avem de-a face cu un fenomen recent este, firește, o iluzie. Lucrurile nu stăteau mai bine nici în urmă cu douăzeci de ani când o întreagă industrie a fost împărțită între niște incompetenți sub pretextul protejării interesului național. Nici în urmă cu zece ani când se puneau bazele jafului ANRP sub pretextul respectării drepturilor de proprietate, sau ale afacerilor Microsoft, Bechtel, Ioan Niculae. Că nu s-au schimbat ingredientele rețetei ne putem da seama urmărind rezultatul așa cum e simțit de majoritatea românilor: sărăcie și înapoiere, familii destrămate, vieți risipite. Faptul că putem în sfârșit caracteriza și localiza boala care ne macină se datorează unor jurnaliști, procurori, judecători și profesioniști curajoși care au adus un suflu nou odată cu maturitatea lor, care au refuzat să se plieze pe asperitățile autohtone și s-au raportat la un model occidental de societate. Paradoxal, munca lor fantastică induce percepția că nivelul corupției crește când în realitate cangrena a fost doar scoasă la lumină și pe alocuri cauterizată temporar.

E o mare greșeală să credem că ne-am îmbarcat pe o traiectorie fără întoarcere spre o societate justă, bazată pe reguli impersonale și legi. Se împotrivește în primul rând de o inerția umană a celor formați în acest colț oriental al Europei, unde regulile sunt negociabile, flexibile, depind de persoana căreia te adresezi și de persoanele pe care aceasta le cunoaște și le recomandă. Avem serioase dileme în a blama șpăgile primite în schimbul prescrierii anumitor medicamente – mai ales dacă învinuiții sunt doctori serioși care au salvat, nu-i așa, sute de pacienți. Chiar și primarii prinși în flagrant cu mâna în buzunarul nostru ne rămân simpatici, cu condiția firește să fi „făcut ceva” pentru localitate, spre deosebire de ăilalți care doar au furat. Rostind sintagma „toți fură” proiectăm spre ceilalți propria goliciune sufletească, convingerea intimă că și noi odată ajunși în poziția de autoritate ne-am linge degetele acoperite de mierea binecuvântată; nu putem cere de la alții mai mult decât de la noi înșine, fiind deci perfect rațional să-i preferăm pe cei care odată îndestulați se întorc spre popor și ne miluiesc cu borduri, ajutoare, concerte și ronduri de flori.

În al doilea rând, există o întreagă faună de rentieri, traficanți de influență, politruci, afaceriști de partid, universitari mânjiți, mardeiași electorali, funcționari șpăgari și alte specii a căror proliferare e profund tulburată de schimbarea paradigmei sociale. Primul val de tratament anticorupție i-a lovit în plin, decimând pe cei mai nepregătiți dar deja imunitatea începe să se manifeste, sistemul se adaptează, se schimbă. Nu discutăm de oameni lipsiți de inteligență ci lipsiți de repere morale, altfel perfect competitivi. Dacă telefoanele sunt ascultate, negociem mita în persoană sau prin intermediari, iar dacă transferul bancar și sacoșa de bani bat la ochi, spălăm banii printr-un offshore și proprietăți în străinătate. DNA-ul nu e forța năprasnică și atotștiutoare pe care ne place să ne-o imaginăm, ci o instituție subfinanțată cu o misiune îngustă, constrângeri legislative și un ocean de plângeri. Însăși ideea că putem lăsa asanarea morală a unei națiuni exclusiv pe seama procurorilor e total naivă; justiția e un proces foarte costisitor, reactiv, mult mai greoi decât furatul, în care drepturile celor cercetați trebuie respectate și toate căile de atac epuizate. Cei prinși vor constitui întotdeauna și în orice societate doar vârful unui iceberg, iar adâncimea părții nevăzute, cea care ne interesează de fapt, va depinde de apetența la fraudă și de percepția infractorilor asupra riscului de a fi prins.

Lucrul cel mai periculos la care am asistat în ultima perioadă a fost evoluția clasei infractorilor cu gulere albe într-o reacțiune politică. Dacă până de curând influența politică era mijlocul prin care ajungeai la resurse și-i îndepărtai pe alții, cercul s-a închis: partide întregi sunt dedicate nu doar ajungerii la putere, ci conservării prin mijloace politice a status quo-ului care le face posibile, demolării de legi și instituții înființate în pripă ca simple bife în parcursul european și care s-au dovedit, în mâna reformiștilor, foarte distructive pentru vechea ordine. Reacțiunea beneficiază de un nesperat suport popular din partea sufletelor moarte „a furat, dar a făcut ceva”, ațâțați de formatori toxici de opinie, pe fondul unei inexplicabile blazări din partea celor suficient de educați și informați să poată cere mai mult. Reprezentanții politici ai reformiștilor sunt frământați de crize de identitate și lupte interne după incursiuni repetate la putere unde s-au pliat în loc să îndrepte și s-au contaminat în loc să dezinfecteze.

Suntem în preajma unui crucial punct de inflexiune: momentul critic în care forțele schimbării sunt într-un echilibru precar cu cele reacționare și în care traiectoria viitoare se poate rupe dramatic de trecut sau dimpotrivă, putem reveni la făgașul vechi ratând inflexiunea. Conflictul are multe fronturi politice și civice: procurorii încearcă să rămână relevanți în lupta cu rețelele de fraudă mereu în schimbare, reprezentanții implicați politic ai acestora fac lobby la nivelele superioare împotriva „zdrăngănitului de cătușe”, oameni integri se luptă să scoată mizeria la lumină în toate domeniile, chiar în mintea cetățenilor apar dileme și disonanțe între modelele tradiționale în care am trăit și lumea nouă în care legea începe să fie lege pentru toți, inclusiv noi înșine.

Improbabilul succes în alegeri al USB a hrănit un copios festin de speculații în legătură cu scopurile, orientarea politică și potențialul proiectului USR pe care Nicușor Dan l-a anunțat. USR e doar o promisiune, o aspirație în acest moment, USB rămânând deocamdată un partid local care și-a permis luxul să extirpeze din discurs toate temele ideologice majore și să se concentreze pe o agendă foarte limitată de bună guvernare locală și limitare a risipei, atrăgând astfel suportul cetățenilor sătui să fie furați. Este și motivul pentru care m-am alăturat echipei lui Nicușor Dan în urmă cu câteva luni, suspendând alte proiecte civice și personale.

USR a ajuns peste noapte depozitarul unui orizont fantastic de așteptări depășit doar de isteria post-Iohannis. Un neașteptat val de speranță a fost stârnit de posibilitatea unui partid nou, necompromis, fără finanțări ilegale și fără fondatori dezertori din partidele parlamentare. Devine evident că în afara câtorva mici breșe locale USR e singurul rezultat tangibil al liberalizării pieței politice și singurul partid nou cu șanse să atace alegerile din toamnă. Vă mărturisesc că după noaptea de 5 spre 6 iunie, am schimbat bucuria de moment cu neliniștea pentru că am început să întrezăresc responsabilitatea pe care Nicușor Dan și-a asumat-o și rolul pe care USR îl poate juca în apropierea punctului de inflexiune.

Dacă reușește să se dezvolte în teritoriu și să repete performanța din București și în alte zone cu public urban și educat, USR are șansa să obțină undeva în vecinătatea a 10-15% din noul Parlament. Extrapolând experiența de la locale și mobilizarea redusă a alegătorilor, ne așteptăm să vedem un PSD intrând triumfător în Parlament cu o agendă drastică de restaurație și stagnare, de dezincriminare și jaf. În acest punct critic se va plasa USR în lupta pentru viitorul României, împreună cu celelalte partide nereformate și duplicitare. O colosală povară pentru niște începători în politică care trebuie sa înfrunte o armată disciplinată de partid, cu rădăcini mai vechi de 26 de ani. Devine deci evident că înainte de a discuta dacă USR va fi de dreapta sau de stânga, problema fundamentală pe care trebuie să ne-o punem este: va fi USR capabil să lupte convingător pentru lege și stat de drept, pentru competență și integritate, împotriva unei mase retrograde de infractori și aparatcici care-și văd întregul mod de viață amenințat ? Situația nu se referă doar la Parlament, ci la întreg sistem public unde, presupunând că USR va face parte dintr-o coaliție de guvernare, se va lovi de efectele unor decenii de politizare și neo-fanariotism. În rezultatul acestei lupte, nu în orientarea doctrinară, constă „salvarea” despre care vorbim.

Adevărat, un partid național nu se mai poate pretinde apolitic așa cum a făcut-o USB. Din mijlocul voluntarilor USB pot sa vă relatez că nu mi s-a părut că particip la o rebeliune occupistă sau guevaristă, centrată pe inegalitate sau pe redistribuirea bogăției naționale. Asemănările cu Podemos sunt cel mult de formă nu de conținut, USB fiind la origini o reacție la abuzurile urbanistice care amenințau tocmai stilul de viață ale unei clase de mijloc urbane și valorile postmateriale ale acesteia. O sumară lectură a programelor propuse de USB vă va convinge că în general propunem un intervenționism moderat pentru a corecta eșecurile piețelor. Nici nu poate surprinde această situație din moment ce specialiștii care au influențat aceste programe vin în general dintr-o societate civilă bună cunoscătoare a politicilor publice europene și care se finanțează tocmai din granturi europene.

E de așteptat deci ca poziționarea doctrinară a USR să rămână una implicită prin abordarea unor teme non-ideologice, extinderea ideii de bună guvernare și transparență la nivel național, anti-corupție, dezvoltare durabilă și reducerea sărăciei. Cercetările sociologice arată că românii au un nivel redus de cultură politică, că vasta lor majoritate nu pot clasifica politicile publice pe coordonate doctrinare și că electoratul se autoindentifică de stânga sau de dreapta funcție de identitatea pretinsă a partidului preferat. Din acest punct de vedere, refuzul de a se înregimenta ca „de dreapta” nu e o respingere a pieței libere, ci o respingere a percepției de partid satelit al PNL-ului.

În felul ăsta, USR rămâne tentant nu doar pentru o foarte mare masă a electoratului, sătui de alternanța „stânga – dreapta” așa cum au perceput-o ei și care nu le-a împlinit așteptările. Ci și pentru miile de membri, specialiști și intelectuali pe care USR trebuie să-i atragă și să-i integreze în organizație pentru a concretiza proiectul unui partid național, știut fiind că oamenii valoroși dispuși să se implice în politică sunt puțini, cu atât mai puțini cei care vin într-un proiect tânăr care nu le va oferi sinecuri ci dimpotrivă, îi va poziționa în perfectă opoziție cu sistemul osificat și de care depinde propria lor carieră viitoare. Pentru că o chestiune chiar mai gravă decât eșecul de a trece pragul electoral, ar fi un succes în alegeri cu o baterie mediocră de candidați incapabili să ducă la îndeplinire aspirațiile legitime ale electoratului, incapabili să împingă România în direcția în care ne-o dorim cu toții. Au mai existat în istoria recentă partide umflate rapid de un val popular de entuziasm, care s-au destrămat rapid după alegeri și au fost absorbite de partidele mari.

Dacă dezamăgește, reponsabilitatea USR este una dublă: pe de-o parte restaurația PSD va continua în forță, pe de altă parte se va întârzia însăși ideea de reformă politică, de înnoire a clasei politice cu oameni din societatea civilă, electoratul educat și inteligent nu va tolera încă o păcăleală. Dacă nu va fi spart acum, duopolul PSD PNL va continua netulburat încă câteva cicluri electorale, existând posibilitatea ca inflexiunea să fie amânată într-un viitor incert când aceste partide se vor reforma din interior.

Nu e deci nici o exagerare să zic ca soarta a milioane de români pentru mulți ani de acum înainte  va  fi  marcată de evoluția USR în perioada de până la alegeri și de felul în care își va alege oamenii din teritoriu, potențiali senatori și deputați. E fundamental ca USR să identifice acel grup de câteva zeci de intelectuali publici, necompromiși și verticali, capabili de reprezentare la cel mai înalt nivel. Nu folosesc des asemenea cuvinte, dar actualii și viitorii membri ai acestui partid au o datorie patriotică să pună interesul națiunii înaintea ambițiilor personale și a divergențelor doctrinare, e în puterea noastră să grăbim cu ani buni renașterea unei Românii europene.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Frumoasa explicatie. Intelegem ca USR va fi un partid tehnocrat. Nu e rau… Mai ramine sa ne explicati, la fel de frumos, relatia cu Matei Paun, baia de popularitate de la Antena 3, si, dorind sa fiti doar 10%, cu cine va veti alia cind va veni vorba de votat in Parlament…

  2. (cont.)
    Pentru ca daca veti fi in parlament si nu va veti alia cu nimeni, cu cei (speram !) 10% ai dvs., se va intimpla ceea ce s-a intimplat si acum: PSD si acolitii vor avea cistig de cauza ! Si atunci, la ce folos cei 10% ?! Da, e frumos sa fim puri si curati ca lacrima, insa, din pacate, dupa cum se vede, lumea nu functioneaza asa, ci mai degraba ca un fel de continua altoire, in urma caruia va rezulta, dupa mult timp si rabdare, un produs de calitate. Asadar, daca doriti succes, trebuie sa explicati societatii clar si deschis ce doriti, si cum, Altfel nu veti capata prea multa incredere din partea populatiei, care nu va intelege ce vreti…

  3. Of si of, de cind se tot anunta Salvatorii astia :P
    Dar trebuie sa recunoastem, de la Frontul Salvarii Nationale, trecind prin Salvati Vama Veche si ajungind la Uniunea Salvati Romania, este un mare progres: Nicusor Dan este propulsat in multime din platourile puscariasului fost colaborator securist, Felix.
    Ar fi foarte bine daca ar ramine la Salvarea Bucurestilor. Sau, acum, daca a fost cucerit de Firea, a fost deja salvat?

    „Nu e deci nici o exagerare să zic ca soarta a milioane de români pentru mulți ani de acum înainte va fi marcată de evoluția USR”
    Sigur? mie mi se pare o exagerare mare.
    Vorbele astea se spuneau si despre Noua Republica (Neamtu), Forta Civica (MRU), ori M10 (Macovei).

  4. „Devine deci evident că înainte de a discuta dacă USR va fi de dreapta sau de stânga, problema fundamentală pe care trebuie să ne-o punem este: va fi USR capabil să lupte convingător pentru lege și stat de drept…” – Măi să fie!
    Sigur că reprezentanţii USB (USR) ar dori să nu discutăm despre orientarea ideologică a partidului. Pentru că uite ce descoperă jurnaliştii care se ocupă de problema asta:
    „Nicusor Dan, Clotilde Armand, Matei Paun, seful de campanie, Ioana Lupea, Mircea Kivu, Liviu Mihaiu si toti sustinatorii cunoscuti vin din zona ong-gista, ecologista, un amestec de vederi de stanga, egalitariste, marxiste sau chiar stanga extrema, anarhiste, uneori de pe pozitii irationale anti-sistem, plus ceva puseuri pro-rusesti la unii din ei. Toate acestea ridica mari semne de intrebare asupra directiei lor politice. ”
    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21063090-cateva-observatii-despre-nicusor-dan-clotilde-armand-viitorul-uniunii-salvati-romania.htm
    Refuzul de a se declara ceea ce este – partid de stânga – ascunde un calcul cinic. USB se adresează electoratului sensibil la problemele legate de integritate, corupţie, stat de drept, buna guvernare. Dar în România acest electorat e de dreapta. Şi nu ar mai vota cu USB (USR) dacă acesta şi-ar da arama ideologică pe faţă.
    Sper ca lucrurile se vor clarifica, şi că la parlamentare USR nu va obţine voturi de la electoratul de dreapta. În Bucureşti a reuşit să păcălească destui, dar ulciorul nu merge de multe ori la apă..

    • Da, okay, poate ca au unele inclinatii spre stanga.
      Poate ca au o oarecare culoare roz.
      Oricum sunt de un million de ori preferabili unor talhari incolori si transpartinici (PSD sau PNL).
      Alternativa nu exista in acest moment.

      • O fi OK că au înclinaţii spre stânga. În fond trăim într-o democraţie.
        Dar nu e OK că îşi ascund identitatea ideologică pentru a obţine voturi de la electoratul de dreapta (care nu i-ar vota dacă ar şti adevărul).
        Şi din moment ce umblă cu cioara vopsită nu pot fi o alternativă credibilă la partidele actuale.

    • Am vazut si la Dan Tapalaga astfel de incadrari ideologice ale USB. Dar nu cred ca oamenii care fac astfel de caracterizari au proprietatea termenilor pentru ca in acelasi timp nu pot sa se raporteze fara echivoc la realitatile esichierului politic romanesc in care ‘dreapta'(PNL) si ‘stanga'(PSD) si sustinatorii lor, adica electoratul abulic, si jurnalistii care ii sustin, descriu ‘lupta’ lor pentru apararea Statului de elementele reactionare. Se vede de la o posta
      ca extrema stanga e la putere ca PNL-ul si PSD-ul, daca mai era vreo nedumerire pentru cineva, nu sunt doua partide ce unul singur care mimeaza coloratura politica si pozitia doctrinara pentru a-si pacali si prosti electoratul.

  5. De la USR se asteapta mai putin o clarificare „ideologica”, ci o promisiune ca va lupta impotriva furtului si legilor cu dedicatie!
    Daca va fi votata la nivel national, alegatorii lor vor fi cei care mai spera ca cineva va face OPOZITIE reala, din Parlament, ca va striga, ca va spune coerent si competent ce efecte nocive poate avea o initiativa sau ce aduce bun o alta. Nu e realist sa credem ca USR sau oricine se angajeaza sa fie vigilent va primi votul celor care, in toata tara, sunt blazati si asteapta alegerile ca sa se realeaga aia vechi. Avem numai o minoritate care vrea altfel.
    Dupa cum observa autorul, tarele sunt vechi, noi doar avem acum libertatea de a le da in vileag si am prins gust pentru asta. Insa nu stim, de fapt, ce sa facem mai departe. Nu avem inca alti doctori, politicieni, politisti, magistrati necorupti si incoruptibili. Ne punem salopeta si incepem sa aruncam putreziciunile, inca nu stim cat va dura ori cu ce vom ramane dupa ce vom face curatenie.

  6. Astazi se implinesc 26 de ani de la prima mineriada din Iunie 1990. In acea zi a fost tot un moment de inflexiune ratat deoarece revolta impotriva establishemntului a fost inabusita de ciomageala minerilor.
    Sa fie clar, tot ce s-a construit dupa s-a facut peste o minciuna si in cadrum unui compromis moral. Ce avem noi acum nu se numeste democratie intrucat a fost cladita pe o inabusire a unor proteste impotriva re-acapararii statului de structurile comuniste repliate dupa revolutia din ’89.
    Rezultatele compromisului moral sunt vizibile: o natiune dezumanizata in marea ei parte, fara valori, saraca moral implicit si material. Cred ca doar un moment de o energie comparabila cu o revolutie ne poate duce pe o noua traiectorie in urma unui moment de inflexiune.
    Luptand cu mijloacele si cu agentii adversarului [i.e. actualul establishment] nu vom putea schimba drastic nimic ci doar vom continua sau indulci compromisul moral facut [de voie, de nevoie] acum 26 de ani.

    Intrebare cum contracarezi situatia in care curtea constitutionala va declara incriminarea abuzului in serviciu ca fiind neconstitutional?
    Raspunsul meu este ca n-ai cum cu mijloacele curente.
    Doar prin proteste masive cu bunele si cu relele ce pot decurge. Nu mai merge cu medicamente, trebuie sa fim operati, altfel vom muri.

  7. Hmmm… Eu as incerca alta perspectiva. „Mazga” nu e de ieri, de azi, ci s-a asternut in multi ani de zile. Castigul de astazi (fata de starea de lucruri de acum 10 ani) este expunerea fara echivoc, cu ajutorul Justitiei, a acestui sediment urat mirositor. Iar reactia, fireasca si sanatoasa, la descoperirea abjectiei morale trebuie sa fie revolta, nicicum deznadejdea.

    Orice schimbare cere timp si se loveste de inertie. Dar schimbarea se va intampla si pentru Romania. Si nu fiindca si-ar dori-o, in majoritatea sa, poporul roman, ci fiindca nu se poate altfel. Fiindca drumul e clar, chiar daca unii refuza sa-l vada.
    Pana una-alta, DNA si institutiile aflate de aceeasi parte a baricadei dau dovada ca reprezinta o forta redutabila, cladita si dusa inainte de oameni care stiu ce fac si care nu se lasa usor. Nu e putin lucru, fata de vremurile „democratiei originale” si ale schimbarii cursului dolarului de 5 ori pe zi. Eu n-am uitat.
    Datorita partenerilor nostri occidentali, institutiile care lupta cu coruptia beneficiaza de tehnici si tehnologii de varf, de care doar entitati statale pot beneficia. Anumite entitati statale.

    Cat despre „varful iceberg -ului”, pana acum cativa ani era inconjurat de o ceatza groasa. Nu se vedea, desi unii banuiau ca e acolo. Acum se vede bine. In plus, lupta adevarata este cea care se da sub nivelul marii, cea care va duce la macinarea bazei si, implicit, la rasturnarea iceberg -ului.

    Titlul articolului este pesimist, zic eu. Conform DEX, „Punct de inflexiune = punct în care curba își schimbă sensul concavității.” Adica, daca plecam de la premisa ca mergem in directia cotecta, titlul ar sugera ca deja ne indreptam catre mai rau. „Punct de inflexiune” nu inseamna „in coada de peste”. :)

    • Intr-adevar faptul ca DNA functioneaza si devoaleaza caracatita nu este putin si poate fi considerat un progres fata de opacitatea anilor [de fapt deceniilor] trecuti.
      Totusi, mi se pare ca si activitatea DNA nu poate trece dincolo de acel compromis moral [de fapt o minciuna acceptata tacit de majoritate] facut acum 26 de ani. Practic se ajunge la un sistem cu un procuror in spatele fiecarui cetatean ceea ce nu este fezabil din toate punctele de vedere. Natiunea a ajuns sa isi doreasca sa fie mai degraba bolnava [ca poate ii trece] decat sa vrea sa fie operata si nu mai vrea la medic.
      Degeaba statistica spune ca increderea in DNA a crescut, daca acea incredere nu are si un suport efectiv in viata de zi cu zi de tipul: nu vota infractori, denunta mica coruptie, nu mai accepta compromisurile otravitoare. Usor de zis, insa greu de facut pentru multi intrucat establishment-ul se autoprotejeaza iar tu ca persoana nu poti opera decat in limitele impuse de lege.
      De fapt establishementul trebuie sa fie construit astfel incat sa se poata auto-curata, pe cand situatia reala este taman pe dos.

      Nu mi-e clar ca un proces incremental de curatare intins peste cateva generatii in conditiile unui establishment construit anti-curatate va da roade. Sper sa dea…insa din punctul meu de vedere demersul nu poate fi cu success decat cu rasturnarea establishemntului.

      Nu sunt pesimist ci realist as zice. Suntem obisnuiti sa lasam de la noi pentru o cauza mai importanta, insa nu ne dam seama ca tocmai lasand de la noi ne ingreunam atingerea acelei cauze.

      PS: este foarte interesant de stiut de ce in anii 90 puterile occidentale [aceleasi care au negociat cu URSS caderea regimurilor comuniste din Europa] nu au intervenit pentru. Parerea mea este ca negocierile au mers ceva mai adanc, adica si cam cate de repede se va accepta caderea comunismului in respectivele tari. Probabil ca Romania a fost cam ultima de pe lista.

      • Fiecaruia dintre noi ii place sa se considere realist. Dar si intre realisti sunt realist-optimisti, realist-pesimisti, realist-inerti etc.

        Progresul adevarat, sustenabil, inseamna pasi inainte. Nu neaparat salturi, ci pasi, unul dupa altul, in directia corecta.
        Exista premisele ca 2016 sa fie, pentru Romania, anul in care se fac primii pasi in directia corecta. Pot fi timizi, dar important este sa fie facuti.

        Este razboi, domnule. Intre vechi si nou, intre lege si faradelege, intre Vest si Est, intre profesionisti si combinatori, intre regula si bunul plac… Iar resemnarea nu este decat primul pas catre capitulare. Daca inca exista oameni care refuza sa se resemneze, aleg sa mearga mai departe si sa-si faca datoria, mie mi-e rusine sa ma resemnez.

        Uitandu-ma in urma, astazi imi pare mai bine decat in urma cu 25 de ani. Si sper ca peste alti 25 de ani, progresul sa fie si mai evident. Orice pas facut in directia corecta este un castig ce trebuie pastrat.
        Eu zic sa lasam dusmanilor nostri resemnarea, deznadejdea si lehamitea…

  8. Cred ca USR are trebuie sa abordeze pragmatic alegerile legislative:
    1. Sa precizeze cat mai repede care sunt ministerele pe care le vizeaza, sa desemneze cat mai rapid ministeriabilii si sa lucreze cu prioritate pe acele 2-3 ministere/politici publice aplicand principiile deja validate in alegerile locale. Daca vor sa desfiinteze un minister si sa il reconstruiasca de la 0 sa nu se jeneze sa o spuna(cel al sanatatii este un exemplu)
    2. Sa faca maxim de efort pentru a avea un grup parlamentar sau sa negocieze din timp o reprezentare solida in sectiile de votare.

    Potentialul USR nu e 10% asa cum modest a anuntat ND :)

  9. (cont.)
    Deci, domnule, pentru o grupare care se doreste ultra corecta, si pretinde ca se deosebeste de alte partide tocmai prin asta – corectitudinea – trebuie sa spun ca ati dat deja gres, si ati calcat cu stingul (vezi si articolul d-lui Plesu de ieri) !!! Pentru ca daca doriti sa atrageti si sa reprezentati electoratul care s-a saturat de smecheri si smecherii, dvs. ati procedat in neaosul stil romanesc, incepind sa va comportati exact asa cum pretindeti ca nu sinteti: ati inceput sa faceti smecherii !!! Adica spuneti ca iubiti demnitatea si corectitudinea, dar va duceti si va afisati la Antena 3 ! Spuneti ca iubiti Romania, insa aveti sef de campanie o persoana care are strinse legaturi cu Rusia. Chiar presupunind ca aceasta persoana lucreaza cu fostele tari socialiste (si mai ales cu Rusia) in interesul statului Roman, asa ceva este f. greu de demonstrat din pozitia dinsului. Adica, putem presupune ca dinsul (Matei Paun), cu studii in SUA, si activind in Rusia, ar fi un membru al SIE, este imposibil totusi de demonstrat adevarata sa loialitate, raminind palpabil numai ceea ce este si vizibil: afinitatea fata de Rusia, care este actualmente cel mai mare dusman al Romaniei (si nu numai). Deci, iata, o alta gresala de asociere. Iar aceste greseli majore nu vor putea fi uitate si sterse cu buretele. Deci, inca o data: daca va pretindeti ceva, actionati dracului ca ceea ce va pretindeti. Nu duceti din nou Romania inapoi la romanisme, de care pretindeti ca vreti sa va detasati, sa fiti (si sa ne faceti sa fim) altfel. Asa ca luati-va (si sa ne luam) adio de la USB-USR, care spun ca sint altfel decit restul, dar procedeaza exact ca ei ! Si, apropo: daca aceste actiuni de a va bate pe burta cu Antena 3 au fost sfatul conducatorului de campanie, atunci trebuie sa ii dati si acestuia papucii !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stelian Ene
Stelian Ene
Cetățean implicat, pasionat de buna guvernare și de economia digitală. A participat în primul val al proiectului USB/R, în administrația locală după 2016 și în cea centrală în cadrul Ministerului Muncii. A studiat la Automatică - UPB, London School of Economics și Economie - ASE.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro