Home » Global / Europa »Opinie » Citesti:

Putin – noi pași sarmatici spre președinția ilimitată

Dorin Popescu martie 5, 2018 Global / Europa, Opinie
12 comentarii 1,517 Vizualizari

Lectura în grilă (exclusivă sau prioritară) politico-electorală a discursului președintelui rus, Vladimir Vladimirovici Putin, de la 1 martie a.c. (Starea națiunii), practicată de majoritatea analiștilor români, nu este suficientă și nici convingătoare. Inserarea, în discursul președintelui rus, a unor puternice conținuturi ideologice, mai ales în fragmentul dedicat noilor tehnologii militare (căruia i-a fost rezervat jumătate din durata alocuțiunii prezidențiale), poate proba obiective pe termen mediu și lung ce transcend celui imediat, de câștigare la scor a scrutinului prezidențial de la 18 martie a.c.

Pe termen scurt, candidatul Vladimir Vladimirovici Putin își pregătește terenul pentru o victorie zdrobitoare, cu peste 80%, la scrutinul pentru funcția de președinte al Federației Ruse (18 martie a.c.) – și o va obține. Din rațiuni de orgoliu, tipice mediului politic autoritarist rusesc, precum și din rațiuni politice personale pe termen lung, pe care le voi detalia mai jos, candidatul Vladimir Vladimirovici Putin avea nevoie de un discurs militarist care să îl situeze în continuare în zona mitologică a percepției publice rusești (omul providențial de care are încă nevoie Rusia pentru a supraviețui, într-o lume dominată și amenințată de americani). Din această perspectivă, discursul său de la 1 martie a.c. a reprezentat un instrument ideologic de campanie electorală directă, care a răspuns unor nevoi pe termen scurt.

Pe termen mediu, planurile de dezvoltare ale Federației Ruse se leagă în mod organic de permanența lui Putin la putere în Rusia. În momentul de față, acesta domină despotic și autoritar întreaga piramidă a puterii ruse. Însă șacalii politici de la Moscova, prioritar cei din anturajul/camarila lui Putin, gonflați politic de acesta, construiesc deja, odată cu iminenta victorie și atribuirea celui de-al patrulea mandat de președinte al Rusiei, scenarii politice privind Rusia post-Putin. Modesta mea opinie este că Putin își dorește modificarea, în timpul celui de-al patrulea mandat, a legislației interne, în sensul creării premiselor juridice și politice de permanentizare a sa la putere și de obținere a statutului de președinte pe viață al Federației Ruse.

Mirajul eternizării la putere este unul cu istorie ilustră în spațiul sovietic și cunoaște succese episodice de export (mai nou, președintele Donald Trump, extaziat de modelul autoritarist rusesc, pe care îl înlocuiește în discursurile publice, ipocrit, cu cel chinezesc, cere o reflecție politică similară în Statele Unite, manifestându-și deschis deziluzia față de limitele unui sistem democratic care nu numai că este văzut în lume ca expresie emblematică a democrației, dar l-a și adus la putere, la Casa Albă, pe Trump însuși). Pentru a pregăti eventuale schimbări legislative care să îi permită securizarea funcției de președinte la încheierea celui de-al patrulea mandat, Putin are nevoie de un scor convingător la alegerile din 18 martie a.c., care să amplifice exponențial imaginea sa de erou salvator al Rusiei, figură providențială unică fără de care colosul rusesc ar risca prăbușirea și disoluția.

Discursul de la 1 martie răspunde (și) acestei logici pe termen mediu, de pregătire a permanentizării deținerii președinției ruse, de eternizare la putere. O nouă rocadă gen Putin-Medvedev-Putin la expirarea celui de-al patrulea mandat de președinte nu mai este posibilă, din rațiuni multiple, iar scrutinul de la 18 martie a.c. este ultimul sondaj public oficial care poate confirma mitul lui Putin în Rusia înainte ca acesta să inițieze modificarea cadrului constituțional intern. Vladimir Vladimirovici are nevoie de un scor electoral puternic pentru că acest scor va reprezenta, peste cca doi ani, baza inițierii schimbării Constituției, prin care își poate eterniza întronarea.

Mitul omului providențial care salvează Rusia din mâinile dușmanului are nevoie, ca întotdeauna în istorie, de identificarea inamicului, de diabolizarea credibilă a acestuia și de hiperbolizarea propriei puteri. Discursul militarist de la 1 martie a.c. a avut toate ingredientele necesare menținerii acestui mit în conștiința publică rusească: diabolizarea inamicului, hiperbolizarea eroului și a puterilor (armelor) sale unice.

În fine, dincolo de ambițiile și proiecțiile lui Vladimir Vladimirovici, esențiale pentru întreaga lume contemporană rămân, în contextul promovării insistente a noilor tehnologii militare de către actualul și viitorul președinte rus, două întrebări: cum va arăta noua Rusie a lui Putin în următorul său mandat și, respectiv, dacă este posibilă o Rusie post-Putin după 6 ani.

Noua Rusie a lui Putin arată (prin aplicațiile video și grafica infantilă utilizate în sala moscovită Manej în prima zi de primăvară) așa cum o știm dintotdeauna: ostilă, puternică, amenințătoare, cinică. Vladimir Vladimirovici nu crede în modernizarea Rusiei, ci în militarizarea ei. Probabil cca 70% din cetățenii ruși gândesc în aceeași logică, dacă admitem că ar fi corecte sondajele care indică creșteri uluitoare ale ratingului său imediat după agresiunile din Crimeea și Donbas. Modernizarea Rusiei se amână pe timp nelimitat.

Sunt indici din care rezultă că Moscova începe să își asigure din ce în ce mai multe resurse economice proprii pentru susținerea planurilor sale militariste. Dincolo de petardele ideologice ale slujbașilor Kremlinului, care anunță ieșirea Rusiei din deceniul de criză, pregătind reînscăunarea lui Putin la noile alegeri prezidențiale, din ce în ce mai mulți analiști independenți apreciază că Moscova își reconstruiește treptat resursele (economice/financiare) interne necesare mobilizării militariste.

Pare că fizionomia Rusiei lui Putin va depinde, în următorii ani, extrem de puțin de reacțiile și răspunsurile celorlalți actori globali. Unii dintre aceștia îl privesc încă idolatric pe Putin, alții dețin date la zi cu privire la testele militare recente de amplitudine evocate de țar la Manej, în ziua de 1 martie etc.

În fine, remarc la modul voit general (și sunt convins că următorii 3-4 ani îmi vor da dreptate), că Rusia se pregătește pentru conflicte militare de proporții, nu doar pentru viitoare ținte locale, precum Siria sau Ucraina… Din această perspectivă, îngrijorările României sporesc, fie și numai dacă evocăm aici răspunsul lui Putin privind posibilitatea unei reacții militare nucleare a Rusiei chiar și în cazul unui atac militar clasic (non-nuclear) împotriva Rusiei, dacă acesta amenință supraviețuirea statului rus (ambiguitate deliberată care poate genera o reacție nucleară la orice tip de atac clasic/convențional).

Pentru România, țară poziționată geografic nefericit în raport cu Rusia, ambele variante (conflict cu utilizarea armamentului convențional / clasic / non-nuclear și război nuclear) sunt catastrofale. Iar evoluțiile tehnologice militare rusești, reale pe fond, fie și din domeniul armamentelor convenționale, sunt realități care vor supraviețui bătăliei tactice de imagine pentru menținerea la putere a lui Putin, în martie curent.

Este simptomatic că NATO și SUA (cărora li se adaugă o serie de state independente/neutre, din zona ex-sovietică, ce manifestă tendințe de integrare în structurile euroatlantice) văd în tezele din martie ale președintelui rus o amenințare la adresa securității globale. Motivația acestei percepții o reprezintă, pe de o parte, continuarea trendului de înarmare / militarizare inițiat de Federația Rusă în ultimii ani (coroborat cu acuzațiile din partea SUA privind încălcarea acordurilor bilaterale sectoriale) și, pe de altă parte, tonul și atmosfera militaristă a discursului șefului statului rus, care conțin germeni specifici retoricii Războiului Rece.

În replică, oficialii ruși nu prididesc să prezinte, în ultimele zile, discursul lui Putin ca pe o replică / un răspuns la presupusa creștere a nivelului de ostilitate față de Rusia care s-ar manifesta la Washington în ultimele luni (oficialii și analiștii ruși de casă menționează ca exemple ale acestei noi politici antirusești a Washingtonului: adoptarea noii strategii de securitate națională a SUA, în decembrie 2017; adoptarea noii doctrine militare a SUA, în ianuarie 2018; adoptarea noii doctrine nucleare, în februarie 2018 etc., documente strategice în care  Fed. Rusă ar fi prezentată în mod explicit ca inamic extern al Statelor Unite).

Alte evaluări, rusești și americane, văd în acest discurs o reacție compensatorie față de dezvoltarea infrastructurii militare a SUA și NATO în vecinătatea granițelor Federației Ruse ori una la diminuarea constantă a rolului geopolitic al Rusiei în ultimii 15-20 de ani. În fine, nu lipsesc evaluările care privesc acest discurs ca pe un cântec de sirenă adresat țărilor partenere în vederea sprijinirii noilor inițiative ale Moscovei de refacere a Tratatului de la Varșovia, într-o nouă formulă geopolitică.

Konstantin Gaaze, expert militar rus, vorbește de schimbarea radicală a politicii externe rusești și de o nouă estetică a acesteia: noua estetică se bazează pe principul că Rusia își poate gestiona  atacurile sale nucleare în orice punct al lumii dorește. Noutatea relevantă constă, pentru alți analiști, în tonalitatea și filosofia utilizării retoricii militariste (The Guardian: Noutatea constă în faptul că Putin a prezentat arsenalul militar rusesc ca răspuns la politicile duse de SUA din 2011 încoace; Financial Times: se poate vorbi deja de o nouă cursă a înarmărilor, de coșmarul unui nou război rece; Bloomberg, SUA: tezele revanșarde și confruntaționismul domină încă agenda politică a lui Putin).

Față de magnitudinea proiectelor de înzestrare anunțate de președintele rus, vânzarea de armamente letale americane în Ucraina (pentru început, 210 rachete antitanc tip Javelin și 37 de unități lansatoare) pare un detaliu pitoresc.

Reprezintă sau nu discursul lui Putin de la 1 martie a.c. o premisă pentru creșterea nivelului de alertă și/sau îngrijorare la București?

Dezvoltarea efectivă a noilor tehnologii militare rusești, mai ales pe dimensiunea armamentelor strategice și nucleare (dezvoltarea unor arme strategice non-balistice care pot face inutile sistemele de apărare anti-rachetă, dezvoltarea sistemului de rachete avansate Sarmat – rachetă balistică grea, intercontinentală / ICBM, cod RS-28, racheta hipersonică Avangard, complexul de aeronave Kinjal, noua dronă subacvatică și posibilitatea utilizării, în Marea Neagră, a acesteia, respectiv a noilor vehicule submarine fără pilot ce pot fi echipate cu muniții convenționale și nucleare), coroborată cu multiplicarea prezenței militare rusești în acvatoriul Mării Negre și în general în zona frontierelor vestice ale Federației Ruse, pot fi văzute ca noi motive de îngrijorare, ca semne ale unei amenințări politice și militare reale.

Este adevărat că sunt și motive pentru ca aceste noi realități tehnologice să fie privite cu unele rezerve. Toate noile armamente sunt prevăzute a intra treptat în dotarea Forțelor Armate ruse, până în 2027. Rămân confuze efectele economice ale sancțiunilor internaționale impuse Rusiei. Nu se cunoaște exact efortul economic și social al susținerii acestor planuri militariste. Reducerea la jumătate a sărăciei (obiectiv preconizat a fi atins în 2024), precum și proiectele socio-economice de anvergură enunțate la Manej, reclamă bugete considerabile, care nu pot însoți/susține obiectivele de amplitudine ale industriei de apărare, chiar dacă pentru aceste programe de înzestrare Rusia cheltuiește considerabil mai puțin decât partenerii vestici (ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu). Analiștii ucraineni menționează reluarea, în discursului lui Putin, a unor evoluții tehnologice mai vechi, realizate de industria rusă de apărare încă din 2010, combinate cu cele de dată recentă (testele din decembrie 2017). Aceștia invocă și existența, în cadrul pantagruelic descris de Putin, a unor obiective și sarcini militare banale, de cartier – d.e. unul din obiectivele creării rachetei invincibile Sarmat îl reprezintă reducerea dependenței industriei ruse de apărare de complexul militaro-industrial ucrainean. Forțele Armate ruse rămân încă departe de idealul de a fi modernizate (în momentul de față, reforma Forțelor Armate s-a încheiat la nivel oficial, dar continuă faza de modernizare a acestora).

Un aspect care poate fi luat în calcul este și acela potrivit căruia eforturile de înzestrare ale Moscovei converg către armamentele strategice și nucleare, iar această tendință poate avea în subsidiar planuri/scenarii de tip conflictual din afara vecinătății imediate a Federației Ruse și/sau a României.

În fine, nu trebuie omise nici efectele perverse ale acestui tip de discurs. O parte a presei ruse independente compară retorica militaristă a lui Putin cu militarismul lui Nichita Hrușciov și Iurii Andropov; însă, în timp ce aceștia aveau în vedere crearea unei parități politice și militare cu Vestul, construcția lui Putin vizează crearea unei supremații la nivel global a Federației Ruse; alte teze ale presei rusești: Putin a lansat campania de demonizare pe termen lung a Rusiei; problemele sociale reale ale populației țării au fost utilizate ca preambul la submarine și rachete; efortul economic va fi uriaș și vor duce la diminuarea în continuare a fondurilor alocate marilor proiecte sociale și economice.

*

Închei cu un recurs lapidar la mitologie.

Sarmații (notă: care dau numele noii rachete invincibile rusești) vor fi fost consemnați istoriografic și pe teritoriul de etnogeneză românească, în Dacia, sub forma unor triburi izolate (iazigii și roxolanii). Pare că am avea toate motivele să apreciem drept închisă aventura sarmată pe teritoriul românesc.

Cât timp racheta Sarmat își finalizează testele în poligoanele rusești, lupul nostru dacic defilează în Europa, sub formă de logo al președinției României a Consiliului Uniunii Europene, în primul semestru al anului 2019…

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "12 comments" on this Article:

  1. Harald spune:

    Din păcate, Putin chiar e “omul providențial de care are încă nevoie Rusia pentru a supraviețui”

    La 3-4 ani după înlocuirea lui Putin, Rusia se va prăbuși la fel cum s-a prăbușit URSS în 1991. Dacă ar fi să facem predicții, prin 2027 va avea loc prăbușirea asta. Următoarele alegeri ar trebui să fie în 2024, iar după acel moment Putin nu va mai fi președinte, chiar presupunând că își va duce la capăt mandatul pe care-l va obține acum.

    Putin nu e teleportat de pe Marte, Putin e exact genul de conducător produs de societatea rusească. Și dorit de societatea rusească, în imensa ei majoritate. Așa cum nimeni nu l-a dat jos pe Stalin sau nu l-a dat jos pe Brejnev, tot așa nu-l va da nimeni jos nici pe Putin. Pentru că se potrivește Rusiei ca o mănușă.

  2. Totusi spune:

    Tine, probabil, de registrul in care plasam Russia, ( adversitate vs. parteneriat), felul in care se cambreaza acum politicienii si jurnalistii ‘de casa’ la discursul “militarist” (?!) al presedintelui Rus.

    Un foarte challenging articol, deschizand o dezbatere mai mult decat binevenita!

    • un domn spune:

      Buna Dimineata
      KGBistul de la Kremlin este intr o poveste cu acelasi Deznodamant ( fie natural, fie medical in aceeasi linie cu Bunicul Sau Stalin, fie asomat de Trupe Speciale), Longevitatea ca mod de viata, igena personala sa spunem asa este redundanta dupa ce se paseste in tenebrosul Kremlin ( nota bene- Ivan cel Groaznic cand s a nascut a atras Urgia Naturii peste turla bisericii din Kremlin, io nu cred in coincidente)

      • Totusi spune:

        Alt exemplu actual ce justifica dubiul dvs asupra coincidentelor:

        Mai deunazi Bibi Netanyahu i-a spus lui Donald Trump cuvantul de ordine, unul si la imperative: “Iranul”!

        Nu e coincidenta, e doar warmongering. :-(

        Servus

    • Dorin Popescu Dorin Popescu spune:

      Vă mulțumesc pentru evaluări. Îi mulțumesc, de asemenea, președintelui Federației Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin, care a avut amabilitatea de a răspunde recent acestei analize dezmințind categoric (într-un interviu acordat postului de televiziune american NBC) ipoteza pregătirii schimbării Constituției ruse pentru permanentizarea sa la putere.

  3. Radu spune:

    Cu vecinii trebuie sa te impaci bine. De ce la Budapesta nu se pun problemele in acest mod? Pentru ca ei au diplomatie, iar la Bucuresti nu este asa ceva.
    Romania , condusa de niste impostori, a reusit sa se certe cu toti vecinii. Baga batul prin gard, fara ca cineva sa aiba treaba cu ei.
    Pozitionarea Romaniei nu este nefericita. Think-tankurile moronice, politicienii vanduti care conduc tara – asta este nefericirea Romaniei.

    • Ioan spune:

      Simplu… pentru ca ungurii n-au o Moldova rupta de rusi din teritoriul tarii lor.

      Cand Romania se va uni cu Moldova cu acceptul si incurajarea Rusiei, atunci o sa putem considera Rusia o tara prietena… pana atunci pazea…

    • sile spune:

      Mai cum le stii tu pe toate. Ca un om mare.

      Stii ca o pre-conditie a aderarii la NATO e sa te intelegi atat de bine cu vecinii, incat sa ai semnat cu toti acorduri legate de frontiere si de faptul ca nu ai nicio pretentie teritoriala de la ei?
      Cati din vecinii Rusiei au semnate asemenea acorduri? Si la ce i-a folosit un asemenea acord Ucrainei?

  4. mike spune:

    Da, cred ca este foarte adevarat ceea ce scrieti legat de investitiile in armament. De cand este Putin presedinte, Rusia nu a facut altceva decat investitii in armata. Printr-o conducta iesea gaz spre Europa, iar prin alta conducta intrau miliarde de dolari in Rusia. Acest lucru este incurajat si de liderii din Europa. Cred ca amenintarea ruseasca este foarte reala pentru Europa de EST. Deocamdata nu vad alta solutie decat cea diplomatica, deoarece se pare ca nici o alta sanctiune economica nu-i afecteaza. Amenintarile la adresa Rusiei sunt total inutile si cred ca nimeni nu doreste un conflict direct cu Rusia, sa fim seriosi. Cred, de asemenea, ca imaginea lui Putin nu poate fi afectata de nici un scandal politic, legat de coruptie sau scandal personal, astfel incat acesta sa piarda la alegerile din martie, el insusi fiind simbolul coruptiei. Rusia nu investeste doar in domeniul militar, ci si in propaganda, fake news, distrugerea statutului de drept in unele tari, atacuri cibernetice, intr-un cuvant un alt tip de razboi asimetric, toate acestea pe fondul slabirii influentei SUA in unele zone ale lumii. Singura speranta si solutie o reprezinta SUA, iar retregerea acesteia in propria cochilie nu este o solutie si permite marirea sferelor de influenta rusesti in lume.
    Iar noi romanii trebuie sa ne consolidam apararea si sa tinem aproape de NATO si SUA, sperand totusi ca tehnologiile militare americane sunt superioare celor rusesti. Oricum, in cazul unui razboi nuclear nimeni nu va castiga iar in acest documentar putem vedea cum lumea a fost la un pas de dezastru in timpul Raboiului Rece: “The Man Who Saved the World (2014)”

  5. Aluatul Strategic spune:

    Noi să stăm lipiți șold lângă șold de americani și când ne-o fi mai rău ca acum să ne fie!
    Mai cumpărăm 2-3 avioane F-16 de pe undeva și nici capul nu ne mai doare de Putin.

  6. 20DePlicuri spune:

    “Russia is a country with an unpredictable past”

    Va folositi de analize dedicate Vestului in care Putin e sperietoarea absoluta. Nu sunteti Dvs. de vina avand in vedere exagerarile prezente peste tot.

    Orice om de marketing va spune ca sexul si frica vand cel mai bine.
    Putin proiecteaza frica in primul rand pentru poporul lui. Aici aveti dreptate. Rusii pot sa sufere mult daca au un conducator care le va arata directia catre o posibila victorie impotriva inamicului.

    Rusii care parasec Rusia sunt constienti de aceasta conditionare. Sunt singurii oameni ce nu doresc sa se intoarca niciodata inapoi acasa comparabil cu celelealte natii din estul Europei. Pentru ei plecarea reprezinta o evadare. De aceea cei ramasi acolo nu percep distopia.

    PR-ul Kremlinului se joaca in mod constant in al asemana pe Hitler cu Putin. Tehnica cunoscuta: prin diluarea extremelor totul devine gri, nu mai exista nuante deci nici trecut nici viitor.

    Asemeni lui Hitler, Putin ne-a prezentat armele minune(https://en.wikipedia.org/wiki/Wunderwaffe) in acelasi mod in care se lauda Hitler poporului german si aliatilor.
    Imaginea de superioritate proiectata e ca a unui jucator de poker la cacealma. Interesant e ca a fuctionat/functioneaza in ambele cazuri in procesul de propaganda.

    Rusia va face la un moment dat implozie din cauza lipsei de concurenta interna. Avansarea pe criterii de competenta nu exista deloc iar varfurile lor profesionale sunt aspirate de Vest ca praful de pe mocheta, adica dispar intr-un sac multicolor si multinational. Sunt imbatraniti la fel ca si vestul, barbatii lor au rezervare la cele sfinte inca de tineri, sunt o societate unifomizata, agresiva, frustata si lipsita de incredere in ea.

    • Dorin Popescu Dorin Popescu spune:

      Vă mulțumesc pentru compasiunea pe care o manifestați față de subsemnatul ca victimă a cine știe cărei ideologii americane. Compasiunea Dvs. are o singură hibă – nu are suport real. Analizele vestice (pe care le citesc extrem de rar, aproape deloc și pe care nu le “prizez” în nici un fel) nu au nici o influență asupra logicii mele, analizelor proprii și stilului narativ. Sunt în stare să gândesc singur și mă mândresc cu asta. Vă rog respectuos să citiți cu adevărat articolele mele, înainte de a lansa speculații nefondate sau răuvoitoare. Lectura atentă și liberă a articolelor mele vă poate vindeca de orice speculații. În rest, tezele avansate de Dvs. sunt convingătoare.



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Dorin Popescu


Dorin Popescu

Președinte al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectua... Citeste mai departe


E randul tau

Pentru Mike the Hunter, cu referire strict la proiectele PCCF finantate pe domeniul Stiinte Exacte ...

de: Lucian Pintilie

la "Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!"

Petre Opris – volumul Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Cauta articole

noiembrie 2018
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Oct    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)