Home » Global / Europa »Opinie »Politica & Doctrine » Citesti:

Quo vadis, America? Între clintonofobie şi trumpatologie

Tereza-Brindusa Palade octombrie 7, 2016 Global / Europa, Opinie, Politica & Doctrine
38 comentarii 4,756 Vizualizari

Recunosc că am aflat pentru prima oară de Donald Trump doar după ce am observat că vestitele Trump Towers sînt ștampilate cu numele său. Abia atunci, adică doar în urmă cu cîțiva ani, am făcut cunoștință cu imaginea controversată a faimosului dezvoltator imobiliar și star de televiziune newyorkez. Am descoperit că e vorba de un entertainer obsedat de propria sa grandoare, carismatic pentru un anumit public american, dar complet fantezist și superficial. Cînd ”The Donald” a apărut pe lista candidaţilor republicani la preşedinţia SUA în 2015, am rîs şi am presupus că un asemenea bufon n-ar putea fi luat în serios de electoratul american, despre al cărui bun simț aveam, s-ar zice, o părere mult mai bună decît se cuvenea.

Surpriza că un candidat atît de egocentric, megaloman și fantast ca Trump a obţinut nominalizarea Partidului Republican n-a fost totuşi foarte mare, întrucît nici ceilalţi candidaţi ai partidului în speță pentru alegerile din 2016, poate cu excepţia lui John Kasich şi Carly Fiorina, nu dădeau semne de echilibru şi n-aveau deloc o prestaţie “prezidenţială”.

Recunosc că nu sînt, pe de altă parte, o admiratoare a lui Hillary Clinton. Decuplarea ei și a președintelui Obama de realitate ce a permis dezvoltarea şi expansiunea ISIS-ului – astăzi, cel mai mare pericol terorist global –, nu pot fi trecute cu vederea. Am totuși o simpatie de principiu pentru agenda ei ”verde” și social-democrată, deşi, dată fiind corupţia de care e acuzată în ultima vreme (între altele, şi faptul că Fundaţia Clinton e finanțată de tot felul de actori economici şi politici dubioşi), am dubii că reprezintă mai mult decît o strategie electorală. O politică asistențială sau una care să facă pasul curajos către energia regenerabilă ar fi greu de implementat de un preşedinte puternic subvenţionat în campania electorală de magnații din Wall Street. Dincolo de faptul că Hillary Clinton nu e o figură carismatică, nu “cumpăr” discursul ei şi “competenţa” pe care o exhibă. În plus, strategiile neoneste ale Partidului Democrat de a-l elimina din competiţie pe Bernie Sanders, senatorul independent al statului Vermont, pentru a o favoriza pe Clinton, sînt foarte greu digerabile. Nu gust prea mult, ca est-european sătul de monopolul unui ”partid unic”, nici alinierea în favoarea acestei candidate a tuturor marilor actori mediatici americani. Mă bucur desigur că o femeie are şanse reale de a accede la cea mai importantă funcţie din SUA, dar bucuria e umbrită de stîngăciile majore ale aceleaşi doamne în calitate de Secretar de Stat și de tenacitatea cu care și-a susținut o imagine falsă, bazată pe o tabula rasa față de trecut, în această campanie. Dacă nu înțelege importanța strategiei în politica externă, așa cum s-a văzut de pildă în retragerea trupelor din Irak în 2011 și în susținerea ”rebelilor moderați” sirieni care au ajuns să se alieze cu Frontul Nusra (Al-Qaeda siriană), cum ar putea ghida politica cu impact global a Statelor Unite în calitate de preşedinte? A învăţat oare ceva din experienţa multelor sale greşeli? Putem spera că va avea consilieri mai capabili ca predecesorii săi şi că, între timp, serviciile secrete americane şi think-tank-urile au început să înţeleagă ce se petrece în lume, mai ales în Africa de Nord și Orientul Mijlociu, și nu vor repeta gafele din trecutul recent (precum cele din Egipt, Libia, Siria și Irak)?

Să îl privim însă şi pe contra-candidatul lui Hillary Clinton. Dacă există un omolog al lui Trump în politica românească, acela e cu siguranţă Corneliu Vadim Tudor. Cu precizarea că, pe lîngă retorica extremistă, slugărnicia și vulgaritatea sa, Vadim avea ”talent oratoric” şi condei literar. Asemănarea “tribunului” cu Trump e doar una de temperament şi orientare politică. Trump, deşi abil în logica afacerilor care l-au ajutat să devină miliardar şi înzestrat cu o anumită spontaneitate, are un vocabular mult mai redus, e mai lipsit de imaginaţie şi are mult mai puţin talent dramatic ca “tribunul” dîmboviţean. Acolo unde Vadim era o sursă nesecată de epitete calomnioase pe care le vitupera cu patos declamator, la limita comicului, Trump repetă papagaliceşte, cu o figură încruntată, că performanţele adversarilor săi politici (în principal preşedintele Obama, Bill şi Hillary Clinton) sînt “un dezastru” şi, în injuriile sale misogine, nu găseşte mai multe expresii decît “piggy” (purcică), “disgusting” (dezgustătoare) şi “ugly face” (chip urît). Are, e adevărat, acelaşi gen de incontinență verbală ca Vadim şi aceeaşi pasiune de a lansa atacuri murdare ori de cîte ori i se reproşează ceva, dar modul său de exprimare e mult mai rudimentar.

Trump se adresează însă populist unei categorii de americani neglijaţi de politica internă din ultimele decenii, care trăiesc mai greu decît părinţii lor: albii de vîrstă mijlocie fără educaţie universitară ce muncesc din greu şi cîştigă relativ puţin. În timp ce în politica americană se discută mai mult de discriminarea minorităților, locurile de muncă disponibile pentru această populaţie albă puţin calificată necesită mult efort şi nu oferă recompense pe măsură. A face, undeva în Ohio, curăţenie la Walmart în schimbul de noapte pentru 8-9 dolari pe ora la 55-60 de ani nu e chiar o imagine a bunăstării. Sinuciderile în rîndul acestei clase pauperizate sînt destul de frecvente. Nu toţi cei aflaţi în această situaţie votează cu Trump, dar discursul său populist şi naţionalist îi seduce pe mulţi din această categorie. E vorba de o generaţie conservatoare și provincială, care n-are de obicei preocupări mai largi decît cele imediate și nu e interesată de ideologii. Important este că Trump promite că “o să fie bine” pentru ei: se vor crea noi locuri de muncă, va creşte salariul minim etc. Există și o generaţie conservatoare mai ideologică, mai tînără, educată și sofisticată – preocupată pînă la obsesie de cenzurarea oricărui discurs conservator de “corectitudinea politică”. Aceștia din urmă invocă mereu ”ororile corectitudinii politice” la adresa libertății de exprimare și declară că vor vota cu Trump no matter what. Puţin le pasă acestor americani conservatori că Trump e gata să semneze un “pact cu diavolul” şi să se împrietenească cu Putin. Sau că ar vrea să cufunde Statele Unite într-un izolaţionism periculos, limitînd de pildă rolul lor de protecţie a statelor mai slabe din Europa de Est expuse expansiunii rusești, consfințit prin tratatul NATO. “Acasă” o să fie mai bine din momentul în care America se va concentra mai mult pe “grandoarea” ei internă. Trumpatologia izolaţionistă şi filo-putinistă e în fond benefică, în viziunea provincială a multor americani albi pauperizaţi şi deprimaţi, care n-au reuşit niciodată să economisească destul pentru a face o vacanţă în Europa şi n-au cum să înţeleagă mizele NATO şi legăturile sale istorice cu Europa de Vest.

O altă seducţie majoră a trumpismului este cea a securităţii interne. Dacă americanii, chiar şi cei mai parohiali, ştiu ceva despre (in)securitate, totul porneşte pentru ei de la “9/11″. Americanul simplu care votează cu Trump ştie că, după “9/11″, au urmat şi alte atacuri teroriste pe teritoriu american, unele chiar foarte recente. Toate întreprinse de obicei de imigranţi musulmani “radicalizaţi”. Ştie şi că statele din sud, New Mexico, California şi Texas sînt în topul criminalităţii. Totuși, valul imigrației mexicane către aceste state s-a oprit. E drept că, în fabulațiile lui Trump, ea ar fi încă o amenințare și ar trebui, de aceea, construit un zid protector la granița cu Mexicul. Trump promite lege şi ordine, deportarea imigranţilor mexicani ilegali, stoparea noilor valuri de imigranţi musulmani şi reducerea criminalităţii în “inner cities” (ghetouri). Un paradis autoritar al ordinii şi securităţii.

Trump a descris, în plus, aeroporturi americane ca JFK, LaGuardia sau Newark într-o lumină patetică, ca semănînd cu cele din Lumea a Treia, prin comparaţie cu aeroporturile din Qatar, Dubai şi China. America e plină de autostrăzi, dar el deplînge starea drumurilor şi podurilor, inventînd o nouă problemă care îi permite să se erijeze în ”salvator”. Promite megalomanic să reconstruiască America și să-i redea  ”gloria” ce ar fi apus în ultimele decenii. ”Making America great again”, sloganul său electoral, anunță festivist o revenire la o ”Epocă de Aur” – irezistibilă, pentru o parte din electoratul american cel mai conservator.

Hillary Clinton reprezintă, în schimb, pentru acelaşi electorat, establishment-ul politic ce a deposedat America de această “glorie”. Fostă primă doamnă, fost senator, fost Secretar de Stat. Experienţa politică devine irelevantă, atunci cînd toate funcţiile ei din trecut sînt asociate de contra-candidatul său populist cu “declinul Americii” şi toată activitatea ei e descrisă ca “un dezastru”. Sigur că paranoia trumpatologică e chiar mai mare decît atît: Hillary Clinton e desigur responsabilă, alături de preşedintele Obama şi de preşedintele Bush, de apariţia condiţiilor pentru ca ISIS să poată cuceri o jumătate din teritoriul Irakului şi Siriei, dar nu este “co-fondatoarea” ISIS-ului. Incompetenţa ei în materie de politică externă provine probabil, la fel ca și la Barack Obama, din lipsa contactului cu realitatea – și, ca un bonus, din neglijența ei dovedită în gestionarea informațiilor clasificate –, nu din reavoinţă sau complicitate cu teroriştii. Donaţiile către Fundaţia Clinton dinspre Ţările din Golf atestă într-adevăr o ambiguitate a familiei Clinton, totuşi acuzaţiile cele mai grave ale lui Trump la adresa contra-candidatei sale sînt doar nişte exagerări înveninate.

O altă manifestare a trumpatologiei este promisiunea lui Trump de a fi “dur”, de a încheia epoca în care adversarii Statelor Unite au perceput “slăbiciunea” liderilor americani și au profitat de ea. Trump pastişează aici, inspirîndu-se din modelul lui Ronald Reagan, fără a avea  nimic din virtuţile lui Reagan. Reaganismul bovaric al lui ”The Donald” e caricatural, mai ales în combinaţie cu alte trăsături pitorești ale sale. Trump visează cu ochii deschiși la o restaurare, după triumful său electoral (sperăm, la fel de oniric), a cuplului geopolitic conservator SUA-Marea Britanie (după Brexit), fără a părea să observe că între cuplul Reagan-Thatcher şi eventualul cuplu Trump-May există o deosebire deopotrivă tristă şi comică. În plus, în fanteziile sale de politică externă, cuplul Trump-May nu i-ar mai avea ca adversari geopolitici pe Putin (Rusia) şi Xi Jinping (China). Între timp, aceştia din urmă ar deveni cei mai apropiaţi prieteni – în fapt, premierul May a inițiat deja o reconciliere politică și economică cu Putin. Ţările baltice n-ar mai beneficia de protecţia oferită de NATO împotriva unei Rusii cu reflexe invadatoare dovedite, decît dacă plătesc din greu Statelor Unite pentru a le asigura această protecţie, după o logică mai curînd mafiotă. De ce? Pentru că multă lume din auditoriul lui Trump “n-a auzit” de Estonia, Lituania sau Letonia. Iată cum incultura geografică și provincialismul publicului lui Trump ar putea favoriza o nouă anexare rusească a Ţărilor Baltice, în pofida tratatului semnat de aceste ţări cu NATO. În ce privește țările asiatice amenințate de expansiunea agresivă a Chinei și de înarmarea nucleară a Coreei de Nord, în principal Japonia și Coreea de Sud, Trump nu pare să ține cont nici de tratatele internaționale semnate de aceste țări, nici de faptul că ele plătesc pentru a garanta prezența militară americană în regiune, care le asigură pacea și stabilitatea. Comentariile lui Trump că Japonia și Coreea de Sud ar trebui să-și dezvolte propriul lor arsenal nuclear și că întrevede o posibilă retragere a trupelor americane staționate pe teritoriile lor dacă va deveni președinte sînt complet iresponsabile. Evident nu are sens ca o țară aliată cu Statele Unite precum Coreea de Sud sau Japonia să-și dezvolte propriul armament nuclear, duplicînd armamentul nuclear american cu mari costuri, și atrăgînd asupra ei sancțiuni economice internaționale. Trump judecă după logica depășită a Războiului Rece și nu pare să înțeleagă nimic din dinamica lumii actuale.

Pe scurt, candidatul republican e deconcertant, cunoștințele lui despre politica externă și rolul Statelor Unite de putere globală sînt aproape nule şi patologia sa naţionalist-izolaţionistă are simptome alarmante. Dar şi clintonofobia e reală şi, la drept vorbind, e de înţeles. Ca să revenim la analogia cu Vadim, la alegerile prezidenţiale din România anului 2000, “imaturul” electorat autohton şi-a învins iliescofobia pentru a evita patologia tudor-vadimistă. A urmat, cum bine știm, o altă perioadă sumbră de mizerie PSD-istă ”de tranziție”, dar cel puţin fragila Românie post-comunistă n-a alunecat în neo-autoritarism naţionalist. Va face oare şi electoratul american o alegere similară, învingîndu-şi clintonofobia (în condițiile în care Hillary Clinton, cu toate năravurile ei, nu e totuși Ion Iliesscu)? Sau va ceda iresponsabil trumpolatriei mesianic-naţionaliste?

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro



Currently there are "38 comments" on this Article:

  1. Hadrian spune:

    E adevarat ca e vorba de doua personaje nevotabile insa eu sunt de alta parere in ceeace il priveste pe Trump.Ma gandesc doar ca sansa unei reveniri a cresterii economice a Americii are nevoie de un Presedinte si un Parlament Republican.Cred de asemenea ca politica izolationista promovata de Trump ar fi tinuta in frau de propriul partid si de cel Democrat!Solutiile de stanga ale Clintonesei imi repugna in acelasi mod ca prestatia ei in Administratia Obama!Domnul Trump are nevoie doar de o echipa de Consilieri puternica vizionara care sa fie in stare sa domoleasca excesle lui Trump si de-a consistenta mandatelor sale.Spun mandatelor pt ca sunt sigur ca vor fi doua

    • Cinicul spune:

      Parafrazandu-l pe Churchill America e o un mister invaluit intr-o enigma.
      O societate in care sistemul aristocratic din UK a fost inlocuit cu un sistem de clase bazat pe venit a ajuns acum intr-o criza de exprimare. Americanii vor sa iasa din sitemul politic anchilozat care timp de 200 ani n-a permis nici unui independent sa poate ajunge la varful puterii. Au ales insa gresit pe cel care sa le exprime frustrarile.
      Este suficient sa citesti biografia lui Trump ca sa-ti dai seama ca omul nu-I poate reprezenta pe cei de ami sus. Si nici nu poate aduce inapoi locurile de munca exporate in China de familia Bush si de familia Clinton,
      Tragic este ca aceste alegeri vor fi castigate de Mme Clinton, cea care voia sa-l termine pe Asange cu o drona. Asa-zisa sa orientare de stanga nu este decat un fard foarte gros. E suficient sa citesti cuvantarile sale in fata celor de la Goldman Sachs.
      Pacat ca Trump nu va catsiga, stirile zilnice ar fi fost mai interesante.

    • AdrianS spune:

      Te-ai uitat pe cifrele obtinute de economia SUA in ultima vreme?

      Uneori ma frapeaza ruperea de realitate a discursului politic din tabara republicana si pe urma imi aduc aminte ca in ultimii 30 de ani au folosit tehnici de propaganda rupte din manualul bolsevic.

      Cresterea economica a SUA este cea mai puternica in urma practicarii unor politici liberale, iar companiile americane cu cresterea cea mai spectaculoasa din ultimele decenii au politici interne cat se poate de liberale si vin din segmente de piata foarte exclusiviste dominate de liberali, atat economic cat si social.

      Succesul lor depinde de continuare unei politici centriste, liberale, lucru dovedit si prin sustinerea larga de care se bucura momentan candidatii democrati din partea celor mai de succes afaceristi americani.

  2. licurg spune:

    recunosc ca mai departe de al treilea paragraf nu am citit. a pune vina pe obama si clinton pentru aparitia ISIS mi se pare rizibil. este exact genul de demagogie a la trump. aparitia ISIS a depins de multi factori, iar retragerea americana din Irak nu e nici pe departe cel mai important. as dori sa aflu de la autoare cum ar fi putut impiedeca obama si clinton aparitia ISIS si ce va sa zica prin decuplarea de realitate. atlfel spus, cand SUA a invadat Irakul, a fost o cuplare cu realitatea?

    • Gabriel I. spune:

      Si totusi ne puteti spune care sunt factorii aceia importanti in aparitia ISIS? Obama si Clinton au fost acuzati de prostie geo-politica cu mult inainte sa vina Trump sa o spuna.

      • George Gafencu spune:

        Raspunsul e foarte simplu.

        ISIS nu s-a nascut in Irak, ci in Siria, ca o consecinta a razboiului civil sirian pentru care SUA nu are nici o responsabilitate. Pentru cine cunoaste, Rakka a fosta capitala siriana a ISIS mult inainte ca ISIS sa cucereasca Mossulul irakian.

        S-a extins in Irak dupa ce americanii s-au retras pe fondul de slabiciune a guvernului irakian. Pentru cine isi aduce aminte, soldatii irakieni pur si simplu au dat bir cu fugitii in fata ISIS si ISIS a ajuns la 40 km de Bagdad. Unde e vina SUA aici?

        Retragerea americana din Irak a fost decisa de George W. Bush si o amanare a retragerii din Irak necesita o cerere din partea irakienilor care nu a venit. La vremea respectiva in Irak ura impotriva SUA era atat de mare incat erau factiuni fundamentaliste irakiene shiite care amenintau cu razboiul civil daca SUA nu se retrage din Irak. Si nu numai ca amenintau insa existau bombe explodate in Bagdad mai in fiecare zi mult inainte sa se auda de ISIS. Retragerea SUA din Irak a fost precipitata de conflictele interne irakiene.

        Insa e usor de uitat detaliile si acuza oameni care nu nimic de a face cu nasterea ISIS sau situatia din Irak la momentul retragerii americane.

        • RazvanM spune:

          http://www.thepoliticalinsider.com/wikileaks-confirms-hillary-sold-weapons-isis-drops-another-bombshell-breaking-news/

          Obama si Clinton nu pot folosi apararea ca nu stiau de Isis in Siria si Irak, pt. ca sunt fie mincinosi, fie incredibil de incompetenti. O organizatie a suprematiei musulmane, ai carei membri au fost antrenati de Turcia si CIA si inarmati de CIA, capabila sa invinga doua armate (Siriana si Irakiana) si sa ia prizonieri zeci de mii de soldati, nu putea sa apara peste noapte, fara ca nimeni sa stie.
          Nu stiu care a fost strategia lui Obama si a Secretarului de Stat Clinton, dar evident ca a fost o catastrofa. Cativa ani si sute de mii de morti mai tarziu, Clinton are tupeul sa candideze pentru presedintia SUA si este sustinuta pe fatza de o presa partinitoare ce isi uita rolul de garant al democratiei.
          Indiferent de imaginea lui Trump, a ignora cariera presarata cu minciuni, violuri si morti a familiei Clinton si a o sustine pe o individa corupta si incompetenta la cea mai mare functie posibila pt. ca este femeie mi se pare o prostie ce poate depasi catastrofa Isis.

  3. euNuke spune:

    In mod normal nu ma prea bag in asemenea discutii de campanie. Si in plus Trump imi e tare antipatic [ca si ambii Clintoni]. Dar concluzia asta:
    “cunoștințele lui despre politica externă și rolul Statelor Unite de putere globală sînt aproape nule”
    mi se pare ca e musai sa fie taxata. Ma intreb de unde atata aroganta si siguranta la niste bieti rumani dotati cu diplome obtinute la universitati de mana paispea dintr’o tara comunista. A sustinut omul Iederei, Trump, examene in Romania si io nu am aflat inca? Ca e extraordinar cati ‘intelectuali’ rumani se reped la gatul lui Trump/Clinton cu voci de dumnezei in psihiatrie/politologie/filozofie desi domniile lor is niste prichindei de provincie europeana. Ei ‘stiu” pur si simplu. Evalueaza, dau note, pun diagnostice de la distanta. Niste genii de care lumea nu a auzit. Chiar a pierit de tot simtul penibilului in Rumania? Nu’si mai vede nimeni lungul nasului? Ce va faceti doamnelor si domnilor trumpofobi daca iese ‘clovnul’ presedinte? Va inghititi cuvintele? Va apucati sa periati iarasi americanii ‘inculti’, ‘ignoranti’ si ‘analfabeti’?

    • man of war spune:

      :) pai nu va mai amintiti cind geniul carpatin (in fact oltean getbeget) atentiona mai marii lumii despre pericolul pe care l reprezinta inarmarea nucleara ! “exponentul” unei natii muribunde (in pericol de extinctie prin inanitie) dadea indicatii pretioase si avertiza omenirea de pericolul care o paste ! romania nu poate trai decit in aerul basinilor trase la moscova, whashington, berlin, londra sau paris ?! :)

    • victor L spune:

      Vor face ceea ce fac multi intelectuali mioritici: trec de partea invingatorului fara probleme de constiinta. Limba romana e dotata pentru a te contorsiona, pentru a explica noua orientare.
      (Pina si dl Liiceanu s-a lepadat recent, public, de Satana :P )
      Intelectualii nostri sint vestiti in a se costuma in “inocenti versatili”.
      Si mie mi s-a parut de o aroganta inimaginabila afirmatia “cunoștințele lui despre politica externă și rolul Statelor Unite de putere globală sînt aproape nule”.
      A stat dna Tereza-Brindusa Palade macar 15 minute, fata in fata cu Trump, si l-a testat? s-au ne vinde gogosile mass media si ne ia de gugustiuci?
      Imi pare rau ca trebuie sa scriu asa ceva, dar cind vad pornirea analistilor romani contra lui Trump, nu mai intelegi cine sint si ce vor.
      NB,
      si, pentru cine isi mai aminteste, Ronald Reagan era catalogat ca un actoras de mina a doua :P

      • alex spune:

        carter spunea despre reagan ca e nebun si va declansa razboiul nuclear cu urss-ul

      • basil spune:

        Si nu era adevarat? Era un actor de mana a doua.
        Ca presedinte, e altceva.

        Si asa cum calitatile actoricesti reduse erau vizibile pentru cine se pricepea la actorie pe vremea lui RR, asa si capacitatile de politica externa ale lui DT sunt minime pentru cine se pricepe la asta. Adica specialstii, expertii! Nu unii ziaristi si in mod sigur nu niste anonimi de blog.

        • victor L spune:

          Parerea ta venind de la un coleg cu ” niste anonimi de blog” crezi ca trebuie sa ma impresioneze?
          Cind se spunea (da, adevarul) despre RR ca a fost un actoras oarecare, parerile unor “specialstii, expertii” voiau sa-l umileasca ca viitor presedinte USA.
          Dar au dat-o in bara cu toata expertiza lor :P
          SUA nu este in situatia Germaniei, cu spaina ca vine “un Hitler” si o duce spre dezastru.
          Apoi, daca Trump ar fi declarat ca SUA vor sustine singure NATO, iar europenii pot sa doarma linistiti, ca pina acum, ca pentru TTIP se va tine cont prioritar de interesele EU, americanii fiind multumiti sa ne domolim antiamericanismul gen Franta si Germania, sint convins ca in alti termeni se vorbea despre Trump.

          • basil spune:

            La ce stupiditati debitezi, nu am nicio pretentie sa te impresionez. Iar faptul ca esti impresionat atat de puternic de Base si de Trump arata si nivelul tau.

            • victor L spune:

              unde era vorba despre Basescu? tu chiar esti din aceia carora si un tramvai daca
              li se flutura prin fata ochilor, crezi ca lumea vrea sa-l denigreze pe Cretinel?

  4. DanT spune:

    “Puţin le pasă acestor americani conservatori că Trump e gata să semneze un “pact cu diavolul” şi să se împrietenească cu Putin. ” – cum adică nu le pasă? Reconcilierea şi cooperarea Americii cu Rusia sunt chiar idei bune. Prin reconciliere (încetarea retoricii inflamante despre “pericolul rusesc” şi a presiunilor militare) scad tensiunile şi scade pericolul de război. Iar pentru cooperare există dosare de interes comun: ascensiunea Chinei, terorismul islamic etc.

    “Sau că ar vrea să cufunde Statele Unite într-un izolaţionism periculos, limitînd de pildă rolul lor de protecţie a statelor mai slabe din Europa de Est expuse expansiunii rusești, consfințit prin tratatul NATO.” “Ţările baltice n-ar mai beneficia de protecţia oferită de NATO împotriva unei Rusii cu reflexe invadatoare dovedite” – Putin n-are nici o treabă cu ţările NATO. N-a ocupat Ţările Baltice în 2000-2004, atunci când NU erau în Alianţă, ba chiar le-a lăsat să adere (ar fi putut ocupa foarte uşor câteva oraşe de acolo ca să le blocheze aderarea, dar n-a făcut-o).

    Intervenţia din Ucraina nu are drept cauză “expansionismul rusesc”, ci dorinţa de a bloca aderarea Ucrainei la NATO, devenită posibilă după revoluţia Maidanului. A fost o acţiune de damage control. Aderarea Ucrainei la NATO (decisă în 2008 la summitul de la Bucureşti) e inacceptabilă pentru Rusia, spre deosebire de cazul Ţărilor Baltice.
    Dacă era vorba de expansionism, Putin ar fi atacat Ucraina cu 10 ani mai devreme. Sau ar ataca Belarusul şi Kazakhstanul.

    Iar ideea că Trump n-ar vrea să respecte obligaţiile Americii faţă de aliaţi e o petardă lansată de adversarii lui ca să-l discrediteze. Uite ce zicea Trump:

    În cursul unei reuniuni cu lideri ai comunităţilor polonezilor din SUA, Donald Trump a fost întrebat despre atitudinea faţă de NATO şi despre relaţia cu preşedintele rus, Vladimir Putin.

    “În calitatea de preşedinte al SUA, voi onora sacrificiile Poloniei pentru libertate. Menţinem angajamentul în sensul unei Polonii puternice şi al unei Europe de Est puternice ca pol al libertăţii şi securităţii”, a afirmat Donald Trump, citat de site-ul agenţiei Reuters.

    “Vrem ca NATO să fie o alianţă puternică, acest lucru însemnând că multe naţiuni trebuie să urmeze exemplul Poloniei” de a aloca 2% din PIB pentru bugetul apărării. Dacă toată lumea ar avea contribuţiile Poloniei, aliaţii noştri ar fi mai în siguranţă”, a subliniat Donald Trump.
    http://www.mediafax.ro/externe/donald-trump-promite-ca-va-apara-tarile-est-europene-dar-le-cere-suplimentarea-bugetelor-apararii-15750262

    • alex spune:

      si obama a zis ca sunt multe state nato “free riders”. dar asta nu zic stangistii din america si din romania

  5. Ovidiu spune:

    Cum se face ca atat de putini comentatori, care se simt suficient de competenti sa vorbeasca despre geopolitica si actiunile viitoare de politica externa americana sub un nou presedinte, nu inteleg ca acestea NU ssunt determinate de afinitati ideologice ale unui presedinte american sau altul, nici de cunostintele sale de politica externa, ci de INTERESELE STRATEGICE ale puterii americane?

  6. bec spune:

    ”O politică asistențială sau una care să facă pasul curajos către energia regenerabilă”. Asta crede autorul ca ar fi lucruri bune.
    E suficient pentru mine.

  7. Cetatean spune:

    “Stephen Hawking, cel mai faimos fizician al momentului nu a facut antipatia sa pentru nominalizatul Partidului Republican tocmai un secret. A facut in trecut glume legate de inteligenta lui, iar recent a spus in cadrul Good Morning Britain a ITV urmatorul lucru: «Nu pot…E un demagog, care pare sa faca apel la cel mai mic numitor comun». Raspunsul a venit dupa ce a fost intrebat daca … poate explica popularitatea miliardarului.”

    http://tinyurl.com/guc6r3t

    Edward Lucas (in articolul “Donald Trump e oare agent rus?): “Cand dl Putin a scris un articol in care critica dur rolul Americii ca politist al lumii, Trump l-a calificat drept o «capodopera». In 2007, el l-a laudat pe Putin pentru «recladirea Rusiei». Un an mai tarziu, referindu-se la presedintele de-atunci, el a adaugat: «Isi face bine treaba. Mult mai bine decat  presedintele (George W.) Bush al nostru».

    Fostul sef al CIA, Michael Morell, a declarat ca el nu are «nicio indoiala» ca Putin vede in Trump un «agent in necunostinta de cauza».”

    http://www.contributors.ro/editorial/donald-trump-e-oare-agent-rus/

  8. ioanadoe spune:

    Sigur, Clinton care este in cercurile cele mai inalte ale puterii de 40 de ani, nu e megalomana sau egocentrica pentru ca vrea sa devina (si) presedinte, dar Trump este. Acest articol mi se pare foarte, foarte partinitor (biased). Mie mi-e frica de Clinton mai mult decat de Trump. Sunt constienta ca Clinton va castiga, si sper sa aiba doar un singur termen.

  9. Leeview spune:

    Cred ca o comparatie Iliescu – Vadim nu e cea mai potrivita Sunt multe asemanari dar si multe deosebiri nementionate de dumneavoastra.

    Dupa mine, daca tot ar fi sa facem o paralela cu politica damboviteana as merge cu perechea :) Nastase – Basescu.

    1) In coltul din stanga (democratii) avem un politician remarcabil, care vorbeste elevat, spune ceea ce oamenii vor sa auda indiferent ce este aceasta. Totusi, cand deschide gura sa spuna tot ce il invata consilierii sa spuna, expresia fetei si aroganta de sange albastru e clara pentru oricine. Dispretuieste profund masele dar daca au voturi in buzunar le poate minti cum vrea el/ea. Doar are toata presa in buzunarul de la piept. O foarte mica (mititica) parte a mediei nu e pusa cu botul pe labe. Dar majoritatea absoluta ii canta orice osanale. Inainte de a candida a fost om politic influent (prim ministru sau secretarul apararii) dar nu a facut nimic din ceea ce spune acum ca va face. Banii si-i scoate de pe la diverse “fundatii” sau “matusi”.

    2) In coltul din dreapta (republicanii) avem un novice. Are experienta mai mult in actiuni colaterale ( antreprenoriat sau administratie locala). Nu reprezinta politicienii consacrati cu toate ca a cantat la ambele mese in trecut (Basescu prin FSN, Trump a fost sustinator democrat ). Vorbele lui zgariie orice ureche sensibila politic corecta. Daca americanul s-a oprit doar la prima litera ( F ) marinarul nostru le-a spus pe toate. Femeile ? Daca-s bune, sunt bune … cam la atata se reduce intelegerea lor. Cu presa vanduta contracandidatului nu se are prea bine, singura modalitate de a intra in atentia lor e sa mearga la OTV sau sa spuna tampenii asa de mari ca nici o televiziune sa nu o poata ne-transmite. Ce va face ? Masuri directe, fratilor : “La tepe in piata Victoriei” sau “Facem un zid de jur imprejur pe care-l platesc ceilalti”.

    Si acum partea frumoasa : Cine va castiga ? Toate sondajele o arata pe Hillary Clinton si Adrian Nastase castigatori cu 3-4%. Te umfla rasul, dar sa nu fie plansul !

    • Alius spune:

      Nu cred ca exista comparatie in ceea ce-l priveste pe Trump. Habar nu are sa-si exprime niste idei (si aici nu e vorba de, cum zice domnul euNuke “Ma intreb de unde atata aroganta si siguranta la niste bieti rumani dotati cu diplome obtinute la universitati de mana paispea dintr’o tara comunista”, de parca daca sunt dintr-o tara comunista, “e musai” sa fie idioti; vezi cazul lui Putin, care-i face pe americani – administratia americana – din orice pozitie; fireste el este doar un idiot dintr-o tara comunsta …), cat despre ce stie el despre poltica (interna, externa, de care o fi ea), n-are rost sa discutam, ca nu avem ce discuta.

      Acest mod de gandire, de genul “de unde atata aroganta si siguranta la niste bieti rumani dotati cu diplome obtinute la universitati de mana paispea dintr’o tara comunista”, se regaseste si la politicienii nostri, care ne iau ei cu “pulimea” care-si dau cu parerea despre viata politica din Romania si care “pulime” ar trebui sa taca, pentru ca stiu ei politicienii ce-i mai bine si pentru “pulime” si pentru tara.

      Si un exemplu elocvent, daca sustinatorii lui Trump (asa cum i “sustin” ei, aici pe site), pot sa spuna ideile principale ale lui Trump, din acest .. “mesaj” al lui:

      https://www.youtube.com/watch?v=pJCpjc4_h78

      Multumesc!

      P.S.: Cat priveste Clintoneasa, da, as putea spune ca este varianta feminina a lui Iliescu.

  10. alex spune:

    trump are acelasi discurs ca si romney. atunci nu l-ati criticat pe republican. romney a vorbit despre self-deporation pentru illegal immigrants, despre cum china jefuieste america etc.. trump e mai simpatic pentru electoratul republican. plus ca multi democrati din statele democrate voteaza acum cu trump. republicanii au castigat masiv in 2014. in 2 ani nu se schimba prea multe in structura electoratului. republicanii castiga masiv si in noiembrie. de fapt votarea prin corespondenta pentru cei care vor absenta in ziua votului arata deja un avantaj urias pentru trump in ohio, florida, carolina de nord. s-ar putea ca in ziua votului sa fie foarte greu pentru clinton sa mai intoarca rezultatul. multi democrati voteaza trump. asa cum o treime din electoratul laburist din UK a votat pentru brexit si acum tine cu conservatorii

  11. Nadia Ramasawmy spune:

    Mai are loc dezbaterea cu cine castiga dupa ce a aparut filmul cu dl. Trump afirmand “Apuca-le de puta”? Te duce gandul la un fel de Berlusconi blond si mitocan care a pacalit milioane de naivi si pe urma cu fiecare prostie spusa,a pavat drumul catre Casa Alba pentru doamna Clinton

    • George Gafencu spune:

      Expresia exactă folosită de Trump este “le apuc de păsărică”, însă sunt elegant în traducere, vorba românească vulgară este mult mai exactă.

      În orice caz, Trump e terminat după filmulețul ăsta.

      Deja republicanii și donorii își retrag mai mult sau mai puțin tacit sprijinul. Ceea ce o să încerce este să arunce un munte de noroi pe Clinton la dezbatere mâine, o să se enerveze la întrebări incomode venind de la audiență și o să se de guler cu votanții din sală.

      Acela va fi sfârșitul lui Trump, un escroc care și-a închipuit că poate păcăli pe oricine în drum spre Casa Albă și îi face din vorbe.

      • victor L spune:

        - “În orice caz, Trump e terminat după filmulețul ăsta.”
        De cind ai devenit asa pudic? de cind esti in SUA?
        “Filmuletul” (daca nu e ceva contrafacut) nu se petrecea in Biroul Oval, ci in viata personala a unui cetatean american. Pe care nu-i stiam atit de pudici pe cit se arata romanul americanizat :P

        • George Gafencu spune:

          Filmulețul nu e contrafăcut. Însuși Trump a recunoscut, plus că ieri a apărut un munte de înregistrări ale lui Trump în emisiunile lui Howard Stern cu limbaj la fel de ofensiv la adresa femeilor.

          Ceea ce a făcut diferența de data asta este faptul că Trump este un prădător sexual din punct de vedere legal în SUA după propria lui descriere. Orice fel de “apucare de păsărică” nedorită cum spune el este definiția de manual al tentativei de viol și se pedepsește cu închisoare.

  12. radustroe spune:

    Asistam la o polarizare a scenei politice americane (si respectiv la subtiere/disparitia centrului politic) care e similara cu cea care se observa in politica europeana. In amandoua cazurile vorbim de o reactie la politicile globaliste post- si chiar anti- nationale duse de elitele occidentale in ultimii 25 de ani.

    Trump reprezinta revolta clasei de mijloc americane, revolta “natiunii istorice” americane, preoponderent de rasa alba, care vede ca si-a pierdut tara in urma imigratiei masive (din Africa, Asia, Mexico si Sud-America) precum si a exportarii (“ousourcing”) in Asia a locurilor de munca (a industriilor americane) in ultimile decenii.
    Acest grup este patriotic american si il sustine pe Trump, sustine pozitia lui anti-imigrationista si non-interventionista (“izolationista”) atat din motive identitare-culturale cat si economice. Trump are si sprijinul militarilor si politiei (mjoritar comparativ cu Clinton).

    Clinton e “establishmentul” si “status-quo”. Are de partea el elitele post-nationale, post-americane, care au profitat astronomic de pe urma globalizarii si “viseaza” la o America fara granite “open borders”, spre marea bucuriie a celor ca vor forta de munca ieftina. Clinton are de partea ei miliardarii, bancile (Wall Street-ul, fondurile de investitii), etc. si care ii finanteaza campania intr-un raport de genul 98-2 in comparatie cu finantarea pe care o primeste Trump din partea sectorului financiar.
    Mass media si lumea academica e de partea lui Clinton. In SUA media si academia sunt covarsitor (cam 50-1 raportul) liberale (“liberal” aici inseamna stanga politica)
    O mica parte din aceasta stanga, si anume stanga-economica, suporterii lui Bernie Sanders (ce sunt preponderent de rasa alba-europeana) au o pozitie ambigua fata de Clinton pe care o precep, in mod corect, ca o papusa a intereselor financiare ale elitelor. Probabil ca unii din ei vor vota cu Trump (cam 30% din ei).

    Dar elitele americane reprezinta cam 8% din populatie. Nu poate castiga Clinton alegerile doar cu ele si mass-media. Baza de vot a Partidului Democrat o constituie minoritatile de tot felul (negrii afro-americani, hispanicii, evreii, diverse grupuri asiatice, musulmanii-arabi, minoritati sexuale LGBT..) grupate intr-o alianta a minoritatilor impotriva majoritatii albe si care militeaza pentru tot felul de avantaje-privilegii pentru grupurile lor sunt forma discriminarii pozitive, affirmative action, de tot felul (locuinte, locuri in universitati, contracte preferntiale, imprumuturi cu dobanda mica, locuri de munca in birocratia si antreprizele de stat, etc.).
    Aceste minoritatii nu sunt interesate sa schimbe sistemul si nu sunt atasate de idea identitatii nationale americane ci de propria identitate de grup (etno-culturala sau religioasa) precum si de ce pot sa obtina pentru ei
    (ceva similar cu politica UDMR din Romania doar ca aici vorbim de o coalitie a minoritatilor grupate in antagonismul lor fata de majoritate).

    E o lupta intre America (natiunea istorica alba) si anti-America (coalitie a minoritatilor si a elitelor ce au devenit “post-nationale” in ultimii 25 de ani). Asistam la o polarizare, la o accentuare a acestor tendinte/diferente. Trump da voce frustrarilor majoritatii (sau fostei majoritati, albii au ajuns la ~65% din populatie, de la 90% in 1970, in urma imigratiei legale si ilegale masive din ultimele decenii ).

  13. Claudiu spune:

    Orice comentator informat cat de cat politic stie ca presedintele american nu face ce vrea cand ajunge la Casa Alba. In spatele lui sunt “papusarii” care ii spun ce sa faca, adica actionarii majoritari ai marilor corporatii, mai ales ai marilor banci, adica alde Rockefeller, Rotschild, Krupp, Windsor etc. Cine stapaneste banii dicteaza, este atat de simplu, restul sunt povesti cu democratia pentru bizonul de pe strada american de data asta, dar nici la romani sau altii nu-i altfel. Acest aspect este probat zilnic si chiar trebuie sa fii complet spalat mental sa crezi ca SUA este o democratie, este o simpla oligarhie si nimic altceva, care insa are grija sa dea si celor de pe strada sansa sa se inavuteasca pana la un anumit nivel daca muncesc pana crapa, nu de alta dar ca sa poate sa le ia mai mult prin taxe si alte metode, este foarte simplu. In rest “panem et circenses” pentru ceilalti ….
    Deci Trump, care este un badaran incult evident, nu este deloc prost si o data ajuns la Casa Alba va dansa cum i se canta. O sa faca furori ca presedinte pentru multimi cand va vorbi ca un sofer de TIR dar vor avea grija baietii veseli din spate sa-l puna cu botul pe labe la ce face concret, nu va faceti voi griji. Daca se apuca si fluiera in biserica cum a facut JFK la inceputul anilor ’60 i se poate aranja si un “exit” fizic convingator, mai ales ca este in varsta. Cu madam Clinton este insa mai grav, caci ea din start este chiar apropiata de vreo 50 ani de cercul papusarilor si ea nu iese un cuvant din ce-i spun ei. Voi de ce credeti ca massmedia mainstream o sprijina cu toata artileria?? Da ce, New York Times, Wall Street Journal, CNN sunt ale mele ? :) In fond scriu cateva ziare din USA din presa nealiniata ca i-au acoperit cateva crime comise la comanda contra catorva martori incomozi din trecutul cam intunecat al lui madam Clinton si al sotului ei.
    La Trump, un tip coleric si sentimental in fond in felul lui si pe deasupra fara o istorie lunga de lins talpile papusarilor, te puteai astepta la devieri de 5-10% mai spre uman ca presedinte…
    Articolul autoarei este pur naiv si emotional si fara nicio conexiune cu mizele adevarate ale politicului, isi inchipuie ca alegatorul are vreun cuvant de spus … :) . Cum spunea Mark Twain parca “Credeti ca daca votul nostru avea vreo importanta ne-ar fi lasat sa-l dam?”



Comenteaza:







Do NOT fill this !

Autor

Tereza-Brindusa Palade


Tereza-Brindusa Palade

Profesoară de Filosofie și Etică Politică la Facultatea de Științe Politice (SNSPA, București), eseistă, publicistă și poetă. A publicat numeroase volume de eseistică f... Citeste mai departe


MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

"Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel." - Mihai Maci

E randul tau

cu ani in urma un prieten cambodgian mi-a povestit cum a fost omorat pe taica-sau pe vremea khmerilo...

de: r2

la "Ce-ar fi să vorbim cu-adevărat corect politic despre Fidel Castro?"

Cauta articole

decembrie 2016
Lu Ma Mi Jo Vi Du
« Noi    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  

Valentin Naumescu – Marile schimbari. Crize si perspective in politica internationala. Editie bibliofila

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

(An essay by Vladimir Tismaneanu and Marius Stan)